Colonoscopia este o procedură care permite examinarea directă a rectului și a întregului colon cu ajutorul unui tub flexibil, subțire, prevăzut cu o cameră video.

În timpul aceleiași investigații, medicul poate:

preleva biopsii;
îndepărta polipi;
opri anumite sângerări;
dilata unele îngustări;
marca o leziune pentru o intervenție ulterioară;
realiza alte manevre terapeutice.

Colonoscopia are un rol aparte între investigațiile digestive deoarece poate identifica leziuni înainte de apariția simptomelor și poate preveni cancerul colorectal prin îndepărtarea polipilor precanceroși.

Nu este însă o investigație necesară pentru orice disconfort abdominal. Indicația depinde de vârstă, simptome, analize, istoricul familial, rezultatele testelor din scaun și riscul individual.

Pentru orientare asupra consultației și a traseului de investigații, poți consulta ghidul complet de gastroenterologie.

La Clinica Prevencia nu se efectuează colonoscopii. Gastroenterologul poate evalua simptomele, analizele și factorii de risc, poate stabili dacă procedura este justificată și poate orienta pacientul către o unitate specializată.

Pe scurt

Colonoscopia examinează rectul și colonul.
Uneori poate fi examinat și capătul intestinului subțire, numit ileon terminal.
Nu examinează întregul intestin subțire.
Poate identifica polipi, cancer, inflamații, ulcerații, diverticuli, îngustări și surse de sângerare.
Medicul poate îndepărta polipi și poate preleva biopsii în timpul procedurii.
Biopsiile nu sunt resimțite de pacient.
Colonoscopia poate fi de screening, diagnostică, terapeutică sau de supraveghere.
La persoanele cu risc mediu, numeroase ghiduri actuale recomandă începerea screeningului colorectal la 45 de ani.
Un test FIT pozitiv trebuie urmat de colonoscopie.
Sângele vizibil în scaun, anemia feriprivă, slăbirea și modificarea persistentă a tranzitului pot reprezenta indicații diagnostice.
Diareea cronică poate necesita biopsii chiar dacă mucoasa pare normală.
Calitatea pregătirii influențează direct capacitatea medicului de a identifica polipii.
Soluția de pregătire este administrată frecvent în două prize, conform protocolului centrului.
Anticoagulantele, tratamentul pentru diabet și alte medicamente trebuie discutate înaintea procedurii.
Colonoscopia durează, de regulă, mai puțin de o oră.
După sedare, pacientul nu trebuie să conducă.
Riscurile sunt reduse, dar includ sângerare, perforație și reacții cardiopulmonare la sedare.
Sângerarea poate apărea și la câteva zile după îndepărtarea unui polip.
Durerea abdominală severă, febra, amețeala sau sângerarea persistentă după procedură necesită evaluare urgentă.

Ce examinează colonoscopia

Colonoscopul este introdus prin anus și avansat prin:

rect;
colon sigmoid;
colon descendent;
colon transvers;
colon ascendent;
cec.

Într-o colonoscopie completă, medicul identifică de regulă cecul și reperele anatomice corespunzătoare. În anumite situații, endoscopul poate fi trecut prin valva ileocecală pentru examinarea ileonului terminal.

Colonoscopia nu examinează:

cea mai mare parte a intestinului subțire;
stomacul;
esofagul;
ficatul;
pancreasul;
vezica biliară;
exteriorul colonului.

Afecțiunile situate în afara lumenului intestinal pot necesita ecografie, tomografie, rezonanță magnetică sau alte investigații.

Ce este colonoscopul

Colonoscopul este un tub flexibil care conține:

o cameră video;
o sursă de lumină;
un canal pentru apă;
un canal pentru aer sau dioxid de carbon;
un sistem de aspirație;
un canal prin care pot fi introduse instrumente.

Prin canalul de lucru pot fi introduse:

pense de biopsie;
anse pentru polipectomie;
clipuri;
ace;
dispozitive de coagulare;
baloane de dilatare;
instrumente pentru extragerea unor corpuri străine;
alte dispozitive terapeutice.

Colonoscopia nu este, așadar, doar o cameră cu care medicul „se uită” în colon. Poate permite diagnosticul histologic și tratamentul imediat al unor leziuni.

Tipurile de colonoscopie

Colonoscopia de screening

Screeningul se adresează persoanelor care nu au simptome și urmărește identificarea precoce a polipilor sau cancerului colorectal.

În multe ghiduri internaționale, screeningul începe la 45 de ani pentru persoanele cu risc mediu și continuă până în jurul vârstei de 75 de ani. După această vârstă, decizia este individualizată în funcție de starea generală, istoricul examinărilor și beneficiul estimat. Colonoscopia și testul FIT sunt considerate metode principale de screening; pentru persoanele cu risc mediu, o colonoscopie normală și de bună calitate este repetată frecvent la zece ani.

Alegerea dintre colonoscopie, FIT și alte metode este explicată separat în articolul despre screeningul cancerului colorectal.

Un test de screening pozitiv nu confirmă cancerul. Indică necesitatea colonoscopiei pentru identificarea cauzei și, dacă este posibil, îndepărtarea leziunii.

