Sindromul de intestin iritabil este o afecțiune digestivă cronică în care apar dureri sau disconfort abdominal și modificări ale tranzitului intestinal, fără existența unei leziuni care să explice complet simptomele.

Pacientul poate avea constipație, diaree sau alternanța dintre cele două. Balonarea, urgența la defecație, senzația de evacuare incompletă și mucusul în scaun sunt, de asemenea, frecvente.

Afecțiunea este cunoscută în limbajul obișnuit drept „colon iritabil”, dar denumirea medicală corectă este sindrom de intestin iritabil, deoarece mecanismele implică întregul sistem digestiv, microbiota, sistemul nervos și comunicarea dintre intestin și creier.

Simptomele sunt reale. Faptul că analizele, ecografia sau colonoscopia pot fi normale nu înseamnă că pacientul nu are nimic și nici că manifestările sunt inventate.

Sindromul nu distruge intestinul, nu produce ulcer și nu se transformă în cancer. Totuși, diagnosticul nu trebuie presupus atunci când există sânge, anemie, febră, scădere în greutate sau alte semne de alarmă.

Pentru orientare asupra consultației și investigațiilor digestive, poți consulta ghidul complet de gastroenterologie.

Pe scurt

Sindromul de intestin iritabil este o tulburare de interacțiune intestin–creier.
Provoacă durere sau disconfort abdominal asociat cu modificarea scaunelor.
Poate evolua predominant cu constipație, diaree sau alternanța acestora.
Balonarea, urgența și senzația de evacuare incompletă sunt frecvente.
Nu produce leziuni vizibile și nu se transformă în cancer.
Diagnosticul poate fi stabilit pozitiv, pe baza simptomelor caracteristice.
Nu fiecare pacient are nevoie de colonoscopie.
Sângele, anemia, febra, scăderea în greutate și simptomele nocturne importante trebuie investigate.
Tratamentul este individualizat în funcție de subtip și de simptomul dominant.
Alimentația, medicamentele și terapiile orientate spre axa intestin–creier pot fi combinate.

Ce este sindromul de intestin iritabil

Sindromul de intestin iritabil este inclus în categoria tulburărilor de interacțiune intestin–creier.

Această denumire arată că simptomele pot fi produse de modificări ale:

sensibilității nervilor intestinali;
contracțiilor intestinului;
procesării durerii;
comunicării dintre intestin și creier;
microbiotei;
răspunsului imun local;
permeabilității mucoasei;
răspunsului la alimente și stres.

Unele dintre aceste modificări nu pot fi observate la colonoscopie sau în analizele obișnuite.

Sindromul nu este doar o problemă a motilității și nici exclusiv o consecință a stresului. La pacienți diferiți pot predomina mecanisme diferite.

De ce se numește „sindrom”

Un sindrom este un grup de simptome care apar împreună și formează un tipar recognoscibil.

În sindromul de intestin iritabil, elementele centrale sunt:

durerea sau disconfortul abdominal;
legătura simptomelor cu defecația;
schimbarea frecvenței scaunului;
schimbarea aspectului scaunului.

Balonarea și celelalte manifestări completează tabloul, dar durerea sau disconfortul abdominal asociat cu tranzitul reprezintă o componentă importantă.

Diareea persistentă fără durere abdominală dominantă poate fi încadrată mai degrabă ca diaree funcțională, după excluderea cauzelor relevante.

Ce simptome poate produce

Durerea abdominală

Durerea poate apărea:

în partea inferioară a abdomenului;
în jurul ombilicului;
în partea stângă;
în partea dreaptă;
difuz;
în zone care se modifică de la un episod la altul.

Poate fi descrisă ca:

crampă;
presiune;
înțepătură;
arsură;
senzație de răsucire;
disconfort;
nevoie urgentă de a merge la toaletă.

Durerea se poate ameliora după scaun, dar la unii pacienți poate deveni temporar mai intensă după defecație.

Relația cu scaunul poate însemna ameliorare, agravare sau simpla apariție în aceeași perioadă.

Pentru evaluarea mai largă a simptomului, citește articolul despre durerile abdominale recurente.

Balonarea

Balonarea persistentă este una dintre cele mai frecvente manifestări.

Pacientul poate simți:

presiune;
abdomen plin;
întindere;
acumulare de gaze;
creșterea vizibilă a circumferinței abdominale.

