Testele pentru Helicobacter pylori: antigen fecal, test respirator sau biopsie

Helicobacter pylori este o bacterie care colonizează mucoasa stomacului și poate produce inflamație cronică, ulcer și, la o parte dintre persoanele infectate, complicații gastrice pe termen lung.

Diagnosticul nu se bazează pe simptome. Durerea de stomac, arsurile, greața sau balonarea pot apărea la o persoană infectată, dar sunt frecvente și în numeroase alte afecțiuni. În același timp, mulți pacienți cu Helicobacter pylori nu au simptome evidente.

Testarea urmărește două întrebări diferite:

1. există în prezent o infecție activă;
2. bacteria a fost eliminată după tratament?

Această separare este esențială. Un test potrivit pentru depistarea anticorpilor nu este neapărat potrivit pentru confirmarea eradicării, iar un test efectuat prea devreme sau sub tratament antisecretor poate ieși negativ chiar dacă bacteria este încă prezentă.

Metodele utilizate cel mai frecvent sunt:

• testul antigenului fecal;
• testul respirator cu uree;
• testele realizate din biopsii gastrice;
• mai rar, testele serologice din sânge;
• în situații selectate, cultura sau testele moleculare pentru rezistența la antibiotice.

Pentru informații despre bacterie, afecțiunile asociate și tratament, citește ghidul despre infecția cu Helicobacter pylori.

Pentru orientare asupra consultației și a traseului de investigații digestive, poți consulta ghidul complet de gastroenterologie.

Pe scurt

• Antigenul fecal și testul respirator identifică, în general, infecția activă.
• Ambele pot fi folosite pentru diagnosticul inițial și pentru verificarea eradicării.
• Testul respirator cu uree 13C nu utilizează radiații ionizante.
• Testul antigenului fecal necesită o probă mică de scaun.
• Testele rapide efectuate acasă pot avea performanțe diferite de testele validate de laborator.
• Testul de sânge pentru anticorpi nu poate diferenția sigur infecția activă de una veche.
• Anticorpii pot rămâne pozitivi mult timp după vindecare.
• Serologia nu trebuie folosită pentru confirmarea eradicării.
• Gastroscopia nu este necesară numai pentru testarea Helicobacter pylori la orice pacient.
• Biopsiile sunt utile dacă gastroscopia este indicată din alte motive.
• Din biopsie pot fi realizate testul rapid la urează, histologia, cultura sau testarea moleculară.
• Inhibitorii pompei de protoni pot produce rezultate fals negative.
• Omeprazolul, pantoprazolul, esomeprazolul și medicamentele similare sunt întrerupte, de regulă, cu două săptămâni înainte, dacă medicul confirmă că este sigur.
• Antibioticele și bismutul trebuie evitate, de regulă, timp de patru săptămâni înaintea testării.
• Un antibiotic luat pentru o infecție respiratorie sau urinară poate influența rezultatul.
• Testarea prea devreme după tratament poate sugera în mod fals că bacteria a dispărut.
• Dispariția simptomelor nu confirmă eradicarea.
• Persistența simptomelor nu înseamnă automat că tratamentul a eșuat.
• Toți pacienții tratați trebuie să efectueze un test de confirmare a eradicării.
• Dacă rezultatul nu corespunde contextului clinic, testul poate fi repetat după pregătirea corectă sau confirmat prin altă metodă.

Ce detectează testele pentru Helicobacter pylori

Testele pot detecta elemente diferite:

• bacterii sau componente ale bacteriei;
• activitatea unei enzime produse de bacterie;
• modificările inflamatorii produse în stomac;
• anticorpii formați de sistemul imunitar;
• materialul genetic al bacteriei;
• sensibilitatea la antibiotice.

Această diferență explică de ce două teste pot avea interpretări diferite.

Un rezultat pozitiv pentru anticorpi arată că organismul a întâlnit bacteria la un moment dat. Un antigen fecal pozitiv sau un test respirator pozitiv indică mai direct faptul că bacteria este prezentă și activă în momentul testării.

Compararea principalelor metode

Care este testul cel mai bun

Nu există un singur test optim pentru orice pacient.

Alegerea depinde de:

• scopul testării;
• existența semnelor de alarmă;
• necesitatea unei gastroscopii;
• medicamentele utilizate;
• tratamentele anterioare;
• posibilitatea opririi temporare a inhibitorului de aciditate;
• disponibilitatea testelor;
• vârsta;
• bolile asociate;
• riscul de cancer gastric;
• rezultatele anterioare.

Pentru o persoană care nu are nevoie de gastroscopie, sunt preferate de obicei:

• testul respirator cu uree;
• testul antigenului fecal realizat printr-o metodă validată.

Pentru un pacient care are indicație de gastroscopie, diagnosticul poate fi stabilit prin biopsii gastrice.

Consensurile europene consideră testul respirator cu uree 13C și testele fecale monoclonale metode neinvazive preferate pentru identificarea infecției active.

