Analize din scaun: coprocultură, coproparazitologic, calprotectină și FIT

Analizele din scaun nu formează un singur „pachet digestiv” și nu răspund toate la aceeași întrebare.

Coprocultura caută în principal bacterii care pot provoca enterocolită. Examenul coproparazitologic urmărește paraziți, chisturi, ouă sau larve. Calprotectina fecală indică existența unei inflamații intestinale, fără a preciza singură cauza. Testul FIT detectează cantități microscopice de sânge și este utilizat în special pentru screeningul cancerului colorectal.

În funcție de simptome, medicul poate recomanda și alte teste din scaun, precum:

• toxine sau teste moleculare pentru Clostridioides difficile;
• antigen fecal pentru Helicobacter pylori;
• elastază pancreatică;
• teste antigenice sau PCR pentru Giardia și Cryptosporidium;
• paneluri moleculare pentru bacterii, virusuri și paraziți;
• teste pentru grăsimi sau malabsorbție;
• lactoferină fecală;
• alte analize țintite.

Nu orice episod de diaree necesită toate aceste teste. Majoritatea episoadelor acute, ușoare și necomplicate se remit fără identificarea microorganismului exact. Investigațiile sunt mai utile când diareea este severă, persistentă, asociată cu febră, sânge, mucus, durere importantă, deshidratare, imunosupresie, călătorii sau administrarea recentă de antibiotice.

Alegerea greșită a testului poate produce:

• cheltuieli inutile;
• rezultate fals pozitive;
• rezultate fals negative;
• tratamente antibiotice nejustificate;
• întârzierea diagnosticului real;
• investigații suplimentare fără beneficiu.

Pentru evaluarea simptomelor și selectarea analizelor potrivite, poți consulta ghidul complet de gastroenterologie.

Pe scurt

• Coprocultura caută bacterii enteropatogene.
• Nu orice bacterie intestinală identificată provoacă boala pacientului.
• Coprocultura standard nu caută obligatoriu toate bacteriile posibile.
• Unele microorganisme necesită solicitări sau metode speciale.
• Panelurile PCR pot identifica rapid mai mulți agenți simultan.
• Un rezultat molecular pozitiv poate detecta material genetic, nu neapărat un microorganism viu care explică simptomele.
• Cultura poate fi necesară pentru antibiogramă și investigații epidemiologice.
• Examenul coproparazitologic caută paraziți, ouă, chisturi și larve.
• Eliminarea paraziților poate fi intermitentă.
• Pentru unele suspiciuni sunt necesare mai multe probe recoltate în zile diferite.
• Testele antigenice sau PCR pot fi mai potrivite decât microscopia pentru Giardia și Cryptosporidium.
• Calprotectina fecală indică inflamație intestinală, nu un diagnostic exact.
• Infecțiile pot crește calprotectina.
• FIT detectează hemoglobină umană în scaun.
• FIT este în principal un test de screening pentru persoane fără simptome.
• Un FIT pozitiv trebuie urmat de colonoscopie.
• Un FIT negativ nu exclude cauza sângerării la o persoană simptomatică.
• Antigenul fecal pentru Helicobacter pylori detectează infecția activă.
• Antibioticele, bismutul și inhibitorii pompei de protoni pot influența testul pentru Helicobacter.
• Testarea pentru C. difficile se face pe scaun neformat, la pacienți cu diaree compatibilă.
• PCR-ul pozitiv pentru C. difficile poate reflecta colonizarea dacă pacientul nu are tabloul clinic potrivit.
• Testul pentru C. difficile nu se repetă pentru confirmarea vindecării.
• Elastaza fecală evaluează insuficiența pancreatică exocrină.
• Pentru elastază este preferată o probă solidă sau semisolidă.
• Scaunul foarte apos poate dilua elastaza și poate produce un rezultat fals scăzut.
• Proba se recoltează într-un recipient curat, uscat și etanș.
• Urina, apa din toaletă și substanțele de curățare nu trebuie să ajungă în probă.
• Nu toate testele folosesc același recipient sau același conservant.
• Instrucțiunile laboratorului au prioritate.
• Durerea severă, sângele abundent, febra mare, leșinul sau deshidratarea impun evaluare medicală, nu simpla recoltare a unei probe.

Ce analiză răspunde la ce întrebare

Niciun rezultat nu trebuie interpretat separat de simptome, vârstă, medicație și istoricul pacientului.

Când se recomandă analizele din scaun

Analizele pot fi utile în:

• diaree acută severă;
• diaree cu sânge;
• diaree cu febră;
• crampe abdominale importante;
• scaune cu mucus;
• diaree persistentă;
• călătorii recente;
• consum de apă sau alimente suspecte;
• focare în familie sau comunitate;
• tratament antibiotic recent;
• spitalizare;
• imunosupresie;
• scădere în greutate;
• malabsorbție;
• suspiciune de boală inflamatorie intestinală;
• screening colorectal;
• verificarea eradicării Helicobacter pylori;
• suspiciune de insuficiență pancreatică.

