Calprotectina fecală: când se recomandă și ce înseamnă rezultatul

Calprotectina fecală este o analiză din scaun utilizată pentru identificarea și monitorizarea inflamației intestinale.

Testul este recomandat frecvent persoanelor cu diaree persistentă, dureri abdominale, mucus sau modificări de tranzit, atunci când medicul trebuie să diferențieze o boală inflamatorie intestinală de o tulburare funcțională.

Un rezultat crescut nu înseamnă automat boala Crohn sau rectocolită. Calprotectina poate crește și în infecții digestive, diverticulită, boală celiacă, după anumite medicamente și în alte boli ale intestinului.

În același timp, o valoare mică reduce semnificativ probabilitatea unei inflamații intestinale active, dar nu exclude absolut orice boală și nu trebuie utilizată pentru ignorarea semnelor de alarmă.

Interpretarea depinde de:

• valoarea exactă;
• intervalul laboratorului;
• vârsta pacientului;
• simptome;
• durata lor;
• prezența sângelui în scaun;
• medicamente;
• infecții recente;
• diagnosticul anterior;
• evoluția față de testele precedente.

Calprotectina nu înlocuiește consultația, colonoscopia sau biopsiile atunci când acestea sunt indicate. Rolul ei este să ajute medicul să aleagă mai corect următorul pas și, la pacienții cu boală inflamatorie cunoscută, să reducă uneori necesitatea endoscopiilor repetate.

Pentru orientare asupra consultației și traseului de investigații, poți consulta ghidul complet de gastroenterologie.

Pe scurt

• Calprotectina este o proteină eliberată în principal de neutrofile în zonele cu inflamație.
• Analiza se efectuează dintr-o probă de scaun.
• Nu necesită recoltare de sânge.
• Nu necesită, de regulă, repaus alimentar.
• O valoare crescută sugerează inflamație intestinală, dar nu arată cauza exactă.
• Un rezultat crescut nu confirmă singur boala Crohn sau rectocolita.
• Infecțiile intestinale pot crește semnificativ calprotectina.
• Antiinflamatoarele precum ibuprofenul, diclofenacul sau naproxenul pot influența rezultatul.
• Unele laboratoare menționează și inhibitorii pompei de protoni printre factorii care pot produce creșteri.
• Medicamentele nu trebuie oprite fără recomandarea medicului.
• O valoare mică face o boală inflamatorie activă mai puțin probabilă.
• Pragurile diferă între laboratoare și metode.
• Valorile „la limită” sunt frecvent repetate după excluderea unei infecții și a medicamentelor care influențează testul.
• Calprotectina nu este un test pentru cancer colorectal.
• Un rezultat normal nu anulează indicația de colonoscopie dacă există sânge, anemie, slăbire sau alte semne de alarmă.
• La pacientul cu boală inflamatorie intestinală, testul poate monitoriza răspunsul la tratament.
• Evoluția mai multor rezultate este adesea mai utilă decât o singură valoare.
• Tratamentul nu trebuie modificat numai pe baza unui rezultat izolat.
• O valoare foarte mare, asociată cu diaree severă, sânge, febră sau stare generală alterată, necesită evaluare medicală rapidă.

Ce este calprotectina

Calprotectina este o proteină care leagă calciul și zincul și se găsește în cantitate mare în neutrofile, un tip de globule albe implicate în răspunsul inflamator.

Când mucoasa intestinală este inflamată, neutrofilele migrează în peretele și lumenul intestinului. Calprotectina eliberată de acestea se amestecă în materiile fecale și poate fi măsurată în laborator.

Cu cât există mai multe celule inflamatorii active în intestin, cu atât valoarea poate fi mai mare.

Testul este considerat mai apropiat de inflamația intestinală decât markerii generali din sânge, deoarece măsoară un produs ajuns direct în scaun. Totuși, nu arată:

• segmentul exact afectat;
• cauza inflamației;
• tipul bolii;
• existența unei complicații;
• gradul de fibroză;
• riscul de cancer;
• tratamentul necesar.

Calprotectina este un biomarker, nu un diagnostic.

De ce se măsoară în scaun

Calprotectina este relativ stabilă în materiile fecale, ceea ce permite recoltarea la domiciliu și transportul către laborator conform instrucțiunilor primite.

Analiza din scaun reflectă mai direct inflamația din tubul digestiv decât calprotectina măsurată în sânge.

Proba poate fi utilizată pentru:

• diferențierea orientativă între inflamație și tulburări funcționale;
• selectarea pacienților care au nevoie de investigații suplimentare;
• monitorizarea unei boli inflamatorii cunoscute;
• evaluarea răspunsului la tratament;
• identificarea unei posibile recăderi;
• stabilirea necesității unei colonoscopii în anumite contexte.

Ce înseamnă inflamație intestinală

Inflamația intestinală apare atunci când sistemul imunitar și celulele inflamatorii sunt active în mucoasa tubului digestiv.