Când se recomandă testarea

Testarea poate fi indicată în situații precum:

• dispepsie la pacient fără semne de alarmă;
• ulcer gastric sau duodenal actual;
• antecedente de ulcer fără eradicare documentată;
• utilizarea cronică a antiinflamatoarelor în anumite contexte;
• inițierea tratamentului zilnic cu aspirină la pacient selectat;
• anemie feriprivă fără cauză identificată;
• purpură trombocitopenică imună;
• limfom gastric MALT;
• modificări gastrice premaligne;
• gastrită atrofică;
• metaplazie intestinală;
• antecedente familiale importante de cancer gastric;
• apartenența la un grup cu risc gastric crescut;
• membru adult al gospodăriei unei persoane infectate, conform recomandărilor actuale;
• verificarea eradicării după tratament.

Testarea nu trebuie făcută pur și simplu „ca să vedem”, dacă un rezultat pozitiv nu va fi urmat de evaluare și tratament.

Ghidul ACG recomandă testarea, între altele, în ulcer, dispepsie selectată, anemie feriprivă neexplicată, limfom MALT și condiții gastrice premaligne.

Când este preferată testarea neinvazivă

Testarea fără gastroscopie este potrivită mai ales pentru pacienții care:

• nu au semne de alarmă;
• nu au nevoie de evaluarea directă a stomacului;
• nu au sângerare digestivă;
• nu prezintă disfagie;
• nu slăbesc involuntar;
• nu au vărsături persistente;
• nu au anemie care necesită evaluare endoscopică;
• nu au o suspiciune importantă de tumoră;
• pot întrerupe în siguranță medicamentele care influențează testul.

În aceste situații, testul respirator sau antigenul fecal pot evita o procedură invazivă inutilă.

Când este preferată gastroscopia cu biopsii

Gastroscopia și biopsia pot fi recomandate dacă există:

• sângerare digestivă;
• anemie feriprivă;
• scădere involuntară în greutate;
• dificultate la înghițire;
• vărsături persistente;
• sațietate precoce progresivă;
• istoric familial important de cancer gastric;
• proveniență dintr-o regiune cu risc gastric ridicat;
• ulcer gastric;
• suspiciune de atrofie sau metaplazie;
• leziune observată la imagistică;
• simptome persistente care necesită examinarea mucoasei;
• eșecuri repetate ale tratamentului;
• necesitatea obținerii unor probe pentru rezistența la antibiotice.

La Clinica Prevencia nu se efectuează gastroscopii. Gastroenterologul poate evalua indicația și poate orienta pacientul către o unitate specializată.

Antigenul fecal pentru Helicobacter pylori

Testul caută în scaun componente specifice ale bacteriei.

Un rezultat pozitiv indică, în mod obișnuit, o infecție activă.

Poate fi utilizat:

• pentru diagnosticul inițial;
• după tratament, pentru confirmarea eradicării;
• când testul respirator nu este disponibil;
• la persoane care preferă recoltarea la domiciliu;
• la pacienți care nu necesită gastroscopie.

Testele de laborator bazate pe anticorpi monoclonali sunt preferate testelor mai puțin validate, deoarece performanța diferă între produse.

Cum se recoltează antigenul fecal

Laboratorul oferă un recipient și instrucțiuni.

În general:

1. scaunul este eliminat într-un recipient curat sau pe un dispozitiv de colectare;
2. se evită contactul probei cu apa din toaletă;
3. se evită contaminarea cu urină;
4. se recoltează o cantitate mică, conform instrucțiunilor;
5. recipientul este închis și etichetat;
6. proba este transportată sau păstrată exact cum indică laboratorul.

Nu folosi un recipient improvizat și nu transfera proba într-o cutie destinată altui tip de analiză.

Unele laboratoare acceptă proba refrigerată pentru un anumit interval, iar altele solicită transport rapid. Instrucțiunile locale trebuie respectate.

Este nevoie de repaus alimentar

Nu este necesar, de regulă, ca pacientul să fie nemâncat pentru recoltarea antigenului fecal.

Contează însă:

• medicamentele utilizate;
• intervalul față de antibiotice;
• intervalul față de bismut;
• inhibitorii de aciditate;
• respectarea recoltării.

Alimentația obișnuită nu trebuie modificată numai pentru acest test, dacă laboratorul nu oferă alte indicații.

Ce înseamnă antigen fecal pozitiv

Rezultatul sugerează infecție activă.

Pacientul trebuie să discute cu medicul despre:

• indicația tratamentului;
• tratamentele anterioare;
• alergia la penicilină;
• antibioticele utilizate în trecut;
• rezistența locală;
• confirmarea eradicării după terapie.

Un test pozitiv nu arată:

• cât de inflamat este stomacul;
• dacă există ulcer;
• dacă există metaplazie;
• dacă există cancer;
• ce antibiotic va funcționa cel mai bine.

Aceste întrebări necesită evaluări separate.

