Diverticuloză și diverticulită: simptome, diferențe și tratament

Diverticuloza și diverticulita sunt două situații diferite, deși termenii sunt frecvent confundați.

Diverticuloza înseamnă prezența unor mici pungi formate în peretele colonului, numite diverticuli. Majoritatea persoanelor care au diverticuli nu prezintă simptome și află despre existența lor întâmplător, în timpul unei colonoscopii sau al unei investigații imagistice efectuate din alt motiv.

Diverticulita apare atunci când unul sau mai mulți diverticuli se inflamează. Poate provoca durere abdominală, febră, modificarea tranzitului, greață și sensibilitate locală. În unele cazuri pot apărea complicații precum abcesul, perforația, fistula, îngustarea colonului sau obstrucția.

Prezența diverticulilor nu înseamnă automat că pacientul va dezvolta diverticulită și nici că are nevoie de antibiotic sau operație. Tratamentul depinde de simptome, severitate, starea generală, imunitate și existența complicațiilor.

Pentru orientare asupra consultației și investigațiilor digestive, poți consulta ghidul complet de gastroenterologie.

Pe scurt

• Diverticulul este o mică pungă formată în peretele colonului.
• Diverticuloza înseamnă prezența diverticulilor, de obicei fără inflamație.
• Diverticulita înseamnă inflamarea unuia sau mai multor diverticuli.
• Diverticuloza este frecvent descoperită întâmplător și nu necesită întotdeauna tratament.
• Diverticulita produce frecvent durere în partea stângă inferioară a abdomenului.
• Febra, greața, constipația sau diareea pot însoți durerea.
• Tomografia abdominală poate confirma diagnosticul și identifica eventualele complicații.
• Unele forme ușoare și necomplicate pot fi tratate ambulatoriu.
• Antibioticele nu mai sunt recomandate automat fiecărui pacient imunocompetent cu diverticulită ușoară necomplicată.
• Pacienții imunodeprimați, cei cu stare generală alterată sau cu boală complicată au nevoie de evaluare și tratament mai intens.
• Colonoscopia nu se efectuează de regulă în plin episod acut.
• După remiterea inflamației poate fi recomandată colonoscopia, în funcție de episod, istoricul pacientului și investigațiile recente.
• Nucile, semințele și popcornul nu trebuie eliminate preventiv.
• Operația nu este recomandată automat după un anumit număr de episoade.
• Durerea severă, abdomenul rigid, vărsăturile persistente și deteriorarea stării generale necesită evaluare urgentă.

Ce este un diverticul

Un diverticul este o mică formațiune asemănătoare unui săculeț, care se exteriorizează printr-o zonă mai vulnerabilă a peretelui colonului.

Un singur săculeț este numit diverticul. Prezența mai multor astfel de pungi este numită diverticuloză.

Diverticulii se formează cel mai frecvent în colonul sigmoid, segmentul situat înaintea rectului, în partea stângă inferioară a abdomenului.

În alte populații și la unii pacienți, diverticulii pot predomina în partea dreaptă a colonului. În această situație, diverticulita poate produce durere în partea dreaptă și poate semăna cu apendicita.

Ce este diverticuloza

Diverticuloza reprezintă simpla prezență a diverticulilor, fără inflamație acută.

Poate fi descoperită în timpul:

• colonoscopiei;
• tomografiei abdominale;
• unui tranzit baritat;
• unei operații;
• unei investigații efectuate din alt motiv.

Majoritatea persoanelor cu diverticuloză nu au simptome și nu necesită medicamente.

Diverticuloza nu este același lucru cu:

• diverticulita;
• cancerul colorectal;
• boala Crohn;
• rectocolita ulcero-hemoragică;
• sindromul de intestin iritabil.

Ce este boala diverticulară

Termenul de boală diverticulară poate fi folosit atunci când diverticulii sunt asociați cu simptome sau complicații.

Poate include:

• simptome digestive cronice atribuite diverticulilor;
• diverticulită;
• sângerare diverticulară;
• stenoză;
• fistulă;
• alte complicații.

Nu orice durere abdominală prezentă la o persoană cu diverticuli este produsă de aceștia.

Diverticuloza este foarte frecventă, iar pacientul poate avea simultan:

• constipație;
• sindrom de intestin iritabil;
• intoleranțe alimentare;
• afecțiuni urinare;
• boli ginecologice;
• durere musculoscheletală;
• alte afecțiuni digestive.

Diagnosticul trebuie bazat pe tiparul simptomelor și pe investigații, nu numai pe faptul că o colonoscopie veche a arătat diverticuli.

Ce este diverticulita

Diverticulita este inflamația unuia sau mai multor diverticuli.

Inflamația poate rămâne localizată în jurul colonului sau poate produce:

• o mică perforație acoperită de țesuturile din jur;
• colecție de puroi;
• perforație liberă;
• peritonită;
• fistulă;
• stenoză;
• obstrucție.