Poate fi produsă de:

• boli inflamatorii intestinale;
• infecții;
• diverticulită;
• ischemie;
• unele medicamente;
• boală celiacă;
• tumori;
• alte afecțiuni.

Nu orice durere, balonare sau diaree implică inflamație.

În sindromul de intestin iritabil, simptomele apar prin modificarea funcției și sensibilității intestinului, fără inflamația tisulară caracteristică bolilor inflamatorii.

Această diferență explică utilitatea calprotectinei: simptomele pot semăna, dar mecanismul este diferit.

Pentru ce simptome poate fi recomandată

Testul poate fi util în evaluarea:

• diareei persistente;
• scaunelor frecvente;
• durerilor abdominale recurente;
• mucusului;
• urgenței de defecație;
• trezirilor nocturne pentru scaun;
• scăderii în greutate;
• inflamației sugerate de alte analize;
• simptomelor care nu răspund la tratamentul funcțional;
• suspiciunii de boală inflamatorie intestinală.

În diareea cronică, AGA recomandă utilizarea calprotectinei fecale sau a lactoferinei fecale pentru screeningul unei posibile boli inflamatorii intestinale. Testul trebuie integrat cu investigațiile pentru infecții, boală celiacă și alte cauze.

Diferențierea dintre intestin iritabil și boală inflamatorie

Atât tulburările funcționale, cât și inflamația intestinală pot produce:

• crampe;
• diaree;
• modificarea tranzitului;
• urgență;
• balonare;
• mucus;
• disconfort după mese.

În tulburările funcționale, calprotectina este de obicei redusă.

În bolile inflamatorii intestinale, valoarea este frecvent crescută atunci când există inflamație activă.

Ghidurile recomandă calprotectina ca instrument de diferențiere la pacienții cu simptome compatibile și fără semne de alarmă majore. Un rezultat redus poate evita o colonoscopie nejustificată, iar unul crescut poate susține necesitatea investigațiilor endoscopice.

Testul nu trebuie însă utilizat pentru a eticheta automat un pacient drept „intestin iritabil”.

Diagnosticul funcțional necesită:

• simptome compatibile;
• evaluarea semnelor de alarmă;
• examen clinic;
• analizele potrivite;
• excluderea selectivă a altor cauze.

Când nu este suficientă o valoare normală

O calprotectină redusă nu trebuie să amâne investigațiile dacă există:

• sânge vizibil persistent;
• anemie feriprivă;
• scădere involuntară în greutate;
• febră;
• masă abdominală;
• istoric familial important;
• rezultat FIT pozitiv;
• diaree nocturnă severă;
• vărsături persistente;
• imagistică anormală;
• vârstă sau context cu risc colorectal;
• deteriorarea stării generale.

Calprotectina nu este concepută pentru excluderea cancerului colorectal și nu înlocuiește programele de screening.

Un pacient cu semne de alarmă poate avea nevoie de colonoscopie chiar dacă rezultatul este mic.

La Clinica Prevencia nu se efectuează colonoscopii. Gastroenterologul poate evalua indicația și poate orienta pacientul către o unitate specializată.

Cum se interpretează valoarea

Rezultatul este raportat frecvent în:

• micrograme pe gram, µg/g;
• miligrame pe kilogram, mg/kg.

Numeric, 1 µg/g este echivalent cu 1 mg/kg.

Nu există un singur prag universal.

Interpretarea depinde de:

• metoda de laborator;
• scopul testului;
• vârstă;
• diagnosticul pacientului;
• protocolul medical utilizat.

Unele laboratoare folosesc limite precum:

• sub 50 µg/g — normal;
• 50–120 sau 50–150 µg/g — zonă intermediară;
• peste 120 sau 150 µg/g — crescut.

Alte trasee clinice folosesc:

• sub 100 µg/g — inflamație activă puțin probabilă;
• 100–250 µg/g — rezultat echivoc sau moderat crescut;
• peste 250 µg/g — inflamație activă mai probabilă.

Aceste exemple nu trebuie aplicate peste intervalul tipărit pe buletin.

Un laborator NHS actualizat în 2025 utilizează, de exemplu, sub 100 µg/g ca rezultat normal, 100–250 µg/g ca interval echivoc și peste 250 µg/g ca rezultat compatibil cu inflamație activă, subliniind că valorile trebuie interpretate clinic.

De ce diferă pragurile

Diferențele apar prin:

• metoda de măsurare;
• aparatul utilizat;
• anticorpii din kit;
• populația analizată;
• scopul testului;
• compromis între sensibilitate și specificitate;
• protocolul laboratorului.

Un prag mic identifică mai mulți pacienți cu posibilă inflamație, dar poate produce mai multe rezultate fals pozitive.

Un prag mai mare crește probabilitatea ca rezultatul pozitiv să reflecte inflamație importantă, dar poate rata forme ușoare.

