Diareea cronică înseamnă, în general, eliminarea repetată a unor scaune moi sau apoase pentru o perioadă mai lungă de patru săptămâni.

Nu este o boală în sine, ci un simptom care poate avea numeroase explicații. Unele sunt relativ ușor de corectat, precum efectele unui medicament sau intoleranța la un aliment. Altele necesită tratament și monitorizare, cum sunt boala celiacă, bolile inflamatorii intestinale sau colita microscopică.

Aspectul scaunului, relația cu mesele, simptomele nocturne, pierderea în greutate, medicamentele folosite și analizele anterioare pot orienta investigațiile. Nu fiecare pacient are nevoie de toate testele existente, iar tratamentul antidiareic început fără diagnostic poate întârzia identificarea cauzei.

Pentru orientare asupra consultației și investigațiilor digestive, poți consulta ghidul complet de gastroenterologie.

Pe scurt

Diareea cronică persistă mai mult de patru săptămâni.
Frecvența scaunelor nu este singurul criteriu; contează și consistența lor.
Cauzele pot fi infecțioase, inflamatorii, alimentare, medicamentoase, funcționale sau legate de absorbția nutrienților.
Diareea care apare noaptea, scăderea în greutate, sângele în scaun și anemia sunt semne de alarmă.
Analizele se aleg în funcție de istoricul pacientului și de tipul diareei.
Calprotectina fecală poate ajuta la diferențierea inflamației intestinale de unele tulburări funcționale.
Colonoscopia poate fi necesară chiar dacă aspectul colonului pare normal, deoarece unele boli se diagnostichează numai prin biopsii.
O dietă de eliminare începută înaintea testării poate falsifica rezultatele.
Hidratarea este importantă, dar nu înlocuiește evaluarea cauzei.

Ce înseamnă diaree

Diareea este definită prin eliminarea unor scaune mai moi sau mai apoase decât este normal pentru persoana respectivă.

Poate fi însoțită de:

creșterea numărului de scaune;
urgență la defecație;
crampe abdominale;
eliminarea unei cantități mari de materii fecale;
trezirea noaptea pentru a merge la toaletă;
dificultatea de a controla scaunul;
mucus;
sânge;
balonare;
greață;
scădere în greutate.

Trei scaune formate într-o zi nu înseamnă neapărat diaree. În același timp, un singur scaun foarte apos și voluminos în fiecare zi poate reprezenta o problemă.

Trebuie luat în calcul tranzitul obișnuit al persoanei și schimbarea față de acesta.

Când este considerată cronică

În funcție de durată, diareea este clasificată orientativ astfel:

acută: durează mai puțin de două săptămâni;
persistentă: durează între două și patru săptămâni;
cronică: durează mai mult de patru săptămâni.

Pragul de patru săptămâni nu înseamnă că trebuie să aștepți o lună înainte de a cere ajutor.

Evaluarea trebuie făcută mai repede dacă apar:

sânge în scaun;
febră;
deshidratare;
durere importantă;
scădere în greutate;
anemie;
stare generală alterată;
diaree după o călătorie;
diaree după antibiotice;
imunitate scăzută;
vârstă înaintată;
sarcină;
boli cronice importante.

Este diaree sau doar un tranzit intestinal rapid?

Unele persoane au în mod natural două sau trei scaune pe zi. Dacă acestea sunt formate și tiparul nu s-a schimbat, situația poate fi normală.

Alte persoane folosesc termenul „diaree” pentru:

scaune fragmentate;
eliminarea incompletă;
scaune frecvente dimineața;
alternanța dintre scaune tari și moi;
eliminarea unei cantități mici de scaun lichid pe lângă un blocaj de materii fecale;
urgență fără creșterea volumului;
incontinență fecală.

Constipația severă poate produce uneori o falsă diaree. Lichidul trece pe lângă materiile fecale întărite și poate fi interpretat greșit drept diaree propriu-zisă.

Descrierea exactă a scaunului și a ritmului intestinal este esențială.

Tipurile principale de diaree cronică

Împărțirea pe mecanisme ajută la alegerea investigațiilor.

Diareea apoasă

Scaunul este predominant lichid, fără cantități evidente de sânge, puroi sau grăsime.

Poate apărea în:

sindromul de intestin iritabil cu diaree;
diareea funcțională;
colita microscopică;
diareea provocată de acizii biliari;
unele infecții;
efectele medicamentelor;
intoleranțe alimentare;
boli endocrine;
utilizarea laxativelor;
unele boli rare care modifică secreția intestinală.

Diareea apoasă poate fi osmotică sau secretorie, dar diferența nu poate fi stabilită sigur doar de pacient.