Diverticulita este clasificată în două categorii principale:

• necomplicată;
• complicată.

Diverticulita necomplicată

Inflamația este limitată la diverticul și țesuturile apropiate, fără:

• abces;
• perforație liberă;
• fistulă;
• obstrucție;
• peritonită.

Forma ușoară poate fi tratată uneori acasă, dacă pacientul:

• are o stare generală bună;
• poate consuma lichide;
• nu varsă repetat;
• nu are durere necontrolată;
• nu este imunodeprimat;
• nu are boli asociate instabile;
• poate reveni rapid la evaluare dacă se agravează.

Diverticulita complicată

Este considerată complicată când apare cel puțin una dintre următoarele situații:

• abces;
• perforație;
• peritonită;
• fistulă;
• obstrucție;
• stenoză simptomatică;
• sepsis;
• alte complicații locale sau sistemice.

Aceste forme necesită frecvent internare, antibiotice, drenaj sau intervenție chirurgicală.

Care este diferența dintre diverticuloză și diverticulită

Diverticuloza

• există diverticuli în colon;
• de cele mai multe ori nu provoacă simptome;
• nu există inflamație acută;
• nu necesită automat antibiotic;
• nu necesită automat operație;
• este adesea descoperită întâmplător.

Diverticulita

• unul sau mai mulți diverticuli sunt inflamați;
• apare frecvent durere localizată;
• pot exista febră și modificări ale analizelor;
• poate necesita tomografie;
• uneori necesită antibiotice;
• poate produce complicații;
• poate necesita internare sau chirurgie.

Care sunt simptomele diverticulozei

Diverticuloza simplă este frecvent asimptomatică.

Atunci când există simptome digestive cronice, pacientul poate descrie:

• dureri abdominale recurente;
• balonare;
• constipație;
• diaree;
• alternanța tranzitului;
• sensibilitate în partea stângă;
• senzație de evacuare incompletă.

Aceste manifestări sunt nespecifice.

Ele pot apărea și în:

• sindromul de intestin iritabil;
• tulburări ale planșeului pelvin;
• intoleranțe alimentare;
• boli inflamatorii;
• afecțiuni ginecologice sau urinare.

Înainte de a atribui simptomele diverticulilor trebuie excluse alte cauze relevante.

Ce este boala diverticulară simptomatică necomplicată

Unele persoane cu diverticuloză prezintă dureri abdominale recurente și modificări ale tranzitului, fără semne de diverticulită acută.

Această situație este numită uneori boală diverticulară simptomatică necomplicată.

Simptomele pot include:

• durere recurentă în partea stângă;
• balonare;
• constipație;
• diaree;
• sensibilitate abdominală;
• modificarea tranzitului.

Diagnosticul este dificil deoarece manifestările se suprapun cu sindromul de intestin iritabil.

Trebuie excluse:

• inflamația persistentă;
• stenoza;
• cancerul colorectal;
• boala inflamatorie intestinală;
• colita microscopică;
• alte cauze digestive.

Nu există un singur test care confirmă această formă.

Care sunt simptomele diverticulitei acute

Manifestarea tipică este durerea abdominală.

Aceasta poate fi:

• localizată în partea stângă inferioară;
• constantă;
• progresivă;
• sensibilă la apăsare;
• agravată de mișcare;
• însoțită de senzație de presiune.

Pot apărea și:

• febră;
• frisoane;
• lipsa poftei de mâncare;
• greață;
• vărsături;
• constipație;
• diaree;
• balonare;
• dificultate la eliminarea gazelor;
• urinări frecvente;
• usturime la urinare;
• stare generală alterată.

Simptomele pot varia, iar absența febrei nu exclude diagnosticul.

Unde doare diverticulita

În România și în majoritatea populațiilor occidentale, durerea apare cel mai frecvent în cadranul inferior stâng al abdomenului.

În diverticulita dreaptă, durerea poate apărea în partea dreaptă inferioară și poate semăna cu:

• apendicita;
• o afecțiune ovariană;
• colica renală;
• o infecție urinară.

Localizarea durerii nu este suficientă pentru diagnostic.

O prezentare generală a cauzelor este disponibilă în articolul despre durerea abdominală.

Poate diverticulita provoca diaree

Da.

Inflamația colonului poate modifica tranzitul și poate produce:

• scaune moi;
• urgență;
• diaree;
• mucus;
• alternanță cu constipația.

Diareea nu este prezentă la fiecare pacient.

Dacă persistă mai mult de patru săptămâni, continuă după vindecarea episodului sau este asociată cu simptome nocturne și scădere în greutate, trebuie evaluată separat ca diaree cronică.

Poate provoca constipație

Da.

Inflamația, durerea, reducerea alimentației și modificarea motilității pot încetini tranzitul.