De aceea, rezultatul nu trebuie interpretat printr-o căutare generică pe internet.

Ce înseamnă o valoare mică

O valoare aflată sub limita laboratorului face puțin probabilă o inflamație intestinală activă semnificativă.

Poate orienta către:

• sindrom de intestin iritabil;
• diaree funcțională;
• intoleranțe;
• efecte alimentare;
• efecte medicamentoase fără inflamație;
• tulburări ale axei intestin-creier;
• alte cauze noninflamatorii.

Nu arată care dintre aceste diagnostice este prezent.

O valoare redusă nu exclude perfect:

• boală inflamatorie foarte ușoară;
• afectare izolată într-o zonă limitată;
• boală a intestinului subțire;
• inflamație intermitentă;
• o probă sau analiză necorespunzătoare;
• alte boli care nu cresc calprotectina.

Dacă simptomele persistă sau evoluează, pacientul trebuie reevaluat.

Ce înseamnă o valoare la limită

O valoare ușor sau moderat crescută este frecvent cea mai dificilă de interpretat.

Poate apărea prin:

• inflamație intestinală ușoară;
• debut de boală inflamatorie;
• infecție recentă;
• recuperare după gastroenterită;
• antiinflamatoare;
• inhibitor de aciditate;
• diverticulită;
• boală celiacă;
• variație biologică;
• diferențe de recoltare.

Medicul poate recomanda:

• verificarea medicamentelor;
• teste pentru infecții;
• repetarea analizei;
• analize de sânge;
• consultație gastroenterologică;
• colonoscopie, dacă riscul o justifică.

Repetarea este mai utilă după rezolvarea unui factor temporar decât la câteva zile fără nicio schimbare.

Intervalul este stabilit de medic și poate fi de câteva săptămâni.

Ce înseamnă o valoare mare

Cu cât valoarea este mai mare, cu atât inflamația intestinală activă devine mai probabilă.

Valorile ridicate pot apărea în:

• boala Crohn activă;
• rectocolită activă;
• colită infecțioasă;
• infecție cu Clostridioides difficile;
• diverticulită;
• colită ischemică;
• alte inflamații importante.

Rezultatul nu diferențiază sigur aceste cauze.

O valoare de 800 sau 1.500 µg/g nu înseamnă automat o anumită boală și nici nu arată singură severitatea clinică.

Pacientul cu o valoare mare poate necesita:

• teste microbiologice din scaun;
• analize de sânge;
• colonoscopie cu biopsii;
• imagistică;
• evaluare rapidă dacă simptomele sunt severe.

Poate calprotectina confirma boala Crohn?

Nu singură.

În boala Crohn, calprotectina poate susține existența inflamației și poate fi utilizată pentru monitorizare.

Diagnosticul poate necesita:

• colonoscopie cu examinarea ileonului;
• biopsii;
• enterografie RMN sau CT;
• ecografie intestinală;
• analize;
• excluderea infecțiilor;
• evaluarea întregului context.

Calprotectina poate fi mai puțin sensibilă când boala este limitată la o porțiune a intestinului subțire și nu afectează colonul.

O valoare redusă nu trebuie utilizată singură pentru excluderea bolii la un pacient cu suspiciune clinică importantă.

Poate confirma rectocolita?

Nu singură.

În rectocolita ulcero-hemoragică, valoarea se corelează frecvent cu inflamația colonului și este utilă atât la diagnostic, cât și la monitorizare.

Diagnosticul inițial necesită, de regulă:

• colonoscopie sau sigmoidoscopie;
• biopsii;
• excluderea infecțiilor;
• integrarea simptomelor;
• analize.

O valoare crescută poate susține activitatea bolii, dar nu diferențiază rectocolita de o infecție sau altă colită.

Utilizarea la pacienții cu boală inflamatorie cunoscută

După stabilirea diagnosticului, calprotectina poate ajuta la evaluarea:

• răspunsului la tratament;
• vindecării mucoasei;
• riscului de recădere;
• persistenței inflamației fără simptome;
• simptomelor apărute în remisiune;
• necesității endoscopiei.

Simptomele și inflamația nu evoluează întotdeauna în paralel.

Un pacient se poate simți bine, dar poate avea inflamație persistentă.

Alt pacient poate avea durere, balonare sau diaree, deși boala inflamatorie este controlată, prin asocierea unei tulburări funcționale, unei infecții sau unei alte cauze.

Calprotectina în monitorizarea rectocolitei

AGA recomandă combinarea simptomelor cu biomarkerii, nu monitorizarea exclusiv pe baza felului în care se simte pacientul.

În remisiunea simptomatică, o calprotectină sub aproximativ 150 µg/g poate susține absența inflamației active și poate permite evitarea unei endoscopii de rutină în contextul potrivit.