IDSA recomandă testarea pentru bacterii precum Salmonella, Shigella, Campylobacter, Yersinia și microorganisme producătoare de toxină Shiga mai ales când diareea este asociată cu febră, sânge sau mucus, crampe severe ori semne de sepsis. La persoanele imunodeprimate poate fi necesară o evaluare microbiologică mult mai largă.

Când analizele nu sunt necesare automat

Un adult sănătos, cu diaree apoasă ușoară de una-două zile, fără febră, sânge, călătorii sau deshidratare, nu are nevoie neapărat de:

• coprocultură;
• examen coproparazitologic;
• panel PCR;
• calprotectină;
• colonoscopie.

În majoritatea cazurilor necomplicate, tratamentul inițial se bazează pe:

• hidratare;
• înlocuirea sărurilor;
• alimentație tolerată;
• urmărirea evoluției.

Identificarea agentului exact are o valoare mai mare când rezultatul ar schimba tratamentul, ar proteja o persoană vulnerabilă sau ar ajuta la controlul unui focar.

Ce este coprocultura

Coprocultura este analiza prin care laboratorul încearcă să crească și să identifice bacterii patogene din proba de scaun.

În funcție de laborator și de solicitarea medicală, pot fi investigate bacterii precum:

• Salmonella;
• Shigella;
• Campylobacter;
• anumite tulpini de Escherichia coli;
• Yersinia;
• Vibrio;
• alte bacterii enteropatogene.

O coprocultură „standard” nu înseamnă că laboratorul caută orice bacterie care ar putea provoca diaree.

Unele microorganisme necesită:

• medii speciale de cultură;
• detectarea toxinelor;
• PCR;
• anunțarea laboratorului despre expunerea suspectată;
• teste efectuate într-un laborator de sănătate publică.

De exemplu, suspiciunea unei infecții cu E. coli producătoare de toxină Shiga necesită metode care detectează toxina sau genele sale, nu numai o cultură bacteriană generică.

Ce poate arăta coprocultura

Rezultatul poate fi:

• negativ;
• pozitiv pentru o bacterie patogenă;
• pozitiv pentru o bacterie cu semnificație incertă;
• neconcludent;
• imposibil de interpretat din cauza probei;
• însoțit de antibiogramă.

Antibiograma arată sensibilitatea bacteriei cultivate la anumite antibiotice.

Aceasta nu înseamnă că orice rezultat pozitiv trebuie tratat.

Unele infecții:

• se remit fără antibiotic;
• pot fi agravate de administrarea nepotrivită a antibioticului;
• necesită tratament numai la pacienții cu risc;
• au în primul rând importanță epidemiologică.

În diareea cu sânge nu este prudentă administrarea unui antibiotic rămas în casă înaintea evaluării, deoarece anumite infecții cu toxină Shiga necesită o conduită specială.

Ce nu poate arăta coprocultura

Coprocultura nu diagnostichează:

• paraziții;
• majoritatea virusurilor;
• boala Crohn;
• rectocolita;
• intestinul iritabil;
• intoleranțele alimentare;
• cancerul colorectal;
• insuficiența pancreatică;
• Helicobacter pylori.

Un rezultat negativ nu exclude o infecție dacă:

• bacteria nu este inclusă în metoda laboratorului;
• proba a fost recoltată târziu;
• pacientul a luat antibiotice;
• transportul a fost necorespunzător;
• microorganismul este eliminat intermitent;
• cauza este virală sau parazitară.

Coprocultura sau panelul molecular PCR

Panelurile moleculare gastrointestinale pot identifica simultan material genetic provenit de la mai multe:

• bacterii;
• virusuri;
• protozoare;
• toxine bacteriene.

Avantajele includ:

• rezultat rapid;
• număr mare de agenți testați;
• sensibilitate ridicată;
• utilitate în cazurile severe sau la pacienții imunodeprimați.

Limitările sunt importante:

• poate fi identificat mai mult de un microorganism;
• nu este întotdeauna clar care dintre ele provoacă simptomele;
• poate fi detectat ADN provenit de la un microorganism care nu mai este viu;
• poate identifica o colonizare;
• nu oferă întotdeauna antibiogramă;
• poate necesita confirmare prin cultură.

IDSA recomandă interpretarea clinică atentă a panelurilor moleculare deoarece acestea detectează ADN, nu neapărat microorganisme viabile. Cultura poate rămâne necesară pentru antibiogramă, raportare și investigarea focarelor.

Un panel cu 20 de microorganisme nu este automat mai util decât un test țintit. Cu cât sunt căutate mai multe ținte la un pacient cu probabilitate mică de infecție, cu atât crește riscul unui rezultat dificil de interpretat.

Când se recomandă coprocultura sau panelul bacterian

Indicațiile posibile includ:

• diaree cu sânge;
• febră importantă;
• mucus;
• durere abdominală severă;
• semne de sepsis;
• deshidratare;
• diaree persistentă;
• imunosupresie;
• vârstă extremă;
• suspiciune de focar;
• activitate profesională cu risc de transmitere;
• călătorie și expunere relevantă;
• internare recentă;
• context epidemiologic particular.

Coprocultura nu trebuie solicitată mecanic pentru orice scaun mai moale.

