Proteinuria înseamnă prezența unei cantități crescute de proteine în urină. Albuminuria descrie în mod specific eliminarea albuminei și este unul dintre cei mai importanți markeri pentru depistarea și monitorizarea bolii renale, mai ales la persoanele cu diabet sau hipertensiune.
Care este diferența dintre proteinurie și albuminurie
Albumina este o proteină importantă din sânge. În mod normal, filtrul renal împiedică pierderea unei cantități semnificative în urină. Când acest filtru este afectat, albumina poate apărea înainte ca eGFR să scadă.
Proteinuria include albumina și alte proteine. Uneori, tipul proteinei oferă indicii despre locul și cauza afectării. Termenii nu sunt complet interschimbabili, deși sunt folosiți frecvent împreună.
Cum se măsoară
Testul preferat pentru screening este adesea raportul albumină/creatinină (ACR) dintr-o probă spontană de urină. Creatinina urinară ajută la corectarea variației de diluție.
Clasificarea utilizată frecvent este:
- A1: sub 30 mg/g – normală sau ușor crescută;
- A2: 30–300 mg/g – moderat crescută;
- A3: peste 300 mg/g – sever crescută.
Laboratorul poate raporta alte unități, de exemplu mg/mmol. Rezultatul trebuie interpretat după intervalele și unitățile afișate.
Pentru proteinele totale se poate folosi raportul proteină/creatinină. Colectarea urinei pe 24 de ore este necesară doar în anumite situații.
O valoare crescută înseamnă automat boală renală?
Nu. Efortul intens, febra, infecțiile, deshidratarea, insuficiența cardiacă sau hiperglicemia severă pot produce creșteri tranzitorii. De aceea, o valoare anormală este de obicei confirmată prin repetare, în absența unei cauze temporare.
Persistența timp de cel puțin trei luni poate reprezenta un marker de boală cronică de rinichi, chiar dacă eGFR este încă peste 60.
Care sunt cauzele posibile
Cauzele includ:
- diabetul și nefropatia diabetică;
- hipertensiunea arterială;
- glomerulonefrita;
- sindromul nefrotic;
- boli autoimune;
- infecții și unele medicamente;
- boli ereditare sau sistemice.
Proteinuria importantă poate fi asociată cu edeme, albumină scăzută în sânge și urină spumoasă, dar aspectul spumei nu confirmă singur diagnosticul.
Ce analize se corelează
Evaluarea poate include creatinină și eGFR, sumar de urină, sediment, tensiune arterială, glicemie și hemoglobină glicată, albumină serică și profil lipidic. În funcție de rezultate pot fi necesare teste imunologice, ecografie renală sau, mai rar, biopsie.
Vezi ghidul complet despre analizele pentru rinichi.
Cum se tratează
Nu există un tratament unic pentru proteinurie. Obiectivele sunt tratarea cauzei, controlul tensiunii și glicemiei și reducerea riscului cardiovascular și renal. Unele clase de medicamente pot reduce albuminuria și proteja rinichiul, dar sunt prescrise în funcție de diagnostic și pot necesita monitorizarea creatininei și a potasiului.
Reducerea excesului de sare, renunțarea la fumat, controlul greutății și evitarea antiinflamatoarelor fără recomandare pot face parte din plan. Aportul de proteine nu trebuie redus drastic fără indicație medicală.
Când este nevoie de nefrolog
Consultul este indicat când albuminuria persistă, este mare, se asociază cu sânge în urină, eGFR scade, apar edeme sau cauza nu este clară. Evaluarea rapidă este necesară dacă apar dificultăți de respirație, edeme importante, scăderea urinei ori stare generală sever alterată.
Citește și ce boli tratează nefrologul sau accesează Nefrologia Prevencia.
Surse medicale
Scris de
Medic Primar Nefrologie