Colonoscopia diagnostică

Colonoscopia diagnostică este efectuată pentru investigarea unor simptome sau rezultate anormale, precum:

sânge vizibil;
test FIT pozitiv;
anemie feriprivă;
diaree persistentă;
modificarea tranzitului;
slăbire involuntară;
durere abdominală selectată;
inflamație sugerată de analize;
calprotectină crescută;
rezultat imagistic suspect;
formațiune sau îngustare;
suspiciune de boală inflamatorie intestinală.

În această situație, vârsta pacientului nu reprezintă singurul criteriu. O persoană tânără cu sângerare persistentă, anemie sau suspiciune de inflamație poate avea nevoie de colonoscopie înainte de vârsta obișnuită de screening.

Colonoscopia de supraveghere

Supravegherea înseamnă repetarea colonoscopiei la un pacient care are deja un risc cunoscut, de exemplu:

polipi îndepărtați anterior;
cancer colorectal tratat;
boala Crohn cu afectare colonică;
rectocolită ulcero-hemoragică;
sindrom genetic;
antecedente familiale importante;
o leziune care nu a putut fi îndepărtată complet;
o pregătire insuficientă la procedura anterioară.

Intervalul nu este același pentru toți pacienții. Este stabilit în funcție de calitatea examinării și de rezultatul histopatologic.

Colonoscopia terapeutică

Procedura poate fi realizată în primul rând pentru tratament, cum ar fi:

îndepărtarea unui polip;
rezecția unei leziuni superficiale;
oprirea unei sângerări;
dilatarea unei stenoze;
decomprimarea colonului în situații selectate;
extragerea unui corp străin;
montarea unui stent în centre specializate;
tratamentul unor leziuni vasculare.

Procedurile terapeutice pot dura mai mult și pot avea riscuri mai mari decât colonoscopia diagnostică simplă.

Când este recomandată pentru screening

Colonoscopia poate fi aleasă direct ca metodă de screening deoarece permite examinarea întregului colon și îndepărtarea polipilor în aceeași ședință.

Persoanele cu risc mediu nu au:

simptome de alarmă;
antecedente personale de polipi sau cancer;
boală inflamatorie intestinală;
sindrom genetic;
istoric familial important.

Riscul este mai mare dacă există:

rudă de gradul întâi cu cancer colorectal;
rudă cu polip avansat;
diagnostic la vârstă tânără în familie;
mai multe rude afectate;
sindrom Lynch;
polipoză adenomatoasă familială;
antecedente personale de polipi;
boală inflamatorie intestinală de durată.

În aceste situații, colonoscopia poate fi începută mai devreme și repetată mai frecvent. Planul trebuie stabilit individual, iar uneori este necesară consiliere genetică.

Testul FIT pozitiv

FIT detectează hemoglobina umană în scaun.

Un rezultat pozitiv poate apărea prin:

polip;
cancer;
inflamație;
leziune vasculară;
alte surse de sângerare.

FIT nu poate arăta locul și cauza sângerării. Testul trebuie urmat de o colonoscopie completă.

Repetarea FIT în speranța obținerii unui rezultat negativ nu înlocuiește colonoscopia indicată după primul test pozitiv.

Sângele vizibil în scaun

Sângele în scaun poate proveni din:

hemoroizi;
fisură anală;
polipi;
cancer;
diverticuli;
inflamație;
leziuni vasculare;
ischemie;
infecție;
alte cauze.

La o persoană tânără, cu o fisură evidentă și fără alte semne de alarmă, colonoscopia nu este obligatorie în fiecare caz.

Investigația devine mai importantă dacă:

sângerarea se repetă;
sângele este amestecat cu scaunul;
nu există o sursă anală clară;
apare anemie;
pacientul slăbește;
tranzitul s-a modificat;
există istoric familial;
vârsta crește riscul;
testul FIT este pozitiv;
simptomele persistă după tratamentul cauzei presupuse.

O hemoragie abundentă, asociată cu amețeală, leșin, puls rapid sau tensiune redusă, necesită evaluare în spital, nu programarea unei colonoscopii ambulatorii.

Anemia prin deficit de fier

Pierderea lentă și repetată de sânge din colon poate produce anemie feriprivă fără sânge vizibil în scaun.

Cauzele pot include:

cancer;
polipi;
leziuni vasculare;
colită;
alte surse digestive.

În funcție de vârstă și context, evaluarea poate necesita atât colonoscopie, cât și gastroscopie.

Administrarea fierului poate corecta temporar hemoglobina, dar nu înlocuiește identificarea cauzei pierderii.

Modificarea tranzitului intestinal

O schimbare persistentă poate însemna:

diaree nouă;
constipație nouă;
alternanță între diaree și constipație;
urgență;
scaune mult mai frecvente;
senzație de evacuare incompletă;
modificarea calibrului scaunului.

Modificările izolate, de scurtă durată, sunt adesea produse de alimentație, infecții, medicamente sau stres.

Colonoscopia este mai justificată dacă schimbarea:

persistă;
este progresivă;
apare la o persoană mai în vârstă;
este asociată cu sânge;
produce anemie;
este însoțită de slăbire;
apare noaptea;
se asociază cu inflamație;
există antecedente familiale.