Ce este examenul coproparazitologic

Examenul coproparazitologic, numit și examen pentru ouă și paraziți, urmărește identificarea microscopică a unor:

• ouă de helminți;
• larve;
• chisturi de protozoare;
• trofozoiți;
• oochiști;
• alte structuri parazitare.

Poate identifica, în funcție de metodă:

• Giardia;
• Entamoeba histolytica și alte amoebe;
• Ascaris;
• oxiuri în anumite condiții;
• Strongyloides;
• tenii;
• alți paraziți.

Nu fiecare parazit este identificat optim printr-un examen microscopic standard.

Pentru unele infecții sunt preferate:

• teste antigenice;
• PCR;
• colorări speciale;
• testul cu bandă adezivă;
• serologie;
• alte probe.

Când este util coproparazitologicul

Poate fi recomandat dacă există:

• diaree persistentă;
• călătorie în zone cu risc;
• consum de apă netratată;
• camping;
• contact cu persoane infectate;
• expunere în colectivități;
• scaune grase și urât mirositoare;
• balonare și malabsorbție;
• eozinofile crescute;
• imunosupresie;
• proveniență sau ședere îndelungată într-o zonă endemică;
• suspiciune epidemiologică precisă.

La călătorii cu diaree care persistă cel puțin 14 zile, IDSA recomandă evaluarea infecțiilor parazitare.

De ce pot fi necesare mai multe probe

Paraziții nu sunt eliminați în aceeași cantitate la fiecare scaun.

O singură probă negativă poate rata o infecție.

CDC recomandă, când este posibil, examinarea a trei probe recoltate la intervale de două-trei zile pentru evaluarea coproparazitologică. Pentru Giardia, CDC recomandă de asemenea mai multe probe recoltate în zile diferite, deoarece microorganismul nu este eliminat continuu.

Numărul exact de probe depinde de:

• parazitul suspectat;
• metoda laboratorului;
• utilizarea antigenului sau PCR;
• istoricul pacientului;
• primul rezultat.

Nu recolta trei porții din același scaun și nu le considera trei probe separate.

Giardia și Cryptosporidium

Pentru Giardia și Cryptosporidium, testele antigenice sau moleculare pot fi mai sensibile și mai rapide decât microscopia convențională.

CDC arată că:

• eliminarea Giardia poate fi intermitentă;
• pot fi solicitate trei probe în zile diferite;
• pentru Cryptosporidium pot fi necesare probe recoltate în mai multe zile;
• testele antigenice și moleculare reprezintă opțiuni importante.

Într-o suspiciune clară de giardioză, solicitarea unui antigen Giardia poate fi mai utilă decât repetarea nediferențiată a unor „pachete de paraziți”.

Oxiurii și testul cu bandă adezivă

Oxiurii depun ouă în regiunea perianală, mai ales noaptea.

Din acest motiv, examenul coproparazitologic poate avea sensibilitate redusă.

Testul recomandat frecvent este recoltarea perianală cu bandă adezivă, dimineața:

• înainte de spălare;
• înainte de defecație;
• conform instrucțiunilor laboratorului;
• uneori în mai multe dimineți.

Mâncărimea anală nocturnă la copil nu trebuie investigată numai printr-o singură coprocultură sau o singură probă coproparazitologică.

Ce înseamnă coproparazitologic pozitiv

Rezultatul trebuie interpretat după microorganismul exact.

Unele structuri pot reprezenta:

• un parazit care necesită tratament;
• un organism cu patogenitate redusă;
• colonizare;
• o identificare care trebuie confirmată;
• un rezultat cu importanță epidemiologică.

Nu orice „chist” sau „amoebă” raportată necesită aceeași terapie.

Tratamentul trebuie ales după:

• specie;
• simptome;
• vârstă;
• sarcină;
• imunitate;
• localizarea posibilă a infecției;
• riscul transmiterii.

Ce înseamnă coproparazitologic negativ

Un rezultat negativ nu exclude complet parazitoza dacă:

• a fost analizată o singură probă;
• eliminarea este intermitentă;
• a fost utilizat un conservant nepotrivit;
• pacientul a luat antimicrobiene sau bismut;
• testul nu caută parazitul suspectat;
• proba a ajuns târziu;
• este necesară o metodă antigenică sau moleculară;
• parazitul se diagnostichează prin alt tip de probă.

În suspiciunea clinică persistentă, medicul poate recomanda o metodă țintită, nu repetarea la nesfârșit a aceluiași test.

Calprotectina fecală

Calprotectina este o proteină eliberată în cantitate crescută când neutrofilele ajung în mucoasa intestinală.

Testul indică existența unei inflamații, dar nu identifică singur cauza.

Poate fi crescut în:

• boala Crohn;
• rectocolită;
• infecții intestinale;
• diverticulită;
• colită ischemică;
• unele leziuni medicamentoase;
• alte boli organice.

O valoare redusă face o inflamație intestinală activă semnificativă mai puțin probabilă, în special la un pacient cu simptome compatibile cu o tulburare funcțională și fără semne de alarmă.