Dacă valoarea este crescută în ciuda remisiunii clinice, se recomandă frecvent confirmarea endoscopică înaintea modificării empirice a tratamentului.

AGA recomandă monitorizarea periodică prin biomarkeri, frecvent la intervale de șase până la douăsprezece luni în remisiune, adaptată riscului și istoricului pacientului.

Pragul de 150 µg/g utilizat în ghidurile de monitorizare nu trebuie confundat cu limita de referință a laboratorului pentru diagnosticul inițial.

Calprotectina în monitorizarea bolii Crohn

În boala Crohn, interpretarea depinde de simptome și de existența unei evaluări endoscopice recente.

AGA utilizează în anumite scenarii pragul de aproximativ 150 µg/g:

• sub 150 µg/g poate susține absența inflamației active, mai ales când există și CRP normal și remisiune endoscopică documentată recent;
• peste 150 µg/g la pacientul cu simptome moderate sau severe poate susține inflamația activă și poate orienta ajustarea tratamentului;
• în situații neclare, endoscopia sau imagistica rămân necesare.

În Crohn cu afectare a intestinului subțire, RMN-ul, ecografia intestinală sau alte metode pot fi mai informative decât calprotectina izolată.

Poate înlocui colonoscopia

Uneori poate reduce numărul colonoscopiilor, dar nu le poate înlocui complet.

Calprotectina poate ajuta la evitarea colonoscopiei când:

• simptomele sunt compatibile cu o tulburare funcțională;
• nu există semne de alarmă;
• valoarea este redusă;
• riscul de boală organică este mic;
• evaluarea clinică este liniștitoare.

Colonoscopia rămâne necesară pentru:

• stabilirea diagnosticului de boală inflamatorie;
• prelevarea biopsiilor;
• evaluarea întinderii și severității;
• supravegherea displaziei;
• investigarea sângerării;
• anemia feriprivă;
• test FIT pozitiv;
• suspiciunea de cancer;
• rezultate persistent crescute sau neclare.

Un test de laborator nu poate vedea mucoasa și nu poate preleva țesut.

Calprotectina și infecțiile digestive

Infecțiile reprezintă o cauză importantă de creștere.

Pot fi implicate:

• Salmonella;
• Campylobacter;
• Shigella;
• Clostridioides difficile;
• Giardia;
• alte bacterii sau paraziți.

În diareea acută, calprotectina nu diferențiază sigur infecția de o boală inflamatorie.

Înaintea interpretării trebuie analizate:

• debutul brusc;
• febra;
• călătoriile;
• consumul unor alimente suspecte;
• contactele bolnave;
• antibioticele recente;
• spitalizarea;
• imunosupresia.

Testele microbiologice pot fi necesare înaintea colonoscopiei sau ajustării tratamentului pentru boala inflamatorie. Calprotectina este un marker sensibil, dar nespecific, iar laboratoarele recomandă excluderea diareei infecțioase când contextul o sugerează.

Calprotectina și antiinflamatoarele

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene pot produce iritații și leziuni ale mucoasei digestive.

Exemple:

• ibuprofen;
• diclofenac;
• naproxen;
• ketoprofen;
• uneori aspirină, în funcție de doză și context.

Aceste medicamente pot crește calprotectina fără existența unei boli Crohn sau a rectocolitei.

Nu opri un tratament prescris, în special aspirina utilizată pentru prevenirea infarctului sau accidentului vascular, fără acord medical.

Dacă rezultatul este moderat crescut, medicul poate analiza dacă antiinflamatorul poate fi întrerupt în siguranță și dacă testul trebuie repetat.

Inhibitorii pompei de protoni

Medicamente precum:

• omeprazol;
• pantoprazol;
• esomeprazol;
• lansoprazol;
• rabeprazol

pot fi asociate în unele protocoale cu valori ușor crescute.

Legătura nu este suficientă pentru a atribui automat rezultatul tratamentului.

Nu opri medicamentul dacă ai:

• ulcer recent;
• hemoragie;
• esofagită severă;
• altă indicație importantă.

Într-o valoare la limită și fără semne de alarmă, medicul poate recomanda uneori repetarea după o pauză controlată, dacă aceasta este sigură.

Alte cauze ale creșterii

Calprotectina poate fi crescută și în:

• diverticulită;
• boală celiacă;
• colită microscopică;
• tumori colorectale;
• ischemie intestinală;
• polipi mari;
• leziuni medicamentoase;
• ciroză în anumite contexte;
• alte boli inflamatorii sau structurale.

Un laborator NHS actualizat în 2025 enumeră printre cauzele non-BII infecția, medicamentele antiinflamatoare, boala celiacă, diverticulita și malignitatea intestinală.

Rezultatul indică existența unui proces, nu denumirea acestuia.

Calprotectina nu este test FIT

Ambele se efectuează din scaun, dar măsoară lucruri diferite.

Calprotectina

Detectează un marker al inflamației intestinale.