Diareea cronică

Diareea cronică este definită, în general, prin persistența scaunelor diareice timp de peste patru săptămâni.

Înaintea colonoscopiei pot fi necesare:

analize de sânge;
coprocultură;
teste pentru paraziți;
calprotectină;
testarea pentru boala celiacă;
revizuirea medicamentelor;
alte investigații.

Colonoscopia poate identifica:

boala Crohn;
rectocolita ulcero-hemoragică;
colită ischemică;
inflamație infecțioasă persistentă;
cancer;
alte leziuni.

În colita microscopică, mucoasa colonului poate arăta complet normal. Diagnosticul necesită biopsii prelevate din mai multe segmente și examinarea lor la microscop.

Prin urmare, o colonoscopie raportată vizual ca „normală” nu exclude colita microscopică dacă nu au fost recoltate biopsiile potrivite.

Suspiciunea de boală inflamatorie intestinală

Bolile inflamatorii intestinale pot produce:

diaree;
sânge;
mucus;
urgență;
durere;
febră;
scădere în greutate;
anemie;
calprotectină crescută.

Colonoscopia cu examinarea ileonului terminal și biopsii din zone afectate și aparent sănătoase este importantă pentru confirmarea și clasificarea inflamației. Recomandările ACG actualizate pentru rectocolită susțin colonoscopia cu intubarea ileonului și biopsii din zone implicate și neimplicate.

Procedura ajută la:

diferențierea bolii Crohn de rectocolită;
stabilirea întinderii;
evaluarea severității;
prelevarea biopsiilor;
excluderea infecțiilor sau altor cauze;
monitorizarea vindecării mucoasei;
supravegherea displaziei și a cancerului.

Într-un puseu sever, colonoscopia totală poate fi riscantă. În spital se poate prefera o sigmoidoscopie limitată, cu biopsii, după evaluarea echipei.

Durerea abdominală

Colonoscopia nu este obligatorie pentru orice durere abdominală.

Durerea izolată, fără:

sângerare;
anemie;
scădere în greutate;
inflamație;
modificarea tranzitului;
rezultat imagistic;
antecedente familiale

are un randament diagnostic mai redus.

Pot fi mai potrivite inițial:

consultația;
analizele;
ecografia;
testele din scaun;
evaluarea ginecologică sau urologică;
alte investigații adaptate localizării durerii.

Colonoscopia este justificată când istoricul sugerează o problemă colonică sau când rezultatul ar modifica tratamentul.

Constipația

Constipația cronică simplă nu necesită automat colonoscopie.

Investigația este mai importantă dacă apar:

sânge;
test FIT pozitiv;
anemie feriprivă;
slăbire;
debut nou;
agravare progresivă;
simptome obstructive;
scaune foarte subțiri persistente;
masă abdominală;
istoric familial;
lipsa screeningului corespunzător vârstei.

Persoanele tinere cu constipație veche, fără semne de alarmă, pot fi evaluate inițial prin istoricul medical, examen clinic și tratamentul tranzitului.

Rezultatele imagistice anormale

Colonoscopia poate fi recomandată dacă o ecografie, tomografie sau rezonanță descrie:

îngroșarea peretelui colonic;
stenoză;
masă;
inflamație;
ganglioni suspecți;
invaginație;
corp străin;
altă anomalie.

Investigația imagistică arată peretele și structurile din jur, iar colonoscopia examinează mucoasa și permite biopsia. Cele două metode se completează.

O tomografie normală nu exclude toate leziunile mucoasei, iar o colonoscopie normală nu exclude toate problemele din afara colonului.

Ce poate depista colonoscopia

Polipii

Polipii colonici sunt formațiuni care se dezvoltă din mucoasa colonului.

Majoritatea nu sunt canceroși, dar anumite tipuri pot evolua în timp către cancer colorectal.

În timpul colonoscopiei, medicul poate:

identifica polipul;
estima dimensiunea;
descrie forma;
îndepărta leziunea;
recupera țesutul pentru analiză;
aplica un clip dacă există risc de sângerare;
marca zona pentru o procedură ulterioară.

Pacientul nu simte tăierea polipului sau biopsia mucoasei. Colonoscopia este un test preventiv deoarece permite îndepărtarea leziunilor precanceroase în aceeași procedură.

Cancerul colorectal

Colonoscopia poate identifica:

formațiuni vegetante;
ulcerații;
îngustări;
leziuni plate;
tumori care sângerează;
alte modificări suspecte.

Diagnosticul definitiv necesită biopsie și examinare histopatologică.

Dacă este identificată o tumoră, pot fi necesare:

tomografie;
RMN pelvin pentru cancerul rectal;
analize;
markeri utilizați pentru monitorizare;
consult chirurgical;
evaluare oncologică;
discuție multidisciplinară.

Colonoscopia poate detecta tumora, dar nu stabilește singură întregul stadiu al bolii.

Diverticulii

Diverticulii sunt mici pungi ale peretelui colonic, cel mai frecvent localizate în colonul sigmoid.

Colonoscopia poate confirma diverticuloza, dar nu este realizată de rutină în timpul unui episod acut necomplicat de diverticulită.

