Helicobacter pylori este o bacterie care poate coloniza mucoasa stomacului și poate rămâne în organism timp de mulți ani dacă nu este identificată și tratată.

Majoritatea persoanelor infectate nu prezintă simptome evidente. La unele persoane, bacteria produce însă inflamație cronică, ulcer gastric sau duodenal și modificări ale mucoasei care pot crește, în timp, riscul de cancer gastric.

Prezența durerilor de stomac nu confirmă automat infecția, iar absența simptomelor nu o exclude. Diagnosticul trebuie stabilit printr-un test care poate demonstra infecția activă.

Pentru orientare asupra consultației și investigațiilor digestive, poți consulta ghidul complet de gastroenterologie.

Pe scurt

Helicobacter pylori este o bacterie adaptată să trăiască în mucoasa stomacului.
Infecția este frecvent dobândită în copilărie și poate persista zeci de ani.
Majoritatea persoanelor infectate nu au simptome.
Bacteria poate produce gastrită cronică și ulcer gastric sau duodenal.
Infecția persistentă crește riscul de cancer gastric și limfom gastric de tip MALT.
Diagnosticul se poate face prin test respirator, antigen fecal sau biopsii gastrice.
Un rezultat pozitiv pentru infecție activă necesită tratament prescris de medic.
Schema terapeutică include mai multe medicamente și trebuie urmată complet.
Eradicarea trebuie confirmată printr-un test de control, chiar dacă simptomele au dispărut.

Ce este Helicobacter pylori

Helicobacter pylori, prescurtat frecvent H. pylori, este o bacterie cu formă spiralată care poate supraviețui în mediul acid al stomacului.

Bacteria pătrunde în stratul de mucus care protejează mucoasa gastrică și produce substanțe care îi permit să neutralizeze parțial aciditatea din jurul său.

Răspunsul organismului la infecție determină o inflamație cronică. Aceasta poate rămâne limitată sau poate conduce, în timp, la:

gastrită cronică;
ulcer gastric;
ulcer duodenal;
gastrită atrofică;
metaplazie intestinală;
limfom gastric de tip MALT;
creșterea riscului de cancer gastric.

Nu toate persoanele infectate dezvoltă aceste afecțiuni. Evoluția depinde de caracteristicile bacteriei, răspunsul imun al persoanei, alimentație, fumat, antecedente familiale și alți factori.

Cât de frecventă este infecția

Infecția cu Helicobacter pylori este răspândită la nivel mondial.

Frecvența diferă între țări și populații și este influențată de:

condițiile de locuit;
aglomerarea locuinței;
accesul la apă curată;
igienă;
situația socioeconomică;
vârstă;
regiunea geografică.

Infecția este adesea dobândită în copilărie. Fără tratament, bacteria poate persista pe tot parcursul vieții.

Faptul că infecția este frecventă nu înseamnă că trebuie ignorată. Persistența bacteriei poate produce modificări cronice chiar și în lipsa simptomelor.

Cum se transmite Helicobacter pylori

Mecanismul exact de transmitere nu este complet clarificat.

Datele disponibile sugerează că bacteria se transmite în principal de la o persoană la alta, mai ales în cadrul familiei.

Căile posibile includ:

contact oral-oral;
contact fecal-oral;
contact cu vărsături sau secreții contaminate;
consumul de apă ori alimente contaminate;
utilizarea în comun a obiectelor contaminate cu salivă, în anumite condiții.

Riscul poate fi mai mare în locuințe aglomerate sau în medii cu acces limitat la apă sigură și sisteme de canalizare.

Helicobacter pylori este contagios?

Infecția se poate transmite între persoane, dar nu se răspândește la fel de ușor ca o viroză respiratorie.

Contactul obișnuit cu o persoană infectată nu înseamnă automat că bacteria va fi transmisă.

Măsurile generale de igienă sunt utile:

spălarea mâinilor după folosirea toaletei;
spălarea mâinilor înainte de pregătirea sau consumarea alimentelor;
utilizarea apei potabile sigure;
prepararea corectă a alimentelor;
evitarea împărțirii obiectelor contaminate cu salivă;
curățarea corespunzătoare după episoade de vărsături.

Nu există o recomandare generală ca persoana infectată să fie izolată sau să folosească veselă separată pe termen lung.