AGA recomandă calprotectina fecală sau lactoferina în evaluarea pacienților cu diaree apoasă cronică, pentru identificarea celor care pot avea o boală inflamatorie intestinală.

Interpretarea detaliată, inclusiv valorile la limită și factorii care pot crește analiza, este prezentată în articolul despre calprotectina fecală.

Ce nu spune calprotectina

Calprotectina nu indică:

• unde este inflamația;
• dacă pacientul are Crohn sau rectocolită;
• dacă există cancer;
• ce tratament trebuie început;
• dacă diareea este produsă de o anumită bacterie;
• dacă este necesară automat colonoscopia.

O valoare mare în timpul unei gastroenterite nu trebuie interpretată automat drept boală inflamatorie intestinală.

O valoare normală nu trebuie utilizată pentru a ignora:

• sângele vizibil;
• anemia;
• slăbirea;
• testul FIT pozitiv;
• istoricul familial;
• alte semne de alarmă.

Calprotectina în diareea acută

Infecțiile acute pot crește valoarea.

IDSA arată că există date insuficiente pentru folosirea calprotectinei în stabilirea cauzei exacte a unei diarei infecțioase acute. Testul nu înlocuiește coprocultura, PCR-ul sau evaluarea clinică atunci când este suspectată o infecție.

Calprotectina este mai utilă în:

• diaree persistentă;
• diferențierea inflamației de tulburările funcționale;
• monitorizarea unei boli inflamatorii cunoscute.

Testul FIT

FIT este testul imunochimic fecal.

Detectează hemoglobina umană din scaun și este utilizat în principal pentru depistarea sângerării microscopice în cadrul screeningului cancerului colorectal.

Avantajele sale sunt:

• recoltare simplă;
• efectuare la domiciliu;
• lipsa pregătirii colonului;
• lipsa sedării;
• lipsa restricțiilor alimentare în mod obișnuit;
• capacitatea de a selecta persoanele care au nevoie de colonoscopie.

FIT nu poate spune de unde provine sângele.

Un rezultat pozitiv poate apărea prin:

• polipi;
• cancer colorectal;
• hemoroizi;
• inflamație;
• leziuni vasculare;
• alte surse.

NCI precizează că FIT folosește anticorpi pentru identificarea hemoglobinei umane, nu necesită în mod obișnuit restricții alimentare și trebuie urmat de colonoscopie dacă este pozitiv.

Rolul și intervalele testării sunt prezentate separat în articolul despre testul FIT pentru screening colorectal.

FIT nu este un test pentru orice simptom digestiv

FIT este conceput în principal pentru screeningul persoanelor fără simptome.

Un pacient care observă sânge vizibil nu are nevoie doar de confirmarea că „există sânge”. Are nevoie de identificarea cauzei.

În același mod, un FIT negativ nu trebuie să oprească evaluarea dacă există:

• anemie feriprivă;
• sângerare repetată;
• slăbire;
• modificarea persistentă a tranzitului;
• formațiune;
• istoric familial important.

Ce înseamnă FIT pozitiv

FIT pozitiv nu înseamnă automat cancer.

Înseamnă că hemoglobina a fost detectată și că trebuie examinată sursa.

Repetarea testului în speranța obținerii unui rezultat negativ nu anulează primul rezultat.

Colonoscopia este etapa necesară deoarece poate:

• identifica sursa;
• îndepărta polipi;
• preleva biopsii;
• diagnostica o inflamație;
• exclude sau confirma o tumoră.

NCI a raportat că persoanele cu FIT pozitiv care nu au efectuat colonoscopia de urmărire au avut o mortalitate prin cancer colorectal mai mare decât cele care au finalizat investigația.

Antigenul fecal pentru Helicobacter pylori

Antigenul fecal caută componente ale bacteriei Helicobacter pylori în scaun.

Poate fi utilizat pentru:

• diagnosticul unei infecții active;
• confirmarea eradicării după tratament.

Nu trebuie confundat cu anticorpii din sânge, care pot rămâne pozitivi mult timp după eliminarea bacteriei.

Antigenul fecal nu arată:

• dacă există ulcer;
• gradul gastritei;
• metaplazia;
• existența unei tumori;
• sensibilitatea la antibiotice.

Detalii despre simptome și tratament sunt prezentate în articolul despre Helicobacter pylori.

Pregătirea pentru antigenul fecal Helicobacter

Rezultatul poate fi fals negativ dacă pacientul a utilizat recent:

• inhibitori ai pompei de protoni;
• antibiotice;
• bismut;
• anumite terapii de eradicare.

ACG recomandă confirmarea eradicării la cel puțin patru săptămâni după terminarea antibioticelor și după o pauză de cel puțin două săptămâni de la inhibitorii pompei de protoni sau terapiile acide de tip PCAB.

Nu opri singur tratamentul dacă ai:

• ulcer recent;
• hemoragie;
• esofagită severă;
• altă indicație medicală importantă.

Medicul poate stabili o soluție temporară și data corectă a testului.

Testele pentru Clostridioides difficile

C. difficile poate produce diaree și inflamația colonului, mai ales:

• în timpul sau după antibiotice;
• după spitalizare;
• în centre rezidențiale;
• la persoane vârstnice;
• la pacienți imunodeprimați;
• după episoade anterioare.