În diverticuloza și diverticulita, momentul procedurii depinde de severitatea episodului, istoricul colonoscopiilor și necesitatea excluderii unei alte leziuni. După un episod acut, recomandările AGA sugerează amânarea colonoscopiei aproximativ șase-opt săptămâni sau până la rezolvarea completă a simptomelor.

Colonoscopia nu arată întotdeauna care diverticul a produs anterior inflamația.

Leziunile vasculare

Colonoscopia poate identifica angiodisplazii și alte vase anormale care pot provoca:

sânge vizibil;
anemie;
sângerări recurente;
test FIT pozitiv.

Unele leziuni pot fi tratate endoscopic prin coagulare sau alte metode.

Nu orice leziune vasculară observată este obligatoriu sursa anemiei. Interpretarea depinde de context.

Colita ischemică

Colita ischemică apare când fluxul de sânge către o zonă a colonului scade.

Poate produce:

durere abdominală;
urgență;
diaree;
sânge;
inflamație.

Tomografia este frecvent utilizată în evaluarea inițială, iar colonoscopia poate confirma aspectul și permite biopsii în cazurile selectate.

În formele severe, cu suspiciune de perforație sau necroză, colonoscopia completă poate fi contraindicată.

Colita microscopică

Colita microscopică este un exemplu important de boală care nu poate fi exclusă numai prin aspectul vizual.

Colonul pare adesea normal, dar biopsiile arată:

colită limfocitară;
colită colagenică.

Afecțiunea este luată în calcul mai ales în diareea apoasă cronică, inclusiv la persoane mai în vârstă sau care utilizează anumite medicamente.

Hemoroizii

Colonoscopia poate observa hemoroizii interni, dar aceasta nu este întotdeauna cea mai bună procedură pentru examinarea canalului anal.

Hemoroizii pot explica sângele roșu, însă prezența lor nu exclude o a doua sursă mai sus în colon.

La un pacient cu anemie, slăbire, modificarea tranzitului sau risc colorectal, investigația nu trebuie oprită după identificarea hemoroizilor.

Îngustările colonului

Stenozele pot fi produse de:

cancer;
inflamație;
boala Crohn;
diverticulită;
ischemie;
intervenții chirurgicale;
radioterapie;
alte cauze.

Colonoscopia poate permite:

vizualizarea;
biopsierea;
dilatarea în situații selectate;
marcarea;
uneori montarea unui stent.

Dacă există o obstrucție completă sau risc de perforație, procedura poate fi imposibilă ori periculoasă și trebuie aleasă o altă strategie.

Ce nu poate depista sau exclude singură

O colonoscopie normală nu exclude:

sindromul de intestin iritabil;
toate bolile intestinului subțire;
intoleranțele alimentare;
boala celiacă;
SIBO;
problemele pancreatice;
afecțiunile biliare;
endometrioza;
tulburările de motilitate;
unele cauze microscopice dacă nu s-au făcut biopsii;
toate cauzele sângerării digestive.

Colonoscopia examinează mucoasa colonului. Nu este un test universal pentru orice simptom abdominal.

Colonoscopie normală, dar simptome persistente

Un rezultat normal este util deoarece reduce probabilitatea unor boli structurale importante.

Simptomele pot continua prin:

sindrom de intestin iritabil;
constipație funcțională;
tulburări ale planșeului pelvin;
intoleranțe;
efecte medicamentoase;
tulburări ale axei intestin-creier;
boli ale altor organe;
inflamație microscopică nebiopsiată.

Conduita ulterioară depinde de simptome și de calitatea procedurii.

Trebuie verificat dacă:

colonul a fost examinat complet;
pregătirea a fost adecvată;
biopsiile necesare au fost recoltate;
rezultatul histologic este disponibil;
simptomele s-au modificat după procedură.

Pregătirea colonului

O colonoscopie de calitate necesită un colon curat.

Resturile de scaun pot:

ascunde polipi;
împiedica vizualizarea mucoasei;
prelungi procedura;
crește disconfortul;
împiedica ajungerea la cec;
obliga repetarea investigației.

Detaliile practice sunt prezentate separat în ghidul despre pregătirea pentru colonoscopie.

În general, pregătirea implică:

adaptarea temporară a alimentației;
consumul unei soluții laxative;
lichide clare;
administrarea soluției conform unui program;
discutarea medicamentelor;
organizarea transportului după sedare.

ESGE recomandă regim cu puține fibre în ziua precedentă și administrarea divizată a soluției pentru colonoscopiile elective. Ultima parte a pregătirii trebuie consumată suficient de aproape de procedură pentru ca rezultatul să fie bun, dar finalizată conform intervalului de siguranță stabilit de centru.

De ce se administrează soluția în două prize

Pregătirea împărțită în două prize menține colonul mai curat în momentul procedurii decât administrarea întregii cantități cu mult timp înainte.

De regulă:

o parte este consumată în seara precedentă;
a doua parte este consumată în dimineața procedurii.

Pentru colonoscopiile de după-amiază, unele protocoale permit administrarea în aceeași zi.

Ora exactă trebuie respectată conform instrucțiunilor unității, mai ales când există sedare sau anestezie.

