Polipii colonici sunt formațiuni care apar pe suprafața internă a colonului sau rectului. Majoritatea sunt benigni în momentul descoperirii, însă anumite tipuri se pot transforma treptat în cancer dacă nu sunt identificați și îndepărtați.

Descoperirea unui polip nu înseamnă că pacientul are cancer. Riscul diferă considerabil în funcție de:

tipul histologic;
dimensiune;
numărul polipilor;
existența displaziei;
forma și localizarea leziunii;
îndepărtarea completă sau incompletă;
calitatea colonoscopiei;
istoricul personal și familial.

Un polip de 3 mm, hiperplastic, localizat în rect, nu are aceeași semnificație ca un adenom de 20 mm cu displazie de grad înalt sau ca mai mulți polipi serrated localizați în colonul drept.

De aceea, recomandarea pentru următoarea colonoscopie nu trebuie stabilită numai după formularea „s-a găsit un polip”. Medicul are nevoie de raportul colonoscopiei și de rezultatul anatomopatologic.

Îndepărtarea polipilor reprezintă una dintre principalele metode prin care poate fi prevenit cancerul colorectal. Majoritatea polipilor pot fi rezecați endoscopic, fără operație, iar țesutul este trimis la laborator pentru stabilirea tipului exact.

Pentru persoanele fără simptome, polipii sunt identificați în cadrul screeningului cancerului colorectal. Pentru orientarea asupra consultației și investigațiilor digestive, poți consulta ghidul complet de gastroenterologie.

La Clinica Prevencia nu se efectuează colonoscopii. Gastroenterologul poate analiza rezultatul procedurii și al biopsiei, poate evalua riscul și poate recomanda intervalul potrivit de monitorizare. Colonoscopia și rezecțiile endoscopice sunt realizate în unități specializate.

Pe scurt

Un polip este o formațiune crescută din mucoasa colonului sau rectului.
Majoritatea polipilor nu sunt canceroși.
Unele tipuri pot evolua, în timp, către cancer colorectal.
Adenoamele și anumite leziuni serrated sunt principalele tipuri precanceroase.
Polipii hiperplastici mici din rect și sigmoid au, de regulă, un risc foarte redus.
Dimensiunea de cel puțin 10 mm crește riscul.
Displazia de grad înalt este mai importantă decât displazia de grad scăzut.
Aspectul vilos sau tubulovilos poate influența riscul și monitorizarea.
Polipii pot fi pediculați, sesili, plați sau deprimați.
Leziunile plate pot fi mai greu de observat.
Majoritatea polipilor nu produc simptome.
Sângerarea sau anemia pot apărea, dar nu sunt specifice.
Testul FIT poate detecta sânge, dar nu poate confirma sau exclude existența polipilor.
Colonoscopia permite identificarea și îndepărtarea polipilor.
Polipii mici sunt îndepărtați frecvent cu ansa rece.
Polipii mari pot necesita rezecție endoscopică avansată.
Un polip mare nu trebuie trimis automat la chirurgie dacă poate fi îndepărtat într-un centru endoscopic cu experiență.
Rezultatul anatomopatologic stabilește tipul și gradul de displazie.
Intervalul următoarei colonoscopii depinde de număr, dimensiune, histologie și calitatea procedurii.
Recomandările europene și americane nu folosesc întotdeauna aceleași intervale.
După rezecția fragmentată a unui polip de cel puțin 20 mm este necesară o verificare precoce a cicatricei.
Peste zece adenoame pot ridica suspiciunea unei predispoziții genetice.
Sângerarea abundentă, durerea severă, febra sau amețeala după polipectomie necesită evaluare urgentă.

Ce este un polip colonic

Polipul este o formațiune care pornește din stratul interior al colonului sau rectului.

Poate fi:

foarte mic, de câțiva milimetri;
mare, de câțiva centimetri;
unic;
multiplu;
plat;
proeminent;
prins de peretele colonului printr-un pedicul.

Termenul „polip” descrie mai ales aspectul endoscopic, nu diagnosticul microscopic.

Două formațiuni care arată asemănător în timpul colonoscopiei pot avea structuri complet diferite la anatomie patologică.

Unele sunt:

neoplazice, cu potențial de progresie;
inflamatorii;
hiperplastice;
hamartomatoase;
lipomatoase;
alte leziuni benigne.

Din acest motiv, aspectul vizual este completat, de regulă, de examinarea histologică după îndepărtare.

Polipul este cancer?

Nu.

Majoritatea polipilor sunt benigni în momentul descoperirii. Numai o parte dintre ei au potențial de transformare malignă, iar acest proces se produce de regulă în timp.

Există patru situații diferite:

polip fără potențial malign relevant;
polip precanceros, fără cancer;
polip cu displazie avansată, dar fără invazie;
polip în interiorul căruia a apărut deja un cancer invaziv.

Aceste categorii nu trebuie confundate.

Displazia nu este același lucru cu un cancer invaziv. Ea descrie modificări anormale ale celulelor, limitate la stratul superficial al mucoasei.

Cancerul invaziv apare când celulele maligne trec dincolo de mucoasă și pătrund în straturile profunde, unde pot avea acces la vasele limfatice și sanguine.

De ce sunt îndepărtați polipii

Unele cancere colorectale se dezvoltă prin acumularea treptată a modificărilor genetice într-un adenom sau într-o leziune serrated.

Procesul poate dura ani, ceea ce creează o perioadă în care leziunea poate fi identificată și rezecată înaintea apariției cancerului.