Diareea grasă sau asociată malabsorbției

Scaunul poate fi:

voluminos;
lucios;
dificil de îndepărtat din vas;
urât mirositor;
deschis la culoare;
plutitor;
asociat cu scădere în greutate.

Acest aspect poate sugera digestia sau absorbția insuficientă a grăsimilor.

Cauzele posibile includ:

boala celiacă;
insuficiența pancreatică;
boli ale intestinului subțire;
unele intervenții chirurgicale;
afecțiuni ale căilor biliare;
suprapopulare bacteriană intestinală;
anumite medicamente.

Un scaun care plutește ocazional nu confirmă malabsorbția. Gazele pot face scaunul să plutească și la persoane sănătoase.

Diareea inflamatorie

Poate fi asociată cu:

sânge;
mucus;
urgență;
durere abdominală;
febră;
scădere în greutate;
anemie;
markeri inflamatori crescuți;
simptome nocturne.

Printre cauze se numără:

boala Crohn;
rectocolita ulcero-hemoragică;
unele infecții;
colita ischemică;
cancerul colorectal;
inflamația produsă de anumite medicamente sau tratamente.

Prezența sângelui în scaun nu trebuie atribuită automat hemoroizilor.

Care sunt cauzele diareei cronice

Lista cauzelor este lungă. Istoricul medical ajută la restrângerea investigațiilor.

Sindromul de intestin iritabil

Sindromul de intestin iritabil poate produce:

scaune moi;
urgență;
dureri abdominale;
balonare;
ameliorarea sau modificarea durerii după defecație;
alternanța dintre diaree și constipație.

Diagnosticul poate fi stabilit pozitiv atunci când simptomele sunt caracteristice și nu există semne de alarmă.

Nu orice diaree cu analize normale este automat sindrom de intestin iritabil. Înaintea diagnosticului pot fi necesare teste pentru boala celiacă, inflamație și alte cauze selectate.

Diareea funcțională este asemănătoare, dar durerea abdominală nu reprezintă simptomul dominant.

Bolile inflamatorii intestinale

Bolile inflamatorii intestinale includ în principal:

boala Crohn;
rectocolita ulcero-hemoragică.

Acestea sunt afecțiuni inflamatorii cronice, diferite de sindromul de intestin iritabil.

Pot produce:

diaree persistentă;
sânge în scaun;
mucus;
urgență;
durere abdominală;
trezirea noaptea pentru scaun;
febră;
oboseală;
anemie;
scădere în greutate;
leziuni perianale;
dureri articulare;
manifestări cutanate sau oculare.

Unele persoane au simptome discrete la început. O calprotectină crescută nu stabilește singură diagnosticul, iar o valoare normală nu exclude toate formele de boală.

Boala celiacă

Boala celiacă este o afecțiune autoimună declanșată de gluten la persoane predispuse genetic.

Poate produce:

diaree;
balonare;
scaune voluminoase;
scădere în greutate;
anemie prin deficit de fier;
deficit de vitamine;
osteoporoză;
oboseală;
leziuni cutanate;
infertilitate;
creșterea transaminazelor.

Unele persoane nu au simptome digestive importante.

Analizele pentru boala celiacă trebuie efectuate cât timp pacientul consumă gluten. Eliminarea glutenului înaintea testării poate normaliza anticorpii și poate face diagnosticul mai dificil.

Boala celiacă nu este același lucru cu alergia la grâu sau cu sensibilitatea non-celiacă la gluten. Diferențele sunt explicate în articolul despre boala celiacă, sensibilitatea la gluten și alergia la grâu.

Intoleranța la lactoză

Intoleranța la lactoză apare când intestinul subțire produce insuficientă lactază, enzima care digeră lactoza.

După consumul de lapte sau alte produse care conțin lactoză pot apărea:

balonare;
gaze;
crampe;
zgomote intestinale;
diaree apoasă;
urgență.

Toleranța depinde de cantitate. Multe persoane pot consuma porții mici de lactoză fără simptome.

Intoleranța poate fi permanentă sau temporară, de exemplu după o infecție intestinală ori în cadrul bolii celiace active.

Eliminarea tuturor produselor lactate fără un plan de înlocuire poate reduce aportul de calciu și proteine.

Alte intoleranțe alimentare

Diareea poate apărea și după:

fructoză;
sorbitol;
manitol;
xilitol;
cantități mari de alți polioli;
anumite produse dietetice;
băuturi îndulcite;
suplimente;
unele alimente bogate în carbohidrați fermentabili.