Ce medicamente trebuie discutate

Informează medicul despre toate medicamentele și suplimentele, în special:

anticoagulante;
antiagregante;
insulină;
medicamente pentru diabet;
medicamente care încetinesc golirea stomacului;
diuretice;
tratamente pentru tensiune;
fier;
medicamente pentru constipație;
antiinflamatoare;
suplimente;
produse naturiste.

Nu opri singur anticoagulantul sau antiagregantul.

Planul depinde de:

riscul de tromboză;
motivul tratamentului;
tipul procedurii;
probabilitatea îndepărtării unui polip;
dimensiunea leziunii anticipate;
funcția renală;
recomandarea medicului care a prescris tratamentul.

Diabetul

Postul și soluția laxativă pot modifica glicemia.

Pacientul trebuie să primească instrucțiuni privind:

insulina;
medicamentele orale;
monitorizarea glicemiei;
lichidele permise;
ora procedurii;
tratamentul hipoglicemiei.

Doza obișnuită nu trebuie administrată mecanic dacă pacientul nu mănâncă.

În același timp, întreruperea excesivă a tratamentului poate produce hiperglicemie sau cetoacidoză.

Insuficiența renală și cardiacă

Unele soluții pot modifica:

sodiul;
potasiul;
volumul circulant;
funcția renală.

Alegerea preparatului trebuie individualizată la persoanele cu:

insuficiență renală;
insuficiență cardiacă;
ciroză;
dezechilibre electrolitice;
vârstă înaintată;
tratament diuretic.

ESGE recomandă adaptarea laxativului la pacienții cu risc de tulburări hidroelectrolitice.

Ce se întâmplă în timpul procedurii

Colonoscopia este efectuată într-un spital sau centru de endoscopie.

Înainte de procedură sunt verificate:

indicația;
pregătirea;
alergiile;
medicamentele;
bolile asociate;
consimțământul;
semnele vitale;
planul de sedare.

Pacientul este poziționat, de regulă, pe partea stângă.

Colonoscopul este introdus și avansat cu atenție până la cec. Colonul este destins cu aer sau dioxid de carbon pentru vizualizarea pereților.

La retragerea lentă a endoscopului, medicul inspectează mucoasa și poate realiza biopsii sau polipectomii. Procedura durează, în general, mai puțin de o oră.

Sedarea

Colonoscopia poate fi efectuată:

fără sedare;
cu sedare ușoară sau moderată;
cu sedare profundă;
cu anestezie generală în anumite situații.

Alegerea depinde de:

preferința pacientului;
bolile asociate;
dificultatea estimată;
procedura terapeutică;
disponibilitatea centrului;
riscul respirator;
experiențele anterioare.

În timpul sedării sunt monitorizate:

oxigenul;
pulsul;
tensiunea;
respirația;
starea de conștiență.

Evenimentele cardiopulmonare legate de sedare se numără printre complicațiile procedurale urmărite de echipa de endoscopie.

Este dureroasă?

Experiența diferă.

Pacientul poate simți:

presiune;
balonare;
crampe;
senzația de evacuare;
disconfort la trecerea unor unghiuri ale colonului.

Sedarea reduce disconfortul și anxietatea.

Biopsia și îndepărtarea polipilor nu sunt simțite în același mod ca o tăietură la nivelul pielii.

Procedura poate fi mai dificilă în cazul:

operațiilor abdominale anterioare;
aderențelor;
diverticulozei;
colonului foarte lung;
inflamației;
greutății corporale reduse;
anxietății severe;
experiențelor anterioare dificile.

Ce înseamnă o colonoscopie completă și de calitate

Raportul ar trebui să menționeze:

indicația;
calitatea pregătirii;
dacă s-a ajuns la cec;
examinarea ileonului, dacă a fost indicată;
constatările;
localizarea leziunilor;
dimensiunea și forma polipilor;
tehnica de îndepărtare;
biopsiile;
complicațiile;
recomandarea de monitorizare.

O procedură poate fi incompletă dacă:

pregătirea este insuficientă;
există o stenoză;
durerea este prea mare;
anatomia este dificilă;
apar probleme respiratorii sau circulatorii;
procedura nu mai este sigură.

În acest caz pot fi recomandate repetarea colonoscopiei, colonografia CT sau alte investigații.

Biopsiile

Biopsia înseamnă prelevarea unei fragmente foarte mici de mucoasă.

Poate fi necesară pentru:

boala Crohn;
rectocolită;
colită microscopică;
inflamație infecțioasă;
ischemie;
polipi;
tumori;
alte modificări.

Prelevarea unei biopsii nu înseamnă automat că medicul suspectează cancer.

În diareea cronică sau suspiciunea de boală inflamatorie, biopsiile pot fi necesare inclusiv din mucoasa care pare normală.

Îndepărtarea polipilor

Polipii mici pot fi îndepărtați prin:

ansă rece;
pensă;
ansă cu electrocauterizare;
alte tehnici.

Leziunile mai mari pot necesita:

rezecție endoscopică a mucoasei;
disecție endoscopică;
mai multe ședințe;
centru cu experiență;
chirurgie.