Se poate lua Helicobacter pylori prin sărut?

Transmiterea oral-orală este posibilă, deoarece bacteria a fost identificată în salivă și placa dentară. Totuși, rolul exact al sărutului în transmitere nu este pe deplin stabilit.

Infecția apare mai frecvent în cadrul familiilor, dar aceasta poate reflecta o combinație de factori:

contact apropiat;
condiții comune de locuit;
igienă;
apă și alimente;
expunere în copilărie.

Prezența infecției la unul dintre parteneri nu demonstrează că bacteria a fost transmisă recent sau printr-un anumit tip de contact.

Se transmite de la mamă la copil?

Transmiterea în cadrul familiei este posibilă, iar infecția este adesea dobândită în copilărie.

Riscul poate crește prin:

contact apropiat;
igienă insuficientă a mâinilor;
folosirea în comun a obiectelor contaminate cu salivă;
testarea temperaturii mâncării cu aceeași lingură;
mestecarea alimentelor înainte de a fi oferite copilului;
contactul cu vărsături;
condiții de locuit aglomerate.

Nu înseamnă însă că fiecare copil al unui părinte infectat va avea bacteria.

Testarea copilului trebuie decisă de pediatru sau gastroenterolog în funcție de simptome, antecedente și recomandările specifice vârstei.

Ce simptome poate produce Helicobacter pylori

Majoritatea persoanelor infectate nu au simptome.

Când apar manifestări, acestea sunt de obicei provocate de gastrită, ulcer sau alte consecințe ale infecției, nu de prezența bacteriei în sine.

Simptomele pot include:

durere sau arsură în partea superioară a abdomenului;
durere de stomac;
greață;
vărsături;
balonare;
eructații;
senzație de stomac plin;
sațietate precoce;
lipsa poftei de mâncare;
scădere în greutate;
oboseală asociată anemiei.

Aceste simptome sunt nespecifice. Ele pot apărea și în reflux, dispepsie funcțională, afecțiuni biliare, intoleranțe alimentare sau boli pancreatice.

Simptomele nu pot confirma infecția fără testare.

Helicobacter pylori provoacă arsuri la stomac?

Infecția poate produce durere sau arsură în partea superioară a abdomenului, dar nu este cauza principală a refluxului gastroesofagian.

Arsurile care urcă în spatele sternului spre gât și regurgitația acidă sunt mai caracteristice refluxului.

O persoană poate avea simultan infecție cu Helicobacter pylori și boală de reflux, dar cele două afecțiuni trebuie evaluate separat.

Helicobacter pylori provoacă balonare?

Balonarea poate apărea la o persoană infectată, în special dacă există gastrită sau dispepsie.

Totuși, balonarea are numeroase alte cauze:

sindrom de intestin iritabil;
intoleranță la lactoză;
boală celiacă;
constipație;
alimentație;
aerofagie;
suprapopulare bacteriană intestinală;
alte afecțiuni digestive.

Un test pozitiv nu demonstrează automat că toate simptomele digestive sunt provocate de bacterie.

Poți avea Helicobacter pylori fără simptome?

Da. Aceasta este situația întâlnită la multe persoane infectate.

Absența durerii nu înseamnă că bacteria a dispărut și nici că infecția este complet lipsită de risc.

Inflamația cronică poate evolua fără manifestări evidente. Uneori, infecția este descoperită în timpul investigării:

unei anemii;
unui deficit de fier;
unui ulcer;
unor biopsii gastrice;
unor antecedente familiale de cancer gastric;
unei afecțiuni asociate.

Ce afecțiuni poate produce Helicobacter pylori

Gastrita cronică

Infecția cu H. pylori determină aproape întotdeauna un anumit grad de inflamație a mucoasei gastrice.

Gastrita poate rămâne asimptomatică sau poate produce durere, greață și senzație de plenitudine.

În timp, inflamația poate modifica structura normală a mucoasei stomacului.

Ulcerul gastric și duodenal

Helicobacter pylori este una dintre principalele cauze ale bolii ulceroase.

Bacteria poate afecta mecanismele de protecție ale stomacului și poate modifica secreția acidă, favorizând apariția leziunilor.

Ulcerul gastric și duodenal poate provoca:

durere;
sângerare;
anemie;
perforație;
blocarea evacuării stomacului.