Legătura trebuie verificată prin istoricul alimentar și, când este indicat, prin eliminare și reintroducere controlată.

Testele comerciale de tip IgG pentru zeci sau sute de alimente nu diagnostichează intoleranțele și pot conduce la diete inutil de restrictive.

Infecțiile persistente

Unele infecții pot provoca diaree care persistă săptămâni sau luni.

Riscul este mai mare după:

călătorii;
consumul de apă nesigură;
camping;
contact cu persoane bolnave;
contact cu animale;
consumul de alimente contaminate;
instituționalizare;
imunitate scăzută;
anumite practici sexuale;
tratament antibiotic.

Printre agenții care pot produce simptome persistente se numără anumiți paraziți și bacterii.

Coprocultura și examenul coproparazitologic nu trebuie repetate automat de mai multe ori la orice pacient. Alegerea testului depinde de expuneri, durată și context.

Diareea după antibiotice

Antibioticele modifică microbiota intestinală și pot provoca diaree în timpul tratamentului sau după terminarea acestuia.

Uneori este implicată infecția cu Clostridioides difficile, care poate produce:

diaree apoasă frecventă;
dureri abdominale;
febră;
leucocitoză;
deshidratare;
colită severă.

Riscul este mai mare după spitalizare, antibiotice repetate, vârstă înaintată și boli asociate.

Testarea pentru C. difficile se face de obicei din scaun diareic, la pacienți cu tablou compatibil. Testarea unei persoane fără diaree poate identifica purtarea bacteriei, nu boala activă.

Colita microscopică

Colita microscopică produce frecvent diaree apoasă cronică, uneori abundentă și nocturnă.

Poate fi însoțită de:

urgență;
incontinență;
crampe;
scădere în greutate;
oboseală.

Apare mai frecvent la adulții de vârstă mijlocie sau înaintată, în special la femei, dar poate afecta și alte categorii.

Colonul poate părea normal la colonoscopie. Diagnosticul necesită biopsii prelevate din mai multe segmente.

Unele medicamente și fumatul pot fi asociate cu un risc mai mare, dar tratamentul prescris nu trebuie întrerupt fără recomandare medicală.

Diareea provocată de acizii biliari

Acizii biliari ajută la digestia grăsimilor și sunt în mod normal reabsorbiți în partea finală a intestinului subțire.

Dacă ajung în exces în colon, pot stimula secreția de apă și pot produce:

diaree apoasă;
urgență;
scaune după masă;
incontinență;
crampe.

Problema poate apărea:

după îndepărtarea vezicii biliare;
în bolile sau rezecțiile ileonului;
în boala Crohn;
după radioterapie;
fără o cauză evidentă.

Unele persoane diagnosticate inițial cu sindrom de intestin iritabil cu diaree pot avea, de fapt, diaree provocată de acizii biliari.

SIBO

SIBO înseamnă proliferarea excesivă a bacteriilor în intestinul subțire.

Poate produce:

balonare;
gaze;
durere abdominală;
diaree;
scădere în greutate;
deficit de vitamine;
malabsorbție.

Riscul poate fi mai mare la persoanele cu:

intervenții chirurgicale digestive;
tulburări de motilitate;
modificări anatomice;
anumite boli sistemice;
insuficiență pancreatică;
afectarea severă a intestinului.

Simptomele sunt nespecifice. Un test respirator pozitiv trebuie interpretat în context, iar curele repetate de antibiotice fără o indicație clară pot produce probleme suplimentare.

Afecțiunile pancreasului

Pancreasul produce enzime necesare digestiei.

Insuficiența pancreatică poate determina:

scaune grase și voluminoase;
scădere în greutate;
balonare;
deficit de vitamine liposolubile;
durere abdominală, în unele cazuri.

Poate apărea în:

pancreatită cronică;
fibroză chistică;
cancer pancreatic;
intervenții chirurgicale;
alte boli pancreatice.

Elastaza pancreatică fecală poate fi utilă în anumite situații. Un rezultat scăzut obținut dintr-un scaun foarte apos trebuie interpretat cu atenție, deoarece diluția poate produce o valoare fals redusă.

Medicamentele

Diareea poate fi provocată de numeroase medicamente și suplimente.

Exemplele includ:

metformin;
antibiotice;
laxative;
magneziu;
unele medicamente pentru reflux;
medicamente pentru diabet și controlul greutății;
colchicină;
unele antidepresive;
antiinflamatoare;
medicamente oncologice;
imunosupresoare;
anumite tratamente pentru tensiune;
produse cu sorbitol;
suplimente și ceaiuri laxative.

Efectul poate apărea imediat după începerea tratamentului sau după luni de utilizare.