Balonarea nu este produsă întotdeauna de o cantitate excesivă de gaze.

Pot contribui:

hipersensibilitatea intestinală;
deplasarea anormală a diafragmului și peretelui abdominal;
fermentația alimentelor;
constipația;
modificarea tranzitului;
atenția crescută asupra senzațiilor digestive.

Unele persoane au balonare fără distensie vizibilă, iar altele observă mărirea evidentă a abdomenului pe parcursul zilei.

Constipația

În forma cu constipație pot apărea:

scaune tari;
scaune rare;
efort la defecație;
evacuare incompletă;
senzație de blocaj;
necesitatea mai multor încercări;
durere care se modifică după scaun;
balonare.

Frecvența redusă nu este singurul criteriu. O persoană poate avea scaun zilnic, dar cu efort important și evacuare dificilă.

Detalii despre cauzele care trebuie diferențiate sunt prezentate în articolul despre constipația cronică.

Diareea

În forma cu diaree pot apărea:

scaune moi sau apoase;
urgență;
scaune frecvente dimineața;
scaun imediat după masă;
teama de a nu găsi o toaletă;
senzație de evacuare incompletă;
mucus;
durere care se modifică după defecație.

Diareea care trezește frecvent pacientul din somn, este asociată cu sânge, febră, anemie sau scădere ponderală necesită evaluarea unei cauze organice.

Articolul despre diareea cronică explică investigațiile utilizate pentru diferențiere.

Alternanța dintre constipație și diaree

În forma mixtă, pacientul prezintă perioade cu scaune tari și perioade cu scaune moi sau apoase.

Alternanța poate apărea:

în zile diferite;
în săptămâni diferite;
chiar în aceeași zi;
după administrarea laxativelor;
după episoade de constipație severă.

Uneori, ceea ce pare diaree este trecerea unui lichid pe lângă o masă de scaun întărit.

Subtipul trebuie stabilit, pe cât posibil, în perioadele în care pacientul nu folosește medicamente care modifică tranzitul.

Urgența la defecație

Urgența este nevoia bruscă și dificil de amânat de a merge la toaletă.

Poate afecta:

deplasările;
activitatea profesională;
călătoriile;
mesele în oraș;
viața socială;
viața intimă.

Unele persoane încep să evite alimentele sau ieșirile din casă de teamă că nu vor găsi o toaletă.

Impactul asupra vieții este important și trebuie discutat la consultație.

Senzația de evacuare incompletă

Pacientul poate simți că rectul nu s-a golit complet, chiar dacă nu mai există o cantitate importantă de scaun.

Aceasta poate conduce la:

revenirea repetată la toaletă;
efort prelungit;
utilizarea excesivă a laxativelor;
manevre pentru evacuare;
anxietate legată de tranzit.

În anumite cazuri, simptomul poate indica și o tulburare a planșeului pelvin, nu doar sindrom de intestin iritabil.

Mucusul în scaun

O cantitate mică de mucus albicios sau transparent poate apărea în sindromul de intestin iritabil.

Mucusul nu trebuie însă interpretat izolat.

Mucusul în scaun asociat cu sânge, febră, diaree nocturnă, anemie sau scădere în greutate poate indica inflamație, infecție sau o afecțiune colorectală.

Sindromul de intestin iritabil nu produce hemoragie.

Simptomele din afara intestinului

Unele persoane pot prezenta și:

oboseală;
somn neodihnitor;
dureri de cap;
dureri musculare;
sensibilitate la anumite alimente;
simptome urinare;
dureri pelvine;
durere la contact sexual;
anxietate;
dificultăți de concentrare.

Aceste manifestări nu apar la toți pacienții și pot avea și alte cauze.

Care sunt tipurile de sindrom de intestin iritabil

Subtipurile sunt stabilite în principal pe baza aspectului scaunelor în zilele cu tranzit modificat.

IBS-C: forma cu constipație

Predomină scaunele tari sau fragmentate.

Pot exista:

efort;
evacuare incompletă;
dureri;
balonare;
perioade scurte cu scaun mai moale.

IBS-D: forma cu diaree

Predomină scaunele moi sau apoase.

Pot exista:

urgență;
frecvență crescută;
scaune după masă;
teama de incontinență;
crampe.

IBS-M: forma mixtă

Există atât scaune tari, cât și scaune moi sau apoase în proporții relevante.