Este utilizată mai ales pentru:

• diferențierea inflamației de tulburările funcționale;
• evaluarea diareei cronice;
• monitorizarea bolilor inflamatorii.

FIT

Detectează hemoglobina umană în scaun.

Este utilizat pentru:

• screeningul cancerului colorectal;
• evaluarea unor simptome în anumite protocoale;
• identificarea unei posibile sângerări.

Un FIT pozitiv nu poate fi înlocuit de o calprotectină normală.

O calprotectină crescută nu este echivalentă cu un FIT pozitiv.

Diferențele dintre calprotectină, coprocultură, coproparazitologic, FIT și alte analize din scaun trebuie clarificate înaintea recoltării.

Calprotectina și CRP

CRP este un marker de inflamație măsurat în sânge.

Poate crește în:

• infecții;
• boli reumatologice;
• inflamații digestive;
• alte afecțiuni.

Calprotectina este mai apropiată de inflamația intestinală, în timp ce CRP reflectă inflamația sistemică.

Pot exista combinații precum:

• calprotectină crescută și CRP normal;
• CRP crescut și calprotectină normală;
• ambele crescute;
• ambele normale.

În monitorizarea bolii Crohn, combinația dintre calprotectină și CRP poate oferi mai multă informație decât un singur marker.

Niciunul nu înlocuiește complet endoscopia sau imagistica atunci când acestea sunt indicate.

Cum se recoltează proba

Laboratorul oferă un recipient sau un dispozitiv special.

În general:

1. urinează înainte, dacă este necesar;
2. colectează scaunul într-un recipient curat și uscat sau pe dispozitivul oferit;
3. evită contactul cu apa din toaletă;
4. evită amestecarea cu urină;
5. prelevează cantitatea solicitată;
6. închide recipientul;
7. etichetează proba;
8. spală-te bine pe mâini;
9. transportă proba conform instrucțiunilor.

Nu recolta direct din apa toaletei.

Nu introduce hârtie igienică în recipient.

MedlinePlus recomandă evitarea contaminării probei cu urină, hârtie sau apă și respectarea instrucțiunilor specifice kitului.

Câtă probă este necesară

Cantitatea diferă în funcție de kit.

De regulă, este necesară o cantitate mică, nu întregul scaun.

Unele recipiente au:

• linguriță integrată;
• tijă de recoltare;
• caneluri care preiau o cantitate standardizată.

Nu umple recipientul până la refuz.

O probă prea mare poate fi mai dificil de transportat și procesat.

Din ce parte a scaunului se recoltează

Urmează instrucțiunile laboratorului.

Dacă scaunul este neomogen, poate fi indicată prelevarea unei mici cantități din mai multe zone.

Dacă există:

• mucus;
• sânge;
• porțiuni lichide și solide,

nu selecta numai zona care pare „mai sănătoasă” pentru a obține un rezultat mai bun.

Scopul este recoltarea unei probe reprezentative.

Se poate recolta din scaun diareic

În multe laboratoare, da.

Totuși, o probă foarte apoasă poate necesita un recipient special sau o cantitate diferită.

Contactează laboratorul dacă nu poți utiliza dispozitivul primit.

Diareea acută infecțioasă poate crește valoarea, astfel încât momentul și scopul testului trebuie discutate cu medicul.

Este nevoie de repaus alimentar

Nu, în mod obișnuit.

Poți mânca și bea normal înaintea recoltării dacă medicul sau laboratorul nu a oferit alte instrucțiuni.

Nu este necesară:

• o dietă specială;
• evitarea cărnii;
• evitarea legumelor;
• post;
• pregătirea de colonoscopie;
• administrarea unui laxativ.

Nu lua însă un laxativ numai pentru a putea produce proba, decât dacă medicul confirmă că este potrivit.

Cum se păstrează proba

Instrucțiunile diferă între laboratoare și dispozitive.

Unele probe trebuie:

• transportate în aceeași zi;
• păstrate la frigider;
• introduse într-un tub special;
• menținute la temperatura camerei într-un dispozitiv cu soluție.

Un laborator NHS recomandă trimiterea în aceeași zi și contactarea laboratorului dacă este necesară întârzierea, subliniind că stabilitatea depinde de dispozitivul de colectare.

Nu presupune că o probă păstrată mai multe zile este utilizabilă.

Poate varia rezultatul de la o zi la alta

Da.

Inflamația și distribuția calprotectinei în scaun pot varia.

Pot exista diferențe prin:

• activitatea bolii;
• ora recoltării;
• consistența scaunului;
• distribuția neuniformă;
• tratament;
• episod infecțios;
• metoda laboratorului.

Din acest motiv:

• valorile la limită pot fi repetate;
• monitorizarea este preferabilă în același laborator;
• tendința este mai utilă decât comparația rigidă a unor valori apropiate;
• o modificare mică nu indică automat agravare sau vindecare.