Nu întrerupe singur un medicament prescris. Medicul poate analiza doza, relația temporală, alternativele și riscul opririi.

Operațiile digestive

Diareea cronică poate apărea după:

îndepărtarea vezicii biliare;
rezecția unei porțiuni de intestin;
chirurgie bariatrică;
operații gastrice;
intervenții pancreatice;
rezecția ileonului;
alte modificări anatomice.

Mecanismele pot include:

acizi biliari în exces;
tranzit accelerat;
malabsorbție;
SIBO;
dumping;
insuficiență pancreatică.

Tipul intervenției trebuie precizat la consultație.

Bolile endocrine și metabolice

Uneori, diareea este legată de:

hipertiroidism;
diabet și neuropatie autonomă;
insuficiență suprarenaliană;
boli neuroendocrine rare;
alte tulburări hormonale.

Aceste cauze sunt analizate în funcție de simptomele asociate și de rezultatele evaluării inițiale.

Cancerul colorectal

Cancerul colorectal poate produce modificarea tranzitului, inclusiv diaree, dar diareea izolată are mult mai frecvent alte cauze.

Semnele care cresc preocuparea sunt:

sânge în scaun;
anemie prin deficit de fier;
pierdere în greutate;
schimbare progresivă și persistentă a tranzitului;
durere;
antecedente familiale;
vârstă relevantă pentru screening;
rezultat pozitiv la testul FIT.

Colonoscopia nu trebuie amânată dacă există indicații de alarmă sau screening.

Diverticuloza și diverticulita

Diverticuloza și diverticulita nu sunt cauze tipice ale unei diarei apoase cronice izolate.

Diverticulita poate produce temporar:

schimbarea tranzitului;
durere, mai ales în partea stângă;
febră;
constipație sau diaree.

Simptomele persistente după un episod necesită reevaluare pentru excluderea altor cauze.

Ce sugerează momentul apariției diareei

Tiparul oferă indicii, dar nu stabilește singur diagnosticul.

Diareea după masă

Scaunul apărut imediat după mâncare nu înseamnă că alimentele consumate au traversat întregul intestin în câteva minute.

Masa poate declanșa reflexul gastrocolic, care stimulează colonul să elimine conținutul deja prezent.

Diareea postprandială poate apărea în:

sindromul de intestin iritabil;
diareea provocată de acizii biliari;
intoleranțe;
după intervenții digestive;
dumping;
hipersensibilitate intestinală.

Diareea nocturnă

Trezirea din somn pentru scaune diareice crește suspiciunea unei cauze organice, precum:

inflamație;
colită microscopică;
infecție;
secreție intestinală anormală;
efect medicamentos;
boală endocrină.

Nu este o regulă absolută. Persoanele cu tulburări funcționale severe pot avea uneori simptome nocturne, dar acestea justifică o evaluare atentă.

Diareea care se oprește dacă nu mănânci

Ameliorarea în timpul postului poate sugera o componentă osmotică, produsă de substanțe care rămân neabsorbite în intestin.

Exemple:

lactoză;
fructoză;
polioli;
magneziu;
laxative osmotice.

Această observație nu înlocuiește investigațiile și nu justifică postul prelungit.

Ce înseamnă mucusul în scaun

O cantitate mică de mucus poate apărea uneori și fără o boală gravă.

Cantitatea crescută poate fi asociată cu:

infecții;
inflamație;
sindrom de intestin iritabil;
proctită;
boli inflamatorii intestinale;
alte afecțiuni colorectale.

Mucusul nu poate diferenția singur o boală inflamatorie de una funcțională.

Informații detaliate sunt prezentate în articolul despre mucusul în scaun.

Când diareea reprezintă o urgență

Solicită ajutor medical rapid dacă apar:

deshidratare importantă;
imposibilitatea de a păstra lichidele;
amețeală sau leșin;
confuzie;
reducerea marcată a cantității de urină;
sânge în cantitate mare;
scaun negru;
febră înaltă;
durere abdominală severă;
abdomen foarte sensibil sau rigid;
puls rapid;
slăbiciune accentuată;
agravare rapidă;
diaree severă la o persoană imunodeprimată;
diaree severă în sarcină;
diaree după internare sau antibiotice, cu stare generală alterată.

În aceste situații, prioritatea este evaluarea complicațiilor și corectarea pierderilor de apă și electroliți.