Îndepărtarea polipului:

elimină leziunea respectivă;
permite analiza microscopică;
reduce riscul de progresie;
stabilește riscul de apariție a altor polipi;
determină intervalul următoarei colonoscopii.

Nu există însă garanția că o persoană care a avut un polip nu va mai dezvolta alții. Pacientul intră într-un program de supraveghere adaptat rezultatului.

Principalele tipuri de polipi

Adenoamele convenționale

Adenoamele sunt leziuni neoplazice benigne și reprezintă una dintre principalele categorii de polipi precanceroși.

Pot fi descrise ca:

tubulare;
tubuloviloase;
viloase.

Adenomul tubular

Este cel mai frecvent tip.

Majoritatea adenoamelor mici sunt tubulare și au un risc individual redus, mai ales când:

sunt unul sau două;
au sub 10 mm;
au displazie de grad scăzut;
au fost îndepărtate complet;
colonoscopia a fost de bună calitate.

„Risc redus” nu înseamnă că leziunea trebuie lăsată pe loc. Adenomul este îndepărtat și analizat.

Adenomul tubulovilos

Conține atât componente tubulare, cât și viloase.

În unele ghiduri, componenta viloasă influențează intervalul de supraveghere. Recomandările europene actuale acordă o importanță mai mare dimensiunii, displaziei și numărului de adenoame decât componentei viloase izolate.

Adenomul vilos

Are o proporție importantă de structură viloasă și poate fi asociat mai frecvent cu:

dimensiuni mari;
displazie avansată;
cancer intralezional.

Riscul real nu este stabilit numai de cuvântul „vilos”, ci de întregul raport.

Leziunile serrated

Calea serrated reprezintă o altă modalitate prin care poate apărea cancerul colorectal.

Principalele leziuni sunt:

polipul hiperplastic;
leziunea serrated sesilă;
adenomul serrated tradițional.

Polipii hiperplastici

Polipii hiperplastici mici, localizați în rect sau sigmoid, au de regulă un potențial malign foarte redus.

Un număr redus de astfel de leziuni nu conduce automat la colonoscopii frecvente.

Semnificația se schimbă dacă polipii sunt:

mari;
numeroși;
localizați în colonul proximal;
dificil de diferențiat de leziuni serrated sesile;
asociați cu alte leziuni cu risc.

Diferențierea microscopică dintre un polip hiperplastic și o leziune serrated sesilă poate fi uneori dificilă.

Leziunea serrated sesilă

Leziunea serrated sesilă, prescurtată uneori SSL, este frecvent:

plată;
palidă;
acoperită de mucus;
localizată în colonul drept;
dificil de observat la o pregătire insuficientă.

Poate avea margini mai puțin evidente decât un adenom proeminent.

Riscul crește dacă leziunea:

are cel puțin 10 mm;
prezintă displazie;
este multiplă;
este îndepărtată incomplet.

Unele cancere apărute după o colonoscopie aparent normală sunt legate de leziuni serrated dificil de identificat sau incomplet rezecate.

Adenomul serrated tradițional

Este mai rar și are potențial precanceros.

Recomandările de supraveghere sunt, de regulă, mai apropiate de cele utilizate pentru leziunile cu risc crescut.

Polipii inflamatori și pseudopolipii

Pot apărea în contextul unei inflamații de lungă durată, mai ales în bolile inflamatorii intestinale.

Aceștia sunt formați prin regenerarea mucoasei între zonele lezate.

Pseudopolipul inflamator nu reprezintă, în sine, același tip de leziune precanceroasă ca un adenom.

Pacientul cu rectocolită sau boala Crohn colonică poate avea însă un risc colorectal crescut prin inflamația cronică și necesită un program separat de supraveghere.

Prezența pseudopolipilor poate îngreuna examinarea și identificarea displaziei.

Polipii hamartomatoși

Sunt formați din țesuturi normale ale intestinului, dar dispuse dezorganizat.

Un polip hamartomatos izolat poate avea o semnificație redusă.

Mai mulți astfel de polipi, mai ales la un pacient tânăr sau cu antecedente familiale, pot sugera un sindrom genetic, precum:

sindromul Peutz–Jeghers;
polipoza juvenilă;
alte sindroame rare.

Aceste situații necesită evaluare genetică și supravegherea mai multor organe.

Alte leziuni care pot fi numite polipi

Colonoscopia poate identifica și:

lipoame;
leziuni limfoide;
tumori neuroendocrine;
prolaps de mucoasă;
fibroame;
alte formațiuni subepiteliale.

Nu toate sunt îndepărtate prin aceeași tehnică și nu toate urmează regulile adenoamelor.

Forma polipului

Polipul pediculat

Are un cap și o tijă, asemănătoare unei ciuperci.

Pediculul poate conține vase de sânge importante.

Riscul de sângerare după îndepărtare este influențat de:

grosimea pediculului;
dimensiunea capului;
tratamentele anticoagulante;
metoda utilizată.

Pentru polipii pediculați mari, medicul poate utiliza clipuri, anse sau injectarea pediculului înaintea rezecției, pentru reducerea riscului de hemoragie.

Polipul sesil

Este atașat de peretele colonului printr-o bază largă și nu are pedicul.

Poate fi mic și ușor de îndepărtat sau poate ocupa o suprafață extinsă.

Leziunea plată

Se ridică foarte puțin deasupra mucoasei.