Testarea este recomandată când există diaree nouă și neexplicată.

IDSA definește populația potrivită drept pacienții cu cel puțin trei scaune neformate în 24 de ore, în absența unei explicații mai probabile, precum administrarea laxativelor.

Nu este indicată testarea:

• unui pacient fără diaree;
• pe scaun solid;
• doar pentru că a luat antibiotice;
• pentru confirmarea vindecării;
• repetat zilnic după un rezultat negativ.

Toxină, GDH sau PCR

Laboratoarele pot utiliza:

• test pentru toxinele A și B;
• antigen GDH;
• PCR pentru genele toxinelor;
• algoritmi în două sau trei etape.

PCR-ul este foarte sensibil, dar poate fi pozitiv și la persoane colonizate, care au bacteria fără ca aceasta să fie cauza diareei.

CDC avertizează că testele moleculare pot fi pozitive la persoane asimptomatice sau la pacienți cu altă cauză a diareei, ceea ce poate conduce la supradiagnostic și tratament inutil.

Din acest motiv, rezultatul trebuie interpretat împreună cu:

• numărul scaunelor;
• aspectul lor;
• antibioticele recente;
• febra;
• durerea;
• leucocitele;
• creatinina;
• alte cauze posibile.

Se repetă testul pentru C. difficile?

Nu de rutină.

IDSA recomandă:

• să nu fie repetat în primele șapte zile ale aceluiași episod;
• să nu fie testate persoanele asimptomatice;
• să nu fie utilizat drept „test de vindecare”.

Peste 60% dintre pacienți pot rămâne pozitivi după un tratament reușit, deși simptomele s-au remis.

Reapariția diareei după vindecare este o situație diferită și necesită reevaluare.

Elastaza fecală

Elastaza fecală este utilizată pentru evaluarea insuficienței pancreatice exocrine.

Poate fi recomandată când există:

• scaune grase;
• scaune voluminoase și urât mirositoare;
• pierdere în greutate;
• malabsorbție;
• pancreatită cronică;
• chirurgie pancreatică;
• fibroză chistică;
• alte boli care afectează pancreasul.

AGA consideră elastaza fecală testul inițial cel mai potrivit pentru insuficiența pancreatică exocrină și recomandă efectuarea pe o probă solidă sau semisolidă.

De ce nu se recoltează elastaza din scaun foarte apos

Scaunul lichid poate dilua concentrația enzimei.

Rezultatul poate apărea scăzut chiar dacă pancreasul produce o cantitate adecvată.

Un rezultat mic într-o probă apoasă poate necesita repetare pe un scaun mai format.

Elastaza redusă nu arată singură cauza insuficienței pancreatice și poate necesita:

• imagistică;
• analize nutriționale;
• evaluarea pancreasului;
• corelarea cu simptomele.

Alte teste din scaun

Lactoferina fecală

Lactoferina este un alt marker al prezenței neutrofilelor și poate sugera inflamație intestinală.

Nu precizează singură cauza.

Este utilizată mai rar decât calprotectina în numeroase trasee clinice.

Leucocitele fecale

Pot indica un proces inflamator, dar au sensibilitate și specificitate limitate.

IDSA nu recomandă utilizarea leucocitelor fecale sau a lactoferinei pentru stabilirea cauzei exacte a diareei infecțioase acute.

Grăsimile fecale

Pot fi măsurate când se suspectează malabsorbție.

Testarea poate necesita:

• recoltare într-un interval definit;
• dietă controlată;
• recipiente speciale;
• respectarea strictă a protocolului.

Este utilizată mai rar ca prim test decât elastaza fecală.

Panelurile virale

Pot identifica:

• norovirus;
• rotavirus;
• adenovirus enteric;
• astrovirus;
• sapovirus;
• alți agenți, în funcție de panel.

Sunt utile mai ales în:

• focare;
• spitalizare;
• imunosupresie;
• cazuri severe;
• contexte epidemiologice.

Identificarea unui virus nu conduce la administrarea unui antibiotic.

Analizele din scaun și mucusul

Mucusul în scaun poate apărea în:

• infecții;
• inflamație;
• sindrom de intestin iritabil;
• proctită;
• alte afecțiuni.

Prezența mucusului nu indică singură ce test este necesar.

În funcție de simptome, medicul poate recomanda:

• coprocultură;
• panel molecular;
• calprotectină;
• testare pentru C. difficile;
• colonoscopie;
• alte investigații.

Mucusul asociat cu sânge, febră, durere severă sau slăbire necesită evaluare mai rapidă.

Analizele din scaun în diareea cronică

În diareea cronică, alegerea testelor depinde de tipul scaunului și de istoricul pacientului.

Pot fi luate în calcul:

• calprotectina;
• testarea pentru Giardia;
• coproparazitologic după expuneri;
• testarea pentru C. difficile;
• elastaza fecală;
• analize pentru malabsorbție;
• FIT în contextul potrivit;
• alte teste.

Nu fiecare pacient cu diaree de peste patru săptămâni are nevoie de coprocultură standard.