O scădere de la 1.200 la 300 este diferită clinic de o variație de la 92 la 110, dar ambele trebuie interpretate în context.

Când se repetă testul

Repetarea poate fi recomandată dacă:

• rezultatul este la limită;
• pacientul a avut o infecție;
• utilizează medicamente care pot influența analiza;
• simptomele persistă;
• rezultatul nu corespunde tabloului clinic;
• se monitorizează răspunsul la tratament;
• se evaluează riscul de recădere;
• prima probă a fost necorespunzătoare.

Intervalul poate fi:

• de câteva săptămâni pentru un rezultat echivoc;
• de câteva luni în monitorizarea tratamentului;
• de șase-douăsprezece luni în anumite situații de remisiune stabilă;
• mai scurt dacă există simptome sau risc crescut.

Nu repeta testul săptămânal fără o întrebare clinică.

Se poate modifica tratamentul după rezultat

Nu exclusiv pe baza unei singure valori.

La un pacient cu boală inflamatorie cunoscută, medicul analizează:

• simptomele;
• evoluția calprotectinei;
• CRP;
• hemoleucograma;
• tratamentul și aderența;
• infecțiile;
• endoscopiile anterioare;
• imagistica;
• riscul individual.

O valoare crescută la un pacient fără simptome poate conduce la:

• repetarea analizei;
• excluderea infecției;
• endoscopie;
• imagistică;
• abia apoi ajustarea tratamentului.

O valoare mică la un pacient cu simptome severe nu trebuie utilizată pentru a ignora alte cauze.

Poate prezice o recădere

O creștere persistentă la pacientul cu boală inflamatorie aflat aparent în remisiune poate preceda reapariția simptomelor.

Riscul este mai relevant când:

• valoarea crește progresiv;
• rezultatul este confirmat;
• există antecedente de recăderi;
• tratamentul nu este administrat regulat;
• markerii din sânge se modifică;
• endoscopia anterioară nu a arătat vindecare completă.

Nu fiecare creștere produce o recădere.

Calprotectina este utilizată pentru stratificarea riscului, nu pentru prezicerea cu certitudine a viitorului.

Poate fi utilizată după operația pentru boala Crohn

Da, în anumite protocoale.

După rezecția intestinală, boala Crohn poate reapărea la nivelul intestinului înaintea apariției simptomelor.

Calprotectina poate ajuta la selectarea pacienților care au nevoie de evaluare endoscopică sau imagistică, dar nu înlocuiește programul de monitorizare stabilit de echipa specializată.

Valorile pot fi influențate de:

• întinderea rezecției;
• diareea postoperatorie;
• infecții;
• alte modificări ale intestinului.

Este utilă în constipație sau balonare

Nu este recomandată automat pentru orice constipație ori balonare.

Poate fi justificată dacă există:

• diaree asociată;
• mucus sau sânge;
• simptome nocturne;
• inflamație;
• scădere în greutate;
• anemie;
• suspiciune de boală inflamatorie.

Balonarea izolată, fără diaree și fără semne de alarmă, are o probabilitate mai mică de a fi explicată prin inflamație intestinală.

Testarea inutilă poate produce rezultate ușor crescute care generează anxietate și investigații fără beneficiu.

Este utilă pentru SIBO

Calprotectina nu este un test pentru SIBO.

AGA arată că dovezile sunt insuficiente pentru utilizarea markerilor inflamatori, inclusiv a calprotectinei, în diagnosticul suprapopulării bacteriene a intestinului subțire.

Un rezultat crescut trebuie investigat pentru alte cauze, nu atribuit automat SIBO.

Este test pentru intoleranțe alimentare

Nu.

Calprotectina nu diagnostichează:

• intoleranța la lactoză;
• intoleranța la fructoză;
• sensibilitatea la gluten;
• alergia alimentară;
• intoleranța la histamină.

Boala celiacă poate fi uneori asociată cu o creștere, dar diagnosticul se bazează pe anticorpi specifici și, în anumite situații, biopsii duodenale.

O valoare crescută nu permite recomandarea unei diete de eliminare fără evaluare.

Este test pentru cancer

Nu.

Cancerul colorectal și unele formațiuni pot crește calprotectina, dar testul:

• nu are specificitatea necesară pentru screening;
• nu identifică localizarea;
• nu diferențiază cancerul de inflamație;
• nu înlocuiește FIT;
• nu înlocuiește colonoscopia;
• nu poate confirma sau exclude cancerul.

Un rezultat normal nu trebuie folosit pentru liniștirea unui pacient cu semne de alarmă.

Calprotectina la copii

Valorile pot fi mai mari la sugari și copiii mici decât la adulți, iar limitele depind de vârstă și de laborator.

Interpretarea pediatrică trebuie realizată de medicul pediatru sau gastroenterologul pediatru.