Constipația poate apărea și prin:

• stenoză;
• obstrucție;
• utilizarea unor analgezice;
• deshidratare;
• repaus prelungit;
• o problemă anterioară independentă.

Constipația cronică nu trebuie atribuită automat diverticulozei dacă persistă între episoade.

Constipația asociată cu vărsături, abdomen foarte umflat și imposibilitatea eliminării gazelor poate indica obstrucție și necesită evaluare urgentă.

Poate provoca sânge în scaun

Diverticuloza poate produce sângerare diverticulară, dar aceasta este diferită de diverticulită.

Sângerarea diverticulară este de obicei:

• nedureroasă;
• bruscă;
• cu sânge roșu sau vișiniu;
• uneori în cantitate importantă.

Diverticulita produce mai ales durere și inflamație. Sângerarea vizibilă nu este manifestarea dominantă a unui episod necomplicat.

Sângele în scaun trebuie evaluat, chiar dacă pacientul știe că are diverticuli.

Sângerarea nu trebuie atribuită automat:

• diverticulilor;
• hemoroizilor;
• unei fisuri;
• tratamentului anticoagulant.

Pot exista și alte cauze, inclusiv polipi, inflamație sau cancer colorectal.

Care sunt cauzele formării diverticulilor

Mecanismul exact este complex.

Pot contribui:

• înaintarea în vârstă;
• modificarea structurii peretelui colonului;
• presiunea crescută în anumite segmente;
• motilitatea colonului;
• predispoziția genetică;
• alimentația;
• microbiota;
• stilul de viață;
• obezitatea;
• fumatul;
• activitatea fizică redusă;
• anumite medicamente.

Diverticulii nu se formează pentru că semințele intră și rămân blocate în peretele colonului.

Cine are un risc mai mare de diverticuloză

Riscul crește cu vârsta, dar diverticuloza poate apărea și la persoane mai tinere.

Pot contribui:

• predispoziția familială;
• dieta săracă în alimente vegetale și bogată în produse ultraprocesate;
• sedentarismul;
• obezitatea;
• fumatul;
• constipația și modificarea presiunii colonice;
• anumite particularități ale țesutului conjunctiv.

Prezența unui factor de risc nu înseamnă că persoana va dezvolta diverticulită.

Cine are risc mai mare de diverticulită sau complicații

Riscul poate fi influențat de:

• fumat;
• obezitate;
• activitate fizică redusă;
• utilizarea regulată a antiinflamatoarelor;
• utilizarea corticosteroizilor;
• tratamente imunosupresoare;
• boli cronice importante;
• episoade anterioare;
• vârsta și fragilitatea;
• modificările structurale ale colonului.

Pacienții imunodeprimați pot avea:

• simptome mai puțin evidente;
• risc mai mare de complicații;
• evoluție mai rapidă;
• nevoie mai frecventă de antibiotice, internare sau chirurgie.

Antiinflamatoarele cresc riscul?

Utilizarea regulată a antiinflamatoarelor nesteroidiene poate fi asociată cu un risc mai mare de diverticulită și sângerare.

Exemple:

• ibuprofen;
• diclofenac;
• naproxen;
• ketoprofen.

Nu lua frecvent aceste medicamente fără recomandare dacă ai antecedente de diverticulită.

Aspirina prescrisă pentru prevenirea unui infarct sau accident vascular cerebral nu trebuie oprită fără avizul medicului.

Riscul cardiovascular al opririi poate fi mai mare decât riscul digestiv.

Steroizii și imunosupresia

Corticosteroizii și alte tratamente care reduc răspunsul imun pot crește riscul unei evoluții complicate și pot masca febra sau semnele inflamatorii.

Pacienții care folosesc astfel de tratamente trebuie să solicite evaluare mai repede dacă apare o durere abdominală nouă.

Nucile și semințele provoacă diverticulită?

Nu există dovezi că nucile, semințele, porumbul sau popcornul trebuie eliminate pentru prevenirea diverticulitei.

Recomandarea veche de evitare a acestor alimente a pornit de la ipoteza că fragmentele lor ar putea bloca diverticulii. Această ipoteză nu a fost confirmată.

Aceste alimente pot face parte dintr-o alimentație sănătoasă dacă sunt tolerate.

O persoană care observă repetat simptome după un anumit aliment îl poate adapta individual, dar nu este necesară interzicerea preventivă a tuturor semințelor.

Cum este diagnosticată diverticulita

Diagnosticul se bazează pe:

• simptome;
• examen clinic;
• analize;
• investigații imagistice;
• excluderea altor afecțiuni.

Simptomele și examinarea nu pot confirma întotdeauna cu siguranță diagnosticul.

Examenul clinic

Medicul poate verifica:

• temperatura;
• tensiunea;
• pulsul;
• starea de hidratare;
• sensibilitatea abdominală;
• contractura musculară;
• distensia;
• zgomotele intestinale;
• existența unei formațiuni;
• alte semne de complicație.

