Intoleranța la lactoză este apariția unor simptome digestive după consumul unei cantități de lactoză pe care intestinul nu o poate digera și absorbi suficient.

Lactoza este zahărul natural din laptele mamiferelor. Pentru a fi absorbită, trebuie descompusă în intestinul subțire de enzima numită lactază.

Când activitatea lactazei este redusă, o parte din lactoză ajunge nedigerată în colon. Bacteriile intestinale o fermentează și produc gaze, iar lactoza neabsorbită atrage apă în intestin. Pot apărea astfel balonare, flatulență, crampe, zgomote intestinale și diaree.

Intoleranța nu este același lucru cu alergia la proteinele laptelui. Nu produce anafilaxie și, în majoritatea cazurilor, nu impune eliminarea completă și definitivă a tuturor lactatelor.

Multe persoane tolerează o anumită cantitate de lactoză, mai ales dacă este consumată în porții mici, împreună cu alte alimente sau sub forma unor produse cu un conținut mai redus de lactoză. Obiectivul nu este o dietă cât mai restrictivă, ci identificarea nivelului individual de toleranță, cu menținerea unui aport adecvat de proteine, calciu și vitamina D.

Pentru orientare asupra consultației și investigațiilor digestive, poți consulta ghidul complet de gastroenterologie.

Pe scurt

Lactoza este zahărul natural din lapte.
Lactaza este enzima care descompune lactoza în intestinul subțire.
Malabsorbția lactozei înseamnă că lactoza nu este digerată complet.
Intoleranța la lactoză înseamnă că malabsorbția produce simptome.
O persoană poate avea un test pozitiv fără să prezinte intoleranță clinică.
Simptomele frecvente sunt balonarea, gazele, crampele și diareea.
Intensitatea depinde de cantitatea consumată și de toleranța individuală.
Intoleranța nu este același lucru cu alergia la proteinele laptelui.
Majoritatea persoanelor nu trebuie să elimine toate produsele lactate.
Iaurtul și brânzeturile maturate sunt adesea mai bine tolerate decât laptele.
Laptele fără lactoză conține în continuare proteinele laptelui.
Testul respirator cu hidrogen și metan poate confirma malabsorbția în situații selectate.
Simptomele trebuie înregistrate în timpul testului pentru a demonstra intoleranța, nu doar malabsorbția.
Intoleranța apărută recent poate fi secundară unei boli a intestinului subțire.
Sângele în scaun, febra, anemia și scăderea în greutate nu trebuie atribuite intoleranței la lactoză.

Ce este lactoza

Lactoza este un carbohidrat format din două molecule mai mici:

glucoză;
galactoză.

Se găsește în:

laptele de vacă;
laptele de capră;
laptele de oaie;
laptele uman;
numeroase produse preparate din lapte;
unele alimente procesate;
anumite medicamente, în cantități de obicei mici.

Pentru a putea trece prin peretele intestinal, lactoza trebuie descompusă în glucoză și galactoză.

Această reacție este realizată de lactază, o enzimă situată la suprafața celulelor mucoasei intestinului subțire.

Ce se întâmplă când lactaza este redusă

Lactoza care nu este descompusă rămâne în lumenul intestinal.

Aceasta poate produce simptome prin două mecanisme principale:

atrage apă în intestin și poate înmuia scaunul;
este fermentată de bacteriile colonului, care produc gaze și alți metaboliți.

Pot apărea:

balonare;
flatulență;
crampe;
zgomote intestinale;
diaree;
urgență la defecație;
greață;
senzație de plenitudine.

Cantitatea de lactoză neabsorbită nu explică singură intensitatea simptomelor. Contează și:

doza consumată;
viteza tranzitului;
compoziția microbiotei;
consumarea lactozei împreună cu alte alimente;
sensibilitatea intestinului;
existența sindromului de intestin iritabil;
așteptările și experiențele anterioare ale pacientului.

Malabsorbție sau intoleranță la lactoză?

Cele două noțiuni nu sunt identice.

Malabsorbția lactozei

Înseamnă că intestinul subțire nu descompune și nu absoarbe complet lactoza consumată.

Aceasta poate fi demonstrată printr-un test respirator.

O persoană poate avea malabsorbție fără să prezinte simptome relevante în viața de zi cu zi.

Intoleranța la lactoză

Înseamnă că ingestia lactozei produce simptome digestive deranjante.