După îndepărtare, medicul poate aplica clipuri pentru reducerea riscului de sângerare sau închiderea defectului.

Piesa este trimisă la anatomie patologică. Intervalul următoarei colonoscopii este stabilit după rezultat.

Ce se întâmplă după procedură

După sedare, pacientul rămâne în zona de recuperare până când funcțiile vitale sunt stabile.

Pot apărea temporar:

balonare;
crampe;
gaze;
somnolență;
greață ușoară;
o cantitate redusă de sânge după biopsie sau polipectomie.

Pacientul primește instrucțiuni privind:

alimentația;
medicamentele;
reluarea anticoagulantelor;
activitatea fizică;
rezultatele biopsiilor;
semnele de alarmă;
controlul ulterior.

După sedare este necesar un însoțitor, iar pacientul nu trebuie să conducă. Recuperarea imediată în unitate durează frecvent 30–60 de minute, iar revenirea completă la activitățile obișnuite se produce, de regulă, până a doua zi.

Când se primesc rezultatele

Medicul poate comunica imediat:

dacă examinarea a fost completă;
calitatea pregătirii;
prezența polipilor;
inflamația;
diverticulii;
o formațiune;
tratamentul efectuat.

Rezultatele biopsiilor și polipilor sunt disponibile ulterior.

Planul final nu trebuie stabilit înaintea raportului histopatologic dacă acesta poate modifica diagnosticul sau intervalul de supraveghere.

Riscurile colonoscopiei

Colonoscopia este, în general, sigură, dar nicio procedură invazivă nu este lipsită de riscuri.

Complicațiile includ:

sângerare;
perforație;
reacții la sedare;
tulburări respiratorii;
tulburări cardiace;
infecție, rar;
leziuni ale mucoasei;
durere;
sindrom postpolipectomie;
probleme legate de pregătire.

Riscul este mai mare:

la vârste înaintate;
după îndepărtarea polipilor;
pentru leziuni mari;
în inflamație severă;
la pacienți cu boli asociate;
în tratament anticoagulant;
când sunt realizate intervenții complexe.

NIDDK enumeră sângerarea, perforația și reacțiile cardiopulmonare la sedare printre riscurile principale. Majoritatea sângerărilor și perforațiilor apar la pacienții la care sunt îndepărtați polipi, iar sângerarea poate fi întârziată până la aproximativ două săptămâni.

Sângerarea după polipectomie

O cantitate redusă de sânge poate apărea după biopsie sau după îndepărtarea unui polip.

Este îngrijorătoare:

sângerarea abundentă;
eliminarea repetată de cheaguri;
sângerarea care nu se oprește;
amețeala;
slăbiciunea;
leșinul;
pulsul rapid.

Sângerarea întârziată poate apărea la câteva zile după procedură, chiar dacă pacientul s-a simțit bine inițial.

Poate fi necesară o nouă colonoscopie pentru oprirea hemoragiei.

Perforația

Perforația este formarea unei găuri în peretele colonului.

Poate apărea prin:

presiune mecanică;
dilatarea excesivă;
electrocauterizare;
rezecția unei leziuni;
inflamație severă;
stenoză;
alte situații.

Semnele posibile includ:

durere severă;
abdomen rigid;
febră;
puls rapid;
dificultăți respiratorii;
stare generală alterată.

Tratamentul poate include:

antibiotice;
închiderea endoscopică;
supraveghere;
chirurgie.

Sindromul postpolipectomie

Electrocauterizarea poate produce o arsură profundă a peretelui fără perforație completă.

Pot apărea:

durere;
febră;
leucocite crescute;
sensibilitate abdominală.

Simptomele pot semăna cu perforația și necesită evaluare medicală.

Când colonoscopia poate fi amânată sau contraindicată

Riscul poate depăși beneficiul în situații precum:

suspiciune de perforație;
peritonită;
megacolon toxic;
colită fulminantă;
instabilitate circulatorie;
insuficiență respiratorie necontrolată;
dezechilibre electrolitice severe;
pregătire imposibilă sau nesigură;
lipsa consimțământului pentru o procedură neurgentă.

În aceste situații sunt alese stabilizarea pacientului și metode alternative.

Rezumatul educațional ASGE din 2026 menționează printre contraindicații perforația suspectată sau cunoscută, colita fulminantă și dezechilibrele acute importante.

Colonoscopia în timpul diverticulitei

Procedura nu este realizată de rutină în faza acută a diverticulitei, deoarece inflamația poate face colonul mai vulnerabil și examinarea mai dificilă.

Tomografia este mai utilă pentru confirmarea episodului acut și identificarea complicațiilor.

Colonoscopia este programată după remiterea inflamației atunci când este necesară pentru:

excluderea unui cancer;
evaluarea unui episod complicat;
completarea screeningului;
investigarea simptomelor persistente;
clarificarea diagnosticului.

Colonoscopia virtuală

Colonografia CT folosește tomografia pentru reconstruirea imaginii colonului.

Avantaje:

nu necesită avansarea colonoscopului prin întregul colon;
nu necesită, de regulă, sedare;
poate fi utilă după o colonoscopie incompletă;
poate fi o opțiune de screening.

