Antidepresivul nu funcționează: ce înseamnă depresie rezistentă la tratament?

Ai început un antidepresiv, dar după câteva săptămâni continui să te simți trist, epuizat și lipsit de interes.

Poate ai observat o mică îmbunătățire, dar nu suficientă pentru a reveni la muncă, relații sau activitățile obișnuite.

Acest lucru nu înseamnă automat că depresia nu poate fi tratată.

Un prim antidepresiv poate să nu funcționeze din mai multe motive:

diagnosticul trebuie revizuit;
doza poate fi insuficientă;
tratamentul poate fi prea scurt;
administrarea poate fi neregulată;
efectele adverse pot împiedica folosirea dozei potrivite;
există o altă problemă psihică;
există o afecțiune medicală;
alcoolul sau alte substanțe întrețin simptomele;
stresul și lipsa somnului continuă;
este necesară psihoterapia;
medicamentul respectiv nu este potrivit pentru persoană.

Depresia rezistentă la tratament este luată în calcul, de regulă, după ce cel puțin două tratamente antidepresive diferite, adecvate ca doză și durată, nu au produs un răspuns suficient în episodul actual.

Chiar și atunci există alte opțiuni.

Termenul „rezistentă” descrie răspunsul la tratamentele încercate până în acel moment. Nu înseamnă că persoana este imposibil de tratat.

După cât timp ar trebui să funcționeze un antidepresiv?

Efectele nu apar imediat.

Unele schimbări pot apărea înaintea ameliorării complete a dispoziției:

somn ceva mai bun;
reducerea anxietății;
energie ușor crescută;
capacitatea de a începe activități;
reducerea plânsului;
diminuarea gândurilor repetitive.

Pentru evaluarea unui răspuns sunt importante:

medicamentul;
doza;
severitatea depresiei;
simptomele urmărite;
reacțiile adverse;
administrarea constantă;
timpul petrecut la doza terapeutică.

NICE recomandă reevaluarea situației atunci când nu există deloc răspuns după aproximativ patru săptămâni de antidepresiv administrat la o doză terapeutică recunoscută. Aceasta nu înseamnă că tratamentul trebuie schimbat automat exact în ziua 28, ci că este momentul unei analize clinice.

Ce înseamnă răspuns, remisiune și recuperare?

Acești termeni nu sunt identici.

Răspuns

Simptomele s-au redus semnificativ, dar unele pot rămâne.

Persoana poate spune:

„Sunt mai bine decât acum o lună, dar încă nu pot funcționa normal.”

Remisiune

Simptomele au devenit minime sau au dispărut în mare parte.

Persoana începe să își recapete:

interesul;
energia;
somnul;
concentrarea;
funcționarea;
speranța.

Recuperare

Remisiunea se menține o perioadă și persoana își reconstruiește funcționarea.

Recădere

Simptomele reapar înainte ca episodul actual să fie considerat complet depășit.

Recurență

Apare un nou episod depresiv după o perioadă de recuperare.

Obiectivul nu este doar ca persoana să fie „puțin mai puțin tristă”, ci obținerea unei ameliorări cât mai complete și prevenirea revenirii simptomelor.

Ce este răspunsul parțial?

Răspunsul parțial înseamnă că tratamentul a produs un beneficiu, dar simptomele importante persistă.

Pot rămâne:

lipsa plăcerii;
oboseala;
trezirea matinală;
problemele de concentrare;
izolarea;
vinovăția;
lipsa speranței;
gândurile suicidare.

Răspunsul parțial este diferit de lipsa completă a răspunsului.

Această diferență poate influența alegerea dintre:

continuarea tratamentului;
optimizarea dozei;
adăugarea psihoterapiei;
augmentarea tratamentului;
schimbarea medicamentului.

Un medicament care a produs o ameliorare importantă nu este evaluat la fel ca unul care nu a avut niciun efect și a provocat reacții adverse severe.

Când se poate vorbi despre depresie rezistentă la tratament?

Nu există o singură definiție acceptată universal.

În practica medicală și în indicațiile unor tratamente specializate, termenul este utilizat frecvent când:

diagnosticul este depresie majoră unipolară;
episodul actual este moderat sau sever;
au fost încercate cel puțin două antidepresive;
medicamentele au fost diferite;
dozele au fost terapeutice;
durata a fost adecvată;
administrarea a fost suficient de constantă;
răspunsul a fost absent sau insuficient.