Pentru diagnostic trebuie demonstrată relația dintre:

consum;
cantitate;
momentul apariției simptomelor;
ameliorarea după reducere;
reapariția după reintroducere;
rezultatele testelor, când acestea sunt necesare.

Ghidul european pentru testele respiratorii recomandă evaluarea simultană a simptomelor. Creșterea hidrogenului sau metanului fără apariția manifestărilor arată malabsorbție, dar nu confirmă automat intoleranța clinică.

Care sunt simptomele

Manifestările apar, de regulă, după consumul unor alimente sau băuturi care conțin lactoză.

Pot începe de la aproximativ o jumătate de oră până la câteva ore după masă, în funcție de cantitate, tranzit și compoziția mesei.

Balonarea

Pacientul poate simți:

presiune;
abdomen plin;
întindere;
creșterea circumferinței abdominale;
nevoia de a elimina gaze.

Balonarea nu confirmă singură intoleranța. Poate apărea și în:

sindromul de intestin iritabil;
constipație;
boala celiacă;
suprapopulare bacteriană intestinală;
alte intoleranțe;
consumul rapid al meselor;
numeroase alte afecțiuni.

Articolul despre balonarea persistentă explică situațiile în care acest simptom necesită o evaluare mai largă.

Gazele

Fermentarea lactozei poate produce:

hidrogen;
dioxid de carbon;
metan;
alte substanțe.

Cantitatea eliminată nu reflectă întotdeauna severitatea problemei.

Unele persoane produc mult gaz, dar au simptome reduse. Altele au o sensibilitate intestinală crescută și percep durere sau presiune la volume mai mici.

Crampele abdominale

Durerea poate fi:

difuză;
sub formă de crampă;
în partea inferioară a abdomenului;
asociată cu zgomote intestinale;
ameliorată după eliminarea gazelor sau scaun.

Durerea intensă, progresivă sau localizată într-un singur punct nu trebuie atribuită automat lactozei.

Diareea

Lactoza neabsorbită atrage apă în intestin și poate produce:

scaun moale;
scaun apos;
urgență;
mai multe scaune după masă.

Diareea apare mai frecvent după cantități mai mari de lactoză.

Dacă persistă și în zilele fără lactate, trezește pacientul noaptea, conține sânge sau este asociată cu scădere în greutate, trebuie investigată ca diaree cronică.

Greața

Unele persoane pot prezenta:

greață;
plenitudine;
lipsa poftei de mâncare;
rar, vărsături.

Vărsăturile repetate nu reprezintă manifestarea obișnuită a intoleranței la lactoză și necesită evaluarea altor cauze.

Constipația poate apărea?

Intoleranța este asociată mai frecvent cu scaune moi sau diaree.

Unele persoane pot raporta constipație, mai ales dacă:

produc predominant metan;
au sindrom de intestin iritabil cu constipație;
elimină lactatele și reduc simultan alte alimente;
au o altă tulburare de tranzit.

Constipația nu trebuie folosită ca argument suficient pentru diagnostic.

Simptomele apar de fiecare dată?

Nu neapărat.

Toleranța poate varia în funcție de:

cantitatea de lactoză;
tipul produsului;
dimensiunea mesei;
consumarea produsului pe stomacul gol;
asocierea cu grăsimi, proteine și fibre;
starea intestinului în perioada respectivă;
un episod recent de gastroenterită;
nivelul de stres;
alte alimente consumate simultan.

O persoană poate tolera iaurtul sau o cantitate mică de lapte în mâncare, dar nu un pahar mare de lapte consumat rapid.

Care sunt tipurile de deficit de lactază

Hipolactazia primară a adultului

Este cea mai frecventă formă.

Activitatea lactazei este ridicată în primii ani de viață, când laptele reprezintă o parte importantă a alimentației. La multe persoane, aceasta scade treptat după copilărie.

Momentul și gradul reducerii sunt influențate genetic.

Simptomele pot deveni evidente:

în adolescență;
la vârsta adultă;
mai târziu, dacă aportul de lactoză crește sau intestinul devine mai sensibil.

Scăderea activității lactazei nu este în sine o boală. Devine intoleranță atunci când produce simptome relevante.

Intoleranța secundară

Mucoasa intestinului subțire poate reduce temporar sau persistent producția de lactază după o leziune.

Cauzele posibile includ:

gastroenterită;
boala celiacă;
boala Crohn cu afectarea intestinului subțire;
giardioză;
alte infecții;
malnutriție severă;
intervenții chirurgicale;
radioterapie;
chimioterapie;
alte boli ale mucoasei intestinale.