Poate fi mai greu de observat, mai ales dacă:

pregătirea este slabă;
examinarea este rapidă;
leziunea este localizată în spatele unui pliu;
culoarea seamănă cu mucoasa normală.

Leziunea deprimată

Are o zonă centrală situată sub nivelul mucoasei.

Chiar și unele leziuni relativ mici pot avea un risc mai mare de invazie profundă.

Aspectul trebuie evaluat prin tehnici endoscopice avansate înaintea alegerii metodei de rezecție.

Dimensiunea polipului

În rapoarte pot apărea categoriile:

diminutiv — cel mult 5 mm;
mic — 6–9 mm;
cel puțin 10 mm;
mare — cel puțin 20 mm;
foarte mare — uneori peste 30–40 mm.

Pragul de 10 mm este important în majoritatea ghidurilor deoarece este asociat cu un risc mai mare de:

histologie avansată;
displazie;
cancer;
apariție ulterioară a altor leziuni avansate.

Dimensiunea poate fi estimată:

prin comparație cu ansa;
cu o pensă;
după extragerea polipului;
de anatomopatolog.

Pot exista diferențe de câțiva milimetri între estimarea endoscopică și măsurarea piesei.

În special în jurul pragului de 10 mm, măsurarea poate modifica intervalul recomandat.

Ce este displazia

Displazia descrie modificarea anormală a celulelor glandulare ale polipului.

Poate fi:

de grad scăzut;
de grad înalt.

Displazia de grad scăzut

Este frecventă în adenoame și nu reprezintă cancer invaziv.

După îndepărtarea completă, riscul viitor depinde în principal de:

număr;
dimensiune;
tip;
calitatea colonoscopiei.

Displazia de grad înalt

Celulele sunt mult mai anormale și mai apropiate biologic de cancer.

Leziunea necesită:

confirmarea rezecției complete;
verificarea marginilor, când acestea pot fi evaluate;
supraveghere mai apropiată;
uneori revizuirea anatomopatologică.

Displazia de grad înalt rămâne limitată la mucoasă și nu este același lucru cu un adenocarcinom care a invadat submucoasa.

Ce este un adenom avansat

Termenul poate fi utilizat pentru un adenom cu una sau mai multe dintre următoarele caracteristici:

dimensiune de cel puțin 10 mm;
displazie de grad înalt;
componentă viloasă sau tubuloviloasă importantă, în funcție de definiția utilizată.

Un adenom avansat nu înseamnă că pacientul are cancer.

Înseamnă că leziunea are caracteristici asociate cu un risc mai mare și că următoarea colonoscopie este, de regulă, recomandată mai devreme.

Ce este o leziune serrated avansată

Este frecvent definită prin:

dimensiune de cel puțin 10 mm;
existența displaziei;
adenom serrated tradițional;
anumite combinații de număr și dimensiune.

Aceste leziuni necesită o supraveghere mai atentă decât polipii hiperplastici mici.

Polipii produc simptome?

Cei mai mulți nu produc simptome și sunt descoperiți prin screening.

Când apar manifestări, acestea pot include:

sânge roșu;
sânge ocult;
anemie feriprivă;
oboseală;
mucus;
modificarea tranzitului;
rareori obstrucție printr-o leziune mare.

Sângerarea și anemia nu sunt specifice polipilor. Pot apărea și în cancer, inflamație, diverticuloză, hemoroizi sau alte afecțiuni.

O persoană nu poate afla dacă are polipi după felul în care se simte. NIDDK subliniază că majoritatea pacienților nu au simptome, iar sângerarea sau anemia apar numai la o parte dintre ei.

De ce FIT nu exclude polipii

FIT detectează hemoglobina umană din scaun.

Un polip poate:

să nu sângereze;
să sângereze intermitent;
să elimine o cantitate sub pragul testului.

Prin urmare:

FIT pozitiv poate indica un polip, dar nu îl confirmă;
FIT negativ nu exclude existența polipilor;
repetarea periodică este necesară într-un program bazat pe FIT;
colonoscopia rămâne obligatorie după un rezultat pozitiv.

Cum sunt descoperiți

Colonoscopia

Colonoscopia este metoda principală deoarece permite:

examinarea întregului colon;
identificarea leziunilor;
aprecierea dimensiunii și formei;
îndepărtarea polipului;
prelevarea biopsiilor;
tratarea sângerării;
marcarea unei zone pentru o procedură ulterioară.

Eficiența depinde de:

calitatea pregătirii;
examinarea completă;
experiența medicului;
timpul de inspecție;
utilizarea tehnicilor de contrast sau imagistică avansată;
rezecția completă.

La Prevencia nu se efectuează colonoscopii. Medicul poate analiza indicația și rezultatele și poate orienta pacientul către un centru specializat.

Colonografia CT

Colonoscopia virtuală poate identifica polipi de dimensiuni relevante, dar nu permite:

biopsierea;
îndepărtarea;
analiza histologică.

Un rezultat pozitiv necesită colonoscopie clasică.

Poate fi utilizată când colonoscopia este incompletă, contraindicată sau refuzată, în funcție de context.

Sigmoidoscopia

Examinează rectul și colonul stâng.

Poate identifica și îndepărta leziuni din această zonă, dar nu examinează colonul drept.

Descoperirea unui adenom poate conduce la recomandarea unei colonoscopii complete.

Capsula colonică

Poate fotografia colonul, dar:

necesită pregătire;
nu permite biopsii;
nu permite polipectomie;
un rezultat pozitiv necesită colonoscopie.