Ce sunt semnele de alarmă

Diareea cronică necesită evaluare mai rapidă dacă este asociată cu:

sânge în scaun;
scădere involuntară în greutate;
anemie;
deficit de fier;
febră;
simptome nocturne;
durere progresivă;
debut recent la o vârstă mai înaintată;
antecedente familiale de cancer colorectal;
antecedente familiale de boală inflamatorie intestinală;
inflamație crescută în analize;
masă abdominală;
afectarea stării generale;
scaune grase și semne de malabsorbție;
intervenții chirurgicale digestive;
imunitate scăzută.

Prezența unui semn de alarmă nu confirmă o boală gravă, dar schimbă nivelul de prioritate și investigațiile necesare.

Cum se stabilește cauza

Evaluarea începe cu istoricul medical.

Medicul va întreba despre:

debut;
durată;
numărul și aspectul scaunelor;
volumul aproximativ;
simptome nocturne;
urgență și incontinență;
sânge și mucus;
durere;
balonare;
febră;
greutate;
relația cu mesele;
călătorii;
apă și alimente;
antibiotice;
spitalizări;
medicamente și suplimente;
intervenții chirurgicale;
boli autoimune;
antecedente familiale;
alimentație;
consum de alcool;
îndulcitori;
simptome în afara tubului digestiv.

Poate fi util un jurnal de una-două săptămâni care să noteze:

orele meselor;
alimentele;
numărul scaunelor;
consistența;
urgența;
durerea;
medicamentele;
simptomele nocturne.

Examenul clinic

Medicul poate verifica:

semnele de deshidratare;
greutatea;
tensiunea și pulsul;
sensibilitatea abdominală;
formațiunile abdominale;
ficatul și splina;
semnele de anemie;
edemele;
leziunile perianale;
semnele bolilor tiroidiene;
manifestările cutanate;
alte indicii ale unei boli sistemice.

Examenul poate fi normal în numeroase cauze ale diareei cronice.

Ce analize de sânge pot fi recomandate

Nu există un set unic pentru fiecare pacient.

În funcție de situație, pot fi utile:

hemoleucograma;
fierul și feritina;
proteina C reactivă;
viteza de sedimentare;
electroliții;
ureea și creatinina;
albumina și proteinele;
testele hepatice;
glicemia;
calciul;
magneziul;
vitamina B12;
folatul;
testele tiroidiene;
anticorpii pentru boala celiacă;
alte teste adaptate simptomelor.

Analizele pot identifica:

anemie;
inflamație;
deshidratare;
pierderi de electroliți;
malabsorbție;
afectarea altor organe.

Valori normale nu exclud toate bolile intestinale.

Analizele pentru boala celiacă

Testarea inițială include frecvent anticorpi specifici și evaluarea imunoglobulinelor totale.

Pentru rezultate corecte, pacientul trebuie să consume gluten înaintea testării.

Dacă ai început deja o dietă fără gluten, discută cu medicul înainte de analize. Reintroducerea glutenului trebuie planificată și poate să nu fie potrivită în orice situație fără supraveghere.

Un test pozitiv nu stabilește întotdeauna singur diagnosticul. La adulți poate fi necesară gastroscopia cu biopsii duodenale.

Ce analize din scaun pot fi necesare

Analizele din scaun pot include, în funcție de context:

coprocultură;
examen coproparazitologic;
teste moleculare pentru infecții;
test pentru Clostridioides difficile;
calprotectină fecală;
test FIT pentru sânge ocult;
elastază pancreatică;
alte teste specializate.

Fiecare analiză răspunde unei întrebări diferite.

Coprocultura nu diagnostichează sindromul de intestin iritabil. Calprotectina nu arată ce bacterie este prezentă. FIT nu diagnostichează boala celiacă. Solicitarea tuturor testelor fără o ipoteză poate produce rezultate dificil de interpretat.

Calprotectina fecală

Calprotectina fecală este un marker al inflamației intestinale.

Poate fi utilă pentru diferențierea între:

unele boli inflamatorii;
sindromul de intestin iritabil;
diareea funcțională.

O valoare crescută poate apărea în:

boala Crohn;
rectocolită;
infecții;
utilizarea unor medicamente;
alte procese inflamatorii.

Nu stabilește singură diagnosticul și nu localizează exact inflamația.

Interpretarea depinde de:

valoare;
vârstă;
simptome;
medicamente;
infecții recente;
rezultatele celorlalte analize.

Coprocultura

Coprocultura caută anumite bacterii capabile să producă infecție intestinală.

Este mai utilă când există:

debut după călătorie;
febră;
sânge;
focar alimentar;
expunere profesională;
imunitate scăzută;
simptome persistente după o infecție acută.

O coprocultură obișnuită nu identifică toți agenții posibili.