Lactaza este una dintre enzimele care pot fi afectate relativ devreme și se pot reface mai lent.

În forma secundară, tratamentul bolii de bază poate permite recuperarea parțială sau completă a toleranței.

Deficitul congenital de lactază

Este o boală genetică foarte rară în care nou-născutul produce foarte puțină lactază sau deloc.

Manifestările încep după primele mese cu lapte și pot include:

diaree apoasă severă;
deshidratare;
pierdere în greutate;
imposibilitatea creșterii normale.

Necesită evaluare pediatrică imediată și alimentație specială.

Nu trebuie confundată cu simptomele digestive obișnuite ale sugarului.

Deficitul de dezvoltare

Copiii născuți prematur pot avea temporar o activitate mai redusă a lactazei, deoarece intestinul nu a ajuns la maturitatea completă.

Toleranța se poate îmbunătăți pe măsură ce intestinul se maturizează.

Cine are un risc mai mare

Probabilitatea deficitului primar de lactază diferă între populații și este influențată genetic.

Intoleranța secundară este mai probabilă la persoanele cu:

boală celiacă;
boală Crohn;
infecție intestinală recentă;
intervenții pe intestinul subțire;
tratamente care afectează mucoasa;
malnutriție;
diaree cronică.

Faptul că o persoană aparține unei anumite populații nu confirmă diagnosticul și nu justifică eliminarea preventivă a lactatelor.

Intoleranța poate apărea brusc?

Da.

Simptomele pot deveni vizibile aparent brusc dacă:

activitatea lactazei a scăzut treptat până sub un prag;
a crescut cantitatea de lapte consumată;
a apărut o gastroenterită;
există o boală a intestinului subțire;
tranzitul intestinal s-a modificat;
s-a instalat un sindrom de intestin iritabil;
dieta s-a schimbat.

O intoleranță nou apărută, severă sau asociată cu scădere în greutate și anemie necesită căutarea unei cauze secundare.

Intoleranța și alergia la lapte sunt același lucru?

Nu.

Intoleranța la lactoză

implică digestia unui zahăr;
produce simptome predominant digestive;
depinde de cantitatea consumată;
nu implică o reacție alergică;
nu produce de obicei urticarie sau dificultăți respiratorii;
permite adesea consumarea unor cantități mici.

Alergia la proteinele laptelui

este o reacție imunologică;
implică proteine precum cazeina sau zerul;
poate produce simptome digestive, cutanate și respiratorii;
poate produce urticarie;
poate provoca umflarea buzelor sau limbii;
poate determina wheezing;
poate provoca anafilaxie;
poate apărea după cantități foarte mici.

Laptele fără lactoză conține în continuare proteinele laptelui și nu este sigur pentru o persoană cu alergie la acestea.

Dificultățile respiratorii, umflarea limbii, starea de leșin sau reacția rapidă după consum necesită apelarea serviciului 112.

Intoleranță, alergie sau sensibilitate la gluten?

Simptome precum balonarea, crampele și diareea se pot suprapune.

Trebuie diferențiate:

intoleranța la lactoză;
boala celiacă;
alergia la grâu;
sensibilitatea non-celiacă la grâu sau gluten;
sindromul de intestin iritabil;
alte intoleranțe.

Diferențele sunt explicate în articolul despre sensibilitatea la gluten și alte intoleranțe.

Boala celiacă poate provoca și intoleranță secundară la lactoză. În această situație, toleranța se poate îmbunătăți după vindecarea mucoasei prin dieta fără gluten corect indicată.

Nu elimina simultan glutenul și lactoza înaintea analizelor, deoarece poate deveni dificil de stabilit ce problemă există și ce modificare a ajutat.

Cum se stabilește diagnosticul

Diagnosticul începe cu istoricul simptomelor și al alimentației.

Medicul va întreba:

ce produse declanșează simptomele;
ce cantitate este consumată;
cât timp trece până la apariția manifestărilor;
dacă simptomele apar și fără lactate;
dacă laptele fără lactoză este mai bine tolerat;
dacă iaurtul și brânzeturile sunt tolerate;
dacă există diaree nocturnă;
dacă există sânge;
dacă greutatea s-a modificat;
dacă a existat o infecție recentă;
dacă există boală celiacă sau Crohn;
ce medicamente și suplimente sunt utilizate;
dacă există reacții cutanate sau respiratorii.