Este utilizată în cazuri selectate.

Cum sunt îndepărtați polipii

Metoda este aleasă după:

dimensiune;
formă;
localizare;
suspiciunea de invazie;
tratamentul anticoagulant;
experiența endoscopistului.

Ansa rece

O buclă metalică prinde polipul și îl taie fără curent electric.

Este metoda recomandată în ghidul ESGE 2024 pentru polipii diminutivi și mici, de până la 9 mm, deoarece permite rezecția completă cu un risc redus de leziune termică.

Ansa cu electrocauterizare

Utilizează curent electric pentru tăiere și coagulare.

Poate fi utilizată pentru:

adenoame nepediculate de 10–19 mm;
polipi pediculați;
alte leziuni selectate.

Electrocauterizarea poate crește riscul de:

leziune termică profundă;
sângerare întârziată;
sindrom postpolipectomie.

Rezecția endoscopică a mucoasei

EMR presupune, de regulă, injectarea unei soluții sub leziune și îndepărtarea acesteia cu ansa.

Este utilizată frecvent pentru polipii mari, plați sau sesili.

O leziune poate fi îndepărtată:

într-o singură piesă;
fragmentat, dacă este prea mare.

Rezecția într-o singură piesă permite evaluarea mai precisă a marginilor.

Rezecția fragmentată crește riscul de țesut restant sau recurență la nivelul cicatricei.

Disecția endoscopică submucoasă

ESD permite îndepărtarea într-o singură piesă a unor leziuni mari sau cu suspiciune de invazie superficială.

Este o procedură mai complexă, efectuată în centre cu experiență.

Poate fi indicată când evaluarea histologică completă a marginilor este importantă.

Rezecția endoscopică de grosime completă

Poate fi utilizată pentru unele leziuni:

fibroase;
recurente;
situate în poziții dificile;
care nu se ridică la injectare;
de dimensiuni selectate.

Chirurgia

Operația poate fi necesară dacă:

există suspiciune de invazie profundă;
cancerul din polip are factori de risc;
leziunea nu poate fi rezecată endoscopic în siguranță;
polipul produce obstrucție;
există un sindrom de polipoză;
endoscopia avansată nu este disponibilă sau nu este adecvată.

Un polip mare, dar cu aspect superficial, nu trebuie trimis automat la operație fără evaluarea posibilității unei rezecții endoscopice avansate.

ESGE arată că majoritatea leziunilor colorectale pot fi tratate prin polipectomie sau EMR, iar procedurile en bloc ori chirurgia sunt rezervate în special leziunilor cu suspiciune de carcinom invaziv care nu poate fi rezecat adecvat prin metode standard.

De ce uneori polipul nu este îndepărtat la prima colonoscopie

Medicul poate decide numai:

fotografierea;
caracterizarea;
biopsierea selectivă;
tatuarea zonei;
trimiterea către un centru avansat.

Motivele includ:

dimensiune mare;
localizare dificilă;
apropiere de apendice sau valva ileocecală;
tratament anticoagulant neadaptat;
pregătire insuficientă;
suspiciune de cancer;
lipsa echipamentului;
experiență insuficientă pentru rezecția respectivă;
risc mare de perforație.

Această decizie nu înseamnă automat că leziunea este malignă.

Este preferabilă trimiterea planificată către un endoscopist cu experiență decât o tentativă incompletă care produce fibroză și face rezecția ulterioară mai dificilă.

Ce se întâmplă cu polipul după îndepărtare

Țesutul este trimis la anatomie patologică.

Medicul anatomopatolog analizează:

tipul polipului;
arhitectura;
dimensiunea;
gradul displaziei;
existența cancerului;
profunzimea invaziei;
marginile, când pot fi evaluate;
diferențierea;
invazia vasculară sau limfatică;
alte elemente importante.

Rezultatul poate necesita câteva zile sau mai mult, în funcție de laborator și de complexitatea piesei.

Recomandarea finală privind următoarea colonoscopie nu trebuie stabilită înainte de primirea histologiei.

Cum citești rezultatul anatomopatologic

„Adenom tubular cu displazie de grad scăzut”

Înseamnă un polip precanceros, dar nu cancer.

Dacă este mic, în număr redus și îndepărtat complet, riscul viitor poate fi redus.

„Adenom tubulovilos” sau „vilos”

Descrie arhitectura microscopică.

Intervalul depinde și de:

dimensiune;
număr;
displazie;
ghidul folosit.

„Displazie de grad înalt”

Indică modificări celulare avansate.

Nu este sinonimă cu invazia submucoasă, dar conduce, de regulă, la supraveghere la un interval mai scurt.

„Leziune serrated sesilă fără displazie”

Este o leziune precanceroasă din calea serrated.

Riscul depinde mai ales de dimensiune și număr.

„Polip hiperplastic”

Un polip mic din rect sau sigmoid are de regulă un risc redus.

Un polip mare ori localizat proximal trebuie interpretat mai atent.

„Rezecție fragmentată”

Înseamnă că leziunea a fost îndepărtată în mai multe bucăți.

Anatomopatologul nu poate evalua întotdeauna complet marginile, iar cicatricea necesită frecvent o verificare precoce.

„Margine de rezecție”

Arată dacă leziunea ajunge până la limita piesei.

Interpretarea depinde de:

tipul rezecției;
orientarea piesei;
artefactele produse de curent;
existența invaziei;
îndepărtarea într-o piesă sau fragmentat.