Eradicarea bacteriei reduce riscul de recidivă a ulcerului.

Gastrita atrofică

Inflamația cronică poate duce la pierderea treptată a glandelor normale din mucoasa gastrică.

Această modificare este numită atrofie gastrică și poate afecta secreția acidului și absorbția anumitor nutrienți.

Metaplazia intestinală

În metaplazia intestinală, unele celule ale mucoasei stomacului sunt înlocuite cu celule asemănătoare celor din intestin.

Metaplazia nu este cancer, dar poate indica o etapă de risc crescut și poate necesita monitorizare endoscopică.

Eradicarea bacteriei rămâne importantă chiar dacă au apărut deja modificări ale mucoasei.

Limfomul gastric de tip MALT

Infecția cronică poate contribui la apariția unui tip rar de limfom care se dezvoltă în țesutul limfatic al stomacului.

În anumite stadii precoce, eradicarea bacteriei poate conduce la regresia limfomului, dar evaluarea și tratamentul trebuie coordonate de o echipă specializată.

Cancerul gastric

Infecția persistentă cu Helicobacter pylori este un factor major de risc pentru cancerul gastric non-cardial.

Aceasta nu înseamnă că toate persoanele infectate vor dezvolta cancer. Majoritatea nu ajung la această complicație.

Riscul individual este influențat de:

durata infecției;
tipul inflamației;
atrofie gastrică;
metaplazie intestinală;
antecedente familiale;
fumat;
consumul ridicat de sare;
regiunea geografică;
caracteristicile bacteriei;
caracteristicile genetice ale persoanei.

Eradicarea infecției reduce riscul, mai ales înaintea apariției unor modificări avansate ale mucoasei.

Când trebuie să mergi urgent la medic

Infecția în sine nu provoacă de regulă o urgență. Complicațiile ulcerului sau ale unei alte afecțiuni asociate pot necesita însă intervenție imediată.

Sună la 112 sau mergi la un serviciu de urgență dacă apar:

vărsături cu sânge;
vărsături cu aspect de zaț de cafea;
scaun negru, lucios și urât mirositor;
stare de leșin;
amețeală severă;
slăbiciune bruscă;
transpirații reci;
paloare;
puls accelerat;
durere abdominală bruscă și foarte intensă;
abdomen tare;
dificultăți de respirație;
alterarea rapidă a stării generale.

Aceste manifestări pot indica hemoragie digestivă sau perforația unui ulcer.

Cine ar trebui testat pentru Helicobacter pylori

Indicația de testare trebuie stabilită medical.

Testarea poate fi recomandată persoanelor cu:

ulcer gastric sau duodenal actual;
antecedente de ulcer peptic;
dispepsie în situațiile în care este potrivită strategia de testare și tratament;
gastrită atrofică;
metaplazie intestinală gastrică;
limfom gastric de tip MALT;
anemie feriprivă fără o cauză identificată;
anumite forme de trombocitopenie imună;
antecedente familiale de cancer gastric;
utilizare cronică sau planificată a unor medicamente care cresc riscul digestiv;
modificări identificate la gastroscopie;
membru apropiat al familiei diagnosticat cu infecție, în anumite situații.

Nu orice durere abdominală necesită automat testare.

Ar trebui testată întreaga familie?

Nu există o regulă universală prin care toți membrii familiei unei persoane infectate să primească automat tratament.

Testarea poate fi luată în calcul mai ales când:

există mai multe persoane diagnosticate în aceeași familie;
un membru apropiat are cancer gastric;
există ulcer sau modificări gastrice importante;
apar simptome persistente;
medicul apreciază că riscul este crescut.

Tratamentul nu trebuie administrat fără confirmarea infecției active.

Antibioticele luate preventiv, fără test, pot produce reacții adverse și pot contribui la rezistența bacteriană.

Cum se diagnostichează infecția

Infecția poate fi identificată prin metode neinvazive sau prin teste efectuate pe biopsii gastrice.

Principalele metode sunt:

testul respirator cu uree;
testul antigenului din scaun;
testarea biopsiilor recoltate la gastroscopie;
testele serologice, în situații limitate;
teste moleculare, disponibile în anumite centre.