Ce înseamnă antigen fecal negativ

Un rezultat negativ reduce probabilitatea infecției dacă testul a fost realizat corect.

Este mai puțin sigur dacă pacientul:

• a luat recent un inhibitor al pompei de protoni;
• a utilizat antibiotice;
• a utilizat bismut;
• a efectuat testul prea devreme după tratament;
• a avut o probă necorespunzătoare;
• a folosit un test rapid cu performanță limitată;
• are o situație clinică în care bacteriile sunt puține sau distribuite neuniform.

Dacă probabilitatea clinică rămâne mare, medicul poate recomanda repetarea după pregătirea corectă sau folosirea unei alte metode.

Avantajele antigenului fecal

• nu este invaziv;
• poate fi recoltat acasă;
• nu implică radiații;
• identifică infecția activă;
• poate confirma eradicarea;
• este disponibil în multe laboratoare;
• nu necesită o procedură endoscopică.

Dezavantajele antigenului fecal

• recoltarea poate fi neplăcută pentru unii pacienți;
• rezultatul este influențat de anumite medicamente;
• testele rapide nu au toate aceeași performanță;
• transportul și păstrarea probei contează;
• diareea foarte apoasă sau o probă contaminată poate crea probleme tehnice;
• nu oferă informații despre aspectul stomacului.

Testul respirator cu uree

Helicobacter pylori produce o enzimă numită urează.

Testul utilizează uree marcată cu un izotop de carbon. Dacă bacteria este prezentă, ureaza descompune ureea și produce dioxid de carbon marcat, care este măsurat în aerul expirat.

Testul respirator cu carbon 13 utilizează un izotop stabil, neradioactiv.

În unele sisteme există și teste cu carbon 14, care utilizează o cantitate foarte mică de material radioactiv. Alegerea este făcută de laborator, iar sarcina și vârsta pacientului trebuie comunicate.

Consensul european privind testele respiratorii consideră testarea cu 13C o metodă neinvazivă valoroasă și stabilește cerințe de pregătire și interpretare standardizată.

Cum se desfășoară testul respirator

Protocolul poate varia, dar include de regulă:

1. prezentarea după perioada de repaus alimentar indicată;
2. recoltarea unei probe inițiale de aer expirat;
3. administrarea unei soluții sau capsule cu uree marcată;
4. așteptarea unui interval stabilit;
5. recoltarea unei noi probe de aer;
6. compararea cantității de carbon marcat.

Procedura este nedureroasă.

Pacientul nu trebuie să mestece gumă, să fumeze sau să mănânce în timpul testului.

Durata depinde de kitul utilizat, fiind frecvent de aproximativ 20–30 de minute.

Pregătirea pentru testul respirator

Laboratorul poate solicita:

• repaus alimentar timp de câteva ore;
• evitarea fumatului înainte și în timpul testului;
• evitarea efortului imediat înainte;
• întreruperea medicamentelor care influențează rezultatul;
• respectarea exactă a orei programării.

Nu întrerupe medicamente importante fără acord medical.

O masă consumată prea aproape de test sau nerespectarea protocolului poate afecta rezultatul.

Ce înseamnă test respirator pozitiv

Un rezultat pozitiv indică activitate ureazică compatibilă cu prezența Helicobacter pylori.

Testul este foarte util pentru:

• diagnosticul inițial;
• verificarea eradicării;
• pacienții care nu necesită gastroscopie.

Nu arată direct:

• intensitatea inflamației;
• existența unui ulcer;
• riscul individual de cancer;
• sensibilitatea bacteriei la antibiotice.

Ce înseamnă test respirator negativ

Rezultatul este de obicei liniștitor dacă pregătirea a fost corectă.

Poate fi fals negativ dacă:

• inhibitorul pompei de protoni nu a fost întrerupt;
• pacientul a luat antibiotice;
• pacientul a utilizat bismut;
• testul a fost realizat prea devreme după tratament;
• protocolul de recoltare nu a fost respectat;
• încărcătura bacteriană este redusă;
• există o hemoragie sau o boală gastrică ce influențează distribuția bacteriei.

Avantajele testului respirator

• este neinvaziv;
• are o acuratețe ridicată când este realizat corect;
• detectează infecția activă;
• este potrivit pentru testul de eradicare;
• rezultatul nu depinde de colectarea scaunului;
• evaluează activitatea bacteriei la nivelul întregului stomac, nu doar într-o mică zonă biopsiată.

Dezavantajele testului respirator

• necesită deplasarea la un centru care efectuează testul;
• necesită repaus alimentar;
• implică mai multe recoltări;
• este sensibil la medicamente;
• poate avea un cost mai mare;
• nu este disponibil în toate localitățile;
• protocolul trebuie respectat riguros.

Testele din biopsia gastrică

Biopsiile sunt recoltate în timpul gastroscopiei.

Pot fi utilizate pentru:

• test rapid la urează;
• histologie;
• cultură;
• testare moleculară;
• evaluarea rezistenței la antibiotice.