O margine neclară după rezecția fragmentată nu înseamnă automat cancer restant, dar justifică reevaluarea cicatricei.

Ce este un polip malign

Un polip malign conține un adenocarcinom care a invadat submucoasa.

După îndepărtare, medicii analizează riscul ca celulele să fi ajuns la ganglionii limfatici.

Sunt importante:

profunzimea invaziei;
marginea de rezecție;
invazia limfatică sau vasculară;
gradul de diferențiere;
fragmentarea;
tumor budding;
alte caracteristici.

Dacă riscul este redus și rezecția a fost completă într-o singură piesă, supravegherea endoscopică poate fi suficientă în anumite situații.

Dacă există factori nefavorabili, poate fi recomandată rezecția chirurgicală a segmentului de colon și a ganglionilor regionali.

Decizia trebuie luată într-o echipă multidisciplinară.

Ce determină intervalul următoarei colonoscopii

Nu există un interval unic pentru toți pacienții.

Contează:

numărul total de polipi;
dimensiunea celui mai mare;
histologia;
gradul displaziei;
îndepărtarea completă;
rezecția într-o piesă sau fragmentat;
calitatea pregătirii;
dacă s-a ajuns la cec;
istoricul anterior;
istoricul familial;
vârsta și starea generală;
ghidul utilizat.

Recomandările se aplică numai după o colonoscopie inițială:

completă;
de bună calitate;
cu pregătire adecvată;
cu îndepărtarea completă a leziunilor.

Intervalele europene după polipectomie

Recomandările ESGE sunt relevante pentru practica europeană.

Unu până la patru adenoame sub 10 mm

Dacă toate au:

sub 10 mm;
displazie de grad scăzut;
rezecție completă;

pacientul nu necesită, de regulă, supraveghere endoscopică specială și revine în programul obișnuit de screening.

Același principiu se aplică leziunilor serrated sub 10 mm fără displazie.

Dacă nu există un program organizat de screening, ESGE recomandă repetarea colonoscopiei după zece ani.

Polipi cu risc mai mare

Colonoscopia la trei ani este recomandată dacă a fost îndepărtat complet:

cel puțin un adenom de 10 mm sau mai mare;
un adenom cu displazie de grad înalt;
cel puțin cinci adenoame;
o leziune serrated de cel puțin 10 mm;
o leziune serrated cu displazie.

Rezecția fragmentată a unui polip de cel puțin 20 mm

Se recomandă verificarea cicatricei după aproximativ trei-șase luni.

Dacă rezultatul este satisfăcător, este recomandată o nouă colonoscopie la 12 luni după examinarea de verificare, pentru identificarea unei recurențe tardive.

După prima colonoscopie de supraveghere

Dacă nu mai sunt identificați polipi care necesită supraveghere, ESGE sugerează o a doua colonoscopie după cinci ani.

Dacă și aceasta este fără leziuni relevante, pacientul poate reveni în programul de screening.

Intervalele americane

Recomandările US Multi-Society Task Force sunt ceva mai nuanțate pentru adenoamele mici.

Exemplele principale sunt:

unu-două adenoame tubulare sub 10 mm — șapte-zece ani;
trei-patru adenoame sub 10 mm — trei-cinci ani;
cinci-zece adenoame sub 10 mm — trei ani;
adenom de cel puțin 10 mm — trei ani;
adenom cu componentă viloasă — trei ani;
adenom cu displazie de grad înalt — trei ani;
peste zece adenoame la aceeași examinare — aproximativ un an;
rezecție fragmentată a unei leziuni de cel puțin 20 mm — aproximativ șase luni.

Pentru leziunile serrated, intervalul depinde de număr, dimensiune, displazie și certitudinea diagnosticului histologic.

Diferența dintre ghiduri explică de ce două recomandări medicale pot fi ambele rezonabile, de exemplu zece ani versus șapte-zece ani după unul-două adenoame mici.

În România, gastroenterologul și endoscopistul trebuie să adapteze intervalul la:

ghidul european;
calitatea procedurii;
disponibilitatea screeningului;
istoricul pacientului;
rezultatul complet.

De ce poate fi recomandat un interval mai scurt

Chiar dacă polipul pare cu risc redus, colonoscopia poate fi repetată mai repede dacă:

pregătirea a fost insuficientă;
examinarea nu a fost completă;
nu s-a ajuns la cec;
polipul nu a fost recuperat;
dimensiunea este incertă;
rezecția completă nu este sigură;
leziunea a fost fragmentată;
există diferențe între aspect și histologie;
pacientul are istoric familial;
există numeroși polipi anteriori;
calitatea procedurii nu poate fi confirmată.

Recomandarea „reveniți peste trei ani” trebuie însoțită de motivul exact.

De ce nu este bine să repeți colonoscopia prea devreme

O colonoscopie efectuată mai des decât este necesar poate produce:

riscuri procedurale;
costuri;
pregătiri repetate;
sedare inutilă;
ocuparea resurselor necesare pacienților cu risc mai mare;
rezultate incidentale;
anxietate.

Un pacient cu unul sau două adenoame mici, îndepărtate complet la o procedură excelentă, nu are nevoie automat de control anual.

Supravegherea prea frecventă nu trebuie confundată cu îngrijirea mai bună.

De ce nu trebuie amânată colonoscopia indicată

Amânarea este riscantă când există:

adenom avansat;
leziune serrated avansată;
numeroși polipi;
rezecție incompletă;
rezecție fragmentată a unei leziuni mari;
polip malign;
pregătire insuficientă;
sindrom genetic;
recomandare clară de control al cicatricei.