Alegerea depinde de:

motivul testării;
vârsta pacientului;
simptome;
existența semnelor de alarmă;
tratamentele utilizate;
necesitatea unei gastroscopii;
disponibilitatea testelor.

Diferențele dintre metode sunt explicate în articolul despre testele pentru Helicobacter pylori.

Testul respirator cu uree

Testul respirator poate demonstra activitatea bacteriei în stomac.

Pacientul înghite o substanță care conține uree marcată. Dacă bacteria este prezentă, enzima sa numită urează descompune ureea, iar produșii rezultați pot fi măsurați în aerul expirat.

Testul poate fi utilizat:

pentru diagnosticul inițial;
pentru confirmarea eradicării după tratament.

Rezultatul poate fi fals negativ dacă testul este efectuat în timpul sau prea curând după administrarea anumitor medicamente.

Testul antigenului fecal

Testul identifică antigene bacteriene în materiile fecale.

Poate fi utilizat atât pentru diagnosticul infecției active, cât și pentru verificarea rezultatului tratamentului, dacă este efectuat în condițiile corecte.

Calitatea rezultatului depinde de metoda folosită și de respectarea perioadelor de întrerupere a unor medicamente.

Analizele de sânge

Testele serologice măsoară anticorpii produși de organism împotriva bacteriei.

Problema este că anticorpii pot rămâne pozitivi mult timp după eliminarea infecției.

Din acest motiv, un rezultat pozitiv nu poate diferenția întotdeauna între:

infecție activă;
infecție veche, deja tratată;
expunere anterioară.

Serologia nu este potrivită pentru verificarea eradicării după tratament.

Biopsia gastrică

Dacă pacientul are indicație de gastroscopie, medicul poate recolta fragmente mici din mucoasa stomacului.

Biopsiile pot fi analizate prin:

examen histopatologic;
test rapid la urează;
cultură;
teste moleculare;
metode pentru evaluarea sensibilității la antibiotice.

Biopsiile pot identifica simultan:

bacteria;
inflamația;
atrofia;
metaplazia intestinală;
alte modificări ale mucoasei.

Când este necesară gastroscopia

Gastroscopia nu este obligatorie pentru fiecare persoană care trebuie testată pentru Helicobacter pylori.

Poate fi recomandată când există:

dificultate la înghițire;
durere la înghițire;
scădere în greutate;
anemie;
sângerare digestivă;
vărsături persistente;
sațietate precoce importantă;
simptome progresive;
antecedente familiale relevante;
suspiciune de ulcer;
simptome care nu răspund la tratament;
necesitatea biopsiilor;
suspiciunea unor modificări precanceroase.

La Clinica Prevencia nu se efectuează gastroscopii. Gastroenterologul poate realiza evaluarea inițială și poate recomanda procedura într-o unitate specializată atunci când este necesară.

Ce poate influența rezultatul testului

Unele medicamente pot reduce temporar numărul bacteriilor și pot produce un rezultat fals negativ.

Printre acestea se numără:

inhibitorii pompei de protoni;
antibioticele;
medicamentele care conțin bismut;
uneori alte tratamente care reduc aciditatea.

În general, pentru testele respiratorii și cele din scaun este necesară o perioadă fără anumite medicamente.

Durata exactă trebuie stabilită de medic. Nu întrerupe singur un tratament prescris, mai ales dacă este administrat pentru ulcer, hemoragie sau altă afecțiune importantă.

Ce înseamnă un rezultat pozitiv

Un rezultat pozitiv la un test care identifică infecția activă indică prezența bacteriei.

Conform recomandărilor actuale, infecția confirmată trebuie tratată.

Tratamentul urmărește:

eliminarea bacteriei;
vindecarea inflamației și a ulcerului;
reducerea riscului de recidivă;
reducerea riscului unor complicații pe termen lung.

Un rezultat pozitiv nu înseamnă automat că toate simptomele pacientului sunt provocate de bacterie.

Pot exista simultan:

reflux gastroesofagian;
dispepsie funcțională;
sindrom de intestin iritabil;
intoleranțe alimentare;
afecțiuni biliare;
alte boli digestive.

Cum se tratează Helicobacter pylori

Bacteria nu poate fi eliminată printr-un singur medicament.

Tratamentul include de regulă o combinație de:

antibiotice;
un medicament care reduce secreția acidă;
uneori bismut;
alte medicamente, în funcție de schema recomandată.