Jurnalul alimentar

Un jurnal de una-două săptămâni poate include:

alimentele consumate;
cantitățile aproximative;
ora mesei;
momentul simptomelor;
intensitatea balonării;
scaunele;
alte alimente fermentabile;
medicamentele.

Jurnalul poate arăta că simptomele apar:

numai după lapte;
după cantități mari;
și după alimente fără lactoză;
după mese bogate în mai mulți carbohidrați fermentabili;
independent de alimentație.

Nu este necesară monitorizarea obsesivă pe termen lung.

Proba de reducere și reintroducere

Medicul poate recomanda o reducere temporară a lactozei.

În mod ideal, aceasta este urmată de o reintroducere controlată.

Un rezultat sugestiv înseamnă:

simptomele se reduc când lactoza este limitată;
simptomele reapar după o cantitate relevantă;
reacția se repetă;
alte cauze nu explică mai bine manifestările.

Eliminarea fără reintroducere poate produce o asociere falsă. Simptomele digestive fluctuează și se pot ameliora întâmplător sau prin modificarea altor componente ale dietei.

În evaluarea diareei cronice, ghidurile britanice consideră rezonabilă testarea respiratorie sau o retragere alimentară orientată atunci când este suspectată maldigestia lactozei.

Testul respirator cu hidrogen și metan

Testul respirator este investigația neinvazivă folosită cel mai frecvent pentru demonstrarea malabsorbției lactozei.

Pacientul:

se prezintă după pregătirea indicată;
oferă o probă inițială de aer expirat;
consumă o soluție standardizată de lactoză;
oferă probe repetate de aer expirat;
notează simptomele apărute.

Dacă lactoza ajunge nedigerată în colon, fermentarea poate crește concentrația hidrogenului sau metanului în aerul expirat.

Testul trebuie interpretat împreună cu simptomele.

Cum te pregătești pentru test

Instrucțiunile pot varia între laboratoare.

Pot include:

repaus alimentar înaintea testului;
evitarea fumatului;
evitarea efortului fizic în timpul examinării;
restricții alimentare în ziua precedentă;
amânarea după antibiotice;
modificarea temporară a unor laxative sau probiotice;
igiena orală conform protocolului.

Nu întrerupe medicamente prescrise fără acord medical.

Respectarea exactă a protocolului laboratorului este importantă, deoarece pregătirea incorectă poate modifica rezultatul.

Ce înseamnă un test pozitiv

Un test poate demonstra că lactoza nu a fost absorbită complet.

Pentru diagnosticul intoleranței trebuie analizat și dacă au apărut:

balonare;
durere;
gaze;
diaree;
alte simptome tipice.

Un test pozitiv fără simptome poate reprezenta malabsorbție bine tolerată.

Simptomele fără modificarea gazelor respiratorii pot avea alte explicații sau pot apărea la persoane care produc cantități reduse de hidrogen. Interpretarea trebuie făcută de medic și de laborator.

Testul poate avea rezultate greșite?

Da.

Rezultatele pot fi influențate de:

pregătire incorectă;
antibiotice recente;
tranzit foarte rapid;
suprapopulare bacteriană intestinală;
producție redusă de hidrogen;
nerespectarea repausului alimentar;
fumat;
efort;
doza utilizată;
metoda laboratorului.

Un rezultat trebuie corelat cu viața reală. O doză mare administrată în test poate produce simptome la o persoană care tolerează porțiile obișnuite.

Testul genetic

Testarea genetică poate identifica anumite variante asociate cu persistența sau scăderea activității lactazei la vârsta adultă.

Limitările sunt importante:

nu arată dacă pacientul are simptome;
nu detectează intoleranța secundară;
nu diagnostichează deficitul produs de boala celiacă sau Crohn;
interpretarea depinde de originea genetică;
nu înlocuiește evaluarea alimentară.

Nu este necesar de rutină pentru majoritatea pacienților.

Testul glicemiei după lactoză

Uneori poate fi măsurată creșterea glicemiei după administrarea lactozei.

Metoda este mai puțin utilizată, deoarece performanța poate fi influențată de numeroși factori și oferă, în general, mai puține informații decât testul respirator.

Analizele din scaun

Nu există o analiză obișnuită din scaun care să confirme intoleranța la lactoză la adult.

Analizele din scaun pot fi recomandate pentru excluderea altor cauze, precum:

infecții;
paraziți;
inflamație intestinală;
sângerare;
insuficiență pancreatică.