Trebuie documentat fiecare tratament:

denumirea;
doza maximă;
durata;
motivul opririi;
răspunsul;
reacțiile adverse;
respectarea schemei.

O încercare de câteva zile, o doză foarte mică sau un medicament oprit din cauza unei reacții adverse nu reprezintă întotdeauna un eșec terapeutic complet.

Ce este pseudorezistența?

Pseudorezistența înseamnă că depresia pare rezistentă, dar tratamentul nu a putut fi evaluat corect.

Cauzele pot include:

diagnostic incomplet;
doză insuficientă;
tratament prea scurt;
administrare neregulată;
absorbție sau metabolizare neobișnuită;
interacțiuni medicamentoase;
efecte adverse care limitează doza;
lipsa monitorizării;
consum de alcool sau droguri;
boală medicală netratată;
stres social extrem;
psihoterapie nepotrivită sau insuficientă.

Identificarea pseudorezistenței este importantă deoarece poate evita schimbări și combinații inutile.

Ai luat tratamentul suficient de constant?

Această întrebare nu este o acuzație.

Multe persoane omit doze din cauza:

uitării;
efectelor adverse;
programului;
costului;
fricii de dependență;
rușinii;
lipsei de încredere;
consumului de alcool;
convingerii că medicamentul nu ajută;
ameliorării temporare.

Medicul trebuie să știe frecvența reală a administrării.

Spune direct:

„În ultimele două săptămâni am uitat aproximativ cinci doze.”

Această informație este mai utilă decât afirmația generală:

„L-am luat aproape mereu.”

Nu dubla doza pentru a recupera o doză uitată fără indicația medicului.

Doza poate fi prea mică?

Da.

Unele persoane încep cu o doză redusă pentru a limita efectele adverse, apoi aceasta trebuie ajustată.

Totuși, creșterea dozei nu garantează un rezultat mai bun.

NICE avertizează că dozele mai mari nu sunt întotdeauna mai eficiente și pot crește frecvența și severitatea efectelor adverse. După creștere sunt necesare monitorizarea simptomelor și a tolerabilității.

Nu crește singur doza.

Decizia depinde de:

medicament;
doză actuală;
răspuns;
reacții adverse;
vârstă;
boli;
alte tratamente;
risc suicidar;
diagnosticul complet.

Efectele adverse pot face tratamentul să pară ineficient?

Da.

Un medicament poate reduce depresia, dar poate produce:

sedare;
insomnie;
greață;
disfuncție sexuală;
creștere în greutate;
neliniște;
amorțeală emoțională;
dificultăți de concentrare.

Persoana poate concluziona că nu este mai bine pentru că funcționarea rămâne afectată.

Este necesar să fie separate:

simptomele depresiei;
efectele adverse;
simptomele de întrerupere;
simptomele unei alte boli.

Nu opri brusc tratamentul. Discută cu medicul despre raportul dintre beneficiu și efectele adverse.

Diagnosticul este corect?

Unul dintre cei mai importanți pași după lipsa răspunsului este revizuirea diagnosticului.

NICE recomandă evaluarea unor diagnostice alternative sau asociate care pot limita răspunsul la tratamentul depresiei.

Pot fi luate în calcul:

tulburarea bipolară;
depresia cu simptome psihotice;
anxietatea;
PTSD;
ADHD;
OCD;
tulburări de personalitate;
consumul de alcool sau substanțe;
doliu prelungit;
tulburări de somn;
probleme neurocognitive.

Acest lucru nu înseamnă că primul diagnostic a fost neapărat neglijent. Unele simptome devin evidente numai în timp.

Poate fi vorba despre tulburare bipolară?

Da.

Unele persoane se prezintă inițial numai în episoade depresive, iar perioadele anterioare de hipomanie nu au fost recunoscute drept problemă.

Medicul va întreba despre perioade în care persoana:

dormea foarte puțin fără să fie obosită;
avea energie neobișnuit de mare;
vorbea mult mai rapid;
începea numeroase proiecte;
cheltuia impulsiv;
devenea foarte sociabilă sau dezinhibată;
se simțea invincibilă;
avea comportamente sexuale riscante;
devenea profund iritabilă.

La unele persoane vulnerabile, un antidepresiv utilizat fără tratamentul adecvat bipolarității poate contribui la activare, hipomanie, manie sau simptome mixte.

Citește:

Ce este depresia psihotică?

