Bolile inflamatorii intestinale: diferența dintre Crohn și rectocolită

Bolile inflamatorii intestinale sunt afecțiuni cronice în care sistemul imunitar întreține o inflamație anormală la nivelul tubului digestiv.

Principalele forme sunt boala Crohn și rectocolita ulcero-hemoragică, numită și colită ulcerativă. Ambele pot provoca diaree, dureri abdominale, oboseală și scădere în greutate, dar afectează segmente diferite ale tubului digestiv și produc tipuri diferite de leziuni.

În boala Crohn, inflamația poate apărea oriunde, de la gură până la anus, afectează frecvent intestinul subțire și poate pătrunde profund în peretele intestinal. În rectocolită, inflamația este limitată la colon și rect și afectează predominant stratul intern al intestinului.

Bolile inflamatorii intestinale nu sunt același lucru cu sindromul de intestin iritabil. Ele pot produce leziuni vizibile, sângerare, anemie, stenoze, fistule și alte complicații. Diagnosticul și monitorizarea necesită analize, examinarea scaunului, colonoscopie cu biopsii și, în anumite situații, investigații imagistice.

Pentru orientare asupra consultației și investigațiilor digestive, poți consulta ghidul complet de gastroenterologie.

Pe scurt

• Principalele boli inflamatorii intestinale sunt boala Crohn și rectocolita ulcero-hemoragică.
• Sunt boli cronice, cu perioade de activitate și perioade de remisiune.
• Boala Crohn poate afecta orice segment al tubului digestiv.
• Rectocolita afectează numai colonul și rectul.
• Inflamația din Crohn poate cuprinde întregul perete intestinal.
• În rectocolită, inflamația este predominant superficială și continuă.
• Diareea, sângele în scaun, durerea și scăderea ponderală sunt simptome importante.
• Calprotectina poate indica inflamație, dar nu stabilește singură diagnosticul.
• Colonoscopia cu biopsii este esențială în majoritatea cazurilor.
• Tratamentul urmărește obținerea și menținerea remisiunii fără corticosteroizi.
• Chirurgia poate fi necesară în ambele boli, dar are semnificații diferite.
• Monitorizarea continuă este necesară chiar și atunci când simptomele dispar.

Ce înseamnă boli inflamatorii intestinale

Expresia „boli inflamatorii intestinale”, prescurtată BII, descrie un grup de afecțiuni în care inflamația digestivă este persistentă sau reapare în episoade.

Cele două diagnostice principale sunt:

• boala Crohn;
• rectocolita ulcero-hemoragică.

Termenul poate include și forme care nu pot fi încadrate inițial cu certitudine într-una dintre cele două categorii.

În unele cazuri, aspectul colonului și rezultatul biopsiilor prezintă caracteristici comune. Medicul poate folosi temporar denumiri precum:

• boală inflamatorie intestinală neclasificată;
• colită neclasificată;
• colită nedeterminată, în anumite contexte chirurgicale.

Diagnosticul poate deveni mai clar pe parcurs, pe baza evoluției, investigațiilor și răspunsului la tratament.

Sunt boli autoimune?

Bolile inflamatorii intestinale sunt considerate afecțiuni imuno-mediate.

Sistemul imunitar reacționează anormal la componente ale mediului intestinal, inclusiv microbiota, la persoane cu o anumită predispoziție genetică.

Mecanismul nu este identic cu cel al tuturor bolilor autoimune clasice și nu există un singur anticorp care să explice boala.

La apariție contribuie o combinație de:

• predispoziție genetică;
• reglare anormală a sistemului imunitar;
• microbiotă;
• integritatea barierei intestinale;
• factori de mediu;
• fumat;
• infecții și expuneri anterioare;
• alți factori încă incomplet cunoscuți.

Boala nu apare pentru că sistemul imunitar este „slab”, ci pentru că reacția inflamatorie este reglată necorespunzător.

Sunt provocate de alimentație?

Nu există un singur aliment care provoacă boala Crohn sau rectocolita.

Alimentația poate influența:

• intensitatea unor simptome;
• microbiota intestinală;
• starea nutrițională;
• riscul unor carențe;
• toleranța în timpul puseelor.

Un aliment poate accentua balonarea sau diareea fără să crească direct inflamația.

Eliminarea unui produs și dispariția temporară a simptomelor nu demonstrează că acel aliment a provocat boala.

Dietele foarte restrictive pot produce malnutriție și nu trebuie să înlocuiască tratamentul antiinflamator.

Sunt provocate de stres?

Nu.

Stresul nu este cauza inițială a bolii Crohn sau a rectocolitei.

Poate însă:

• agrava percepția durerii;
• influența somnul;
• modifica tranzitul;
• afecta respectarea tratamentului;
• contribui la accentuarea simptomelor;
• influența comunicarea dintre creier și intestin.

Un puseu nu trebuie tratat numai prin reducerea stresului. Este necesară evaluarea activității inflamatorii.

Care este diferența principală dintre Crohn și rectocolită

Diferențele sunt legate de:

• segmentul afectat;
• continuitatea leziunilor;
• profunzimea inflamației;
• tipul complicațiilor;
• manifestările predominante;
• rolul chirurgiei.