Un prag pentru adult nu trebuie aplicat automat unui copil.

La copii, creșterea poate apărea prin:

• infecții;
• alergii și inflamații digestive;
• boli inflamatorii;
• medicamente;
• alte afecțiuni.

Creșterea insuficientă în greutate, sângele, anemia și diareea persistentă necesită evaluare pediatrică, indiferent de rezultat.

Calprotectina la persoanele vârstnice

La persoanele mai în vârstă, o valoare crescută poate avea mai multe explicații, inclusiv:

• diverticulită;
• medicamente;
• tumori;
• ischemie;
• infecții;
• boli inflamatorii.

Calprotectina nu trebuie utilizată pentru evitarea colonoscopiei la un pacient cu:

• debut recent al simptomelor;
• anemie;
• slăbire;
• sânge;
• modificarea persistentă a tranzitului;
• lipsa screeningului colorectal.

Când este necesară evaluarea urgentă

Solicită evaluare medicală rapidă dacă valoarea crescută este asociată cu:

• diaree severă;
• sânge în cantitate importantă;
• febră;
• frisoane;
• durere abdominală intensă;
• abdomen rigid;
• vărsături persistente;
• deshidratare;
• amețeală sau leșin;
• puls rapid;
• urină foarte puțină;
• scădere rapidă în greutate;
• stare generală alterată.

La un pacient cu boală inflamatorie cunoscută, sunt îngrijorătoare:

• creșterea importantă a frecvenței scaunelor;
• sânge repetat;
• febră;
• distensie abdominală;
• imposibilitatea alimentației;
• durere severă;
• întreruperea tratamentului;
• suspiciunea unei infecții.

Valoarea calprotectinei nu trebuie așteptată înaintea prezentării la urgență dacă starea clinică este severă.

Cum te pregătești pentru consultație

Adu:

• rezultatul complet;
• intervalul laboratorului;
• valorile anterioare;
• data recoltării;
• consistența scaunului;
• medicamentele utilizate;
• antiinflamatoarele;
• inhibitorii de aciditate;
• antibioticele recente;
• analizele din sânge;
• testele microbiologice;
• colonoscopiile și biopsiile anterioare;
• diagnosticul și tratamentul bolii inflamatorii, dacă există.

Notează:

• numărul scaunelor;
• prezența sângelui;
• mucusul;
• simptomele nocturne;
• febra;
• durerea;
• slăbirea;
• călătoriile;
• antibioticele;
• contactele cu persoane bolnave;
• relația cu tratamentul.

Întrebări frecvente

Calprotectina crescută înseamnă boala Crohn?

Nu. Boala Crohn este una dintre cauze, dar există numeroase alte explicații.

Înseamnă rectocolită?

Nu automat.

Înseamnă cancer?

Nu. Calprotectina nu este un test pentru cancer.

O valoare normală exclude boala inflamatorie?

Reduce semnificativ probabilitatea unei inflamații active, dar nu o exclude absolut în toate situațiile.

Care este valoarea normală?

Depinde de laborator. Unele metode folosesc sub 50 µg/g, iar alte trasee consideră sub 100 µg/g un rezultat cu risc redus.

Ce înseamnă 100 µg/g?

Poate fi normal în unele laboratoare și la limită în altele. Interpretarea se face după intervalul buletinului și context.

Ce înseamnă 200 µg/g?

Este o valoare moderat crescută în multe protocoale. Poate necesita repetare, verificarea infecțiilor, medicamentelor sau evaluare gastroenterologică.

Ce înseamnă peste 250 µg/g?

Inflamația activă este mai probabilă, dar cauza trebuie stabilită.

Ce înseamnă peste 1.000 µg/g?

Sugerează inflamație importantă, frecvent întâlnită în boală inflamatorie activă sau infecție severă. Nu stabilește singură diagnosticul sau tratamentul.

Cu cât este mai mare, cu atât boala este mai gravă?

Există o relație generală cu inflamația, dar nu una perfectă. Severitatea pacientului nu se stabilește numai după număr.

Trebuie să repet analiza?

Poate fi necesar dacă valoarea este la limită, există o infecție recentă sau se monitorizează tratamentul.

După cât timp se repetă?

Intervalul este stabilit medical. Pentru o valoare echivocă poate fi de câteva săptămâni, iar pentru monitorizare poate fi de câteva luni.

Trebuie să opresc ibuprofenul?

Nu fără acord medical. Informează medicul despre utilizare.

Omeprazolul poate crește calprotectina?

Poate influența unele rezultate. Nu îl opri fără recomandare.

Antibioticele influențează analiza?

Pot influența indirect prin modificarea sau tratarea unei infecții și prin apariția unor infecții precum C. difficile. Comunică tratamentele recente.

Pot mânca înainte de recoltare?

Da, de regulă.

Trebuie să țin regim?

Nu, dacă laboratorul nu a recomandat altceva.