Forma neclasificată

Simptomele îndeplinesc criteriile generale, dar aspectul scaunului nu permite încadrarea clară într-un subtip.

Subtipul se poate modifica în timp. O persoană poate trece de la forma cu constipație la cea mixtă sau invers.

Care este diferența dintre sindrom și „colonul sensibil”

Expresii precum „colon sensibil”, „colită nervoasă” sau „colon spastic” sunt folosite frecvent în limbajul popular.

„Colită nervoasă” este însă o denumire neadecvată, deoarece sufixul „-ită” sugerează inflamație.

În sindromul de intestin iritabil nu există inflamația distructivă caracteristică rectocolitei ulcero-hemoragice sau bolii Crohn.

Ce poate declanșa simptomele

Factorii declanșatori diferă de la o persoană la alta.

Pot include:

mese mari;
alimente grase;
cafea;
alcool;
băuturi carbogazoase;
anumite produse lactate;
ceapă și usturoi;
leguminoase;
îndulcitori;
stres;
somn insuficient;
menstruație;
infecții digestive;
antibiotice;
schimbarea rutinei;
călătorii;
anxietate anticipatorie.

Un factor declanșator nu este neapărat cauza bolii. De exemplu, o masă poate produce simptome prin stimularea reflexului gastrocolic fără să existe intoleranță la toate ingredientele sale.

De ce apare sindromul de intestin iritabil

Nu există o singură cauză.

Hipersensibilitatea viscerală

Nervii intestinali pot răspunde exagerat la:

distensie;
gaze;
contracții;
scaun;
anumite substanțe produse în intestin.

O cantitate normală de gaz poate fi percepută ca dureroasă.

Aceasta este o modificare biologică a procesării semnalelor, nu o reacție voluntară.

Modificarea motilității

Contracțiile colonului pot fi:

prea rapide;
prea lente;
necoordonate;
excesiv de puternice după masă.

Aceste modificări pot contribui la diaree, constipație, crampe și urgență.

Comunicarea intestin–creier

Intestinul și creierul comunică prin:

sistemul nervos autonom;
nervul vag;
hormoni;
mediatori imuni;
microbiotă;
căi de procesare a durerii.

Stresul poate intensifica simptomele digestive, iar simptomele digestive persistente pot produce la rândul lor stres și anxietate.

Relația este bidirecțională.

Microbiota intestinală

Compoziția și funcția microorganismelor intestinale pot fi diferite la unii pacienți.

Aceste modificări pot influența:

fermentația;
producția de gaze;
tranzitul;
permeabilitatea mucoasei;
activitatea imună;
semnalele către sistemul nervos.

Nu există însă un test comercial standard al microbiomului care să confirme sindromul sau să indice cu precizie tratamentul individual.

Infecția digestivă anterioară

Sindromul se poate instala după o gastroenterită bacteriană, virală sau parazitară.

Riscul este mai mare după episoade asociate cu:

febră;
sângerare;
diaree prelungită;
tratament antibiotic;
stres psihologic important.

Această formă este numită sindrom de intestin iritabil postinfecțios.

Persistența simptomelor nu înseamnă neapărat că infecția este încă activă.

Inflamația discretă

La unii pacienți pot exista modificări imune microscopice, insuficiente pentru diagnosticul unei boli inflamatorii intestinale.

Acestea nu produc de obicei ulcerații, sângerare sau distrugerea peretelui intestinal.

Acizii biliari

La o parte dintre persoanele diagnosticate cu forma predominant diareică, acizii biliari pot ajunge în exces în colon și pot provoca:

diaree apoasă;
urgență;
scaune după masă.

Această problemă poate necesita evaluare și tratament diferit de IBS-D.

Este provocat de stres?

Nu exclusiv.

Stresul poate:

intensifica durerea;
accelera sau încetini tranzitul;
modifica somnul;
crește atenția asupra senzațiilor;
influența alimentația;
produce tensiune musculară;
agrava urgența.

Unele persoane dezvoltă simptome fără o perioadă evidentă de stres. Altele observă o legătură clară.

Este incorect ca manifestările persistente să fie atribuite automat stresului fără o evaluare medicală.

Este o boală psihică?

Nu.

Sindromul de intestin iritabil este o tulburare digestivă de interacțiune intestin–creier.