Localizarea bolii Crohn

Boala Crohn poate afecta orice segment al tubului digestiv:

• gura;
• esofagul;
• stomacul;
• intestinul subțire;
• colonul;
• rectul;
• regiunea anală.

Cel mai frecvent este afectat ileonul terminal, partea finală a intestinului subțire, uneori împreună cu colonul.

Inflamația poate apărea în zone separate prin segmente de intestin sănătos. Acest tipar este descris drept discontinuu sau „în salturi”.

Localizarea rectocolitei

Rectocolita afectează colonul și începe, în mod obișnuit, la nivelul rectului.

Inflamația se extinde continuu, fără zone sănătoase între segmentele bolnave.

În funcție de extindere, poate fi:

• limitată la rect;
• extinsă la rect și colonul stâng;
• extinsă la întregul colon.

Intestinul subțire nu este afectat în mod obișnuit, cu excepția unor modificări limitate care pot apărea lângă valva ileocecală în formele extinse.

Profunzimea inflamației

În boala Crohn, inflamația poate cuprinde întreaga grosime a peretelui intestinal.

Din acest motiv pot apărea:

• stenoze;
• obstrucții;
• fistule;
• abcese;
• perforații;
• afectare perianală.

În rectocolită, inflamația afectează predominant mucoasa, stratul intern al colonului.

În formele acute severe, inflamația poate deveni mai profundă și poate conduce la:

• dilatarea severă a colonului;
• hemoragie;
• perforație;
• megacolon toxic.

Continuitatea leziunilor

În boala Crohn, segmentele inflamate pot alterna cu zone sănătoase.

În rectocolită, inflamația se extinde de regulă continuu pornind de la rect.

Tratamentul poate modifica aspectul și poate produce vindecarea neuniformă. De aceea, diferențierea nu se face numai pe baza unei singure imagini endoscopice.

Diferențele esențiale

Boala Crohn

• poate afecta orice segment, de la gură la anus;
• implică frecvent intestinul subțire;
• poate afecta întregul perete intestinal;
• leziunile pot fi discontinue;
• poate produce stenoze și obstrucții;
• poate produce fistule și abcese;
• afectarea perianală este mai frecventă;
• sângerarea poate exista, dar nu este întotdeauna dominantă;
• chirurgia îndepărtează complicațiile sau segmentele bolnave, dar boala poate reveni.

Rectocolita ulcero-hemoragică

• afectează colonul și rectul;
• începe de obicei la nivelul rectului;
• se extinde continuu;
• afectează predominant mucoasa;
• diareea cu sânge, mucusul și urgența sunt frecvente;
• poate produce megacolon toxic și hemoragie severă;
• nu produce de regulă fistule sau stenoze ale intestinului subțire;
• îndepărtarea completă a colonului și rectului elimină inflamația intestinală specifică rectocolitei.

Ce simptome pot avea în comun

Ambele boli pot provoca:

• diaree;
• dureri abdominale;
• sânge în scaun;
• mucus;
• urgență la defecație;
• scaune nocturne;
• oboseală;
• febră;
• scădere în greutate;
• lipsa poftei de mâncare;
• anemie;
• deficit de fier;
• deficite de vitamine;
• întârzierea creșterii la copii;
• manifestări articulare, cutanate sau oculare.

Intensitatea simptomelor nu reflectă întotdeauna exact severitatea inflamației.

Unii pacienți pot avea simptome importante cu inflamație redusă, iar alții pot avea inflamație relevantă cu manifestări discrete.

Diareea

Diareea inflamatorie poate fi:

• persistentă;
• frecventă;
• asociată cu sânge;
• însoțită de mucus;
• prezentă noaptea;
• asociată cu urgență și incontinență;
• însoțită de dureri și febră.

Aceste caracteristici diferențiază uneori o boală inflamatorie de o tulburare funcțională.

Totuși, nu fiecare pacient prezintă toate semnele.

Investigațiile utilizate pentru evaluarea unei diarei cronice trebuie adaptate istoricului și semnelor de alarmă.

Sângele în scaun

Sângerarea rectală este frecventă în rectocolită, mai ales când rectul este inflamat.

Sângele poate fi:

• amestecat cu scaunul;
• asociat cu mucus;
• eliminat separat;
• prezent în cantități mici;
• abundent în formele severe.

În boala Crohn, sângele poate apărea dacă este afectat colonul sau există leziuni anale, dar poate lipsi când boala este localizată în intestinul subțire.

Sângele în scaun nu trebuie atribuit automat hemoroizilor, mai ales dacă este însoțit de diaree, anemie, urgență sau scădere în greutate.

Mucusul

Rectul și colonul inflamate pot produce cantități mai mari de mucus.

Acesta poate apărea:

• pe suprafața scaunului;
• amestecat cu sânge;
• eliminat separat;
• împreună cu senzația permanentă de defecație.

Mucusul în scaun este nespecific. Poate apărea și în infecții sau sindrom de intestin iritabil, dar asocierea cu sânge și simptome nocturne crește suspiciunea unei inflamații.

Durerea abdominală

Durerea poate fi produsă de:

• inflamație;
• spasme;
• distensia intestinului;
• stenoze;
• obstrucție;
• abcese;
• afectarea regiunii perianale;
• alte complicații.

În boala Crohn a ileonului, durerea poate apărea în partea dreaptă inferioară a abdomenului.