Schema exactă este aleasă de medic în funcție de:

tratamentele anterioare;
antibioticele utilizate în trecut;
alergii;
rezistența bacteriană;
disponibilitatea testării sensibilității;
bolile asociate;
interacțiunile medicamentoase;
sarcină sau alăptare;
tratamentele pentru alte afecțiuni.

Nu este recomandată reutilizarea unei rețete vechi și nici copierea tratamentului primit de alt membru al familiei.

De ce nu se recomandă orice combinație de antibiotice

Rezistența la antibiotice a crescut în multe regiuni.

O bacterie rezistentă nu este eliminată de un antibiotic care ar fi fost eficient în trecut.

Riscul de eșec este influențat de:

expunerea anterioară la antibiotice;
administrarea incompletă a tratamentului;
alegerea unei scheme nepotrivite;
rezistența locală;
nerespectarea dozelor și intervalelor;
reacțiile adverse care determină întreruperea terapiei.

Anumite scheme cu claritromicină sau levofloxacină nu ar trebui folosite empiric atunci când sensibilitatea bacteriei nu este cunoscută și există un risc important de rezistență.

Cât durează tratamentul

Majoritatea schemelor moderne presupun administrarea mai multor medicamente timp de aproximativ două săptămâni.

Durata exactă este stabilită de medic și nu trebuie redusă dacă simptomele dispar mai devreme.

Oprirea prematură poate:

reduce șansa de eradicare;
favoriza rezistența;
duce la reapariția simptomelor;
limita opțiunile ulterioare de tratament.

Cum trebuie luat tratamentul

Succesul depinde mult de respectarea schemei.

Este important să:

iei toate medicamentele prescrise;
respecți orele și intervalele;
urmezi indicațiile privind administrarea înainte sau după masă;
nu omiți dozele;
nu întrerupi tratamentul la dispariția simptomelor;
discuți cu medicul dacă apar reacții adverse;
verifici eventualele interacțiuni cu alte tratamente;
eviți alcoolul dacă unul dintre antibiotice poate interacționa cu acesta.

Schemele pot fi complicate. Este utilă folosirea unui tabel zilnic, a unei alarme sau a unui organizator de medicamente.

Ce reacții adverse pot apărea

Tratamentul poate produce:

greață;
gust metalic sau amar;
durere abdominală;
diaree;
constipație;
balonare;
dureri de cap;
colorarea închisă a scaunului sau a limbii în cazul bismutului;
candidoză;
reacții alergice.

Nu toate reacțiile impun oprirea tratamentului.

Contactează medicul dacă simptomele sunt greu de tolerat. Oprirea unui singur antibiotic sau modificarea dozelor fără recomandare poate compromite întreaga schemă.

Solicită ajutor medical urgent în cazul:

dificultății de respirație;
umflării feței sau limbii;
erupției extinse;
stării de leșin;
diareei severe și persistente;
vărsăturilor care împiedică administrarea tratamentului;
altor simptome severe.

Ce se întâmplă dacă tratamentul nu funcționează

Eșecul primei scheme nu înseamnă că infecția nu mai poate fi tratată.

Medicul va analiza:

medicamentele utilizate;
respectarea tratamentului;
reacțiile adverse;
antibioticele luate anterior;
posibilitatea rezistenței;
rezultatul testului de control;
necesitatea testării sensibilității bacteriene.

Următoarea schemă trebuie să evite, pe cât posibil, antibioticele la care bacteria ar putea fi rezistentă.

Nu repeta aceeași combinație fără recomandarea medicului.

Trebuie repetat testul după tratament?

Da.

Toate persoanele tratate pentru infecție trebuie să efectueze un test care să confirme eradicarea.

Acest pas este important deoarece:

simptomele pot dispărea chiar dacă bacteria persistă;
simptomele pot continua chiar dacă bacteria a fost eliminată;
eșecul tratamentului necesită o altă schemă;
infecția persistentă continuă să producă inflamație;
ulcerul poate recidiva dacă bacteria rămâne prezentă.

Testul de control se face de regulă la cel puțin patru săptămâni după terminarea antibioticelor.

Pentru reducerea riscului unui rezultat fals negativ, inhibitorii pompei de protoni sunt de obicei întrerupți pentru o perioadă înaintea testului, iar antibioticele și bismutul nu trebuie utilizate în săptămânile precedente.