Avantajul major este că medicul poate examina simultan mucoasa stomacului și poate identifica:

• inflamația;
• ulcerul;
• atrofia;
• metaplazia intestinală;
• displazia;
• formațiunile;
• alte leziuni.

Biopsia nu este necesară numai pentru depistarea bacteriei la fiecare pacient.

Testul rapid la urează

Fragmentul de mucoasă este introdus într-un mediu care conține uree și un indicator de culoare.

Dacă bacteria produce urează:

• ureea este descompusă;
• mediul își modifică aciditatea;
• culoarea testului se schimbă.

Rezultatul poate apărea rapid, uneori în aceeași zi.

Sensibilitatea poate fi redusă prin:

• inhibitori ai pompei de protoni;
• antibiotice;
• bismut;
• sângerare;
• număr redus de bacterii;
• recoltarea dintr-o singură zonă;
• gastrită atrofică;
• metaplazie intestinală.

Un rezultat negativ nu exclude complet infecția dacă pacientul nu a fost pregătit corespunzător.

Histologia

Fragmentele sunt examinate la microscop de medicul anatomopatolog.

Histologia poate arăta:

• bacteria;
• gastrită activă;
• gastrită cronică;
• atrofie;
• metaplazie;
• displazie;
• limfom;
• alte modificări.

Aceasta este o diferență importantă față de testul respirator și antigenul fecal: histologia nu arată numai dacă bacteria este prezentă, ci și efectul ei asupra mucoasei.

Pentru creșterea șansei de detectare pot fi recoltate probe din mai multe regiuni ale stomacului, deoarece Helicobacter pylori nu este distribuită întotdeauna uniform.

Colorațiile speciale sau imunohistochimia pot fi utilizate dacă bacteria este dificil de identificat.

Cultura bacteriană

Cultura încearcă să crească bacteria din biopsie.

Poate permite testarea sensibilității la antibiotice.

Limitările includ:

• transport special;
• laborator cu experiență;
• timp mai lung până la rezultat;
• sensibilitate tehnică;
• disponibilitate redusă;
• influența tratamentelor recente.

Cultura este mai utilă după eșecuri repetate ale eradicării sau când alegerea terapiei nu este clară.

Testele moleculare

PCR și alte metode detectează material genetic bacterian.

Pot fi realizate, în funcție de laborator, din:

• biopsie;
• uneori scaun;
• alte tipuri de probe validate.

Unele teste pot identifica mutații asociate cu rezistența la:

• claritromicină;
• fluorochinolone;
• alte antibiotice.

Aceste metode pot ajuta la alegerea tratamentului după eșecuri sau într-un context cu rezistență ridicată.

Un test molecular pozitiv nu înlocuiește întotdeauna evaluarea clinică, deoarece platformele diferă și nu toate mutațiile relevante sunt analizate.

Testul din sânge pentru anticorpi

Serologia măsoară anticorpii IgG produși de organism împotriva Helicobacter pylori.

Avantaje:

• recoltare simplă;
• nu este influențată la fel de mult de PPI;
• poate fi disponibilă rapid;
• nu necesită scaun sau test respirator.

Principalul dezavantaj este major: anticorpii pot rămâne pozitivi luni sau ani după eliminarea bacteriei.

Prin urmare, un rezultat pozitiv nu poate diferenția sigur:

• infecția activă;
• infecția veche vindecată;
• tratamentul reușit;
• reinfectarea.

Consensul Maastricht subliniază că anticorpii IgG nu diferențiază infecția activă de cea anterioară și nu sunt potriviți pentru verificarea eradicării.

Mai este utilă serologia

Poate avea un rol limitat în anumite situații, de exemplu dacă:

• testele pentru infecție activă nu sunt disponibile;
• pacientul nu poate întrerupe medicamentele;
• există o situație în care încărcătura bacteriană este redusă;
• medicul urmărește expunerea anterioară într-un context special.

Un rezultat pozitiv necesită adesea confirmare prin antigen fecal, test respirator sau biopsie înaintea tratamentului.

Testele rapide din sânge efectuate în afara unui laborator validat nu trebuie utilizate pentru a decide singure tratamentul.

De ce medicamentele influențează rezultatul

Pentru a ieși pozitiv, testul trebuie să găsească suficiente bacterii sau suficientă activitate bacteriană.

Unele medicamente reduc temporar numărul bacteriilor sau le modifică distribuția în stomac.

Acestea pot produce un rezultat fals negativ fără să elimine complet infecția.

Cele mai importante sunt:

• inhibitorii pompei de protoni;
• blocantele acide de tip PCAB;
• antibioticele;
• bismutul.

Inhibitorii pompei de protoni

Din această categorie fac parte:

• omeprazolul;
• esomeprazolul;
• pantoprazolul;
• lansoprazolul;
• rabeprazolul;
• alte medicamente similare.