În rectocolită, durerea poate fi mai difuză sau localizată în partea stângă și asociată cu urgența la defecație.

Localizarea nu stabilește singură diagnosticul.

Scăderea în greutate

Pierderea ponderală poate fi produsă de:

• reducerea alimentației;
• teamă de simptome după masă;
• inflamație;
• malabsorbție;
• pierderea proteinelor;
• diaree frecventă;
• necesar energetic crescut;
• stenoze;
• efecte adverse medicamentoase.

Este mai frecventă în boala Crohn cu afectarea intestinului subțire, dar poate apărea în orice formă activă.

Febra

Febra poate indica:

• inflamație activă;
• infecție;
• abces;
• complicație;
• reacție adversă la tratament.

Febra înaltă, frisoanele și durerea localizată necesită evaluare rapidă.

Simptomele nocturne

Trezirea repetată pentru scaun, durere sau sângerare este mai sugestivă pentru o cauză organică decât pentru sindromul de intestin iritabil.

Simptomele nocturne nu confirmă singure boala inflamatorie, dar justifică investigații.

Afectarea perianală

Boala Crohn poate afecta regiunea din jurul anusului și poate produce:

• fisuri;
• fistule;
• abcese;
• secreții;
• durere;
• umflătură;
• febră;
• leziuni cutanate.

Un abces perianal poate provoca durere pulsatilă, tumefacție și febră și necesită evaluare chirurgicală rapidă.

Antibioticele nu înlocuiesc întotdeauna drenajul.

Prezența unei fistule sau a unui abces recurent poate fi primul indiciu al bolii Crohn.

Manifestările din afara intestinului

Inflamația poate afecta și alte organe.

Articulațiile

Pot apărea:

• dureri articulare;
• umflarea articulațiilor;
• rigiditate;
• dureri ale coloanei și bazinului.

Unele manifestări evoluează împreună cu activitatea intestinală, iar altele pot continua independent.

Ochii

Pot apărea:

• roșeață;
• durere;
• sensibilitate la lumină;
• vedere încețoșată.

Durerea oculară și modificarea vederii necesită evaluare oftalmologică rapidă.

Pielea

Manifestările pot include:

• noduli roșii și dureroși, frecvent pe gambe;
• leziuni ulcerate;
• erupții;
• leziuni în jurul stomei;
• alte inflamații cutanate.

Ficatul și căile biliare

Bolile inflamatorii intestinale pot fi asociate cu:

• ficat gras;
• modificări ale analizelor hepatice;
• leziuni medicamentoase;
• tromboze;
• colangită sclerozantă primitivă.

Colangita sclerozantă primitivă este asociată mai frecvent cu rectocolita și influențează monitorizarea colorectală.

Cheagurile de sânge

Inflamația activă crește riscul de tromboză.

Semnele de alarmă includ:

• umflarea dureroasă a unui picior;
• durere toracică;
• lipsă de aer;
• tuse cu sânge;
• puls rapid;
• leșin.

Aceste simptome necesită evaluare urgentă.

Sunt boli contagioase?

Nu.

Boala Crohn și rectocolita nu se transmit:

• prin contact;
• prin folosirea aceleiași toalete;
• prin alimente;
• prin relații sexuale;
• prin sânge.

Unele infecții intestinale pot imita un puseu și pot fi contagioase. De aceea, testele din scaun sunt uneori necesare înaintea intensificării tratamentului imunosupresor.

Sunt ereditare?

Există o componentă genetică, iar riscul este mai mare la rudele apropiate ale unei persoane afectate.

Totuși, majoritatea copiilor pacienților cu BII nu dezvoltă boala.

Nu se recomandă de rutină:

• testarea genetică a tuturor membrilor familiei;
• colonoscopia copiilor fără simptome;
• diete preventive restrictive.

Rudele trebuie evaluate dacă apar simptome persistente sau semne de alarmă.

Fumatul

Fumatul are efecte diferite asupra celor două boli, dar nu reprezintă un tratament.

În boala Crohn, fumatul este asociat cu:

• evoluție mai severă;
• mai multe pusee;
• necesar mai mare de tratament;
• risc crescut de chirurgie;
• recidivă după operație.

Renunțarea la fumat este o componentă importantă a tratamentului.

În rectocolită, relația epidemiologică este mai complexă, dar fumatul nu trebuie început și nu trebuie continuat ca metodă terapeutică. Riscurile cardiovasculare și oncologice sunt mult mai mari decât orice posibil efect asupra simptomelor.

Cum evoluează bolile

Evoluția include:

• pusee active;
• răspuns la tratament;
• remisiuni;
• reapariția inflamației;
• uneori progresie și complicații.

Un puseu înseamnă reapariția sau agravarea inflamației.

Remisiunea poate fi:

• clinică, atunci când simptomele dispar;
• biochimică, atunci când markerii se normalizează;
• endoscopică, atunci când mucoasa se vindecă;
• radiologică, în anumite forme de Crohn;
• histologică, evaluată prin biopsii, mai ales în rectocolită.

Lipsa simptomelor nu garantează că inflamația este complet controlată.

Care sunt complicațiile bolii Crohn

Stenozele

Inflamația și cicatrizarea pot îngusta intestinul.