Pot recolta în timpul diareei?

De regulă, da, dar trebuie analizată posibilitatea unei infecții acute.

Pot recolta direct din toaletă?

Nu. Proba nu trebuie amestecată cu apă sau produse de curățare.

Pot contamina proba cu urină?

Trebuie evitat.

Cât scaun trebuie recoltat?

O cantitate mică, conform recipientului și instrucțiunilor laboratorului.

Proba trebuie ținută la frigider?

Depinde de kit. Urmează instrucțiunile laboratorului.

Pot recolta seara și duce dimineața?

Numai dacă laboratorul confirmă condițiile de păstrare.

Calprotectina înlocuiește colonoscopia?

Nu. Poate reduce colonoscopiile inutile, dar nu le înlocuiește când există indicație.

Dacă valoarea este crescută trebuie să fac imediat colonoscopie?

Nu în fiecare caz. Depinde de valoare, simptome, vârstă, infecții și medicamente.

Dacă valoarea este normală, nu mai trebuie colonoscopie?

Nu dacă există anemie, sânge, FIT pozitiv, slăbire sau altă indicație independentă.

Pot începe tratament pentru Crohn după rezultat?

Nu. Diagnosticul trebuie confirmat.

Pot crește singur doza tratamentului pentru rectocolită?

Nu. Un rezultat trebuie discutat cu echipa care urmărește boala.

Poate fi crescută într-o infecție?

Da, uneori foarte mult.

Poate fi crescută în diverticulită?

Da.

Poate fi crescută în boala celiacă?

Da, la unii pacienți.

Poate fi crescută de hemoroizi?

Hemoroizii nu sunt o cauză tipică a unei creșteri importante. Prezența sângelui și rezultatul trebuie evaluate separat.

Este același test cu sângele ocult?

Nu.

Este același test cu coprocultura?

Nu. Coprocultura caută bacterii patogene, iar calprotectina măsoară inflamația.

Este același test cu elastaza pancreatică?

Nu. Elastaza evaluează funcția exocrină a pancreasului.

Cât de des se monitorizează în BII?

Depinde de diagnostic, tratament și risc. În remisiunea stabilă poate fi măsurată la intervale de câteva luni sau șase-douăsprezece luni.

O valoare mică înseamnă că pot opri tratamentul?

Nu.

O valoare crescută înseamnă că tratamentul a eșuat?

Nu obligatoriu. Rezultatul trebuie confirmat și corelat cu simptomele, infecțiile și aderența.

Poate exista inflamație fără simptome?

Da.

Pot exista simptome cu o calprotectină normală?

Da, de exemplu în sindromul de intestin iritabil sau alte tulburări funcționale.

La Prevencia se poate interpreta rezultatul?

Gastroenterologul poate interpreta rezultatul în contextul simptomelor și poate recomanda investigațiile potrivite. Colonoscopia, dacă este indicată, se efectuează într-o unitate specializată.

Când este necesară reevaluarea

Revino la medic dacă:

• valoarea este crescută;
• rezultatul rămâne la limită la repetare;
• valoarea crește progresiv;
• simptomele persistă;
• apare sânge;
• apare anemie;
• slăbești involuntar;
• ai febră;
• diareea te trezește noaptea;
• ai utilizat antiinflamatoare;
• ai luat antibiotice recent;
• există suspiciune de infecție;
• ai o boală inflamatorie cunoscută;
• tratamentul a fost întrerupt;
• simptomele reapar;
• calprotectina este crescută deși te simți bine;
• calprotectina este normală, dar simptomele sunt severe;
• nu ai efectuat testele microbiologice necesare;
• nu ai un plan pentru repetare;
• nu este clar dacă ai nevoie de colonoscopie.

Calprotectina fecală este un test foarte util când este solicitat pentru întrebarea potrivită. O valoare mică poate susține o cauză funcțională și poate evita investigații invazive inutile, iar o valoare crescută poate semnala inflamația înainte ca aceasta să devină evidentă clinic. Rezultatul nu trebuie însă transformat într-un diagnostic sau într-o decizie de tratament fără evaluarea simptomelor, medicamentelor, infecțiilor și riscului individual.

Surse medicale

• American Gastroenterological Association — recomandările privind utilizarea calprotectinei în evaluarea diareei cronice.
• American Gastroenterological Association — ghidurile privind biomarkerii în monitorizarea rectocolitei ulcero-hemoragice.
• American Gastroenterological Association — ghidurile privind biomarkerii în monitorizarea bolii Crohn.
• National Institute for Health and Care Excellence — utilizarea calprotectinei pentru diferențierea bolilor inflamatorii intestinale de tulburările funcționale.
• University Hospitals of North Midlands NHS Trust — recoltarea, intervalele orientative și factorii care pot crește rezultatul.
• MedlinePlus — informații pentru pacienți privind scopul testului și recoltarea probei.