Ele pot reduce sensibilitatea:

• testului respirator;
• antigenului fecal;
• testului rapid la urează;
• histologiei.

Pentru un rezultat fiabil, sunt oprite de regulă timp de două săptămâni înaintea testării, dacă medicul confirmă că întreruperea este sigură.

Nu opri tratamentul dacă ai:

• ulcer recent complicat;
• hemoragie;
• boală severă;
• indicație medicală importantă

fără să discuți cu medicul.

Antibioticele

Orice antibiotic cu activitate asupra bacteriei poate reduce temporar încărcătura.

Nu contează numai antibioticele administrate pentru Helicobacter pylori.

Pot influența testul și antibioticele luate recent pentru:

• infecție urinară;
• infecție dentară;
• sinuzită;
• pneumonie;
• infecție cutanată;
• alte boli.

Testarea este amânată, de regulă, cel puțin patru săptămâni după ultima doză.

Dacă ai început un antibiotic între tratamentul de eradicare și testul de control, anunță medicul, deoarece intervalul poate trebui recalculat.

Bismutul

Bismutul este inclus în unele scheme de eradicare și în anumite produse digestive.

Poate suprima temporar bacteria și poate produce rezultate fals negative.

Se recomandă, de regulă, o pauză de patru săptămâni înaintea testului.

Verifică toate produsele administrate, deoarece pacientul poate să nu recunoască denumirea substanței active.

Antiacidele și blocantele H2

Antiacidele simple și medicamentele din clasa blocantelor receptorilor H2 pot fi utilizate uneori ca tratament temporar în perioada de întrerupere a PPI.

ACG menționează că pacienții pot fi sprijiniți temporar cu blocante H2 și antiacide în timpul pauzei de PPI.

Unele laboratoare solicită totuși oprirea blocantului H2 cu un anumit interval înaintea testului.

Urmează instrucțiunile laboratorului și medicului.

Alte situații care pot produce rezultate fals negative

Performanța poate fi redusă în:

• hemoragie digestivă acută;
• gastrită atrofică severă;
• metaplazie intestinală extinsă;
• cancer gastric;
• limfom MALT;
• tratament antisecretor intens;
• recoltarea biopsiilor dintr-o singură zonă;
• testare imediat după tratament;
• probă fecală păstrată incorect;
• protocol respirator incomplet.

Dacă pacientul are ulcer care sângerează și testele inițiale sunt negative, medicul poate recomanda repetarea după stabilizare.

Diagnosticul inițial și confirmarea eradicării nu sunt același lucru

Diagnosticul inițial

Scopul este să se stabilească dacă pacientul are o infecție activă înaintea tratamentului.

Pot fi utilizate:

• test respirator;
• antigen fecal;
• biopsii, dacă există indicație de gastroscopie.

Serologia nu este, în general, metoda preferată pentru confirmarea unei infecții active.

Confirmarea eradicării

Scopul este să se stabilească dacă bacteria a dispărut după tratament.

Sunt recomandate:

• testul respirator cu uree;
• antigenul fecal;
• un test din biopsie dacă gastroscopia este necesară dintr-un alt motiv.

Testul de anticorpi nu trebuie utilizat.

Când se face testul după tratament

Testul de confirmare este efectuat:

• la cel puțin patru săptămâni după terminarea antibioticelor;
• după cel puțin două săptămâni fără PPI sau PCAB;
• după cel puțin patru săptămâni fără bismut;
• după respectarea pregătirii specifice metodei.

Testarea mai devreme poate surprinde o suprimare temporară a bacteriei, nu eliminarea completă.

ACG recomandă confirmarea eradicării la toți pacienții tratați prin test respirator, antigen fecal sau test bazat pe biopsie.

De ce trebuie testat fiecare pacient după tratament

Tratamentul poate eșua prin:

• rezistență la antibiotice;
• administrare incompletă;
• doze omise;
• reacții adverse;
• alegerea unei scheme nepotrivite;
• interacțiuni;
• durată insuficientă;
• utilizarea anterioară a unor antibiotice;
• vărsături sau absorbție redusă.

Pacientul se poate simți mai bine chiar dacă bacteria persistă, deoarece inhibitorul de aciditate reduce simptomele și permite vindecarea temporară a mucoasei.

Fără testul de control, o infecție persistentă poate rămâne nedetectată.

Simptomele pot confirma vindecarea?

Nu.

Dispariția durerii nu confirmă eradicarea.

Simptomele pot dispărea prin:

• reducerea acidității;
• vindecarea ulcerului;
• schimbarea alimentației;
• evoluția naturală;
• efectul parțial al tratamentului.

În același timp, simptomele pot persista după eradicare prin:

• reflux;
• dispepsie funcțională;
• sensibilitate gastrică;
• efectele medicamentelor;
• altă boală digestivă;
• anxietate;
• alte cauze.

Rezultatul obiectiv al testului este mai important decât senzația pacientului pentru confirmarea eradicării.