Anxietatea și depresia pot apărea mai frecvent, dar pot fi:

factori care amplifică simptomele;
consecințe ale durerii și limitărilor;
probleme independente care coexistă.

Tratarea anxietății sau utilizarea terapiilor psihologice nu înseamnă că simptomele sunt imaginare.

Cu ce poate fi confundat

Boala Crohn și rectocolita

Bolile inflamatorii intestinale pot produce:

diaree;
dureri;
urgență;
mucus;
oboseală.

Spre deosebire de sindromul de intestin iritabil, pot determina:

sânge;
ulcerații;
anemie;
febră;
inflamație obiectivă;
scădere în greutate;
complicații structurale.

Articolul despre bolile inflamatorii intestinale explică diferențele dintre aceste afecțiuni.

Boala celiacă

Boala celiacă poate produce:

diaree;
balonare;
constipație;
anemie;
scădere în greutate;
osteoporoză;
oboseală.

Testarea este importantă mai ales la pacienții cu diaree sau formă mixtă.

Analizele trebuie efectuate cât timp persoana consumă gluten.

Intoleranța la lactoză

Poate provoca:

balonare;
gaze;
crampe;
diaree după lactate.

Intoleranța poate coexista cu sindromul de intestin iritabil.

O ameliorare după eliminarea laptelui nu confirmă automat că toate simptomele sunt produse de lactoză.

Colita microscopică

Această boală poate produce diaree apoasă, inclusiv noaptea.

Colonul poate părea normal la colonoscopie, iar diagnosticul necesită biopsii.

Este mai probabilă la persoane de vârstă mijlocie sau înaintată și poate fi asociată cu anumite medicamente.

Infecțiile și paraziții

Infecțiile persistente trebuie luate în calcul în funcție de:

călătorii;
apă;
alimente;
antibiotice;
imunitate;
expuneri;
debutul brusc al simptomelor.

Curele repetate de antibiotice sau antiparazitare fără diagnostic pot agrava simptomele și modifica microbiota.

Endometrioza

La femei, endometrioza poate produce:

durere abdominală sau pelvină;
balonare;
durere la scaun;
simptome legate de menstruație;
durere la contact sexual;
infertilitate.

Poate coexista cu sindromul de intestin iritabil și necesită evaluare ginecologică.

Cancerul colorectal

Cancerul colorectal poate modifica tranzitul, dar sindromul de intestin iritabil nu se transformă în cancer.

Semnele care trebuie investigate includ:

sânge;
anemie;
scădere în greutate;
schimbare progresivă a tranzitului;
antecedente familiale;
rezultat FIT pozitiv;
debut nou la o vârstă relevantă.

Când trebuie să mergi urgent la medic

Sindromul de intestin iritabil nu produce în mod obișnuit o urgență.

Solicită ajutor medical rapid dacă apar:

durere bruscă și severă;
abdomen rigid;
vărsături repetate;
imposibilitatea eliminării gazelor;
cantitate mare de sânge;
scaun negru;
leșin;
febră înaltă;
deshidratare;
stare generală care se agravează;
durere toracică;
dificultăți de respirație.

Aceste manifestări nu trebuie atribuite unui diagnostic cunoscut de colon iritabil.

Care sunt semnele de alarmă

Evaluarea trebuie extinsă dacă apar:

sânge în scaun;
scădere involuntară în greutate;
anemie;
deficit de fier;
febră;
diaree nocturnă persistentă;
vărsături repetate;
inflamație crescută;
masă abdominală;
antecedente familiale de cancer colorectal;
antecedente familiale de boală inflamatorie sau celiacă;
debut nou și progresiv la o vârstă mai înaintată;
simptome care se agravează constant;
tulburări importante de absorbție;
rezultate anormale la examinarea clinică.

Un simptom de alarmă nu confirmă automat o boală gravă, dar schimbă investigațiile necesare.

Cum este stabilit diagnosticul

Diagnosticul poate fi stabilit pozitiv atunci când:

simptomele formează un tipar caracteristic;
durează suficient pentru a indica o problemă recurentă;
sunt legate de tranzitul intestinal;
nu există semne de alarmă;
examinarea este liniștitoare;
testele orientate nu sugerează altă boală.

Nu este necesară efectuarea tuturor analizelor posibile pentru a diagnostica sindromul.