Pot apărea:

• crampe după masă;
• balonare;
• greață;
• vărsături;
• zgomote intestinale;
• reducerea scaunelor;
• imposibilitatea eliminării gazelor;
• scădere în greutate.

O stenoză poate conține inflamație, fibroză sau ambele. Tratamentul diferă în funcție de mecanism.

Obstrucția intestinală

Blocarea intestinului poate produce:

• durere colicativă;
• vărsături;
• abdomen umflat;
• lipsa scaunului;
• lipsa gazelor;
• deshidratare.

Este o posibilă urgență.

Nu lua laxative dacă există suspiciunea de obstrucție.

Fistulele

O fistulă este un canal anormal care se formează între:

• două segmente intestinale;
• intestin și piele;
• intestin și vezică;
• intestin și vagin;
• rect și pielea perianală;
• alte organe.

Poate provoca:

• secreții;
• infecții;
• aer în urină;
• infecții urinare repetate;
• scurgerea conținutului intestinal;
• durere;
• abcese.

Tratamentul poate combina medicamente, drenaj și chirurgie.

Abcesele

Un abces este o colecție de puroi.

Poate produce:

• durere localizată;
• febră;
• frisoane;
• sensibilitate;
• masă inflamatorie;
• stare generală alterată.

Necesită frecvent drenaj și tratament antibiotic, urmate de controlul bolii Crohn.

Malabsorbția

Afectarea intestinului subțire sau rezecțiile pot produce deficite de:

• fier;
• vitamina B12;
• vitamina D;
• calciu;
• folat;
• proteine;
• alte vitamine și minerale.

Care sunt complicațiile rectocolitei

Colita acută severă

Este o formă gravă care poate necesita internare.

Pot apărea:

• numeroase scaune cu sânge;
• febră;
• puls rapid;
• anemie;
• inflamație crescută;
• deshidratare;
• stare generală alterată.

Necesită tratament intravenos și monitorizare atentă.

Dacă terapia inițială nu funcționează, pot fi necesare tratamente de salvare sau chirurgie.

Megacolonul toxic

Colonul se dilată sever și își pierde capacitatea normală de contracție.

Semnele pot include:

• abdomen foarte umflat;
• durere;
• febră;
• puls rapid;
• scăderea tensiunii;
• reducerea bruscă a scaunelor în contextul unei colite severe;
• alterarea stării generale.

Este o urgență.

Medicamentele care încetinesc tranzitul pot fi periculoase în această situație.

Hemoragia severă

Rectocolita poate produce pierderi importante de sânge.

Sângerarea abundentă, amețeala, leșinul și slăbiciunea necesită prezentare la spital.

Perforația

Inflamația severă poate produce o gaură în peretele colonului.

Durerea bruscă, abdomenul rigid și deteriorarea rapidă a stării sunt semne de urgență.

Riscul de cancer colorectal

Inflamația colonică de lungă durată crește riscul de displazie și cancer colorectal.

Riscul depinde de:

• durata bolii;
• extinderea inflamației;
• severitatea și controlul acesteia;
• colangita sclerozantă primitivă;
• antecedentele familiale;
• istoricul de displazie.

Pacienții cu afectare colonică necesită un program individualizat de colonoscopii de supraveghere.

Acesta este diferit de screeningul populației generale.

Care sunt semnele de alarmă

Mergi la gastroenterolog dacă apar:

• diaree care persistă;
• sânge repetat în scaun;
• mucus asociat cu sânge;
• scaune nocturne;
• urgență importantă;
• scădere în greutate;
• anemie;
• deficit de fier;
• febră;
• dureri recurente;
• leziuni perianale;
• fistule sau abcese;
• antecedente familiale de BII;
• manifestări articulare sau oculare asociate simptomelor digestive.

Aceste manifestări nu confirmă automat o boală inflamatorie, dar justifică investigații.

Când trebuie să mergi la urgență

Solicită ajutor medical urgent dacă apar:

• o cantitate mare de sânge;
• amețeală sau leșin;
• deshidratare;
• febră înaltă;
• durere abdominală severă;
• abdomen rigid;
• abdomen foarte umflat;
• vărsături persistente;
• imposibilitatea eliminării gazelor;
• stare generală care se agravează;
• durere și umflătură perianală asociate cu febră;
• dificultăți de respirație;
• durere toracică;
• umflarea unui picior.

Un pacient diagnosticat cu BII nu trebuie să presupună că orice simptom nou este doar un puseu. Pot exista infecții, reacții adverse, obstrucții sau alte urgențe.

Cum se stabilește diagnosticul

Nu există un singur test care confirmă toate formele de boală inflamatorie intestinală.

Diagnosticul combină:

• istoricul medical;
• examenul clinic;
• analizele de sânge;
• analizele din scaun;
• endoscopia;
• biopsiile;
• imagistica;
• evoluția în timp.

Este necesară și excluderea unor afecțiuni care pot imita BII.

Ce analize de sânge pot fi recomandate

Pot fi utile:

• hemoleucograma;
• fierul și feritina;
• proteina C reactivă;
• viteza de sedimentare;
• albumina;
• electroliții;
• funcția renală;
• testele hepatice;
• vitamina B12;
• folatul;
• vitamina D;
• alte analize în funcție de localizarea bolii și tratament.