Examenul coproparazitologic

Poate fi recomandat în funcție de:

călătorii;
consumul de apă nesigură;
contactul cu persoane infectate;
expunerea la animale;
imunitate;
durata și aspectul simptomelor.

Uneori sunt necesare probe recoltate în zile diferite sau teste antigenice ori moleculare specifice.

O analiză negativă nu exclude toate infecțiile parazitare dacă metoda nu a fost potrivită pentru agentul suspectat.

Testul FIT

FIT detectează hemoglobina umană în scaun și este utilizat în principal în screeningul sau evaluarea riscului colorectal.

Poate ajuta la stabilirea necesității colonoscopiei în anumite trasee clinice.

Un test negativ nu explică diareea și nu exclude toate bolile intestinale. Un test pozitiv necesită evaluare, nu repetarea la nesfârșit a testului.

Este necesară colonoscopia

Colonoscopia poate fi recomandată când există:

sânge;
anemie;
scădere în greutate;
inflamație;
simptome nocturne;
debut la o vârstă relevantă;
rezultat FIT pozitiv;
antecedente familiale;
suspiciune de boală inflamatorie intestinală;
diaree persistentă fără explicație;
suspiciune de colită microscopică;
indicație separată de screening.

În unele situații este importantă examinarea ultimei porțiuni a intestinului subțire și prelevarea biopsiilor.

Colonul poate părea normal, dar biopsiile pot identifica o colită microscopică. De aceea, o colonoscopie descrisă doar drept „normală”, fără informații despre biopsii, poate să nu excludă această boală.

Este necesară gastroscopia

Gastroscopia poate fi recomandată dacă există suspiciunea de:

boală celiacă;
boală a duodenului;
anemie;
scădere în greutate;
malabsorbție;
durere digestivă superioară;
vărsături;
alte semne de alarmă.

Pentru boala celiacă pot fi necesare biopsii din duoden, chiar dacă aspectul vizual nu pare sever modificat.

La Clinica Prevencia nu se efectuează gastroscopii sau colonoscopii. Gastroenterologul poate face evaluarea inițială și poate recomanda investigațiile într-o unitate specializată.

Este utilă ecografia abdominală

Ecografia nu poate identifica majoritatea cauzelor mucoasei intestinale și nu exclude:

boala celiacă;
colita microscopică;
boala Crohn limitată;
rectocolita;
sindromul de intestin iritabil.

Poate fi utilă pentru evaluarea:

ficatului;
vezicii biliare;
căilor biliare;
pancreasului;
rinichilor;
altor structuri abdominale.

Utilitatea depinde de simptomele asociate și de ipoteza medicală.

Cum se tratează diareea cronică

Tratamentul depinde de cauză.

Nu există un singur medicament sau regim potrivit pentru toate formele.

Exemplele de tratament pot include:

eradicarea unei infecții;
dieta fără gluten în boala celiacă confirmată;
adaptarea lactozei în intoleranță;
tratament antiinflamator în bolile inflamatorii intestinale;
tratament pentru colita microscopică;
medicamente care leagă acizii biliari;
enzime pancreatice în insuficiența confirmată;
modificarea unui medicament cauzal;
tratament orientat spre sindromul de intestin iritabil;
corectarea deficitelor nutriționale;
intervenții dietetice controlate.

Tratamentul simptomatic poate fi util în anumite situații, dar nu trebuie să înlocuiască diagnosticul.

Hidratarea

Diareea produce pierderi de:

apă;
sodiu;
potasiu;
bicarbonat;
alte minerale.

Apa simplă poate fi suficientă pentru forme ușoare, dacă alimentația este menținută.

În diareea importantă pot fi necesare soluții de rehidratare orală, care conțin proporții adecvate de apă, sare și glucoză.

Băuturile foarte dulci, sucurile și unele băuturi pentru sportivi pot agrava diareea osmotică.

Semnele deshidratării includ:

sete intensă;
gură uscată;
urină puțină și închisă la culoare;
amețeală;
slăbiciune;
puls rapid;
somnolență;
confuzie.

Pot fi folosite medicamente antidiareice

Unele medicamente pot reduce frecvența și urgența, dar trebuie utilizate prudent.

Nu sunt potrivite pentru automedicație dacă există:

sânge;
febră;
suspiciune de infecție invazivă;
colită severă;
durere abdominală importantă;
abdomen distins;
stare generală alterată.

La pacienții cu diaree cronică diagnosticată, medicul poate recomanda tratament simptomatic adaptat cauzei.

Reducerea scaunelor nu înseamnă vindecarea bolii.

