Boala cronică de rinichi (BCR) înseamnă o modificare a structurii sau funcției rinichilor care persistă cel puțin trei luni și are consecințe pentru sănătate. Poate evolua mult timp fără simptome, de aceea diagnosticul se bazează pe analize repetate, nu pe o singură valoare.
Ce este boala cronică de rinichi
Rinichii filtrează sângele și contribuie la echilibrul apei, electroliților, tensiunii arteriale, oaselor și producției de globule roșii. În BCR, această funcție este afectată progresiv sau există markeri persistenți de leziune renală, precum albumina în urină.
Termenul „insuficiență renală” este folosit frecvent, dar BCR include și stadii timpurii în care filtrarea poate fi încă bună. Diagnosticul nu se stabilește doar după creatinină.
Care sunt cauzele frecvente
Cele mai importante cauze și contexte de risc sunt:
- diabetul, prin nefropatie diabetică;
- hipertensiunea arterială;
- glomerulonefritele și bolile autoimune;
- boli renale ereditare, inclusiv rinichiul polichistic;
- infecții sau obstrucții urinare repetate;
- utilizarea prelungită a unor medicamente nefrotoxice;
- episoade anterioare de insuficiență renală acută.
Cum se stabilește diagnosticul
Evaluarea combină două categorii principale:
- eGFR, estimarea ratei de filtrare glomerulară, calculată de obicei din creatinina serică;
- albuminuria, măsurată preferabil prin raportul albumină/creatinină din urină.
Pot fi necesare și sumarul de urină, sedimentul urinar, ecografia renală și alte investigații în funcție de context. Vezi ghidul despre analizele pentru rinichi și explicația despre creatinină crescută și eGFR scăzut.
Stadiile bolii cronice de rinichi
Clasificarea KDIGO folosește categoriile G1–G5 pentru eGFR și A1–A3 pentru albuminurie.
- G1: eGFR ≥90, dar cu un marker de leziune renală;
- G2: eGFR 60–89, tot în prezența unui marker persistent;
- G3a: eGFR 45–59;
- G3b: eGFR 30–44;
- G4: eGFR 15–29;
- G5: eGFR sub 15.
Riscul nu depinde doar de stadiul G. O albuminurie mare poate crește riscul cardiovascular și renal chiar dacă eGFR este relativ păstrat. De aceea, proteinuria și albuminuria trebuie evaluate împreună cu filtrarea.
Ce simptome pot apărea
Stadiile timpurii pot fi complet asimptomatice. Pe măsură ce boala avansează pot apărea oboseală, edeme, urină spumoasă, greață, crampe, prurit, dificultăți de concentrare, scăderea poftei de mâncare sau tulburări de somn. Aceste manifestări nu sunt specifice și necesită evaluare medicală.
Cum se tratează și se încetinește evoluția
Tratamentul depinde de cauză, stadiu și riscul individual. Poate include:
- controlul tensiunii arteriale;
- controlul glicemiei la persoanele cu diabet;
- medicamente cu efect protector renal atunci când sunt indicate;
- evitarea antiinflamatoarelor nesteroidiene și a altor substanțe nefrotoxice fără recomandare;
- renunțarea la fumat și controlul riscului cardiovascular;
- adaptarea aportului de sare, proteine, potasiu și fosfor;
- tratarea anemiei, acidozei sau tulburărilor minerale, dacă apar.
Dieta trebuie individualizată. Articolul despre alimentația în boala cronică de rinichi explică de ce nu există o listă universală de alimente interzise.
Când este recomandat nefrologul
Consultul este important când eGFR rămâne sub 60, scade rapid, albuminuria este semnificativă, apar sânge sau proteine persistente în urină, potasiul este modificat, tensiunea este dificil de controlat ori cauza bolii nu este clară. Citește și când mergi la nefrolog.
Solicită ajutor urgent dacă scade brusc cantitatea de urină, apar dificultăți de respirație, confuzie, durere toracică sau edeme care se agravează rapid.
Programare la Prevencia
Pentru evaluarea analizelor, stabilirea riscului și un plan de monitorizare, poți consulta serviciul de Nefrologie Prevencia.
Informațiile au rol educativ și nu înlocuiesc consultația medicală.
Surse medicale
Scris de
Medic Primar Nefrologie