Analizele pot identifica:

• anemie;
• inflamație;
• deshidratare;
• pierdere de proteine;
• malnutriție;
• deficite;
• efecte adverse ale tratamentului.

Markerii normali nu exclud complet o boală activă, mai ales dacă inflamația este limitată.

Analizele din scaun

Testele pot fi folosite pentru:

• excluderea infecțiilor;
• evaluarea inflamației;
• diferențierea de tulburările funcționale;
• monitorizarea răspunsului;
• investigarea unui posibil puseu.

Pot include:

• calprotectină;
• coprocultură;
• test pentru Clostridioides difficile;
• examinare pentru paraziți;
• teste moleculare;
• alte analize orientate de context.

Calprotectina fecală

Calprotectina fecală este un marker al inflamației intestinale.

Poate fi utilizată pentru:

• evaluarea probabilității unei boli inflamatorii;
• monitorizarea unui pacient diagnosticat;
• identificarea unei posibile recăderi;
• aprecierea răspunsului la tratament;
• orientarea necesității unei endoscopii.

O valoare crescută nu stabilește singură diagnosticul.

Calprotectina poate crește și în:

• infecții;
• utilizarea antiinflamatoarelor;
• alte colite;
• tumori;
• unele boli digestive.

O valoare normală nu exclude toate formele de Crohn, în special boala limitată la intestinul subțire.

Colonoscopia cu biopsii

Colonoscopia este esențială pentru evaluarea colonului și a ileonului terminal.

Poate identifica:

• inflamație;
• ulcerații;
• sângerare;
• continuitatea sau discontinuitatea leziunilor;
• stenoze;
• modificări ale mucoasei;
• alte cauze ale simptomelor.

Biopsiile sunt recoltate din mai multe segmente, inclusiv din zone care pot părea normale.

Examenul histopatologic poate arăta:

• inflamație cronică;
• activitate inflamatorie;
• modificarea arhitecturii mucoasei;
• granuloame în unele cazuri de Crohn;
• infecții;
• alte boli.

Absența granuloamelor nu exclude boala Crohn.

Clinica Prevencia nu efectuează colonoscopii. Gastroenterologul poate realiza evaluarea inițială și poate recomanda procedura într-o unitate specializată.

Imagistica intestinului subțire

Boala Crohn poate afecta segmente care nu sunt accesibile colonoscopiei.

Pot fi necesare:

• enterografie prin rezonanță magnetică;
• enterografie CT;
• ecografie intestinală specializată;
• alte investigații.

Acestea pot evalua:

• localizarea inflamației;
• grosimea peretelui;
• stenozele;
• fistulele;
• abcesele;
• extensia bolii;
• răspunsul la tratament.

Rezonanța nu utilizează radiații și este preferată în numeroase situații pentru monitorizare repetată.

Tomografia poate fi mai accesibilă și este importantă în urgențe.

Ecografia intestinală

Ecografia intestinală este diferită de ecografia abdominală generală.

În centrele cu experiență poate evalua:

• grosimea peretelui intestinal;
• vascularizația;
• activitatea inflamatorie;
• stenozele;
• unele complicații;
• răspunsul la tratament.

Este neinvazivă și poate fi repetată, dar performanța depinde mult de experiența examinatorului.

O ecografie abdominală obișnuită normală nu exclude boala Crohn sau rectocolita.

Capsula endoscopică

Capsula poate examina mucoasa intestinului subțire.

Poate fi utilă când:

• există suspiciune de Crohn;
• colonoscopia și imagistica nu au stabilit diagnosticul;
• trebuie evaluată mucoasa intestinului subțire;
• nu există suspiciune de stenoză importantă.

Capsula se poate bloca într-o zonă îngustată.

Înaintea utilizării poate fi necesară evaluarea permeabilității intestinului prin imagistică sau o capsulă dizolvabilă de test.

Testele genetice și anticorpii

Nu există un test genetic sau un profil de anticorpi care să confirme singur diagnosticul.

Unele teste pot oferi informații suplimentare în cazuri selectate, dar nu înlocuiesc:

• colonoscopia;
• biopsiile;
• imagistica;
• tabloul clinic.

Cum se diferențiază de sindromul de intestin iritabil

Sindromul de intestin iritabil poate produce durere, diaree, constipație, balonare și mucus.

Nu produce însă:

• ulcerații;
• sângerare intestinală;
• fistule;
• stenoze;
• febră;
• anemie inflamatorie;
• inflamație persistentă demonstrată;
• leziuni vizibile ale intestinului.

Cele două afecțiuni se pot suprapune. Un pacient cu BII în remisiune poate continua să aibă balonare sau dureri funcționale, fără ca acestea să însemne automat reapariția inflamației.

Tratamentul nu trebuie intensificat numai pe baza simptomelor dacă markerii și investigațiile nu indică activitate.

Cum se tratează bolile inflamatorii intestinale

Tratamentul depinde de:

• diagnosticul exact;
• segmentul afectat;
• severitate;
• profunzimea inflamației;
• complicații;
• tratamente anterioare;
• vârstă;
• sarcină;
• alte boli;
• preferințele pacientului;
• accesul la medicamente.