Trebuie ținut regim

În perioada simptomelor intense pot fi mai bine tolerate:

porțiile moderate;
alimentele simple;
orezul;
cartofii;
pâinea;
bananele;
carnea slabă;
supele;
alimentele cu puține grăsimi.

Aceasta este doar o abordare temporară de toleranță, nu tratamentul tuturor cauzelor.

Nu este recomandată eliminarea pe termen lung a:

glutenului;
lactatelor;
fructelor;
legumelor;
fibrelor;
grăsimilor;
mai multor grupe alimentare simultan,

fără o justificare și un plan de reintroducere.

Este utilă dieta low-FODMAP

Dieta low-FODMAP poate reduce simptomele la unele persoane cu sindrom de intestin iritabil.

Nu este tratament pentru:

boala celiacă;
boala Crohn;
rectocolită;
infecții;
cancer colorectal;
colită microscopică;
insuficiență pancreatică.

Dieta presupune o perioadă limitată de reducere a unor carbohidrați fermentabili, urmată obligatoriu de reintroducere.

Menținerea unei variante foarte restrictive poate afecta microbiota, aportul nutrițional și relația cu alimentația.

Probioticele ajută?

Efectul probioticelor depinde de:

cauza diareei;
tulpina utilizată;
doză;
durata administrării;
starea pacientului.

Nu există un probiotic universal pentru diareea cronică.

La persoanele cu imunitate sever afectată sau dispozitive intravasculare, anumite produse pot avea riscuri și trebuie discutate medical.

Probioticele nu înlocuiesc tratamentul bolii inflamatorii, bolii celiace sau infecțiilor care necesită terapie specifică.

Când nu trebuie să începi dieta fără gluten

Nu elimina glutenul înaintea analizelor dacă există suspiciunea de boală celiacă.

Dieta poate reduce anticorpii și poate vindeca parțial mucoasa, făcând testele mai greu de interpretat.

Dacă ai eliminat deja glutenul, informează medicul. Poate fi necesară evaluare genetică, reintroducere controlată sau o strategie individuală.

O ameliorare după renunțarea la pâine nu confirmă boala celiacă. Pot fi implicați și alți compuși din alimente.

Când nu trebuie să elimini toate lactatele

Diareea după lapte poate sugera intoleranță la lactoză, dar toleranța diferă în funcție de produs și cantitate.

Unele persoane tolerează:

iaurt;
brânzeturi maturate;
produse fără lactoză;
cantități mici distribuite în cursul zilei.

Eliminarea completă trebuie însoțită de surse alternative de calciu, proteine și vitamina D.

Diareea cronică poate provoca deficite

Diareea și malabsorbția pot determina:

deficit de fier;
deficit de vitamina B12;
deficit de folat;
deficit de vitamine A, D, E și K;
deficit de calciu;
deficit de magneziu;
pierdere de proteine;
scădere în greutate;
reducerea masei musculare;
osteoporoză.

Riscul este mai mare când scaunele sunt voluminoase, grase sau asociate cu scădere ponderală.

Poate afecta viața de zi cu zi

Diareea cronică poate produce:

teamă de a ieși din casă;
evitarea transportului;
dificultăți profesionale;
restricții alimentare;
tulburări de somn;
anxietate;
incontinență;
iritație perianală;
afectarea vieții intime.

Aceste efecte sunt relevante medical și trebuie discutate. Controlul urgenței și al incontinenței face parte din obiectivele tratamentului.

Cum te pregătești pentru consultație

Este util să notezi:

de când au început simptomele;
numărul scaunelor;
aspectul lor;
prezența sângelui sau mucusului;
simptomele nocturne;
legătura cu mesele;
alimentele suspectate;
călătoriile;
antibioticele;
spitalizările;
toate medicamentele și suplimentele;
intervențiile chirurgicale;
variația greutății;
antecedentele familiale.

Adu rezultatele analizelor și investigațiilor anterioare.

Nu este necesar să fotografiezi fiecare scaun, dar o fotografie ocazională poate ajuta dacă aspectul este neobișnuit, gras, negru sau cu sânge. Nu întârzia evaluarea urgentă pentru a documenta simptomele.

Întrebări frecvente

Câte scaune pe zi înseamnă diaree?

Nu există un număr valabil pentru toată lumea. Contează consistența, volumul și schimbarea față de tranzitul obișnuit.

Diareea timp de o lună este cronică?

Da. Persistența peste patru săptămâni se încadrează, în general, în diaree cronică.

Diareea cronică poate fi de la stres?

Stresul poate influența motilitatea și sensibilitatea intestinală și poate agrava sindromul de intestin iritabil. Totuși, diareea persistentă nu trebuie atribuită automat stresului înaintea evaluării semnelor de alarmă și a cauzelor relevante.