Cauzele pot fi:

• intestin iritabil;
• boală inflamatorie;
• boală celiacă;
• medicamente;
• intoleranțe;
• malabsorbție;
• insuficiență pancreatică;
• colită microscopică;
• alte boli.

Cum se recoltează corect o probă de scaun

Instrucțiunile laboratorului și ale kitului au prioritate.

Principiile generale sunt:

1. Folosește recipientul primit sau recomandat de laborator.
2. Urinează înainte, dacă este necesar.
3. Elimină scaunul într-un vas curat și uscat sau pe dispozitivul de colectare.
4. Nu recolta direct din apa toaletei.
5. Evită contaminarea cu urină.
6. Nu adăuga apă, săpun, dezinfectant sau hârtie.
7. Prelevează cantitatea indicată.
8. Închide recipientul etanș.
9. Notează numele, data și ora, dacă laboratorul solicită.
10. Transportă proba la temperatura și în intervalul indicate.
11. Spală bine mâinile după recoltare.

CDC recomandă utilizarea unui recipient uscat, curat și etanș și evitarea contaminării cu urină, apă, pământ sau alte materiale. Proba proaspătă trebuie procesată, conservată sau transportată conform metodei solicitate.

Nu toate probele se recoltează în același recipient

Un recipient cu conservant pentru paraziți poate fi nepotrivit pentru:

• coprocultură;
• PCR;
• calprotectină;
• FIT;
• antigen Helicobacter;
• elastază.

Uneori sunt necesare două sau mai multe recipiente separate.

CDC arată că anumiți conservanți utilizați pentru microscopia parazitologică pot interfera cu testarea moleculară.

Nu muta proba dintr-un recipient în altul după recoltare fără instrucțiuni.

Câtă probă este necesară

Pentru numeroase teste este suficientă o cantitate mică.

Recipientele pot include:

• linguriță;
• spatulă;
• tijă cu caneluri;
• tub cu soluție.

În cazul FIT, dispozitivul preia numai o cantitate foarte mică de pe suprafața scaunului.

Umplerea recipientului până la capac nu îmbunătățește rezultatul.

Proba trebuie păstrată la frigider?

Depinde de test și de kit.

Unele probe necesită:

• transport imediat;
• refrigerare;
• introducerea într-un mediu de transport;
• păstrare la temperatura camerei;
• congelare în condiții speciale.

Nu presupune că toate probele pot fi păstrate peste noapte în același mod.

Contactează laboratorul dacă:

• recoltarea s-a făcut seara;
• laboratorul este închis;
• transportul durează;
• proba a fost lăsată la căldură;
• recipientul s-a scurs;
• instrucțiunile lipsesc.

Se poate recolta după antibiotice?

Antibioticele pot:

• reduce cantitatea bacteriilor;
• modifica flora intestinală;
• produce rezultate fals negative;
• favoriza C. difficile;
• modifica interpretarea panelurilor.

Ideal, proba microbiologică este recoltată înaintea începerii antibioticului, dacă starea pacientului permite și medicul nu recomandă tratament imediat.

Nu întrerupe un antibiotic prescris numai pentru a efectua analiza.

Informează medicul și laboratorul despre:

• denumire;
• data începerii;
• data ultimei doze;
• motivul tratamentului.

Alte medicamente care pot influența analizele

În funcție de test, rezultatul sau calitatea probei poate fi afectată de:

• bismut;
• inhibitorii pompei de protoni;
• laxative;
• ulei mineral;
• antidiareice;
• antiinflamatoare;
• substanță de contrast cu bariu;
• suplimente;
• enzime digestive;
• antibiotice.

CDC menționează că bismutul, bariul, antimicrobienele, uleiurile și anumite antidiareice pot afecta examinarea parazitologică.

Nu opri medicamentele importante fără indicație medicală.

Ce înseamnă un rezultat pozitiv

„Pozitiv” înseamnă că testul a identificat ținta analizată.

Nu răspunde automat la întrebările:

• Provoacă aceasta simptomele?
• Este necesar tratament?
• Este infecție sau colonizare?
• Este nevoie de antibiotic?
• Trebuie testați membrii familiei?
• Este necesară colonoscopia?

Interpretarea este diferită pentru:

• Salmonella;
• Giardia;
• PCR pozitiv pentru C. difficile;
• calprotectină crescută;
• FIT pozitiv;
• antigen Helicobacter pozitiv.

Rezultatul trebuie citit împreună cu indicația testului.

Ce înseamnă un rezultat negativ

Un rezultat negativ poate însemna:

• ținta nu este prezentă;
• cantitatea este sub limita de detectare;
• eliminarea este intermitentă;
• proba a fost necorespunzătoare;
• testul nu include microorganismul;
• tratamentul anterior a redus sensibilitatea;
• cauza simptomelor este alta.

Un singur rezultat negativ nu exclude toate bolile digestive.

De ce nu este indicat un „pachet complet”

Solicitarea simultană a tuturor analizelor poate produce:

• descoperiri fără semnificație;
• teste care se suprapun;
• rezultate contradictorii;
• costuri mari;
• anxietate;
• antibiotice inutile.