Obiectivele moderne includ:

• reducerea rapidă a simptomelor;
• inducerea remisiunii;
• menținerea remisiunii;
• vindecarea mucoasei;
• evitarea corticosteroizilor pe termen lung;
• prevenirea spitalizării;
• prevenirea complicațiilor;
• reducerea necesității intervențiilor chirurgicale;
• menținerea unei vieți normale.

Aminosalicilații

Medicamentele de tip 5-ASA sunt utilizate mai ales în rectocolita ușoară sau moderată.

Pot fi administrate:

• oral;
• sub formă de supozitoare;
• sub formă de clisme;
• în combinație.

Tratamentul rectal este important când inflamația afectează rectul sau colonul stâng.

Aminosalicilații nu reprezintă tratamentul principal pentru majoritatea formelor de boală Crohn.

Corticosteroizii

Corticosteroizii pot controla rapid inflamația într-un puseu.

Pot fi administrați:

• oral;
• intravenos;
• local;
• în forme cu acțiune predominant intestinală.

Nu sunt potriviți pentru menținerea remisiunii.

Utilizarea repetată sau prelungită poate produce:

• infecții;
• osteoporoză;
• diabet;
• hipertensiune;
• creștere în greutate;
• cataractă;
• afectarea glandelor suprarenale;
• tulburări de somn și dispoziție.

Nevoia repetată de corticosteroizi indică necesitatea unui tratament de fond mai eficient.

Imunomodulatoarele

Anumite medicamente pot fi utilizate în situații selectate pentru menținerea remisiunii sau împreună cu terapii biologice.

Necesită monitorizarea:

• hemoleucogramei;
• ficatului;
• interacțiunilor;
• infecțiilor;
• unor riscuri specifice.

Înaintea începerii tratamentului pot fi necesare teste care estimează modul în care organismul metabolizează medicamentul.

Terapiile biologice

Medicamentele biologice acționează asupra unor componente specifice ale inflamației.

Există clase care vizează:

• factorul de necroză tumorală;
• integrinele;
• interleukinele;
• alte căi inflamatorii.

Pot fi utilizate în:

• boală moderată sau severă;
• boală cu risc crescut de progresie;
• afectare fistulizantă;
• răspuns insuficient la alte tratamente;
• situații în care este necesară o strategie precoce mai eficientă.

Nu este obligatoriu ca fiecare pacient să parcurgă toate medicamentele mai vechi înaintea unei terapii avansate. Strategia depinde de riscul bolii.

Medicamentele cu molecule mici

Unele tratamente orale acționează asupra semnalelor intracelulare implicate în inflamație.

Pot fi utilizate în anumite forme moderate sau severe, în funcție de indicațiile aprobate.

Alegerea necesită evaluarea:

• riscului de infecții;
• riscului cardiovascular;
• riscului de tromboză;
• vârstei;
• istoricului oncologic;
• sarcinii;
• altor tratamente.

Antibioticele

Antibioticele nu reprezintă tratamentul standard al inflamației intestinale necomplicate.

Pot fi necesare în:

• abcese;
• anumite fistule;
• infecții;
• complicații perianale;
• situații postoperatorii;
• alte indicații precise.

Curele repetate fără o infecție sau complicație demonstrată pot afecta microbiota și favoriza rezistența.

Tratamentul trebuie ales după simptome sau după analize?

După ambele, împreună cu endoscopia și imagistica.

Simptomele sunt importante, dar nu arată întotdeauna gradul inflamației.

Strategia numită „treat to target” urmărește obiective măsurabile, precum:

• dispariția simptomelor;
• normalizarea markerilor;
• vindecarea endoscopică;
• controlul inflamației imagistice;
• prevenirea complicațiilor.

Tratamentul nu trebuie intensificat sau redus numai pe baza unei singure analize.

Cât timp durează tratamentul

Bolile inflamatorii intestinale sunt cronice.

Majoritatea pacienților au nevoie de tratament de menținere pe termen lung.

Oprirea deoarece simptomele au dispărut poate conduce la:

• reapariția inflamației;
• formarea anticorpilor împotriva unui medicament biologic;
• pierderea răspunsului;
• complicații;
• spitalizare.

Orice reducere sau oprire trebuie decisă după evaluarea remisiunii, a riscului și a opțiunilor disponibile.

Este posibilă vindecarea completă?

Tratamentul poate obține remisiuni lungi și o calitate bună a vieții.

Nu există în prezent un tratament medicamentos care să elimine definitiv predispoziția la boala Crohn sau rectocolită.

În rectocolită, îndepărtarea completă a colonului și rectului elimină organul în care apare boala. Pot persista însă:

• manifestări extraintestinale;
• probleme legate de rezervorul ileal;
• alte consecințe ale tratamentului.

În boala Crohn, chirurgia nu este curativă. Inflamația poate reveni în alt segment sau la nivelul zonei operate.

Când este necesară chirurgia în boala Crohn

Poate fi indicată pentru:

• obstrucție;
• stenoză fibroasă;
• fistulă;
• abces;
• perforație;
• sângerare;
• boală localizată care nu răspunde;
• suspiciune de cancer;
• alte complicații.

Obiectivul este păstrarea unei lungimi cât mai mari de intestin.

După operație este necesară monitorizarea recidivei și, frecvent, tratament preventiv.