Este normal să am diaree în fiecare dimineață?

Poate apărea în sindromul de intestin iritabil, ca efect al reflexului gastrocolic sau al unor obiceiuri alimentare. Dacă problema este nouă, persistentă sau asociată cu alte simptome, trebuie evaluată.

Diareea imediat după masă este produsă de alimentul tocmai consumat?

De obicei, nu. Masa stimulează eliminarea conținutului deja aflat în colon. Totuși, anumite alimente pot declanșa acest reflex sau pot produce simptome prin intoleranță.

Diareea nocturnă este gravă?

Nu înseamnă automat o boală gravă, dar crește suspiciunea unei cauze organice și trebuie discutată cu medicul.

Diareea cu mucus înseamnă colită?

Nu neapărat. Mucusul poate apărea în infecții, sindrom de intestin iritabil, boli inflamatorii și alte afecțiuni.

O calprotectină normală exclude boala Crohn?

Nu exclude toate situațiile. Interpretarea depinde de localizarea bolii, simptome și celelalte investigații.

O calprotectină crescută înseamnă boală Crohn?

Nu. Poate crește și în rectocolită, infecții, după anumite medicamente și în alte inflamații.

Analizele normale înseamnă că este sindrom de intestin iritabil?

Nu automat. Diagnosticul se bazează pe un tipar caracteristic și pe evaluarea clinică, nu doar pe absența modificărilor în analize.

Este necesară colonoscopia?

Nu pentru fiecare pacient. Devine mai importantă când există semne de alarmă, inflamație, vârstă relevantă, antecedente familiale sau simptome persistente fără explicație.

Colonoscopia normală exclude colita microscopică?

Numai dacă au fost recoltate biopsii adecvate. Mucoasa poate arăta normal cu ochiul liber.

Diareea poate fi provocată de metformin?

Da. Metforminul este o cauză frecventă de simptome digestive, inclusiv diaree. Nu îl întrerupe fără să discuți cu medicul care tratează diabetul.

Diareea poate apărea după scoaterea fierii?

Da. La unele persoane, acizii biliari ajung în exces în colon și provoacă diaree, mai ales după masă.

Probioticele pot opri diareea cronică?

Uneori pot ajuta, dar efectul depinde de cauză și produs. Nu înlocuiesc investigațiile și tratamentul specific.

Pot lua loperamidă zilnic?

Utilizarea pe termen lung poate fi potrivită în anumite diagnostice, sub recomandare medicală. Nu trebuie folosită fără evaluare dacă există sânge, febră, inflamație severă sau o cauză neclară.

Ce alimente opresc diareea?

Orezul, cartofii, bananele și alte alimente simple pot fi mai bine tolerate temporar, dar nu tratează cauza diareei cronice.

Trebuie să renunț la cafea?

Cafeaua poate accelera tranzitul la unele persoane. Reducerea este rezonabilă dacă există o legătură clară, dar nu este necesară automat pentru toți pacienții.

Diareea poate provoca hemoroizi?

Scaunele frecvente și ștergerea repetată pot irita regiunea anală și pot agrava simptomele hemoroidale, dar nu reprezintă singura cauză.

Când trebuie să mă îngrijorez?

Evaluarea este mai urgentă dacă apar sânge, scădere în greutate, anemie, febră, durere severă, deshidratare, simptome nocturne sau stare generală alterată.

Când este necesară reevaluarea

Revino la medic dacă:

simptomele persistă în ciuda tratamentului;
numărul scaunelor crește;
apare sânge;
pierzi în greutate;
apare anemie;
te trezești noaptea pentru scaun;
apar febră sau dureri noi;
tratamentul produce reacții adverse;
dieta devine excesiv de restrictivă;
apar semne de malabsorbție;
testele inițiale nu explică problema;
un diagnostic anterior nu mai corespunde evoluției.

Diareea cronică nu trebuie tratată numai prin încetinirea tranzitului. Obiectivul este identificarea cauzei și prevenirea deshidratării, deficitelor și complicațiilor.

Surse medicale

American Gastroenterological Association — Clinical Practice Guidelines on the Laboratory Evaluation of Functional Diarrhea and Diarrhea-Predominant Irritable Bowel Syndrome in Adults.
British Society of Gastroenterology — Guidelines for the Investigation of Chronic Diarrhoea in Adults.
National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases — Diarrhea: Symptoms, Causes and Diagnosis.
American College of Gastroenterology — Diarrheal Diseases: Acute and Chronic.

Diaree cronică: cauze, analize și când mergi la gastroenterolog