La sugari și copii mici pot exista teste speciale utilizate în anumite contexte, dar acestea trebuie indicate de pediatru.

Este necesară gastroscopia?

Gastroscopia nu este investigația obișnuită pentru intoleranța primară la lactoză.

Poate fi recomandată dacă există suspiciunea unei boli a intestinului subțire, precum:

boala celiacă;
inflamație duodenală;
malabsorbție;
anemie neexplicată;
scădere în greutate;
alte semne de alarmă.

Biopsiile intestinale pot măsura enzimele în centre specializate, dar această metodă nu este necesară în evaluarea de rutină a majorității adulților.

Ce semne sugerează că nu este doar intoleranță la lactoză

Solicită o evaluare mai largă dacă apar:

sânge în scaun;
scaun negru;
febră;
diaree nocturnă;
scădere involuntară în greutate;
anemie;
deficit de fier;
vărsături repetate;
durere severă;
simptome persistente fără legătură cu lactatele;
scaune grase;
deficit de vitamine;
debut brusc și sever;
istoric familial de boală celiacă, boală inflamatorie sau cancer colorectal;
simptome după cantități foarte mici, însoțite de urticarie ori dificultăți respiratorii.

Intoleranța la lactoză nu produce leziuni ale intestinului, sângerare sau febră.

Cum se tratează

Tratamentul urmărește reducerea simptomelor, nu eliminarea automată a tuturor produselor lactate.

Poate include:

identificarea cantității tolerate;
distribuirea lactozei în porții mici;
consumarea produselor împreună cu alte alimente;
alegerea produselor cu mai puțină lactoză;
produse fără lactoză;
enzima lactază;
tratamentul cauzei secundare;
corectarea aportului de calciu și vitamina D.

Trebuie eliminate toate lactatele?

De cele mai multe ori, nu.

NIDDK arată că majoritatea persoanelor cu intoleranță pot consuma o anumită cantitate de lactoză fără simptome sau cu manifestări minime. Toleranța trebuie stabilită individual, iar dieta trebuie să păstreze nutrienții importanți.

Eliminarea completă poate fi necesară temporar:

în simptome severe;
după o gastroenterită;
în boala celiacă activă;
în timpul evaluării;
dacă nu este tolerată nicio cantitate relevantă.

După ameliorare poate fi încercată reintroducerea graduală, dacă medicul consideră că este sigur.

Ce produse sunt mai bine tolerate

Laptele fără lactoză

Este lapte obișnuit în care lactoza a fost descompusă sau îndepărtată.

Conține în continuare, în general:

proteine;
calciu;
grăsimi, în funcție de produs;
vitaminele cu care laptele este fortificat.

Poate avea un gust mai dulce deoarece lactoza a fost descompusă în glucoză și galactoză.

Nu este potrivit pentru persoanele alergice la proteinele laptelui.

Iaurtul

Iaurtul este adesea mai bine tolerat decât laptele.

Bacteriile din culturile active contribuie la descompunerea lactozei, iar consistența produsului poate încetini tranzitul.

Toleranța diferă între:

iaurt simplu;
iaurt cu adaos de lapte praf;
iaurt foarte îndulcit;
produse fermentate;
porții și mărci.

Eticheta trebuie verificată dacă simptomele sunt importante.

Brânzeturile maturate

O mare parte a lactozei se pierde odată cu zerul și în timpul maturării.

Brânzeturile maturate au, în general, mai puțină lactoză decât:

laptele;
înghețata;
brânzeturile proaspete;
deserturile lactate.

Cantitatea exactă diferă în funcție de produs și proces.

Untul

Untul conține cantități relativ mici de lactoză, deoarece este format predominant din grăsime.

Unele persoane îl tolerează, iar altele preferă variantele fără lactoză.

Untul nu este lipsit de proteine din lapte și nu este potrivit automat în alergie.

Produsele proaspete

Pot conține cantități mai mari sau variabile:

lapte;
lapte condensat;
lapte praf;
înghețată;
smântână;
brânză proaspătă;
unele deserturi;
sosuri pe bază de lapte.

Toleranța trebuie verificată prin porții mici, nu presupusă numai după denumirea produsului.

Laptele de capră sau oaie

Conține lactoză.

Schimbarea laptelui de vacă cu lapte de capră sau oaie nu rezolvă în mod automat intoleranța.

Unele persoane pot percepe o toleranță diferită datorită porției, compoziției sau modului de consum, nu pentru că produsul ar fi lipsit de lactoză.