Exemple:

• un pacient cu FIT pozitiv are nevoie de colonoscopie, nu de repetarea mai multor analize din scaun;
• un pacient cu diaree după antibiotice poate avea nevoie de testare pentru C. difficile, nu de FIT;
• un pacient cu scaune grase și pancreatită cronică poate avea nevoie de elastază, nu de coprocultură;
• un pacient cu diaree după camping poate avea nevoie de antigen Giardia;
• un pacient cu simptome funcționale și fără semne de alarmă poate avea nevoie de calprotectină, nu de panel PCR cu zeci de microorganisme.

Întrebarea medicală trebuie stabilită înaintea testului.

Analizele din scaun la copii

La copii, interpretarea depinde de:

• vârstă;
• greutate;
• hidratare;
• colectivitate;
• alimentație;
• imunitate;
• antibiotice;
• ritmul de creștere.

Unele microorganisme pot coloniza copiii mici fără a produce boală.

În special, testarea pentru C. difficile la sugari și copiii foarte mici este restricționată din cauza frecvenței mari a colonizării asimptomatice. IDSA nu recomandă testarea de rutină a sugarilor de cel mult 12 luni.

Copilul cu:

• somnolență;
• lipsa lacrimilor;
• gură uscată;
• scutece puțin udate;
• sânge;
• febră;
• vărsături persistente

necesită evaluare medicală, nu numai recoltare la domiciliu.

Analizele la persoanele imunodeprimate

La pacienții cu:

• transplant;
• chimioterapie;
• tratament imunosupresor;
• infecție HIV avansată;
• neutropenie;
• boli hematologice

poate fi necesară investigarea unui număr mai mare de agenți, inclusiv microorganisme rare.

IDSA recomandă o evaluare bacteriană, virală și parazitară extinsă la persoanele cu imunodeficiențe moderate sau severe.

Pragul pentru prezentarea la medic trebuie să fie mai redus.

Când este necesară evaluarea urgentă

Mergi la UPU sau sună la 112 dacă apar:

• sânge în cantitate mare;
• scaun negru cu stare generală alterată;
• leșin;
• confuzie;
• imposibilitatea consumului de lichide;
• vărsături repetate;
• durere abdominală severă;
• abdomen rigid;
• febră mare cu frisoane;
• puls foarte rapid;
• tensiune scăzută;
• urină foarte puțină;
• semne de deshidratare severă;
• diaree severă la un pacient imunodeprimat;
• deteriorarea rapidă a stării generale.

În aceste situații, tratamentul nu trebuie amânat până la primirea rezultatului unei analize din scaun.

Cum te pregătești pentru consultație

Notează:

• când a început problema;
• numărul scaunelor;
• consistența;
• sângele;
• mucusul;
• febra;
• vărsăturile;
• durerea;
• alimentele consumate;
• călătoriile;
• apa din surse netratate;
• persoanele bolnave din jur;
• animalele;
• antibioticele;
• spitalizările;
• medicamentele;
• pierderea în greutate;
• analizele efectuate.

Adu:

• rezultatele complete;
• denumirea metodei;
• intervalul de referință;
• data recoltării;
• tratamentele anterioare;
• rapoartele endoscopice;
• istoricul bolilor digestive.

Întrebări frecvente

Coprocultura și coproparazitologicul sunt același test?

Nu. Coprocultura caută bacterii, iar coproparazitologicul caută paraziți și formele lor de eliminare.

Coprocultura caută toți microbii?

Nu. Caută microorganismele incluse în metoda laboratorului și în solicitarea medicală.

Coprocultura detectează virusuri?

Nu, în mod obișnuit.

Coprocultura detectează Giardia?

Nu. Giardia este un parazit și necesită examen parazitologic, antigen sau PCR.

Coprocultura detectează Helicobacter pylori?

Nu. Helicobacter este testat prin antigen fecal, test respirator sau biopsie gastrică.

Coprocultura pozitivă necesită antibiotic?

Nu automat. Depinde de bacterie, simptome și riscul pacientului.

Pot începe singur un antibiotic?

Nu. Tratamentul nepotrivit poate fi inutil sau nociv.

Câte probe sunt necesare pentru coproparazitologic?

Uneori una, dar în suspiciunea persistentă pot fi recomandate trei probe în zile diferite.

Pot recolta cele trei probe în aceeași zi?

Nu este același lucru. Eliminarea paraziților poate fi intermitentă, iar probele sunt recoltate în zile diferite.

Coproparazitologicul negativ exclude Giardia?

Nu complet. Poate fi necesar antigenul, PCR-ul sau repetarea probelor.

Calprotectina crescută înseamnă Crohn?

Nu. Poate crește și în infecții sau alte inflamații.

Calprotectina normală exclude orice boală?

Nu.

FIT pozitiv înseamnă cancer?

Nu. Înseamnă că a fost detectat sânge microscopic și este necesară colonoscopia.

Pot repeta FIT dacă este pozitiv?

Nu pentru a evita colonoscopia.

FIT negativ exclude cancerul?

Nu absolut, mai ales la un pacient cu simptome.

Trebuie să țin regim înainte de FIT?