Ce test alegi pentru verificarea eradicării

Test respirator

Poate fi preferat dacă:

• este disponibil;
• pacientul acceptă deplasarea la centru;
• poate respecta repausul alimentar;
• nu dorește recoltarea scaunului.

Antigen fecal

Poate fi preferat dacă:

• laboratorul utilizează o metodă validată;
• pacientul preferă recoltarea acasă;
• testul respirator nu este disponibil;
• deplasarea este dificilă.

Biopsie

Este justificată dacă:

• există oricum indicație de gastroscopie;
• trebuie evaluat un ulcer gastric;
• există o leziune gastrică;
• sunt necesare biopsii pentru atrofie sau metaplazie;
• se investighează un eșec repetat;
• trebuie analizată sensibilitatea la antibiotice.

Nu este necesară gastroscopia numai pentru testul de eradicare la majoritatea pacienților.

Ce înseamnă un rezultat pozitiv după tratament

Indică, de obicei, persistența infecției.

Medicul va analiza:

• schema administrată;
• durata;
• dozele omise;
• reacțiile adverse;
• antibioticele utilizate anterior;
• alergia la penicilină;
• rezistența probabilă;
• posibilitatea testării sensibilității.

Aceeași combinație de antibiotice nu trebuie repetată mecanic dacă a eșuat.

Tratamentul următor se alege în funcție de terapia anterioară și de recomandările actuale.

Ce înseamnă un rezultat negativ după tratament

Dacă testul a fost efectuat:

• la momentul corect;
• fără PPI;
• fără antibiotice;
• fără bismut;
• printr-o metodă validată,

rezultatul susține eradicarea.

Pacientul nu are nevoie de repetarea periodică a testului în absența:

• unor simptome sau leziuni noi;
• unui risc particular;
• unei suspiciuni de reinfectare;
• unei indicații medicale speciale.

Anticorpii din sânge pot rămâne pozitivi și nu contrazic testul de eradicare negativ.

Ce faci dacă testele se contrazic

Exemple:

• antigen fecal pozitiv și test respirator negativ;
• serologie pozitivă și antigen fecal negativ;
• biopsie negativă și test respirator pozitiv;
• rezultat „echivoc” sau la limită.

Medicul verifică:

• momentul testelor;
• PPI;
• antibioticele;
• bismutul;
• metoda laboratorului;
• calitatea probei;
• indicația gastroscopiei;
• probabilitatea infecției.

Serologie pozitivă plus test activ negativ înseamnă frecvent o infecție veche sau un rezultat care necesită clarificare, nu neapărat o infecție curentă.

Când rezultatul ar modifica tratamentul, se poate repeta un test pentru infecție activă după pregătirea corectă.

Helicobacter pylori și gastrita

Helicobacter pylori produce o inflamație cronică a mucoasei, iar diagnosticul de gastrită poate fi stabilit histologic.

Testul respirator și antigenul fecal pot confirma bacteria, dar nu arată:

• gradul inflamației;
• atrofia;
• metaplazia;
• displazia.

Dacă există risc pentru modificări premaligne, gastroscopia și biopsiile pot fi mai potrivite decât un test neinvaziv izolat.

Helicobacter pylori și ulcerul

Bacteria reprezintă una dintre cauzele principale ale ulcerului gastric și duodenal.

Pacientul cu ulcer trebuie evaluat pentru Helicobacter pylori chiar dacă:

• utilizează antiinflamatoare;
• durerea a dispărut;
• ulcerul a fost diagnosticat în trecut;
• tratamentul antisecretor a fost eficient.

În ulcerul gastric poate fi necesară biopsia și monitorizarea vindecării pentru excluderea unei leziuni maligne.

În ulcerul hemoragic, testele pot fi fals negative în faza acută și pot necesita repetare.

Testarea copiilor

La copii, testarea nu trebuie copiată automat după strategia adulților.

Ghidurile pediatrice recomandă ca scopul principal al investigației să fie identificarea cauzei simptomelor, nu simpla depistare și tratare neinvazivă a bacteriei.

Testele și indicația gastroscopiei trebuie stabilite de pediatru sau gastroenterolog pediatru.

Un copil cu dureri abdominale nespecifice nu trebuie testat repetat fără o evaluare clinică.

Testarea în sarcină

Antigenul fecal nu utilizează radiații.

Testul respirator cu 13C folosește un izotop stabil, neradioactiv, dar indicația și momentul testării trebuie discutate cu medicul.

Testarea poate fi amânată dacă:

• simptomele sunt ușoare;
• tratamentul nu poate fi administrat în siguranță în acel moment;
• nu există semne de alarmă.

Sângerarea, anemia importantă, vărsăturile persistente sau slăbirea necesită evaluare indiferent de sarcină.

Testele cumpărate online sau din farmacie

Calitatea testelor rapide diferă.

Unele detectează:

• anticorpi în sânge;
• antigen fecal;
• alte componente.

Un test pentru anticorpi nu confirmă infecția activă.