Băuturile vegetale

Băuturile din soia, ovăz, migdale, orez sau alte plante nu conțin în mod natural lactoză.

Nu sunt însă echivalente nutrițional între ele sau cu laptele.

Trebuie urmărite:

cantitatea de proteine;
adaosul de calciu;
vitamina D;
zahărul adăugat;
iodul, în funcție de dietă;
calitatea generală a produsului.

Băutura din soia fortificată are, de regulă, un profil proteic mai apropiat de lapte decât multe băuturi din orez sau migdale.

Cum identifici lactoza pe etichetă

Produsele pot conține:

lapte;
lactoză;
zer;
lapte praf;
lapte condensat;
solide din lapte;
smântână;
ingrediente lactate.

Mențiunea „poate conține urme de lapte” este relevantă mai ales pentru alergia la proteine, nu pentru majoritatea persoanelor cu intoleranță la lactoză.

O urmă foarte mică nu conține, de regulă, suficientă lactoză pentru a provoca simptome, dar toleranța individuală trebuie respectată.

Lactoza din medicamente

Lactoza poate fi folosită ca excipient în comprimate.

Cantitatea este, de regulă, mult mai mică decât cea dintr-o porție de lapte și nu produce simptome la majoritatea persoanelor cu intoleranță.

În cazurile de sensibilitate foarte mare sau de administrare a multor produse, verificarea prospectului și discutarea cu farmacistul pot fi utile.

Nu opri un medicament important numai pentru că prospectul menționează lactoză.

Enzima lactază

Lactaza poate fi administrată:

sub formă de comprimate sau capsule înaintea mesei;
sub formă de picături adăugate în lapte;
prin produse în care lactoza a fost deja descompusă.

Eficiența depinde de:

doză;
momentul administrării;
cantitatea de lactoză;
produs;
severitatea deficitului.

Lactaza poate reduce simptomele la unele persoane, dar nu tratează boala celiacă, Crohn sau alte cauze de diaree.

Ajută probioticele?

Unele tulpini bacteriene pot contribui la digestia lactozei, în special în produsele fermentate.

Dovezile pentru suplimentele probiotice sunt variabile și depind de tulpină și doză.

Nu există un probiotic universal recomandat pentru intoleranța la lactoză.

Dacă este încercat, beneficiul trebuie evaluat într-o perioadă limitată.

Este necesară dieta low-FODMAP?

Lactoza face parte din categoria carbohidraților FODMAP atunci când este consumată peste capacitatea de absorbție.

Dacă problema este limitată la lactoză, nu este necesară eliminarea tuturor grupelor FODMAP.

O dietă low-FODMAP completă este mult mai restrictivă și se utilizează mai ales la persoane cu sindrom de intestin iritabil și simptome produse de mai multe tipuri de carbohidrați fermentabili.

Eliminarea inutilă poate reduce diversitatea dietei și poate face dificilă identificarea alimentului responsabil.

Cum stabilești cantitatea tolerată

După o perioadă scurtă de reducere și ameliorare, lactoza poate fi reintrodusă gradual, dacă medicul nu a recomandat altfel.

O strategie posibilă este:

începe cu un produs cu puțină lactoză;
consumă-l împreună cu o masă;
folosește o porție mică;
urmărește simptomele câteva ore;
repetă pentru a confirma reacția;
crește treptat cantitatea;
oprește creșterea la nivelul care provoacă simptome.

Nu trebuie provocate în mod deliberat manifestări severe.

Persoanele cu istoric de reacții alergice nu trebuie să facă reintroduceri acasă fără evaluare medicală.

Riscul carențelor

Eliminarea laptelui și produselor lactate poate reduce aportul de:

calciu;
vitamina D;
proteine;
vitamina B12;
riboflavină;
alte substanțe nutritive.

Riscul este mai mare la:

copii;
adolescenți;
gravide;
persoane în vârstă;
pacienți cu osteoporoză;
persoane cu diete restrictive;
pacienți cu malabsorbție.

NIDDK recomandă planificarea dietei împreună cu medicul sau dieteticianul pentru menținerea aportului de calciu și vitamina D.

Surse de calciu

Calciul poate proveni din:

lapte și iaurt fără lactoză;
brânzeturi tolerate;
băuturi vegetale fortificate;
pește cu oase comestibile;
tofu preparat cu calciu;
unele legume;
alte produse fortificate.

Conținutul diferă mult, iar eticheta trebuie verificată.