În funcție de simptome pot fi necesare:

• evaluarea rectală;
• evaluarea urinară;
• examinarea ginecologică;
• alte examinări.

Ce analize pot fi recomandate

Pot fi utile:

• hemoleucograma;
• proteina C reactivă;
• funcția renală;
• electroliții;
• testele hepatice;
• sumarul de urină;
• testul de sarcină;
• alte analize în funcție de diagnostic.

Leucocitele și markerii inflamatori pot fi crescuți, dar rezultatele normale nu exclud complet o formă ușoară sau o prezentare atipică.

Analizele nu arată singure dacă există abces sau perforație.

Tomografia abdominală

Tomografia computerizată este investigația imagistică principală când:

• diagnosticul este incert;
• pacientul nu a avut anterior un episod confirmat imagistic;
• durerea este severă;
• există febră sau stare generală alterată;
• tratamentul nu funcționează;
• este suspectată o complicație;
• pacientul este imunodeprimat;
• este luată în calcul o intervenție.

Poate identifica:

• diverticulii;
• îngroșarea peretelui colonului;
• inflamația din jur;
• abcesul;
• aerul în afara intestinului;
• perforația;
• fistula;
• obstrucția;
• alte cauze ale durerii.

ACP recomandă tomografia atunci când există incertitudine diagnostică, iar AGA o recomandă și pentru evaluarea complicațiilor sau a pacienților care nu se ameliorează.

Este utilă ecografia abdominală

Ecografia poate identifica uneori:

• îngroșarea colonului;
• inflamația țesuturilor din jur;
• colecții;
• alte cauze abdominale.

Performanța depinde de:

• experiența medicului;
• localizarea segmentului;
• constituția pacientului;
• cantitatea de gaze;
• severitatea bolii.

O ecografie normală nu exclude diverticulita.

Tomografia este mai utilă când diagnosticul este neclar sau sunt suspectate complicații.

Este necesar RMN-ul

Rezonanța magnetică poate fi utilizată în anumite situații, inclusiv când se dorește evitarea radiațiilor.

Este mai puțin disponibilă în urgență și durează mai mult decât tomografia.

Alegerea depinde de contextul clinic, sarcină, vârstă și accesibilitate.

Colonoscopia diagnostichează diverticulita acută?

Colonoscopia poate identifica diverticulii, dar nu este investigația obișnuită pentru confirmarea unui episod acut.

În timpul inflamației, procedura poate fi:

• dificilă;
• dureroasă;
• asociată cu un risc mai mare de perforație;
• greu de interpretat.

De aceea, colonoscopia este de regulă amânată până după remiterea episodului.

Clinica Prevencia nu efectuează colonoscopii. Gastroenterologul poate realiza evaluarea inițială și poate recomanda procedura într-o unitate specializată, după ce episodul acut s-a rezolvat.

Cu ce poate fi confundată diverticulita

Simptomele se pot suprapune cu:

• apendicita;
• cancerul colorectal;
• colita ischemică;
• boala Crohn;
• rectocolita;
• infecțiile intestinale;
• constipația severă;
• sindromul de intestin iritabil;
• obstrucția;
• infecția urinară;
• calculii renali;
• boala inflamatorie pelvină;
• chistul ovarian;
• sarcina ectopică;
• endometrioza;
• hernia;
• alte boli abdominale.

Acesta este unul dintre motivele pentru care diagnosticul nu trebuie pus numai după localizarea durerii.

Când trebuie să mergi urgent la medic

Solicită evaluare urgentă dacă apar:

• durere abdominală severă;
• durere care se intensifică;
• abdomen rigid;
• sensibilitate importantă la atingere;
• febră înaltă;
• frisoane;
• vărsături repetate;
• imposibilitatea consumului de lichide;
• abdomen foarte umflat;
• imposibilitatea eliminării gazelor;
• lipsa scaunului asociată cu vărsături;
• sânge în cantitate mare;
• amețeală;
• leșin;
• confuzie;
• puls rapid;
• scăderea tensiunii;
• urină foarte puțină;
• deteriorarea stării generale.

Pragul de prezentare trebuie să fie mai scăzut la:

• persoanele imunodeprimate;
• pacienții care folosesc corticosteroizi;
• persoanele vârstnice sau fragile;
• gravide;
• pacienții cu boli renale, cardiace sau diabet dezechilibrat;
• persoanele care au avut anterior diverticulită complicată.

Cum se tratează diverticulita necomplicată

Tratamentul depinde de severitate și de riscul individual.

Poate include:

• repaus relativ;
• hidratare;
• alimentație adaptată temporar;
• controlul durerii;
• monitorizare;
• antibiotice în situațiile în care sunt indicate;
• reevaluare dacă simptomele nu se ameliorează.