Medicul va întreba despre:

localizarea durerii;
relația cu scaunul;
aspectul scaunelor;
frecvență;
urgență;
simptome nocturne;
sânge și mucus;
greutate;
alimentație;
medicamente;
infecții anterioare;
antecedente familiale;
ciclul menstrual;
efectul asupra activităților;
stres și somn.

Criteriile clinice

Criteriile internaționale descriu sindromul prin durere sau disconfort abdominal recurent, asociat cu defecația ori cu modificarea frecvenței sau aspectului scaunului.

Aceste criterii ajută la standardizarea diagnosticului, dar nu trebuie utilizate izolat.

În practica medicală, pacientul nu trebuie să aștepte luni de zile înainte de a cere ajutor dacă simptomele sunt severe sau există semne de alarmă.

Examenul clinic

Medicul poate evalua:

sensibilitatea abdominală;
distensia;
formațiunile;
semnele de anemie;
greutatea;
tiroida;
regiunea anală;
alte manifestări sistemice.

Examenul este adesea normal sau arată numai sensibilitate difuză.

Ce analize pot fi recomandate

În funcție de simptome, pot fi utile:

hemoleucograma;
proteina C reactivă;
viteza de sedimentare;
testele pentru boala celiacă;
funcția tiroidiană;
fierul și feritina;
alte teste orientate de context.

Nu există o analiză de sânge care să confirme singură sindromul de intestin iritabil.

Calprotectina fecală

În formele cu diaree, calprotectina fecală poate ajuta la diferențierea dintre o tulburare funcțională și inflamația intestinală.

O valoare crescută poate apărea în:

boala Crohn;
rectocolită;
infecții;
utilizarea unor antiinflamatoare;
alte inflamații.

Nu confirmă singură o anumită boală.

O valoare normală reduce probabilitatea unei inflamații importante în anumite contexte, dar nu exclude toate afecțiunile.

Analizele din scaun

Coprocultura, examinarea pentru paraziți și alte teste sunt recomandate numai când istoricul sugerează:

infecție;
călătorie;
expunere;
antibiotice;
imunitate scăzută;
debut postinfecțios persistent.

Nu sunt necesare automat pentru fiecare pacient.

Este necesară colonoscopia

Nu fiecare persoană cu simptome caracteristice și fără semne de alarmă are nevoie de colonoscopie.

Procedura poate fi recomandată dacă există:

sânge;
anemie;
scădere în greutate;
inflamație;
simptome nocturne;
antecedente familiale;
debut nou la o vârstă relevantă;
rezultat FIT pozitiv;
indicație de screening;
suspiciune de colită microscopică;
simptome care nu mai corespund diagnosticului inițial.

Colonoscopia normală nu tratează simptomele și nu trebuie repetată frecvent fără o indicație nouă.

Clinica Prevencia nu efectuează colonoscopii. Gastroenterologul poate realiza evaluarea inițială și poate recomanda procedura într-o unitate specializată atunci când este justificată.

Este utilă ecografia abdominală

Ecografia nu confirmă sindromul de intestin iritabil.

Poate fi recomandată pentru excluderea unor cauze biliare, hepatice, renale sau ginecologice, în funcție de localizarea durerii și de celelalte simptome.

O ecografie normală nu exclude:

sindromul de intestin iritabil;
boala celiacă;
inflamația intestinală ușoară;
colita microscopică;
alte boli ale mucoasei digestive.

Testele pentru intoleranțe

Testele respiratorii pentru lactoză sau fructoză pot fi utile în situații selectate.

Testele IgG pentru zeci sau sute de alimente nu diagnostichează intoleranțele și pot conduce la diete foarte restrictive.

Eliminarea alimentelor trebuie să aibă:

o ipoteză clară;
durată limitată;
monitorizarea simptomelor;
etapă de reintroducere.

Cum se tratează sindromul de intestin iritabil

Tratamentul se alege în funcție de:

subtip;
simptomul dominant;
severitate;
impactul asupra vieții;
alimentele declanșatoare;
somn;
anxietate;
tratamente anterioare;
alte boli.

De multe ori este necesară combinarea mai multor metode.

Explicarea diagnosticului

Înțelegerea bolii este o parte importantă a tratamentului.

Pacientul trebuie să știe că:

simptomele sunt reale;
boala nu distruge intestinul;
nu crește prin ea însăși riscul de cancer;
simptomele pot fluctua;
un singur tratament poate să nu controleze toate manifestările;
obiectivul este îmbunătățirea funcționării și calității vieții;
investigațiile repetate nu sunt întotdeauna utile.