Pacientul trebuie să noteze data recomandată și să păstreze documentele.

Ce documente trebuie păstrate

După colonoscopie, păstrează:

raportul procedurii;
imaginile;
scorul sau descrierea pregătirii;
confirmarea ajungerii la cec;
numărul polipilor;
localizarea;
dimensiunea;
metoda de rezecție;
clipurile sau tatuajul;
rezultatul histopatologic;
recomandarea scrisă;
data următoarei colonoscopii.

Un mesaj verbal precum „a fost benign” nu este suficient.

Pentru stabilirea intervalului, gastroenterologul trebuie să știe dacă „benign” înseamnă:

polip hiperplastic;
adenom tubular;
leziune serrated;
hamartom;
alt tip.

Ce se întâmplă dacă polipul nu a fost recuperat

Uneori polipul este îndepărtat, dar nu poate fi recuperat pentru histologie.

În acest caz, medicul estimează riscul pe baza:

aspectului endoscopic;
dimensiunii;
localizării;
numărului;
tehnicii;
calității documentării.

Poate fi recomandat un interval mai prudent, deoarece tipul microscopic nu este cunoscut.

Pentru leziunile mari, recuperarea și orientarea piesei sunt deosebit de importante.

Ce înseamnă rezecție incompletă

Poate fi suspectată dacă:

rămâne țesut vizibil;
marginile nu sunt clare;
leziunea nu se ridică;
s-a utilizat o tehnică nepotrivită;
anatomopatologul descrie margini afectate;
cicatricea arată țesut restant;
procedura a fost oprită.

Țesutul restant poate continua să crească.

Următorul pas poate fi:

repetarea endoscopiei;
rezecție avansată;
ablația marginilor;
chirurgie, în cazuri selectate.

Polipii multipli și riscul genetic

Un număr mare de adenoame, mai ales la un pacient tânăr, poate indica o predispoziție ereditară.

Sunt relevante:

peste zece adenoame;
acumularea unui număr mare de-a lungul vieții;
polipi apăruți precoce;
rude cu numeroși polipi;
cancer colorectal la vârstă tânără;
tumori asociate în familie.

USMSTF recomandă evaluarea posibilității unei testări genetice la pacienții cu peste zece adenoame, ținând cont de vârstă și istoricul familial.

Sindroamele posibile includ:

polipoza adenomatoasă familială;
polipoza asociată MUTYH;
sindroame determinate de alte gene;
forme rare.

Sindromul de polipoză serrated

Este caracterizat prin numeroase leziuni serrated distribuite în colon.

Pacienții au un risc crescut de cancer colorectal și necesită:

colonoscopii frecvente;
îndepărtarea leziunilor relevante;
evaluarea familiei;
uneori chirurgie, dacă numărul polipilor nu poate fi controlat endoscopic.

Diagnosticul utilizează criterii bazate pe:

numărul;
dimensiunea;
localizarea polipilor serrated.

Polipii trebuie cumulați de-a lungul mai multor colonoscopii, nu analizați numai la o singură procedură.

Factorii care cresc probabilitatea polipilor

Riscul este influențat de:

vârstă;
antecedente personale de polipi;
istoric familial;
predispoziții genetice;
fumat;
exces ponderal;
sedentarism;
diabet;
consum de alcool;
alimentație cu multe produse procesate;
consum ridicat de carne procesată;
inflamație intestinală cronică.

Factorii de stil de viață nu permit prezicerea exactă a persoanei care va dezvolta polipi.

O persoană activă, slabă și nefumătoare poate avea polipi, iar screeningul rămâne necesar.

Pot fi preveniți

Nu există o metodă care garantează prevenirea.

Pot contribui la reducerea riscului:

activitatea fizică;
menținerea unei greutăți sănătoase;
evitarea fumatului;
limitarea alcoolului;
consumul de legume, fructe și fibre;
reducerea cărnii procesate;
controlul diabetului;
respectarea screeningului.

NIDDK menționează activitatea fizică, evitarea fumatului, controlul greutății și o alimentație cu mai multe vegetale și fibre printre măsurile asociate cu un risc mai redus.

Este recomandată aspirina

Aspirina poate reduce riscul unor adenoame și cancere la anumite persoane, dar poate produce:

ulcer;
hemoragie digestivă;
sângerare cerebrală;
alte complicații.

Nu trebuie începută exclusiv pentru prevenirea polipilor fără evaluarea:

riscului cardiovascular;
riscului de sângerare;
vârstei;
tratamentelor;
antecedentelor de ulcer.

Aspirina nu înlocuiește screeningul și colonoscopia de supraveghere.

Este nevoie de o dietă specială după polipectomie

După o polipectomie simplă, centrul poate permite reluarea progresivă a alimentației.

După rezecția unei leziuni mari, medicul poate recomanda temporar:

alimente ușor digerabile;
evitarea alcoolului;
evitarea efortului;
adaptarea anticoagulantelor;
alte restricții.

Nu există o dietă care să împiedice sigur reapariția polipilor.

Alimentația sănătoasă reduce riscul general, dar nu anulează necesitatea supravegherii.

Pregătirea pentru colonoscopia de control

O supraveghere concludentă necesită un colon bine curățat.

Resturile pot ascunde:

polipi mici;
leziuni serrated;
țesut restant la cicatrice;
leziuni plate.