Majoritatea pacienților selectați cu forme necomplicate pot fi tratați ambulatoriu. ACP recomandă gestionarea în afara spitalului pentru majoritatea pacienților stabili, dacă pot fi monitorizați în siguranță.

Sunt necesare întotdeauna antibiotice?

Nu.

Antibioticele pot fi utilizate selectiv, nu automat, la pacienții care sunt:

• imunocompetenți;
• stabili;
• cu diverticulită ușoară;
• fără abces, perforație sau alte complicații;
• capabili să se hidrateze;
• fără vărsături persistente;
• fără semne de sepsis;
• fără boli asociate instabile.

Studiile și ghidurile moderne arată că inflamația din formele ușoare necomplicate nu necesită întotdeauna tratament antibiotic.

Decizia aparține medicului după confirmarea tabloului și evaluarea riscului.

Când sunt recomandate antibioticele

Antibioticele sunt recomandate sau luate mai serios în calcul dacă există:

• imunosupresie;
• diverticulită complicată;
• abces;
• perforație;
• obstrucție;
• sepsis;
• stare generală alterată;
• vărsături persistente;
• simptome care nu se ameliorează;
• inflamație biologică importantă;
• fragilitate;
• boli asociate semnificative;
• risc crescut de progresie.

AGA și ACP susțin omiterea antibioticelor numai la pacienți atent selectați cu forme ușoare necomplicate, nu în orice episod.

Nu lua antibiotice rămase de la un episod anterior. Alegerea medicamentului, durata și necesitatea acestuia depind de situația actuală.

Ce regim se recomandă în episodul acut

În primele zile, dacă mesele solide accentuează durerea sau greața, medicul poate recomanda temporar:

• lichide clare;
• supe strecurate;
• apă;
• ceai;
• soluții de rehidratare;
• alte lichide tolerate.

Alimentația trebuie diversificată pe măsură ce simptomele se ameliorează.

O dietă exclusiv lichidă nu trebuie menținută mult timp fără supraveghere, deoarece nu oferă suficiente proteine și calorii.

AGA recomandă lichide clare pentru confort în faza acută necomplicată, cu avansarea alimentației pe măsură ce starea se îmbunătățește.

Contactează medicul dacă:

• nu poți trece treptat la alimente;
• nu tolerezi lichidele;
• durerea crește;
• apar vărsături;
• simptomele nu încep să se amelioreze în câteva zile.

Ce medicamente pot fi utilizate pentru durere

Analgezicul trebuie ales în funcție de:

• severitatea durerii;
• bolile asociate;
• funcția renală;
• tratamentul anticoagulant;
• riscul de sângerare;
• eventualele alergii.

Antiinflamatoarele nesteroidiene nu sunt, în general, alegerea preferată la persoanele cu boală diverticulară, mai ales pentru utilizare repetată.

Opioidele pot încetini tranzitul și pot masca agravarea unei complicații. Utilizarea lor trebuie controlată medical.

Durerea severă care necesită doze repetate de analgezic poate indica necesitatea reevaluării, nu doar intensificarea tratamentului acasă.

Când este necesară internarea

Internarea poate fi necesară dacă pacientul:

• are durere severă;
• nu poate consuma lichide;
• varsă repetat;
• este deshidratat;
• are semne de sepsis;
• are o complicație;
• este imunodeprimat;
• are boli asociate instabile;
• nu se poate îngriji sau monitoriza acasă;
• nu răspunde la tratamentul ambulatoriu;
• are nevoie de antibiotic intravenos;
• necesită drenaj sau chirurgie.

NIDDK recomandă tratament spitalicesc pentru formele severe, complicate sau cu risc crescut de complicații.

Cum se tratează abcesul diverticular

Abcesul este o colecție de puroi formată în apropierea colonului inflamat.

Poate produce:

• durere persistentă;
• febră;
• frisoane;
• sensibilitate;
• leucocite crescute;
• lipsa răspunsului la tratament.

Tratamentul depinde de dimensiune, localizare și starea pacientului.

Poate include:

• antibiotice;
• drenaj ghidat imagistic;
• chirurgie;
• monitorizare în spital.

Abcesele mici pot răspunde uneori la antibiotice. Cele mai mari sau cele care nu se ameliorează pot necesita drenaj.

După vindecare, necesitatea unei operații elective este analizată individual.

Ce este perforația

Perforația înseamnă formarea unei rupturi în peretele colonului.

O perforație mică poate fi limitată de țesuturile din jur și poate produce inflamație locală sau abces.

O perforație liberă permite conținutului intestinal să ajungă în abdomen și poate produce peritonită.

Semnele posibile sunt:

• durere bruscă și severă;
• abdomen rigid;
• febră;
• puls rapid;
• tensiune scăzută;
• confuzie;
• stare generală gravă.

Perforația liberă este o urgență chirurgicală.