Un test fecal rapid negativ nu exclude infecția dacă:

• nu este validat;
• a fost efectuat sub PPI;
• proba a fost recoltată incorect;
• pacientul a luat antibiotice.

Un rezultat pozitiv trebuie discutat cu medicul înaintea începerii antibioticelor.

Nu utiliza antibiotice cumpărate fără recomandare pe baza unui test la domiciliu.

Este utilă repetarea anuală

Nu, în mod obișnuit.

După eradicare confirmată, testarea anuală nu este necesară pentru fiecare pacient.

Poate fi luată în calcul dacă există:

• risc mare de reinfectare;
• membru al familiei netratat;
• proveniență sau ședere într-o zonă cu prevalență mare;
• simptome sau leziuni noi;
• indicație specială stabilită de medic.

Reinfecția la adult este posibilă, dar un simptom digestiv recurent nu înseamnă automat revenirea bacteriei.

Când trebuie repetat testul

Repetarea poate fi necesară dacă:

• testul a fost efectuat sub PPI;
• pacientul a luat recent antibiotice;
• a utilizat bismut;
• testul de control a fost făcut prea devreme;
• rezultatul este echivoc;
• testele sunt discordante;
• simptomele și istoricul sugerează o probabilitate mare;
• biopsiile au fost insuficiente;
• există hemoragie digestivă;
• proba fecală a fost necorespunzătoare;
• laboratorul recomandă confirmarea;
• este necesară verificarea eradicării.

Când este necesară evaluarea rapidă

Nu amâna evaluarea pentru un test neinvaziv programat dacă apar:

• vărsături cu sânge;
• scaun negru;
• amețeală sau leșin;
• anemie severă;
• dificultate la înghițire;
• vărsături persistente;
• scădere involuntară în greutate;
• durere abdominală severă;
• abdomen rigid;
• stare generală alterată.

Aceste simptome pot indica ulcer complicat, hemoragie, obstrucție sau altă boală care necesită investigații urgente.

Cum te pregătești pentru consultație

Adu:

• rezultatele tuturor testelor Helicobacter;
• data fiecărui test;
• schema completă de tratament;
• dozele și durata;
• informații despre dozele omise;
• lista antibioticelor utilizate anterior;
• lista medicamentelor pentru aciditate;
• produsele cu bismut;
• rezultatul gastroscopiei;
• rezultatele biopsiilor;
• istoricul ulcerului;
• analizele pentru anemie;
• istoricul familial de cancer gastric.

Este foarte util să fotografiezi cutiile tratamentului sau să aduci rețeta.

Formularea „am luat trei medicamente pentru stomac” nu este suficientă pentru alegerea unei noi scheme.

Întrebări frecvente

Care este cel mai bun test pentru Helicobacter pylori?

Pentru diagnosticul neinvaziv sunt preferate, de regulă, testul respirator cu uree sau antigenul fecal validat. Alegerea depinde de context.

Testul din scaun este precis?

Da, dacă este realizat printr-o metodă validată și după întreruperea medicamentelor care pot produce rezultate fals negative.

Testul respirator este mai bun decât antigenul fecal?

Ambele sunt metode bune. Testul respirator este adesea considerat metoda neinvazivă cu performanță foarte ridicată, iar antigenul fecal este o alternativă practică și eficientă.

Testul respirator doare?

Nu.

Este radioactiv?

Testul cu 13C nu utilizează material radioactiv. Există și teste cu 14C, gestionate după protocoale separate.

Trebuie să fiu nemâncat?

Pentru testul respirator, da, conform intervalului indicat de laborator. Pentru antigenul fecal nu este necesar, în mod obișnuit, repaus alimentar.

Pot bea apă înaintea testului respirator?

Urmează instrucțiunile laboratorului. Unele protocoale permit o cantitate redusă, iar altele solicită repaus complet.

Pot fuma înainte?

Fumatul poate influența protocolul și este, de regulă, evitat înainte și în timpul testului respirator.

Pot face testul dacă iau omeprazol?

Poate ieși fals negativ. PPI este întrerupt, de regulă, două săptămâni, dacă medicul confirmă că este sigur.

Pantoprazolul influențează testul?

Da.

Esomeprazolul influențează testul?

Da.

Famotidina influențează testul?

Poate necesita o pauză mai scurtă, conform laboratorului. Nu o opri fără instrucțiuni.

Antibioticele influențează testul?

Da, inclusiv antibioticele administrate pentru alte infecții.

Cât trebuie să aștept după antibiotic?

De regulă, cel puțin patru săptămâni.

Bismutul influențează testul?

Da. Este oprit, de regulă, timp de patru săptămâni.

Pot face testul imediat după tratament?

Nu. Un test prea precoce poate fi fals negativ.

Când se face testul de eradicare?

La cel puțin patru săptămâni după terminarea terapiei și după pauza corectă de la medicamentele antisecretoare.

Este obligatoriu testul după tratament?