O relație medicală stabilă și un plan clar pot reduce teama și utilizarea inutilă a serviciilor de urgență.

Mesele regulate

Pot fi utile:

mesele la ore relativ regulate;
evitarea pauzelor foarte lungi;
porțiile moderate;
mestecarea lentă;
evitarea meselor foarte mari;
hidratarea adecvată;
limitarea băuturilor carbogazoase;
reducerea alcoolului;
adaptarea cafelei la toleranță.

Nu este necesară eliminarea automată a tuturor alimentelor considerate „iritante”.

Fibrele

Fibrele solubile, precum psyllium, pot ameliora simptomele globale și pot ajuta mai ales în formele cu constipație.

Doza trebuie crescută treptat pentru a evita:

balonarea;
gazele;
crampele;
agravarea temporară a durerii.

Tărâțele și cantitățile mari de fibre insolubile pot agrava simptomele la unele persoane.

Aportul de apă trebuie adaptat creșterii fibrelor.

Dieta low-FODMAP

Dieta low-FODMAP reduce temporar anumite glucide fermentabile care pot produce gaze și atrage apă în intestin.

Poate ajuta la:

balonare;
durere;
diaree;
simptome globale.

Nu este o dietă permanentă și nici o listă de alimente „interzise pe viață”.

Etapele corecte sunt:

reducere temporară;
reintroducerea controlată a grupelor;
personalizarea dietei.

Este preferabil să fie urmată cu sprijinul unui dietetician, mai ales dacă pacientul:

este deja subponderal;
are carențe;
elimină multe alimente;
este însărcinat;
are antecedente de tulburări de alimentație;
are alte boli digestive.

Glutenul

Unele persoane raportează ameliorare fără gluten, dar aceasta nu înseamnă automat boală celiacă.

Pot fi implicați:

fructanii din grâu;
modificarea generală a alimentației;
reducerea produselor ultraprocesate;
efectul așteptărilor;
sensibilitatea non-celiacă la grâu.

Analizele pentru boala celiacă trebuie făcute înaintea eliminării glutenului.

Lactatele

Reducerea lactozei poate ajuta persoanele cu intoleranță.

Multe persoane tolerează:

iaurt;
brânzeturi maturate;
produse fără lactoză;
cantități mici.

Eliminarea completă a lactatelor fără înlocuirea calciului și proteinelor poate fi inutilă și dezechilibrată.

Activitatea fizică

Mișcarea regulată poate ajuta la:

tranzit;
balonare;
somn;
stres;
starea generală;
menținerea greutății.

Activitatea poate începe gradual și trebuie adaptată stării fizice.

Tratamentul formei cu constipație

Poate include:

fibre solubile;
laxative osmotice;
medicamente care cresc secreția intestinală;
tratamente care stimulează anumite căi ale motilității;
evaluarea planșeului pelvin;
biofeedback, dacă există o tulburare de evacuare.

Unele laxative îmbunătățesc frecvența și consistența scaunului, dar pot avea un efect mai redus asupra durerii globale.

Alegerea depinde de disponibilitate, contraindicații și răspuns.

Tratamentul formei cu diaree

Poate include:

medicamente care încetinesc tranzitul;
tratamente care acționează local în intestin;
medicamente care influențează secreția și sensibilitatea;
tratament pentru diareea provocată de acizii biliari, dacă este suspectată;
adaptarea alimentelor;
neuromodulatoare.

Un antidiareic poate reduce frecvența și urgența, dar poate să nu controleze durerea și balonarea.

Nu trebuie utilizat fără evaluare dacă există sânge, febră sau suspiciune de inflamație severă.

Antispasticele

Antispasticele pot reduce crampele la unii pacienți.

Eficiența diferă între produse și persoane.

Pot produce:

gură uscată;
constipație;
amețeală;
tulburări de vedere;
dificultăți urinare.

Alegerea trebuie adaptată subtipului și bolilor asociate.

Uleiul de mentă

Capsulele gastrorezistente cu ulei de mentă pot reduce durerea și balonarea la unele persoane.

Pot agrava:

refluxul;
arsurile;
regurgitația.