Ce este peritonita

Peritonita reprezintă inflamarea învelișului cavității abdominale.

Poate apărea după perforarea colonului.

Manifestările includ:

• durere intensă;
• abdomen rigid;
• agravarea durerii la mișcare;
• febră;
• greață;
• vărsături;
• puls rapid;
• stare de șoc.

Necesită tratament imediat în spital.

Ce este fistula diverticulară

Inflamația poate forma o comunicare anormală între colon și un organ apropiat.

Fistulele pot apărea între:

• colon și vezica urinară;
• colon și vagin;
• două segmente intestinale;
• colon și piele;
• alte structuri.

Fistula dintre colon și vezică poate produce:

• infecții urinare repetate;
• aer eliminat prin urină;
• miros sau materii fecale în urină;
• usturime;
• febră.

Fistula către vagin poate produce:

• eliminarea de gaze;
• secreții;
• infecții;
• materii fecale prin vagin.

Fistulele necesită evaluare chirurgicală.

Stenoza și obstrucția

Inflamația repetată și cicatrizarea pot îngusta colonul.

Pot apărea:

• constipație progresivă;
• scaune mai dificil de eliminat;
• crampe;
• balonare;
• durere după masă;
• vărsături;
• lipsa gazelor.

Trebuie diferențiată o stenoză benignă de o tumoră colorectală.

Colonoscopia, tomografia și biopsiile pot fi necesare după remiterea fazei acute.

Obstrucția completă necesită evaluare urgentă.

Când este necesară operația

Chirurgia poate fi necesară în:

• perforație;
• peritonită;
• obstrucție;
• fistulă;
• stenoză;
• abces care nu poate fi controlat;
• sepsis;
• suspiciune de cancer;
• episoade recurente care afectează sever viața;
• simptome persistente și leziuni structurale;
• situații particulare la pacienți imunodeprimați.

Operația poate fi:

• urgentă;
• efectuată după controlul inflamației;
• planificată electiv.

În funcție de situație, chirurgul poate îndepărta segmentul afectat și poate:

• reconecta colonul;
• realiza temporar o stomă;
• realiza o stomă permanentă în cazuri selectate.

Este obligatorie operația după două episoade?

Nu.

Recomandarea veche de a opera automat după un anumit număr de episoade nu mai este aplicată universal.

Decizia trebuie individualizată în funcție de:

• severitatea episoadelor;
• existența complicațiilor;
• frecvența internărilor;
• impactul asupra vieții;
• riscul operator;
• imunitate;
• vârstă biologică;
• alte boli;
• preferințele pacientului.

Operația reduce, dar nu elimină complet riscul unor simptome sau episoade ulterioare.

AGA recomandă ca rezecția electivă să fie personalizată și discutată în funcție de severitate, valori și riscuri, nu recomandată numai pe baza numărului de atacuri.

Este necesară colonoscopia după diverticulită

Necesitatea depinde de:

• dacă episodul a fost complicat;
• dacă a fost primul episod;
• certitudinea diagnosticului imagistic;
• existența semnelor de alarmă;
• calitatea și data ultimei colonoscopii;
• vârsta și riscul de cancer colorectal;
• evoluția simptomelor.

Colonoscopia este recomandată mai ales după un episod complicat sau când pacientul nu are o examinare recentă de bună calitate.

În unele ghiduri este luată în calcul și după primul episod necomplicat, dacă nu există o colonoscopie recentă și diagnosticul trebuie diferențiat de o tumoră.

Procedura este amânată, de regulă, cel puțin șase până la opt săptămâni sau până la remiterea completă a simptomelor.

Colonoscopia poate fi efectuată mai devreme dacă există semne de alarmă și medicul consideră că beneficiul depășește riscul.

Care sunt semnele de alarmă după episod

Investigațiile trebuie prioritizate dacă apar:

• sânge în scaun;
• anemie;
• deficit de fier;
• scădere involuntară în greutate;
• modificarea persistentă a calibrului scaunului;
• simptome progresive;
• durere care nu se remite;
• masă abdominală;
• antecedente familiale de cancer colorectal;
• rezultat FIT pozitiv;
• lipsa răspunsului la tratament.

De ce persistă durerea după diverticulită

Unele persoane continuă să aibă:

• durere;
• balonare;
• tranzit modificat;
• sensibilitate;
• teamă de recidivă,

după ce inflamația acută s-a rezolvat.

Cauzele posibile includ:

• inflamație persistentă;
• stenoză;
• fistulă;
• abces;
• constipație;
• hipersensibilitate viscerală;
• sindrom de intestin iritabil postinflamator;
• altă afecțiune digestivă.

AGA recomandă excluderea inflamației persistente și a leziunilor structurale prin imagistică și endoscopie la pacienții cu simptome cronice după diverticulită. Dacă acestea lipsesc, poate fi implicată hipersensibilitatea viscerală.