Surse de vitamina D

Vitamina D provine din:

produse fortificate;
pește gras;
ouă, în cantități mai mici;
suplimente, dacă există indicație;
sinteza cutanată influențată de expunerea solară.

Deficitul nu trebuie presupus numai pe baza intoleranței. Analiza și suplimentarea sunt recomandate în funcție de risc.

Intoleranța la lactoză la copii

Intoleranța primară este mai puțin probabilă la sugar și copilul foarte mic decât la adolescent sau adult.

Diareea și balonarea la copil pot avea numeroase alte cauze.

După o gastroenterită poate apărea temporar un deficit secundar de lactază.

Nu modifica formula, nu opri alăptarea și nu elimina lactatele pe termen lung fără evaluarea pediatrului.

Laptele matern conține lactoză. Eliminarea lactatelor din dieta mamei nu elimină lactoza din laptele matern, deși poate fi indicată separat dacă este suspectată o alergie la proteinele laptelui la copil.

Intoleranța în sarcină

Toleranța se poate modifica în timpul sarcinii.

Este importantă menținerea aportului de:

calciu;
vitamina D;
proteine;
energie.

Produsele fără lactoză pot fi utilizate, iar suplimentele trebuie adaptate recomandărilor obstetricale.

Reacțiile noi sau severe nu trebuie atribuite automat sarcinii.

Intoleranța dispare?

Depinde de cauză.

Forma primară

Activitatea redusă a lactazei persistă, dar simptomele pot fi controlate prin:

adaptarea porțiilor;
produse mai bine tolerate;
lactază;
modificarea distribuției alimentelor.

Toleranța poate varia în timp.

Forma secundară

Se poate ameliora după vindecarea mucoasei intestinale.

De exemplu, toleranța poate crește după:

recuperarea după gastroenterită;
tratamentul bolii celiace;
controlul bolii Crohn;
corectarea malnutriției.

Reintroducerea trebuie făcută treptat.

Intoleranța afectează intestinul?

Nu produce leziuni permanente ale intestinului.

Consumul de lactoză poate provoca simptome neplăcute, dar nu distruge mucoasa și nu se transformă în cancer.

Dacă există inflamație, anemie sau malabsorbție importantă, trebuie căutată o altă boală care poate provoca secundar deficitul de lactază.

Când trebuie să mergi urgent la medic

Intoleranța la lactoză nu reprezintă, în mod obișnuit, o urgență.

Solicită ajutor rapid dacă apar:

dificultăți de respirație;
umflarea limbii sau gâtului;
urticarie extinsă;
leșin;
vărsături repetate;
deshidratare severă;
sânge în cantitate mare;
scaun negru;
durere abdominală severă;
abdomen rigid;
stare generală care se agravează.

Aceste manifestări sugerează alergie sau o altă afecțiune, nu o intoleranță simplă.

Când trebuie să mergi la gastroenterolog

Evaluarea este recomandată dacă:

simptomele sunt persistente;
nu există o relație clară cu lactoza;
reacțiile apar și la produsele fără lactoză;
dieta devine foarte restrictivă;
diareea continuă;
simptomele apar noaptea;
pierzi în greutate;
ai anemie;
apare sânge;
ai boală celiacă sau Crohn;
intoleranța a apărut brusc;
ai nevoie de confirmarea prin test respirator;
simptomele nu se ameliorează după reducerea lactozei;
ai eliminat mai multe grupe alimentare fără un diagnostic.

Întrebări frecvente

Intoleranța la lactoză este o alergie?

Nu. Este o problemă de digestie a zahărului din lapte, nu o reacție alergică la proteine.

Poate provoca anafilaxie?

Nu. Anafilaxia sugerează alergie la un aliment sau altă cauză.

Laptele fără lactoză este complet fără lapte?

Nu. Este un produs lactat care conține proteinele laptelui.

Laptele fără lactoză este potrivit în alergia la lapte?

Nu, dacă alergia este la proteinele laptelui.

Laptele de capră nu are lactoză?

Are lactoză și poate produce simptome.

Iaurtul conține lactoză?

Da, dar este adesea mai bine tolerat datorită fermentării și culturilor bacteriene.

Brânza conține lactoză?

Cantitatea variază. Brânzeturile maturate au, de regulă, mai puțină lactoză decât cele proaspete.

Untul conține lactoză?

Conține, în general, cantități reduse, dar toleranța este individuală.

Pot consuma lactate dacă am intoleranță?