Respectarea integrală a pregătirii pentru colonoscopie este esențială, mai ales la un pacient cu antecedente de polipi.

Dacă pregătirea anterioară a fost insuficientă, centrul trebuie informat pentru adaptarea protocolului.

Anticoagulantele și polipectomia

Îndepărtarea unui polip poate crește riscul de sângerare.

Sunt importante medicamente precum:

warfarina;
apixaban;
rivaroxaban;
dabigatran;
edoxaban;
clopidogrel;
alte antiagregante.

Nu opri singur tratamentul.

Planul depinde de:

motivul anticoagulării;
riscul de tromboză;
dimensiunea polipului;
metoda de rezecție;
funcția renală;
recomandarea cardiologului sau medicului curant.

Uneori colonoscopia diagnostică este realizată, iar rezecția polipului mare este programată separat, după gestionarea în siguranță a tratamentului.

Riscurile polipectomiei

Cele mai importante sunt:

sângerarea;
perforația;
leziunea termică;
sindromul postpolipectomie;
reacțiile la sedare.

Riscul crește prin:

dimensiunea mare;
localizarea în colonul drept;
utilizarea electrocauterizării;
tratamentul anticoagulant;
comorbidități;
rezecția complexă.

Majoritatea polipectomiilor se desfășoară fără complicații.

Sângerarea imediată

Apare în timpul procedurii și poate fi tratată prin:

clipuri;
coagulare;
injectare;
alte metode.

Sângerarea întârziată

Poate apărea la câteva zile și, uneori, până la aproximativ două săptămâni după procedură.

Semnele includ:

sânge roșu în cantitate mare;
cheaguri;
scaune repetat sângeroase;
amețeală;
slăbiciune;
leșin.

O cantitate foarte mică de sânge poate apărea după rezecție, dar sângerarea persistentă nu trebuie considerată normală.

Perforația

Este o gaură în peretele colonului.

Poate produce:

durere severă;
abdomen rigid;
febră;
puls rapid;
stare generală alterată.

Poate necesita:

închidere endoscopică;
antibiotice;
spitalizare;
chirurgie.

Sindromul postpolipectomie

Apare printr-o arsură profundă a peretelui, fără o perforație completă.

Poate produce:

durere;
febră;
sensibilitate abdominală;
leucocite crescute.

Simptomele pot semăna cu perforația și necesită evaluare medicală.

Când este o urgență după îndepărtarea unui polip

Solicită rapid ajutor medical dacă apar:

durere abdominală severă sau progresivă;
abdomen rigid;
febră;
frisoane;
sângerare care nu se oprește;
cheaguri repetate;
amețeală;
leșin;
slăbiciune marcată;
dificultăți respiratorii;
vărsături persistente;
stare generală alterată.

NIDDK recomandă evaluare rapidă după polipectomie în cazul durerii severe, febrei, scaunelor cu sânge care persistă, sângerării care nu se oprește, amețelii sau slăbiciunii.

Cum te pregătești pentru consultația de interpretare

Adu:

raportul colonoscopiei;
rezultatul histopatologic;
fotografiile;
rapoartele anterioare;
lista polipilor;
data fiecărei proceduri;
recomandarea endoscopistului;
istoricul familial;
lista medicamentelor;
informațiile despre anticoagulante;
simptomele apărute după procedură.

Întrebările utile sunt:

Ce tip de polip a fost?
Ce dimensiune a avut?
A fost îndepărtat complet?
A fost scos într-o piesă sau fragmentat?
A existat displazie?
Colonul a fost bine pregătit?
Colonoscopia a fost completă?
Este necesară verificarea cicatricei?
Când trebuie repetată colonoscopia?
Există indicație pentru evaluare genetică?
Trebuie testate rudele?

Întrebări frecvente

Orice polip devine cancer?

Nu. Majoritatea nu devin cancer.

Ce polipi au risc?

În principal adenoamele și anumite leziuni serrated, în funcție de dimensiune, număr și displazie.

Polipul hiperplastic este periculos?

Un polip hiperplastic mic din rect sau sigmoid are, de regulă, risc foarte redus. Unul mare, proximal sau multiplu trebuie interpretat diferit.

Adenomul înseamnă cancer?

Nu. Este o leziune precanceroasă benignă.

Displazia înseamnă cancer?

Nu. Displazia de grad înalt este avansată, dar nu este cancer invaziv.

Ce înseamnă polip de 5 mm?

Este un polip diminutiv. Riscul depinde de histologie, nu numai de dimensiune.

Ce înseamnă polip de 10 mm?

Pragul de 10 mm este asociat cu un risc mai mare și influențează intervalul de supraveghere.

Un polip de 20 mm este cancer?

Nu automat. Numeroși polipi mari sunt benigni sau precanceroși și pot fi îndepărtați endoscopic.

Un polip mare trebuie operat?

Nu obligatoriu. Este utilă evaluarea într-un centru cu experiență în rezecții endoscopice avansate.

Polipul poate dispărea singur?

Nu este recomandată așteptarea. Un polip neoplazic trebuie, de regulă, îndepărtat.

Polipii dor?

De obicei nu.

Pot produce sânge?

Da, dar mulți nu sângerează.

Un FIT negativ exclude polipii?

Nu.

Polipii se văd la ecografie?

Nu în mod fiabil. Ecografia abdominală nu este metodă de screening pentru polipii colonici.

CT-ul vede polipii?

Colonografia CT poate identifica unele leziuni, dar nu permite îndepărtarea lor.