Limitări:

necesită pregătirea colonului;
implică radiații;
nu permite biopsii;
nu permite îndepărtarea polipilor;
poate identifica leziuni din afara colonului care necesită clarificare;
un rezultat pozitiv necesită colonoscopie clasică.

Colonoscopia virtuală nu este un înlocuitor complet pentru procedura endoscopică.

Sigmoidoscopia flexibilă

Sigmoidoscopia examinează:

rectul;
colonul sigmoid;
o parte din colonul descendent.

Poate necesita o pregătire mai redusă și este frecvent efectuată fără sedare.

Nu examinează întregul colon.

Dacă sunt identificați polipi sau alte leziuni, poate fi necesară colonoscopia completă.

Sigmoidoscopia poate fi preferată în anumite urgențe inflamatorii, când colonoscopia totală ar avea un risc prea mare.

Capsula colonică

Capsula colonică este înghițită și fotografiază tubul digestiv în timpul deplasării.

Poate fi o opțiune pentru persoane care:

nu pot face colonoscopie;
refuză procedura;
au avut o examinare incompletă;
au indicații selectate.

Limitările includ:

pregătire intestinală complexă;
imposibilitatea biopsiei;
imposibilitatea îndepărtării polipilor;
necesitatea colonoscopiei dacă rezultatul este pozitiv;
disponibilitatea redusă.

Când este necesară evaluarea urgentă înaintea colonoscopiei

Nu aștepta o programare ambulatorie dacă apar:

sângerare abundentă;
cheaguri;
leșin;
amețeală severă;
tensiune scăzută;
puls foarte rapid;
durere abdominală severă;
abdomen rigid;
febră mare;
vărsături persistente;
imposibilitatea eliminării gazelor;
distensie progresivă;
confuzie;
deteriorarea rapidă a stării generale.

În spital, colonoscopia poate fi efectuată după:

stabilizarea circulației;
analize;
excluderea perforației;
pregătirea adecvată;
evaluarea riscului anestezic.

Colonoscopia urgentă nu înseamnă introducerea imediată a endoscopului înaintea stabilizării pacientului.

Semnele de alarmă după procedură

Solicită evaluare medicală imediată dacă apar:

durere abdominală severă sau în creștere;
abdomen rigid;
febră;
frisoane;
sângerare abundentă;
cheaguri repetate;
amețeală;
slăbiciune marcată;
leșin;
dificultăți respiratorii;
vărsături persistente;
imposibilitatea eliminării gazelor;
stare generală alterată.

NIDDK recomandă prezentarea rapidă în cazul durerii abdominale severe, febrei, sângerării care nu se ameliorează, amețelii sau slăbiciunii după colonoscopie.

Cum te pregătești pentru consultația gastroenterologică

Adu:

analizele recente;
hemoleucograma și feritina;
testele din scaun;
rezultatul FIT;
calprotectina;
investigațiile imagistice;
colonoscopiile anterioare;
rezultatele biopsiilor;
lista polipilor îndepărtați;
istoricul familial;
lista medicamentelor;
informații despre anticoagulante;
bolile cardiace, renale sau pulmonare.

Notează:

când au început simptomele;
frecvența scaunelor;
aspectul sângelui;
slăbirea;
durerea;
simptomele nocturne;
antecedentele familiale;
data ultimei colonoscopii;
calitatea pregătirii anterioare.

Întrebări frecvente

Colonoscopia și endoscopia sunt același lucru?

Colonoscopia este un tip de endoscopie. Gastroscopia examinează tubul digestiv superior, iar colonoscopia examinează rectul și colonul.

Colonoscopia vede tot intestinul?

Nu. Vede colonul și uneori ileonul terminal, nu întregul intestin subțire.

Poate vedea cancerul colorectal?

Poate identifica o leziune suspectă, dar diagnosticul necesită biopsie.

Poate preveni cancerul?

Da. Îndepărtarea polipilor precanceroși reduce riscul ca aceștia să evolueze către cancer.

Orice polip este cancer?

Nu. Majoritatea polipilor nu sunt canceroși, dar unele tipuri au potențial de transformare.

Polipul se scoate în timpul colonoscopiei?

De cele mai multe ori, da. Polipii foarte mari sau dificil poziționați pot necesita o procedură separată sau un centru specializat.

Îndepărtarea polipului doare?

Nu este simțită în mod obișnuit.

Biopsia înseamnă că medicul suspectează cancer?

Nu. Biopsiile sunt frecvent utilizate pentru inflamație, diaree cronică și alte boli benigne.

Colonoscopia poate fi normală în colita microscopică?

Da. Diagnosticul este stabilit prin biopsii.

Colonoscopia diagnostichează intestinul iritabil?

Nu. Sindromul de intestin iritabil este diagnosticat clinic, după evaluarea semnelor care ar putea indica alte boli.

Orice durere abdominală necesită colonoscopie?

Nu.

Orice constipație necesită colonoscopie?

Nu. Devine mai importantă când există semne de alarmă sau necesitatea screeningului.

Sângele roșu înseamnă întotdeauna hemoroizi?

Nu. Hemoroizii sunt o cauză frecventă, dar nu trebuie presupusă fără evaluare.