Momentul exact și modificarea tratamentului trebuie stabilite de medic.

Ce teste se folosesc pentru confirmarea eradicării

Pot fi utilizate:

testul respirator cu uree;
testul antigenului fecal;
un test efectuat pe biopsie, dacă există o indicație separată pentru gastroscopie.

Analizele serologice din sânge nu confirmă eradicarea, deoarece anticorpii pot rămâne pozitivi după eliminarea bacteriei.

Dispariția simptomelor înseamnă că bacteria a fost eliminată?

Nu.

Simptomele se pot ameliora datorită medicamentelor care reduc aciditatea, chiar dacă bacteria persistă.

În același timp, simptomele pot continua după eradicare din cauza:

dispepsiei funcționale;
refluxului;
sindromului de intestin iritabil;
intoleranțelor;
altor afecțiuni digestive.

Singura modalitate de a confirma rezultatul tratamentului este testul de control efectuat corect.

Infecția poate reveni după tratament?

După o eradicare confirmată, reapariția infecției este posibilă, dar nu este foarte frecventă la adulții care trăiesc în condiții sanitare bune.

Un test pozitiv ulterior poate reprezenta:

persistența bacteriei după un tratament nereușit;
un rezultat anterior fals negativ;
reinfectare;
o eroare de testare.

De aceea, este important ca testul de control să fie făcut la momentul potrivit și în condițiile corecte.

Poate fi tratată infecția prin alimentație

Nu există o dietă care să elimine în mod fiabil Helicobacter pylori.

Unele alimente pot influența simptomele, dar nu înlocuiesc antibioticele.

În timpul tratamentului poate fi util să:

consumi mese moderate;
eviți alimentele care îți agravează clar simptomele;
limitezi alcoolul;
te hidratezi;
urmezi indicațiile privind administrarea medicamentelor;
menții o alimentație suficient de variată.

Nu este necesar un regim identic pentru toate persoanele infectate.

Sunt utile probioticele

Unele studii sugerează că anumite probiotice pot reduce reacțiile adverse digestive și pot îmbunătăți modest toleranța tratamentului.

Efectul diferă însă în funcție de:

tulpina probiotică;
doză;
durata administrării;
schema de antibiotice;
caracteristicile pacientului.

Probioticele nu pot eradica singure bacteria și nu trebuie să înlocuiască tratamentul prescris.

Există tratamente naturiste pentru Helicobacter pylori?

Produse precum mierea, propolisul, broccoli, usturoiul, ceaiurile, uleiurile esențiale sau diverse suplimente sunt promovate frecvent ca tratamente.

Unele pot avea efecte asupra bacteriei în laborator, dar aceasta nu demonstrează că pot elimina infecția din organism.

Utilizarea exclusivă a tratamentelor naturiste poate:

întârzia terapia eficientă;
permite persistența inflamației;
crește riscul de ulcer;
masca simptomele;
interacționa cu medicamentele;
produce reacții adverse.

Niciun supliment nu înlocuiește schema de eradicare și testul de control.

Trebuie schimbată periuța de dinți?

Nu există dovezi solide că schimbarea periuței de dinți este esențială pentru succesul eradicării.

Poate fi rezonabil să înlocuiești periuța conform regulilor obișnuite de igienă, mai ales dacă este uzată sau după o boală infecțioasă, dar aceasta nu substituie tratamentul.

Mai importante sunt:

administrarea corectă a medicamentelor;
finalizarea schemei;
igiena mâinilor;
siguranța apei și alimentelor;
testul de confirmare.

Helicobacter pylori în sarcină și alăptare

Alegerea momentului testării și tratamentului trebuie individualizată.

Unele antibiotice și medicamente nu sunt recomandate în sarcină sau în anumite perioade ale alăptării.

Dacă nu există o urgență sau o complicație, tratamentul poate fi uneori amânat. Decizia aparține medicului, în funcție de:

severitatea simptomelor;
existența ulcerului;
sângerare;
vârsta sarcinii;
medicamentele disponibile;
riscurile pentru mamă și copil.

Nu începe tratament pe baza unei scheme găsite online.

Helicobacter pylori la copii

La copii, testarea și tratamentul urmează recomandări diferite față de adulți.