Antibioticele repetate nu trebuie administrate automat pentru orice durere recurentă fără confirmarea inflamației.

Diverticulita poate reveni?

Da.

Un episod anterior crește probabilitatea unui alt episod, dar mulți pacienți nu dezvoltă recidive frecvente sau complicații.

Riscul individual depinde de:

• vârstă;
• fumat;
• greutate;
• activitate fizică;
• alimentație;
• imunitate;
• severitatea episodului;
• istoricul complicațiilor;
• factori genetici.

Episoadele repetate nu sunt întotdeauna mai severe decât primul.

Complicațiile grave pot apărea chiar la primul episod, motiv pentru care prevenția și decizia chirurgicală nu se bazează doar pe numărul recidivelor.

Cum poate fi redus riscul de recidivă

Măsurile generale includ:

• alimentație de bună calitate;
• aport adecvat de fibre după vindecarea episodului;
• activitate fizică;
• menținerea unei greutăți sănătoase;
• renunțarea la fumat;
• evitarea utilizării frecvente a antiinflamatoarelor;
• tratarea constipației;
• controlul bolilor cronice.

Aceste măsuri reduc riscul, dar nu îl elimină complet.

Ce alimentație este recomandată după vindecare

După remiterea inflamației, poate fi recomandată o alimentație bogată în surse naturale de fibre:

• legume;
• fructe;
• leguminoase;
• cereale integrale;
• nuci;
• semințe.

Fibrele trebuie crescute progresiv, mai ales dacă alimentația anterioară a fost săracă în fibre.

Creșterea bruscă poate produce:

• balonare;
• gaze;
• crampe;
• tranzit accelerat.

Hidratarea trebuie adaptată aportului de fibre.

NIDDK recomandă frecvent o alimentație mai bogată în fibre pentru persoanele cu simptome cronice de boală diverticulară sau antecedente de diverticulită.

Sunt utile suplimentele de fibre

Psyllium și alte fibre solubile pot ajuta unele persoane, în special dacă alimentația nu oferă o cantitate suficientă.

Suplimentul nu înlocuiește complet o dietă variată.

Doza trebuie crescută treptat și adaptată:

• tranzitului;
• balonării;
• aportului de lichide;
• bolilor asociate.

Fibrele nu trebuie începute sau crescute agresiv în timpul unui episod acut ori dacă există suspiciunea unei stenoze sau obstrucții.

Trebuie evitată carnea roșie

Un consum foarte mare și frecvent de carne roșie, în special în cadrul unei alimentații sărace în alimente vegetale, poate fi asociat cu un risc mai mare de diverticulită.

Nu este obligatorie eliminarea completă.

Este mai utilă îmbunătățirea modelului alimentar general:

• mai multe legume;
• fructe;
• cereale integrale;
• leguminoase;
• pește;
• surse variate de proteine;
• mai puține produse ultraprocesate.

Ajută probioticele

Nu există dovezi suficiente pentru recomandarea probioticelor ca metodă standard de prevenire a recidivei diverticulitei.

Unele persoane pot observa modificarea balonării sau tranzitului, dar efectul depinde de produs și de cauza simptomelor.

Probioticele nu tratează:

• abcesul;
• perforația;
• inflamația acută severă;
• obstrucția.

Ajută rifaximina

Rifaximina este utilizată în unele țări și contexte pentru simptomele bolii diverticulare.

Dovezile privind prevenirea episoadelor acute recurente nu susțin utilizarea sa automată la fiecare pacient.

Curele periodice nu trebuie începute fără o evaluare clară a simptomelor, deoarece durerea poate proveni din:

• sindrom de intestin iritabil;
• constipație;
• inflamație persistentă;
• stenoză;
• altă boală.

Ajută mesalazina

Mesalazina nu este recomandată ca tratament de rutină pentru prevenirea recurenței diverticulitei.

Este un medicament utilizat în principal în anumite boli inflamatorii intestinale, nu un tratament standard pentru diverticuloză.

Se poate face sport

Da.

Activitatea fizică regulată este asociată cu sănătate digestivă și cardiovasculară mai bună și poate contribui la reducerea riscului de recidivă.

După un episod acut:

• începe gradual;
• evită efortul intens dacă durerea persistă;
• respectă recomandările după drenaj sau operație;
• crește intensitatea pe măsură ce starea se normalizează.

Întrebări frecvente

Diverticuloza este o boală gravă?

De obicei, nu. Majoritatea persoanelor nu dezvoltă simptome sau complicații.

Diverticuloza se transformă în cancer?

Nu. Diverticulii nu se transformă în cancer, dar cancerul colorectal poate produce simptome asemănătoare și trebuie exclus când există indicații.

Diverticulita este cancer?

Nu. Este o inflamație a diverticulilor.

Diverticulita este contagioasă?

Nu.