În mod obișnuit, nu.

Pot face FIT dacă văd deja sânge?

Sângele vizibil necesită evaluarea cauzei și nu trebuie investigat numai printr-un test de screening.

Antigenul fecal Helicobacter arată o infecție activă?

Da, când este efectuat corect.

Omeprazolul influențează antigenul Helicobacter?

Da. Poate produce un rezultat fals negativ.

Când se verifică eradicarea Helicobacter?

La cel puțin patru săptămâni după antibiotice și după pauza antisecretorie recomandată medical.

Pot testa C. difficile pe scaun format?

Nu este recomandat, în mod obișnuit.

PCR pozitiv pentru C. difficile înseamnă infecție?

Nu întotdeauna. Poate indica și colonizare.

Testul pentru C. difficile se repetă după tratament?

Nu ca test de vindecare.

Ce arată elastaza fecală?

Evaluează indirect producția de enzime pancreatice.

Pot recolta elastaza din diaree apoasă?

Rezultatul poate fi fals scăzut prin diluție. Este preferată o probă solidă sau semisolidă.

Pot recolta direct din toaletă?

Nu. Apa și substanțele de curățare pot contamina proba.

Pot folosi un borcan de acasă?

Este recomandat recipientul oferit sau aprobat de laborator.

Poate ajunge urină în probă?

Trebuie evitat.

Câtă probă trebuie să recoltez?

Cantitatea indicată de recipient sau laborator. Pentru multe teste este necesară numai o cantitate mică.

Pot păstra proba până a doua zi?

Depinde de test. Confirmă condițiile de păstrare cu laboratorul.

Pot congela proba?

Numai dacă instrucțiunile testului permit explicit.

O probă poate fi folosită pentru toate analizele?

Nu întotdeauna. Pot fi necesare recipiente și conservanți diferiți.

Trebuie să opresc antibioticul?

Nu fără recomandarea medicului.

Pot face analizele în timpul tratamentului?

Unele teste pot fi influențate. Medicul și laboratorul trebuie informați.

Diareea de o zi necesită coprocultură?

Nu în mod obișnuit, dacă este ușoară și nu există semne de alarmă.

Diareea cu sânge necesită analize?

Necesită evaluare medicală, iar testarea microbiologică este frecvent indicată.

Mucusul necesită coprocultură?

Poate fi necesară, dar alegerea depinde de febră, durere, sânge și durata simptomelor.

Pot face calprotectină în timpul unei infecții?

Poate fi crescută din cauza infecției și poate fi greu de interpretat.

Ce fac dacă două teste se contrazic?

Rezultatele trebuie analizate după metodă, moment, medicamente și probabilitatea clinică. Poate fi necesară repetarea sau o metodă diferită.

La Prevencia se pot interpreta analizele?

Gastroenterologul poate selecta și interpreta testele în contextul simptomelor și poate recomanda investigațiile următoare.

Când este necesară reevaluarea

Revino la medic dacă:

• diareea persistă;
• apare sânge;
• apare mucus repetat;
• ai febră;
• slăbești;
• rezultatul este pozitiv;
• testele sunt contradictorii;
• coprocultura este negativă, dar simptomele continuă;
• coproparazitologicul a fost efectuat o singură dată, deși suspiciunea rămâne;
• calprotectina este crescută;
• FIT este pozitiv;
• antigenul Helicobacter este pozitiv;
• testul de eradicare a fost efectuat prea devreme;
• PCR-ul pentru C. difficile este pozitiv, dar tabloul clinic este neclar;
• elastaza este mică într-o probă apoasă;
• ai luat antibiotice înaintea recoltării;
• nu știi ce metodă a folosit laboratorul;
• nu ai primit un plan pentru următorul pas;
• simptomele se agravează.

Analizele din scaun sunt valoroase atunci când răspund unei întrebări medicale precise. Coprocultura, coproparazitologicul, calprotectina și FIT nu sunt teste interschimbabile și nu trebuie comandate automat împreună. Alegerea metodei potrivite, recoltarea corectă și interpretarea în context sunt la fel de importante ca rezultatul tipărit pe buletin.

Surse medicale

• Infectious Diseases Society of America — recomandările privind diagnosticul diareii infecțioase, selecția pacienților pentru testare și interpretarea panelurilor moleculare.
• Centers for Disease Control and Prevention — recoltarea și conservarea probelor pentru examenul coproparazitologic.
• Centers for Disease Control and Prevention — testarea infecțiilor cu Giardia și Cryptosporidium.
• American Gastroenterological Association — utilizarea calprotectinei în evaluarea diareii cronice și a suspiciunii de boală inflamatorie intestinală.
• National Cancer Institute — utilizarea FIT în screeningul colorectal și necesitatea colonoscopiei după un rezultat pozitiv.
• American College of Gastroenterology — antigenul fecal Helicobacter pylori și confirmarea eradicării.
• Centers for Disease Control and Prevention și IDSA/SHEA — interpretarea testelor pentru Clostridioides difficile.
• American Gastroenterological Association și NIDDK — utilizarea elastazei fecale în insuficiența pancreatică exocrină.