De obicei, da, în cantitatea și forma tolerate.

Intoleranța provoacă balonare imediat?

Simptomele apar de obicei după ce produsul ajunge în intestin, de la zeci de minute la câteva ore. Reacția instantanee poate avea și alte explicații.

Poate provoca diaree în fiecare zi?

Da, dacă lactoza este consumată zilnic și cantitatea depășește toleranța. Diareea persistentă necesită însă excluderea altor cauze.

Poate provoca sânge în scaun?

Nu. Sângele trebuie investigat separat.

Poate provoca febră?

Nu.

Poate provoca scădere în greutate?

Nu în mod obișnuit. Slăbirea poate apărea prin restricții alimentare severe sau prin boala care a produs intoleranța secundară.

Testul respirator confirmă sigur intoleranța?

Demonstrează malabsorbția. Pentru intoleranță trebuie să apară și simptome relevante, corelate cu rezultatul.

Pot avea test pozitiv fără simptome?

Da.

Pot avea simptome și test negativ?

Da. Pot exista alte intoleranțe, sindrom de intestin iritabil, pregătire necorespunzătoare sau particularități ale producerii gazelor.

Este necesar testul genetic?

Nu pentru majoritatea pacienților și nu identifică intoleranța secundară.

Există analiză din sânge pentru intoleranță?

Nu există o analiză obișnuită de sânge care să confirme simplu diagnosticul clinic.

Testele IgG pentru alimente sunt utile?

Nu diagnostichează intoleranța la lactoză și pot conduce la eliminări inutile.

Trebuie eliminate glutenul și lactoza simultan?

Nu, în absența unei indicații. Modificarea simultană face dificilă identificarea cauzei și poate afecta testarea pentru boala celiacă.

Lactaza poate fi luată la fiecare masă?

Poate fi utilizată înaintea produselor cu lactoză, conform prospectului și recomandării medicale. Nu este necesară la mesele fără lactoză.

Probioticele vindecă intoleranța?

Nu. Unele produse fermentate pot fi mai bine tolerate, dar suplimentele nu refac în mod sigur lactaza intestinală.

Intoleranța apărută după gastroenterită este permanentă?

Nu întotdeauna. Poate fi temporară și se poate ameliora după refacerea mucoasei.

Boala celiacă poate provoca intoleranță?

Da. Lezarea intestinului subțire poate reduce lactaza.

Boala Crohn poate provoca intoleranță?

Da, dacă afectează intestinul subțire sau există leziuni extinse.

Pot deveni intolerant la vârsta adultă?

Da. Forma primară devine frecvent evidentă în adolescență sau la vârsta adultă.

Intoleranța se transformă în cancer?

Nu.

Este necesară gastroscopia?

Nu pentru forma primară necomplicată. Poate fi necesară dacă există semne de boală celiacă, malabsorbție sau altă afecțiune.

Când trebuie să mă îngrijorez?

Când apar sânge, febră, anemie, slăbire, diaree nocturnă, durere severă sau simptome care persistă indiferent de consumul lactozei.

Când este necesară reevaluarea

Revino la medic dacă:

simptomele persistă după reducerea lactozei;
reacțiile apar la produsele fără lactoză;
nu mai tolerezi nici cantități foarte mici;
diareea continuă;
apar simptome nocturne;
pierzi în greutate;
apare anemie;
apare sânge;
ai durere importantă;
dieta devine excesiv de restrictivă;
copilul nu crește corespunzător;
ai avut o infecție intestinală și toleranța nu revine;
testul respirator este pozitiv, dar tabloul nu este clar;
testul este negativ, dar simptomele continuă;
există suspiciunea unei boli celiace sau inflamatorii.

Intoleranța la lactoză poate fi controlată, de cele mai multe ori, fără eliminarea completă a lactatelor. Diagnosticul corect permite diferențierea unei probleme alimentare relativ simple de o boală a intestinului subțire și previne dietele inutile care pot afecta aportul de calciu, vitamina D și proteine.

Surse medicale

National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases — informații despre definiția, simptomele, cauzele, diagnosticul, tratamentul și alimentația în intoleranța la lactoză.
United European Gastroenterology — ghidul european privind indicațiile, efectuarea și interpretarea testelor respiratorii cu hidrogen și metan.
British Society of Gastroenterology — ghidul pentru investigarea diareei cronice la adulți.
Gut — sinteza clinică privind malabsorbția și intoleranța la lactoză.