Durerea în partea stângă înseamnă diverticulită?

Nu automat. Pot exista cauze digestive, urinare, ginecologice sau musculoscheletale.

Diverticulita poate apărea fără febră?

Da.

Poate provoca durere în partea dreaptă?

Da, dacă diverticulii afectați se află în partea dreaptă a colonului.

Diverticulita produce diaree sau constipație?

Poate produce oricare dintre acestea.

Diverticuloza provoacă sânge?

Diverticulii pot produce sângerare, de obicei nedureroasă. Sângele trebuie evaluat deoarece poate avea și alte cauze.

Este necesară tomografia la fiecare episod?

Nu neapărat, dacă există un episod anterior confirmat, tabloul este tipic și evoluția este ușoară. Este importantă când diagnosticul este incert, simptomele sunt severe sau sunt suspectate complicații.

Ecografia poate confirma diagnosticul?

Poate ajuta în mâini experimentate, dar o ecografie normală nu exclude diverticulita.

Colonoscopia se face în timpul crizei?

De regulă, nu. Este amânată până după remiterea inflamației.

Trebuie făcută colonoscopie după fiecare episod?

Nu automat. Necesitatea depinde de severitate, istoricul colonoscopic, vârstă, factori de risc și semne de alarmă.

Toți pacienții au nevoie de antibiotic?

Nu. Unii pacienți imunocompetenți cu forme ușoare necomplicate pot fi monitorizați fără antibiotic.

Pot decide singur să nu iau antibioticul prescris?

Nu. Decizia trebuie luată după evaluarea severității și a factorilor de risc.

Ce pot mânca în timpul episodului?

Lichidele și alimentele ușor tolerate pot fi utilizate temporar, cu revenirea progresivă la alimentația normală pe măsură ce durerea se reduce.

Semințele trebuie evitate?

Nu există o recomandare generală de evitare a semințelor, nucilor sau popcornului.

Trebuie să evit fibrele?

În episodul acut sau într-o stenoză pot fi reduse temporar. După vindecare sunt frecvent recomandate sursele de fibre tolerate.

Constipația provoacă diverticulită?

Relația nu este atât de simplă. Constipația și presiunea colonică pot contribui la simptome, dar nu reprezintă singura cauză.

Probioticele previn recidiva?

Nu există suficiente dovezi pentru a fi recomandate ca metodă standard.

Rifaximina previne diverticulita?

Nu este recomandată automat tuturor pacienților pentru prevenirea episoadelor acute.

Când este necesară operația?

În complicații sau când episoadele și simptomele afectează sever viața. Decizia este individualizată.

Este obligatorie operația după al doilea episod?

Nu.

Operația elimină definitiv riscul?

Reduce riscul legat de segmentul îndepărtat, dar nu garantează dispariția tuturor simptomelor și nu exclude formarea diverticulilor în alte segmente.

Pot rămâne dureri după vindecare?

Da. Trebuie excluse inflamația persistentă și complicațiile. Dacă acestea lipsesc, poate exista hipersensibilitate viscerală sau o tulburare funcțională.

Când trebuie să mă îngrijorez?

Când durerea este severă sau progresivă, apare febră, vărsături, abdomen foarte umflat, lipsa gazelor, sânge, amețeală ori deteriorarea stării generale.

Când este necesară reevaluarea

Contactează medicul dacă:

• durerea nu începe să se amelioreze;
• durerea revine după o ameliorare inițială;
• apare febră;
• nu poți consuma lichide;
• apar vărsături;
• abdomenul se umflă;
• nu mai elimini gaze;
• apare sânge;
• te simți amețit sau foarte slăbit;
• apar reacții adverse la antibiotic;
• simptomele persistă după finalizarea tratamentului;
• ai episoade repetate;
• tranzitul rămâne modificat;
• pierzi în greutate;
• apare anemie;
• nu ai efectuat investigația recomandată după episod;
• diagnosticul nu a fost confirmat imagistic;
• folosești corticosteroizi sau tratamente imunosupresoare.

Diverticuloza nu trebuie tratată ca o boală gravă atunci când este descoperită întâmplător, dar nici orice durere nouă nu trebuie pusă automat pe seama diverticulilor. Diferențierea dintre o variație fără simptome, o inflamație necomplicată și o formă complicată permite evitarea atât a antibioticelor inutile, cât și a întârzierii unui tratament urgent.

Surse medicale

• American Gastroenterological Association — actualizarea de practică privind managementul medical al diverticulitei colonice.
• American College of Physicians — ghidurile privind diagnosticul, tratamentul ambulatoriu și evaluarea colonoscopică după diverticulită.
• National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases — informații despre definiția, simptomele, diagnosticul, tratamentul și alimentația în boala diverticulară.
• American Society of Colon and Rectal Surgeons — informații despre boala diverticulară și tratamentul complicațiilor.