Testarea nu este indicată automat pentru orice durere abdominală recurentă.

Evaluarea pediatrică trebuie să țină cont de:

simptome;
creștere și greutate;
anemie;
sângerare;
antecedente familiale;
suspiciunea de ulcer;
alte cauze mult mai frecvente ale durerii abdominale.

Părinții nu trebuie să ofere copilului antibioticele prescrise unui adult.

Întrebări frecvente

Helicobacter pylori dispare singur?

Infecția persistă de obicei fără tratament. Eliminarea spontană este posibilă, dar nu trebuie presupusă.

Pot avea bacteria dacă nu mă doare stomacul?

Da. Majoritatea persoanelor infectate nu prezintă simptome.

Un test pozitiv înseamnă că am ulcer?

Nu. Infecția crește riscul de ulcer, dar multe persoane infectate nu au leziuni ulceroase.

Analiza de sânge confirmă infecția activă?

Nu întotdeauna. Anticorpii pot rămâne pozitivi după o infecție veche sau după tratament.

Testul din scaun este sigur?

Testul antigenului fecal este o metodă utilă pentru diagnosticul infecției active și pentru confirmarea eradicării, dacă este efectuat în condițiile corecte.

Testul respirator este mai bun decât cel din scaun?

Ambele pot avea performanțe bune. Alegerea depinde de disponibilitate, tratamentele utilizate și situația clinică.

Pot face testul în timp ce iau medicamente pentru aciditate?

Unele medicamente pot produce rezultate fals negative. Discută cu medicul despre întreruperea temporară și durata necesară.

Trebuie tratat și partenerul?

Nu automat. Partenerul poate necesita testare dacă are simptome, factori de risc sau dacă medicul recomandă evaluarea membrilor adulți ai gospodăriei.

Dacă unul dintre membrii familiei are bacteria, trebuie testat și copilul?

Nu automat. La copii, testarea se face după evaluarea pediatrului sau gastroenterologului pediatru.

Pot lua aceeași schemă pe care am luat-o în trecut?

Nu fără recomandarea medicului. Bacteria poate fi rezistentă, iar schemele recomandate se modifică în timp.

De ce trebuie să iau atât de multe medicamente?

Bacteria este dificil de eliminat, iar utilizarea unei combinații crește șansa de succes și reduce riscul supraviețuirii bacteriilor rezistente.

Ce fac dacă uit o doză?

Urmează instrucțiunile primite pentru schema respectivă sau contactează medicul ori farmacistul. Nu dubla automat următoarea doză.

De ce mai am dureri după ce bacteria a fost eliminată?

Simptomele pot avea o altă cauză, precum dispepsia funcțională, refluxul, sindromul de intestin iritabil sau o afecțiune biliară.

Helicobacter pylori provoacă întotdeauna cancer?

Nu. Majoritatea persoanelor infectate nu dezvoltă cancer gastric. Infecția crește însă riscul și trebuie tratată.

Eradicarea elimină complet riscul de cancer gastric?

Reduce riscul, dar nu îl elimină întotdeauna, mai ales dacă au apărut deja atrofie sau metaplazie intestinală. Unii pacienți necesită monitorizare.

Când este necesară reevaluarea

Revino la medic dacă:

testul de control rămâne pozitiv;
nu ai putut finaliza tratamentul;
reacțiile adverse au fost severe;
simptomele persistă;
durerea reapare;
apare anemie;
slăbești fără explicație;
ai vărsături repetate;
apare dificultate la înghițire;
gastroscopia a identificat atrofie sau metaplazie;
ai antecedente familiale de cancer gastric;
apar semne de sângerare digestivă.

Un tratament nereușit necesită alegerea unei alte scheme, nu repetarea necontrolată a acelorași antibiotice.

Surse medicale

American College of Gastroenterology — Clinical Guideline: Treatment of Helicobacter pylori Infection, actualizare 2024.
National Institute for Health and Care Excellence — Gastro-oesophageal reflux disease and dyspepsia in adults: investigation and management.
National Cancer Institute — Helicobacter pylori and Cancer.
American College of Gastroenterology — informații pentru pacienți despre infecția cu Helicobacter pylori.

Helicobacter pylori: simptome, transmitere, diagnostic și tratament