Când este necesară chirurgia în rectocolită

Poate fi necesară în:

• colită acută severă care nu răspunde la tratament;
• megacolon toxic;
• perforație;
• hemoragie necontrolată;
• cancer;
• displazie cu risc;
• boală cronică necontrolată;
• efecte adverse sau imposibilitatea tratamentului medicamentos.

Operația poate implica îndepărtarea colonului și rectului și realizarea:

• unei ileostome;
• unui rezervor ileal conectat la anus;
• altei reconstrucții adaptate pacientului.

Decizia se ia împreună cu gastroenterologul și chirurgul colorectal.

Alimentația

Nu există o singură dietă pentru toți pacienții.

În remisiune este utilă, în general:

• o alimentație variată;
• aport suficient de proteine;
• fructe și legume tolerate;
• grăsimi de bună calitate;
• evitarea excesului de produse ultraprocesate;
• hidratare;
• corectarea carențelor.

În timpul unui puseu sau al unei stenoze poate fi necesară adaptarea temporară a:

• fibrelor;
• texturii;
• volumului meselor;
• lactozei;
• grăsimilor;
• altor componente.

O recomandare potrivită pentru diareea severă poate fi nepotrivită după remisiune.

Dieta low-FODMAP

Dieta low-FODMAP poate reduce balonarea și durerile funcționale la unii pacienți aflați în remisiune.

Nu tratează inflamația și nu înlocuiește medicamentele.

Faza restrictivă trebuie să fie temporară și urmată de reintroducere.

Glutenul și lactatele

Glutenul trebuie eliminat strict numai în boala celiacă confirmată sau într-o situație evaluată medical.

Intoleranța la lactoză poate fi temporară în timpul unui puseu.

Multe persoane tolerează:

• iaurt;
• brânzeturi maturate;
• produse fără lactoză;
• cantități mici.

Eliminarea completă poate reduce aportul de calciu și proteine.

Suplimentele

Suplimentele se recomandă în funcție de deficite.

Pot fi necesare:

• fier;
• vitamina B12;
• folat;
• vitamina D;
• calciu;
• alte vitamine și minerale.

Fierul oral poate agrava simptomele la unii pacienți. În anumite situații este preferată administrarea intravenoasă.

Suplimentele nu trebuie luate automat fără analize și monitorizare.

Probioticele

Dovezile diferă între boli și produse.

Unele probiotice pot avea un rol limitat în anumite forme de rectocolită sau în complicațiile unui rezervor ileal.

Nu reprezintă tratamentul standard al bolii Crohn active și nu înlocuiesc terapia antiinflamatoare.

Sarcina și fertilitatea

Majoritatea persoanelor cu boală controlată pot avea o sarcină normală.

Este preferabil ca sarcina să fie planificată în perioada de remisiune.

Inflamația activă crește riscul de:

• naștere prematură;
• greutate mică la naștere;
• complicații materne;
• agravarea stării nutriționale.

Multe tratamente pot fi continuate în sarcină, iar oprirea lor necontrolată poate fi mai riscantă decât menținerea.

Unele medicamente sunt contraindicate și trebuie oprite cu suficient timp înaintea concepției.

Planul trebuie discutat cu gastroenterologul și obstetricianul.

Vaccinurile și prevenirea infecțiilor

Înaintea tratamentului imunosupresor pot fi necesare:

• evaluarea vaccinărilor;
• testarea pentru tuberculoză;
• testarea pentru hepatite;
• alte analize infecțioase;
• actualizarea vaccinurilor.

Vaccinurile vii pot fi contraindicate în timpul unor tratamente imunosupresoare.

Vaccinurile inactivate sunt, în general, utilizabile, dar răspunsul poate fi influențat de tratament.

Monitorizarea bolii

Monitorizarea nu se limitează la întrebarea „mai ai diaree?”.

Poate include:

• simptome;
• greutate;
• hemoleucogramă;
• proteina C reactivă;
• calprotectină;
• analize hepatice și renale;
• niveluri de vitamine;
• colonoscopie;
• imagistică;
• ecografie intestinală;
• evaluarea efectelor adverse;
• screeningul infecțiilor;
• sănătatea osoasă;
• starea psihologică.

Frecvența este individualizată.

Monitorizarea tratamentelor biologice

În anumite situații pot fi măsurate:

• concentrația medicamentului;
• anticorpii împotriva acestuia;
• markerii inflamației;
• răspunsul endoscopic sau imagistic.

Aceste date pot ajuta la diferențierea între:

• doză insuficientă;
• pierderea răspunsului;
• formarea anticorpilor;
• simptome fără inflamație;
• necesitatea schimbării mecanismului terapeutic.

Colonoscopia de supraveghere

Pacienții cu inflamație colonică de durată necesită supraveghere pentru displazie și cancer colorectal.

Momentul începerii și intervalele depind de:

• durata bolii;
• extinderea colitei;
• activitatea inflamatorie;
• colangita sclerozantă;
• antecedente familiale;
• displazia anterioară;
• rezultatul colonoscopiei precedente.

Supravegherea continuă chiar dacă pacientul nu are simptome.

Sănătatea osoasă

Riscul de osteopenie și osteoporoză poate crește prin:

• inflamație;
• corticosteroizi;
• deficit de vitamina D;
• greutate scăzută;
• malabsorbție;
• sedentarism.