Produsele diferă ca doză și formulare. Uleiul esențial ingerat în formă necontrolată nu este echivalent cu preparatele studiate.

Neuromodulatoarele

Anumite antidepresive în doze mici pot modifica procesarea durerii și comunicarea intestin–creier.

Antidepresivele triciclice pot fi utile mai ales când predomină:

durerea;
diareea;
somnul neodihnitor.

Pot provoca:

somnolență;
gură uscată;
constipație;
amețeală;
tulburări de ritm la persoanele cu risc.

Tratamentul nu înseamnă că simptomele sunt imaginare.

Alte clase pot fi alese când există anxietate sau depresie asociată, dar eficiența asupra simptomelor digestive diferă.

Terapiile psihologice orientate spre intestin

Pot fi utile:

terapia cognitiv-comportamentală;
hipnoterapia orientată spre intestin;
tehnicile de relaxare;
managementul stresului;
intervențiile bazate pe mindfulness.

Aceste terapii pot reduce:

intensitatea durerii;
teama de simptome;
evitarea alimentelor;
anxietatea legată de toaletă;
impactul asupra vieții.

Nu înlocuiesc evaluarea semnelor de alarmă.

Probioticele

Dovezile sunt neuniforme deoarece produsele conțin tulpini, doze și combinații foarte diferite.

Un probiotic care ajută un pacient poate să nu aibă efect la altul.

Dacă este încercat:

alege un singur produs;
folosește-l o perioadă limitată;
urmărește simptomele;
oprește-l dacă nu există beneficiu.

Combinarea mai multor produse face imposibilă evaluarea rezultatului.

Antibioticele

Antibioticele nu sunt tratamentul obișnuit pentru „colon iritabil”.

Unele medicamente cu acțiune intestinală pot fi recomandate în anumite forme cu diaree, dar numai după evaluare medicală.

Curele repetate luate empiric pot:

afecta microbiota;
produce diaree;
favoriza rezistența;
declanșa infecția cu Clostridioides difficile;
întârzia diagnosticul corect.

Enzimele digestive

Enzimele pancreatice sunt indicate în insuficiența pancreatică, nu în mod automat în sindromul de intestin iritabil.

Suplimentele prezentate generic drept „enzime pentru digestie” nu tratează toate cauzele balonării sau durerii.

Tratamentul trebuie continuat permanent?

Depinde de manifestări.

Unele măsuri pot fi utilizate pe termen lung:

mesele regulate;
activitatea fizică;
dieta personalizată;
fibrele solubile tolerate.

Medicamentele pot fi:

administrate la nevoie;
utilizate în cure;
menținute pe termen lung;
schimbate în funcție de subtip.

Planul trebuie reevaluat periodic.

Sindromul se vindecă?

Evoluția diferă.

Unele persoane au episoade rare și ușoare. Altele au simptome recurente sau persistente.

Manifestările pot:

dispărea pentru perioade lungi;
reveni după stres sau infecții;
schimba subtipul;
răspunde diferit în timp la tratament.

Obiectivul realist este controlul simptomelor și reducerea impactului asupra vieții.

Poate deveni boală Crohn sau cancer?

Nu.

Sindromul de intestin iritabil:

nu se transformă în boala Crohn;
nu se transformă în rectocolită;
nu produce cancer colorectal;
nu provoacă ulcerații;
nu distruge intestinul.

O persoană poate dezvolta separat o altă boală. De aceea, apariția semnelor de alarmă trebuie evaluată chiar dacă diagnosticul de sindrom a fost stabilit anterior.

Afectează speranța de viață?

Sindromul nu reduce în mod direct speranța de viață.

Poate afecta semnificativ calitatea vieții prin:

durere;
restricții alimentare;
absențe profesionale;
anxietate;
tulburări de somn;
limitarea călătoriilor;
afectarea vieții sociale.

Severitatea nu trebuie judecată numai după numărul scaunelor sau rezultatul analizelor.

Cum te pregătești pentru consultație

Notează timp de una-două săptămâni:

orele meselor;
alimentele;
durerea;
balonarea;
numărul scaunelor;
aspectul lor;
urgența;
medicamentele;
menstruația;
somnul;
factorii de stres.

Adu:

analizele anterioare;
rapoartele endoscopice;
rezultatele biopsiilor;
lista medicamentelor și suplimentelor;
informații despre antecedentele familiale.