În depresia severă pot apărea:

halucinații;
convingeri delirante;
vinovăție extremă;
convingerea că persoana a ruinat familia;
ideea că are o boală incurabilă în ciuda evaluărilor;
convingerea că merită pedepsită;
refuzul alimentelor.

Depresia psihotică necesită tratament specializat și nu trebuie abordată doar prin creșterea repetată a unui antidepresiv.

NICE recomandă tratament în servicii specializate și luarea în calcul a asocierii unui antidepresiv cu un antipsihotic.

Halucinațiile, delirurile, refuzul alimentelor sau riscul suicidar pot necesita evaluare urgentă ori internare.

Poate o problemă medicală să întrețină depresia?

Da.

În funcție de simptome și istoric, medicul poate evalua:

funcția tiroidiană;
anemia;
deficitul unor nutrienți;
diabetul;
boli inflamatorii;
afecțiuni neurologice;
durerea cronică;
apneea de somn;
reacțiile adverse ale medicamentelor;
modificări hormonale;
alte boli cronice.

Nu este necesar ca fiecare persoană să efectueze toate analizele disponibile.

Investigațiile se aleg în funcție de:

vârstă;
simptome;
examen;
boli;
tratamente;
factori de risc.

Citește articolul Depresie sau hipotiroidism?.

Consumul de alcool poate bloca recuperarea?

Da.

Alcoolul poate:

agrava dispoziția;
fragmenta somnul;
crește impulsivitatea;
interacționa cu medicamentele;
reduce administrarea corectă;
amplifica riscul suicidar;
produce anxietate și sevraj;
afecta memoria și concentrarea.

Consumul trebuie discutat sincer, inclusiv:

frecvența;
cantitatea;
episoadele de pierdere a controlului;
consumul dimineața;
utilizarea pentru somn;
simptomele la oprire.

Citește articolul Când consumul de alcool devine o problemă?.

Dacă există dependență fizică, alcoolul nu trebuie oprit brusc acasă înaintea unei evaluări medicale.

Somnul poate împiedica răspunsul?

Da.

Depresia poate produce:

dificultatea adormirii;
treziri;
trezire foarte devreme;
somn excesiv;
ritm neregulat.

În același timp, o tulburare de somn netratată poate menține:

oboseala;
iritabilitatea;
lipsa energiei;
problemele de concentrare;
dispoziția scăzută.

Sforăitul sever, pauzele respiratorii, somnolența diurnă sau cefaleea matinală pot justifica evaluarea apneei de somn.

Citește articolul despre insomnie.

Stresul social înseamnă că tratamentul nu funcționează?

Nu neapărat.

Un medicament nu poate elimina direct:

violența;
pierderea locuinței;
datoriile;
hărțuirea;
conflictul sever;
izolarea;
îngrijirea epuizantă a unei persoane bolnave;
lipsa accesului la hrană;
o relație abuzivă.

Depresia poate răspunde parțial, dar simptomele sunt întreținute de un mediu care rămâne foarte dificil.

Planul poate necesita:

intervenție socială;
protecție;
consiliere juridică;
sprijin familial;
concediu medical justificat;
recuperare profesională;
tratament psihologic.

Aceasta nu înseamnă că depresia este imaginară sau că medicamentul este inutil.

Cum se măsoară răspunsul?

Este util să fie urmărite aceleași domenii la fiecare control:

dispoziția;
interesul;
energia;
somnul;
apetitul;
concentrarea;
vinovăția;
speranța;
ideile suicidare;
funcționarea.

Pot fi utilizate chestionare precum PHQ-9 sau alte scale.

Un scor nu înlocuiește consultația, dar poate ajuta la diferențierea dintre:

lipsa răspunsului;
răspuns parțial;
remisiune;
agravare.

Este importantă și funcționarea:

„Pot să mă întorc la serviciu?”

„Pot avea grijă de mine?”

„Pot simți plăcere?”

„Pot menține relațiile?”

Ce se întâmplă dacă primul antidepresiv nu funcționează?

După verificarea diagnosticului, duratei, dozei și administrării, opțiunile pot include:

continuarea o perioadă, dacă este prea devreme;
optimizarea dozei;
schimbarea cu un alt medicament din aceeași clasă;
schimbarea cu un antidepresiv din altă clasă;
adăugarea psihoterapiei;
schimbarea tipului de psihoterapie;
asocierea unei intervenții pentru activitate fizică;
tratament combinat;
consultație într-un serviciu specializat.

NICE recomandă discutarea acestor alternative prin decizie comună, ținând cont de beneficiile anterioare, preferințe, efecte adverse și riscuri.