Pot fi necesare evaluarea vitaminei D, aportului de calciu și densității osoase.

Sănătatea psihologică

Durerea, urgența, teama de accidente și caracterul imprevizibil al bolii pot produce:

• anxietate;
• depresie;
• izolare;
• tulburări de somn;
• dificultăți profesionale;
• afectarea vieții intime.

Sprijinul psihologic nu înlocuiește tratamentul inflamației, dar poate îmbunătăți adaptarea, calitatea vieții și respectarea tratamentului.

Întrebări frecvente

Crohn și rectocolita sunt aceeași boală?

Nu. Fac parte din aceeași categorie, dar au localizări, profunzime și complicații diferite.

Care este mai gravă?

Ambele pot fi ușoare sau severe. Gravitatea depinde de extindere, activitate, complicații și răspunsul la tratament, nu doar de denumire.

Se pot transforma una în alta?

De regulă, nu. Uneori diagnosticul inițial este reclasificat deoarece informațiile ulterioare arată mai clar tipul bolii.

Colonul iritabil se transformă în Crohn?

Nu.

Se vede boala la ecografia abdominală?

Ecografia generală poate fi normală. Ecografia intestinală specializată poate evalua inflamația în centre cu experiență.

Calprotectina confirmă diagnosticul?

Nu. Indică probabilitatea inflamației și ajută la monitorizare, dar trebuie interpretată împreună cu celelalte investigații.

Este obligatorie colonoscopia?

În majoritatea cazurilor suspectate este necesară pentru examinarea colonului și recoltarea biopsiilor.

O colonoscopie normală exclude boala Crohn?

Nu complet. Boala poate fi limitată la intestinul subțire și poate necesita imagistică sau capsulă endoscopică.

Pot avea boala Crohn fără sânge în scaun?

Da, mai ales dacă este afectat numai intestinul subțire.

Pot avea rectocolită fără diaree?

Da, mai ales în proctită, unde pot predomina constipația, mucusul, sângele și tenesmele.

Bolile sunt contagioase?

Nu.

Sunt provocate de antibiotice?

Antibioticele pot influența microbiota, dar nu reprezintă o cauză unică și directă.

Pot fi vindecate prin dietă?

Nu există o dietă care să elimine definitiv boala. Alimentația sprijină tratamentul și starea nutrițională.

Trebuie eliminate fibrele?

Nu permanent. În pusee severe sau stenoze poate fi necesară reducerea temporară, dar în remisiune alimentația se diversifică în funcție de toleranță.

Pot lua antiinflamatoare pentru dureri?

Antiinflamatoarele nesteroidiene pot agrava boala la unii pacienți. Analgezicul trebuie ales împreună cu medicul.

Cortizonul vindecă boala?

Poate controla un puseu, dar nu este potrivit pentru menținerea remisiunii.

Tratamentele biologice scad imunitatea?

Modifică anumite componente ale răspunsului imun și pot crește riscul unor infecții. Riscul este gestionat prin selecție, testare, vaccinare și monitorizare.

Pot face sport?

Da, în funcție de starea generală. Activitatea fizică ajută sănătatea osoasă, musculară și psihologică.

Pot avea copii?

Da. Este recomandată planificarea sarcinii în remisiune și revizuirea tratamentului înaintea concepției.

Boala crește riscul de cancer?

Inflamația colonică de lungă durată crește riscul colorectal, motiv pentru care se efectuează colonoscopii de supraveghere.

Operația vindecă boala Crohn?

Nu. Boala poate recidiva după îndepărtarea segmentului afectat.

Operația vindecă rectocolita?

Îndepărtarea completă a colonului și rectului elimină colita intestinală, dar operația are consecințe proprii și pot persista unele manifestări extraintestinale.

Pot opri tratamentul dacă mă simt bine?

Nu fără evaluarea gastroenterologului. Inflamația poate persista fără simptome.

Când este necesară reevaluarea

Contactează medicul dacă:

• simptomele reapar;
• crește numărul scaunelor;
• apare sânge;
• te trezești noaptea pentru scaun;
• pierzi în greutate;
• apare febră;
• durerea devine localizată sau severă;
• apare o leziune perianală;
• nu mai poți tolera alimentația;
• tratamentul produce reacții adverse;
• analizele se modifică;
• calprotectina crește;
• apar dureri articulare, oculare sau cutanate;
• planifici o sarcină;
• ai fost diagnosticat cu o infecție;
• urmează să primești un vaccin;
• tratamentul actual nu mai controlează inflamația.

Controlul bolii nu înseamnă numai reducerea diareei. Obiectivul este remisiunea stabilă, vindecarea intestinală, prevenirea complicațiilor și menținerea unei vieți cât mai apropiate de normal.

Surse medicale

• American College of Gastroenterology — ghidurile actualizate în 2025 pentru managementul bolii Crohn și rectocolitei ulcero-hemoragice.
• European Crohn’s and Colitis Organisation — recomandările ECCO pentru diagnosticarea, monitorizarea și tratamentul bolilor inflamatorii intestinale.
• National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases — informații despre boala Crohn și rectocolita ulcero-hemoragică.
• American Gastroenterological Association — recomandări privind monitorizarea și supravegherea colorectală în bolile inflamatorii intestinale.