Un jurnal foarte lung și extrem de detaliat poate crește anxietatea. Scopul este identificarea tiparului, nu monitorizarea permanentă a fiecărei senzații.

Întrebări frecvente

Colonul iritabil și sindromul de intestin iritabil sunt același lucru?

Da, în limbajul obișnuit. Denumirea medicală recomandată este sindrom de intestin iritabil.

Se vede la colonoscopie?

Nu există o leziune specifică. Colonoscopia poate fi normală și este folosită pentru excluderea altor boli când există indicație.

Se vede la ecografie?

Nu. Ecografia poate evalua alte organe, dar nu confirmă sindromul.

Există o analiză specifică?

Nu. Diagnosticul se bazează pe tiparul simptomelor și pe teste orientate pentru excluderea unor cauze relevante.

Poate provoca mucus?

Da. Mucusul albicios poate apărea, dar sângele și semnele de alarmă necesită evaluare.

Poate provoca sânge?

Nu. Sângele are o altă cauză și trebuie investigat.

Poate provoca febră?

Nu. Febra sugerează infecție, inflamație sau altă afecțiune.

Poate provoca scădere în greutate?

Restricțiile alimentare severe pot determina slăbire, dar scăderea involuntară nu trebuie atribuită automat sindromului.

Simptomele apar noaptea?

Durerea sau balonarea pot fi prezente seara, dar diareea care trezește repetat pacientul din somn necesită evaluare.

Este provocat de paraziți?

Nu în mod obișnuit. Unele infecții pot declanșa un sindrom postinfecțios, dar tratamentul antiparazitar nu este indicat fără diagnostic.

Este contagios?

Nu.

Poate apărea după o toxiinfecție?

Da. Sindromul postinfecțios este o formă recunoscută.

Stresul este singura cauză?

Nu. Stresul poate agrava simptomele, dar sunt implicate mai multe mecanisme biologice.

Pot mânca fructe și legume?

Da, dar tipul și cantitatea se adaptează toleranței. Eliminarea completă poate reduce fibrele și micronutrienții.

Cafeaua trebuie eliminată?

Numai dacă agravează repetat simptomele. Unele persoane tolerează cantități moderate.

Trebuie să renunț la gluten?

Nu înaintea testării pentru boala celiacă. Beneficiul trebuie verificat prin eliminare și reintroducere controlată.

Dieta low-FODMAP trebuie urmată permanent?

Nu. Faza restrictivă este temporară și trebuie urmată de reintroducerea alimentelor.

Probioticele vindecă sindromul?

Nu. Unele pot ameliora anumite simptome, dar efectul este variabil.

Pot lua laxative dacă am IBS-C?

Da, unele pot fi utile, dar alegerea depinde de simptome și de efectul asupra durerii și balonării.

Pot lua antidiareice dacă am IBS-D?

Pot fi recomandate pentru urgență și frecvență, dar nu sunt potrivite dacă există sânge, febră sau suspiciune de inflamație.

Este nevoie de colonoscopie periodică?

Nu din cauza sindromului. Screeningul colorectal se face conform vârstei, riscului și recomandărilor generale.

Când este necesară reevaluarea

Revino la medic dacă:

simptomele se modifică;
apare sânge;
pierzi în greutate;
apare anemie;
ai febră;
diareea te trezește noaptea;
durerea devine localizată și progresivă;
tratamentul nu mai funcționează;
dieta devine foarte restrictivă;
apar reacții adverse;
anxietatea legată de mâncare sau toaletă devine importantă;
calprotectina sau alte analize sunt modificate;
diagnosticul anterior nu mai explică evoluția.

Sindromul de intestin iritabil poate fi controlat mai bine atunci când tratamentul este adaptat subtipului și simptomului dominant, iar pacientul evită ciclul investigațiilor repetate, dietelor extreme și automedicației.

Surse medicale

Rome Foundation — criteriile și cadrul Rome V pentru tulburările de interacțiune intestin–creier.
American College of Gastroenterology — Clinical Guideline: Management of Irritable Bowel Syndrome.
American Gastroenterological Association — ghidurile pentru tratamentul medicamentos al IBS-C și IBS-D.
National Institute for Health and Care Excellence — Irritable Bowel Syndrome in Adults: Diagnosis and Management, revizuit în aprilie 2025.

Sindromul de intestin iritabil: simptome, diagnostic și tratament