Da. Recomandările actuale solicită confirmarea eradicării la fiecare pacient tratat.

Dacă nu mă mai doare stomacul, înseamnă că am scăpat de bacterie?

Nu.

Dacă încă mă doare, înseamnă că tratamentul a eșuat?

Nu neapărat. Simptomele pot avea o altă cauză.

Pot folosi testul de sânge pentru control?

Nu.

De ce rămâne testul de sânge pozitiv?

Anticorpii pot persista mult timp după eradicare.

Un test de sânge pozitiv înseamnă că am nevoie de antibiotice?

Nu automat. Infecția activă trebuie confirmată printr-o metodă adecvată.

Biopsia este mai precisă?

Biopsia oferă și informații despre mucoasă, dar poate fi fals negativă dacă bacteriile sunt distribuite neuniform sau pacientul ia PPI.

Biopsia doare?

Prelevarea din mucoasa stomacului nu este resimțită în mod obișnuit.

Am nevoie de gastroscopie doar ca să verific eradicarea?

Nu, în majoritatea situațiilor. Testul respirator sau antigenul fecal sunt suficiente dacă sunt realizate corect.

Când este necesară gastroscopia?

Când există semne de alarmă, ulcer gastric, anemie, sângerare, slăbire, vărsături persistente sau risc gastric crescut.

La Prevencia se face gastroscopie?

Nu. Gastroenterologul poate stabili indicația și poate orienta pacientul către o unitate specializată.

Testul poate fi negativ deși bacteria există?

Da, mai ales sub PPI, antibiotice sau bismut ori dacă a fost efectuat prea devreme.

Testul poate fi fals pozitiv?

Este posibil, deși mai rar cu metodele validate. Serologia pozitivă poate reflecta o infecție veche.

Ce fac dacă testul este echivoc?

Discută cu medicul. Poate fi repetat după pregătirea corectă sau confirmat prin altă metodă.

Ce fac dacă tratamentul nu a funcționat?

Medicul alege o altă schemă, ținând cont de antibioticele folosite și, uneori, de testarea rezistenței.

Pot repeta aceeași schemă?

Nu fără recomandare. Repetarea antibioticelor la care bacteria este rezistentă reduce șansa de succes.

Trebuie testați membrii familiei?

Ghidurile actuale includ testarea adulților care locuiesc cu o persoană infectată în anumite contexte. Decizia se stabilește individual.

Pot recolta scaunul din toaletă?

Nu este recomandat, deoarece proba se poate contamina cu apă sau produse de curățare.

Câtă probă este necesară?

O cantitate mică, conform instrucțiunilor laboratorului.

Proba trebuie ținută la frigider?

Depinde de kit și laborator. Urmează instrucțiunile primite.

Pot efectua testul în timpul diareei?

Poate fi posibil, dar anunță laboratorul. O probă foarte apoasă poate necesita instrucțiuni speciale.

Pot lua antibiotice preventiv fără test?

Nu. Tratamentul nejustificat favorizează reacțiile adverse și rezistența bacteriană.

Când este necesară reevaluarea

Revino la medic dacă:

• testul este pozitiv;
• testul de control nu a fost efectuat;
• testul de control a fost făcut prea devreme;
• ai utilizat PPI înaintea testului;
• ai luat recent antibiotice;
• ai utilizat bismut;
• rezultatele sunt contradictorii;
• testul de sânge este pozitiv, dar nu ai un test pentru infecție activă;
• ai avut mai multe tratamente nereușite;
• nu știi ce antibiotice ai primit;
• ai ulcer gastric;
• ai anemie feriprivă;
• ai metaplazie sau atrofie gastrică;
• ai antecedente familiale de cancer gastric;
• simptomele persistă;
• apar vărsături;
• slăbești involuntar;
• apare sânge în vărsături sau scaun;
• gastroscopia a arătat o leziune care necesită monitorizare;
• ai primit antibiotice fără confirmarea infecției;
• nu ai un plan clar pentru confirmarea eradicării.

Testarea pentru Helicobacter pylori este simplă numai în aparență. Un rezultat corect depinde de alegerea metodei potrivite, întreruperea controlată a medicamentelor, respectarea intervalului după antibiotice și separarea clară dintre diagnosticul inițial și confirmarea eradicării. Cel mai scump test este, de fapt, cel efectuat la momentul greșit și interpretat fără context.

Surse medicale

• American College of Gastroenterology — ghidul clinic privind tratamentul infecției cu Helicobacter pylori, indicațiile de testare și confirmarea eradicării, 2024.
• Maastricht VI/Florence Consensus Report — diagnosticul infecției active, utilizarea testelor neinvazive și limitele serologiei.
• European Association for Gastroenterology, Endoscopy and Nutrition și societățile partenere — recomandările privind efectuarea și interpretarea testului respirator cu uree 13C.
• National Institute for Health and Care Excellence — pauza necesară de la inhibitorii pompei de protoni înaintea testării.