Un test FIT pozitiv înseamnă cancer?

Nu. Înseamnă că a fost detectat sânge și este necesară colonoscopia.

Pot repeta FIT în locul colonoscopiei?

Nu este recomandat după un rezultat pozitiv.

De la ce vârstă se recomandă screeningul?

Numeroase ghiduri actuale recomandă începerea la 45 de ani pentru persoanele cu risc mediu. Planul local și individual trebuie discutat cu medicul.

Dacă am rude cu cancer, încep mai devreme?

Este posibil. Vârsta și intervalul depind de ruda afectată și vârsta acesteia la diagnostic.

Cât de des se repetă?

Depinde de motivul procedurii, pregătire, rezultat și biopsii. După o colonoscopie normală de screening la risc mediu, intervalul este adesea de zece ani.

Trebuie repetată dacă pregătirea a fost slabă?

Frecvent, da, deoarece polipii pot fi ascunși. Intervalul este stabilit după calitatea examinării și zonele care nu au putut fi evaluate.

Pregătirea este mai grea decât procedura?

Pentru mulți pacienți, partea cea mai neplăcută este soluția laxativă și diareea produsă. Respectarea protocolului este esențială pentru evitarea repetării.

Pot mânca în ziua precedentă?

Urmează instrucțiunile centrului. Regimul, lichidele și orele diferă în funcție de soluție și programarea procedurii.

Pot bea apă?

De regulă, lichidele clare sunt permise până la un interval stabilit înaintea sedării, dar trebuie urmat protocolul centrului.

Pot lua medicamentele obișnuite?

Unele pot fi administrate, iar altele necesită adaptare. Confirmă fiecare tratament cu medicul.

Trebuie oprit anticoagulantul?

Nu fără instrucțiuni explicite.

Pot face colonoscopie dacă am diabet?

Da, dar tratamentul și alimentația trebuie adaptate.

Colonoscopia se face cu anestezie?

Poate fi efectuată cu diferite niveluri de sedare sau, mai rar, fără sedare. Anestezia generală nu este obligatorie pentru fiecare procedură.

Voi simți procedura?

Sedarea reduce semnificativ disconfortul. Experiența diferă între pacienți.

Cât durează?

De regulă, mai puțin de o oră, fără a include pregătirea și recuperarea după sedare.

Pot conduce după?

Nu după sedare sau anestezie.

Pot lucra în aceeași zi?

După sedare este recomandată odihna și evitarea activităților importante. Urmează indicațiile centrului.

Este normal să fiu balonat?

Da, balonarea și crampele ușoare pot apărea temporar.

Este normal să văd puțin sânge?

O cantitate mică poate apărea după biopsie sau polipectomie. Sângerarea abundentă ori persistentă nu este normală.

Cât timp după procedură poate apărea sângerarea?

Sângerarea întârziată după polipectomie poate apărea la câteva zile și până la aproximativ două săptămâni.

Perforația este frecventă?

Nu. Este rară, dar reprezintă o complicație serioasă.

Colonoscopia poate fi făcută în diverticulită?

Nu este efectuată de rutină în faza acută. Este programată după remiterea inflamației dacă există indicație.

Colonoscopia virtuală este la fel?

Nu. Nu permite biopsia sau îndepărtarea polipilor.

La Prevencia se efectuează colonoscopie?

Nu. Gastroenterologul poate stabili indicația și poate orienta pacientul către o unitate specializată.

Când este necesară reevaluarea

Revino la gastroenterolog dacă:

simptomele persistă după o colonoscopie normală;
procedura a fost incompletă;
pregătirea a fost insuficientă;
nu s-a ajuns la cec;
biopsiile recomandate nu au fost recoltate;
rezultatul histopatologic nu este clar;
au fost identificați polipi;
o leziune nu a fost îndepărtată complet;
ai primit recomandări contradictorii privind intervalul;
anemia continuă;
apare sânge nou;
diareea persistă;
slăbești involuntar;
calprotectina rămâne crescută;
apar simptome nocturne;
există o stenoză;
apare o modificare imagistică;
istoricul familial nu a fost luat în calcul;
nu ai primit un plan pentru următoarea procedură;
apar semne de alarmă după colonoscopie.

Colonoscopia este una dintre cele mai valoroase investigații digestive atunci când este efectuată pentru indicația potrivită, după o pregătire bună și cu o examinare completă. Valoarea sa nu constă numai în depistarea cancerului, ci și în posibilitatea de a-l preveni prin îndepărtarea polipilor înainte ca aceștia să devină maligni.

Surse medicale

National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases — indicațiile, desfășurarea, pregătirea, biopsiile și riscurile colonoscopiei.
American College of Gastroenterology — recomandările privind screeningul cancerului colorectal și rolul colonoscopiei și FIT.
European Society of Gastrointestinal Endoscopy — recomandările privind pregătirea intestinului și administrarea divizată a soluției.
American College of Gastroenterology — recomandările actualizate pentru colonoscopie și biopsii în rectocolita ulcero-hemoragică.
National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases — rolul biopsiilor în diagnosticul colitei microscopice.
American Gastroenterological Association — momentul colonoscopiei după un episod de diverticulită acută.