Colonoscopia îi scoate în aceeași ședință?

De cele mai multe ori, da. Polipii mari sau complecși pot necesita o procedură separată.

Polipectomia doare?

Mucoasa nu percepe tăierea polipului ca pielea. Pacientul poate simți disconfortul colonoscopiei, nu rezecția în sine.

De ce este trimis polipul la laborator?

Pentru a stabili tipul, displazia, existența unui cancer și, în unele cazuri, marginile.

Dacă rezultatul spune „benign”, mai am nevoie de control?

Poate fi necesar. „Benign” nu stabilește singur intervalul.

Cât de repede vine biopsia?

Depinde de laborator și complexitate, frecvent în câteva zile sau săptămâni.

Ce înseamnă adenom tubular?

Este cel mai frecvent tip de adenom precanceros.

Ce înseamnă vilos?

Descrie arhitectura polipului și poate fi asociată cu un risc mai mare.

Ce înseamnă serrated?

Descrie un model microscopic în formă de dinți de fierăstrău. Unele leziuni serrated sunt precanceroase.

Ce înseamnă sesil?

Polipul are o bază largă și nu este prins printr-un pedicul.

Ce înseamnă pediculat?

Polipul este prins printr-o tijă.

Ce înseamnă rezecție en bloc?

Polipul a fost îndepărtat într-o singură piesă.

Ce înseamnă piecemeal?

Leziunea a fost îndepărtată în mai multe fragmente.

De ce se verifică cicatricea după trei-șase luni?

Pentru identificarea și îndepărtarea unui eventual țesut restant sau recurent după rezecția fragmentată a unei leziuni mari.

După unul-două adenoame mici când repet colonoscopia?

În ghidul european, pacientul poate reveni în screening, iar dacă nu există program organizat colonoscopia poate fi repetată la zece ani. Ghidul american recomandă frecvent șapte-zece ani.

După un adenom de peste 10 mm când se repetă?

De regulă, la aproximativ trei ani, dacă a fost complet îndepărtat la o colonoscopie de calitate.

După peste zece adenoame?

Poate fi recomandat control la aproximativ un an și evaluare genetică.

Pot face FIT în locul colonoscopiei de supraveghere?

Nu automat. După polipi cu risc, colonoscopia este metoda standard de supraveghere.

Dacă am polipi trebuie testați copiii?

Nu în toate cazurile. Devine important dacă există numeroși polipi, diagnostic la vârstă tânără sau un sindrom genetic.

Polipii reapar?

Polipul complet îndepărtat nu „crește la loc” în mod obișnuit, dar pot apărea polipi noi. După rezecția fragmentată poate exista țesut restant la cicatrice.

Alimentația poate dizolva polipii?

Nu.

Suplimentele îi pot elimina?

Nu există suplimente care să îndepărteze polipii.

Aspirina îi previne?

Poate reduce riscul la anumite persoane, dar poate provoca sângerare și nu trebuie începută fără recomandare.

Pot face sport după polipectomie?

Urmează instrucțiunile centrului. După o rezecție mare poate fi recomandată evitarea efortului pentru o perioadă.

Este normal să am puțin sânge?

Poate apărea o cantitate mică, însă sângerarea repetată sau abundentă necesită evaluare.

Cât timp există risc de sângerare?

Sângerarea întârziată poate apărea și la câteva zile după procedură.

La Prevencia se îndepărtează polipi?

Nu. Colonoscopiile și polipectomiile se efectuează în unități specializate. Gastroenterologul poate interpreta documentele și recomanda monitorizarea.

Când este necesară reevaluarea

Revino la medic dacă:

ai primit rezultatul biopsiei;
nu știi tipul polipului;
nu ai raportul complet;
nu este menționată dimensiunea;
nu știi dacă a fost îndepărtat complet;
polipul a fost rezecat fragmentat;
a avut cel puțin 20 mm;
există displazie de grad înalt;
există cancer în polip;
au fost identificați cel puțin cinci adenoame;
ai avut peste zece adenoame;
există numeroși polipi serrated;
colonoscopia a fost incompletă;
pregătirea a fost insuficientă;
nu ai primit un interval de monitorizare;
recomandările primite sunt contradictorii;
rudele au cancer colorectal sau numeroși polipi;
ai fost diagnosticat la vârstă tânără;
apare sânge;
apare anemie;
slăbești involuntar;
apare durere sau febră după polipectomie;
nu ai efectuat colonoscopia de control la termen.

Un polip nu trebuie minimalizat, dar nici echivalat automat cu un cancer. Cele mai importante informații sunt tipul histologic, dimensiunea, numărul, displazia și rezecția completă. Monitorizarea corectă evită atât colonoscopiile inutile, cât și întârzierile care ar putea permite dezvoltarea unei leziuni avansate.

Surse medicale

European Society of Gastrointestinal Endoscopy — recomandările europene privind supravegherea după polipectomie și intervalele în funcție de număr, dimensiune și histologie.
European Society of Gastrointestinal Endoscopy — ghidul actualizat în 2024 privind polipectomia, ansa rece, rezecția endoscopică a mucoasei și managementul leziunilor mari.
US Multi-Society Task Force on Colorectal Cancer — recomandările privind monitorizarea după adenoame și leziuni serrated.
National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases — definiția, simptomele, diagnosticul, îndepărtarea și monitorizarea polipilor colonici.

Polipii colonici: tipuri, risc și monitorizare după colonoscopie