Nu există o ordine unică potrivită tuturor.

Este mai bine să crești doza sau să schimbi medicamentul?

Depinde.

Creșterea poate fi luată în calcul dacă:

există răspuns parțial;
medicamentul este bine tolerat;
doza nu a fost optimizată;
riscurile sunt acceptabile.

Schimbarea poate fi preferată dacă:

nu există niciun răspuns;
efectele adverse sunt importante;
există o contraindicație;
experiența anterioară sugerează o alternativă mai bună;
diagnosticul sau simptomele indică altă alegere.

Creșterea dozei nu trebuie făcută automat, deoarece poate intensifica efectele adverse fără un beneficiu suplimentar.

Cum se schimbă antidepresivul?

Unele schimbări pot necesita:

reducerea treptată a primului medicament;
introducerea graduală a celui nou;
o perioadă fără tratament între anumite medicamente;
monitorizarea sindromului serotoninergic;
monitorizarea simptomelor de întrerupere;
supraveghere specializată.

Unele combinații sunt periculoase. NICE avertizează în mod specific asupra asocierii anumitor antidepresive cu inhibitori de monoaminoxidază.

Nu improviza schimbarea și nu începe al doilea medicament înaintea datei stabilite de medic.

Psihoterapia poate ajuta după eșecul unui medicament?

Da.

Psihoterapia poate aborda:

evitarea;
ruminația;
autocritica;
lipsa activității;
problemele relaționale;
trauma;
stresul;
recăderea;
dificultățile de rezolvare a problemelor.

Pot fi utilizate, în funcție de diagnostic:

terapia cognitiv-comportamentală;
activarea comportamentală;
terapia interpersonală;
psihoterapia psihodinamică de scurtă durată;
alte intervenții validate.

NICE include schimbarea către psihoterapie sau asocierea dintre psihoterapie și medicație printre opțiunile după un răspuns absent ori limitat.

Psihoterapia nu trebuie privită drept dovada că depresia „este doar în minte”. Este un tratament medical bazat pe mecanisme psihologice și comportamentale.

Ce înseamnă augmentarea tratamentului?

Augmentarea înseamnă păstrarea antidepresivului și adăugarea unui alt medicament pentru a-i crește efectul.

În servicii specializate pot fi luate în calcul, în funcție de situație:

anumite antipsihotice de generația a doua;
litiul;
un al doilea antidepresiv;
alte strategii recomandate de specialist.

Aceste opțiuni pot crește și povara efectelor adverse. NICE recomandă consultarea unui specialist atunci când se discută combinații farmacologice.

Augmentarea nu trebuie confundată cu administrarea mai multor medicamente „ca să vedem ce merge”.

Fiecare medicament trebuie să aibă:

un scop;
o doză;
un interval de evaluare;
parametri de monitorizare;
un plan de oprire dacă nu ajută.

Ce monitorizare necesită litiul?

Litiul poate fi utilizat în anumite cazuri drept tratament de augmentare, dar necesită monitorizare atentă.

Pot fi necesare:

concentrația din sânge;
funcția renală;
funcția tiroidiană;
calciul;
interacțiunile medicamentoase;
hidratarea;
evaluarea sarcinii;
monitorizarea toxicității.

Deshidratarea, unele antiinflamatoare, diureticele și alte medicamente pot modifica nivelul litiului.

Nu este un tratament care poate fi început sau ajustat fără monitorizare.

Ce monitorizare necesită un antipsihotic?

În funcție de medicament pot fi urmărite:

greutatea;
circumferința abdominală;
tensiunea;
glicemia;
lipidele;
simptomele motorii;
sedarea;
prolactina;
electrocardiograma, când este indicată.

Un antipsihotic utilizat pentru augmentare nu înseamnă automat că persoana are psihoză.

Rolul său trebuie explicat clar, iar beneficiile trebuie comparate cu efectele adverse.

Ce este ECT?

Terapia electroconvulsivantă — ECT — este un tratament medical realizat în spital, sub anestezie generală și relaxare musculară.

Nu este procedura brutală prezentată în filme.

NICE recomandă luarea ei în calcul pentru depresie severă când:

persoana a răspuns bine la ECT anterior și o preferă;
este necesar un răspuns rapid;
depresia pune viața în pericol, de exemplu prin refuzul alimentelor sau lichidelor;
alte tratamente nu au funcționat.

ECT poate fi deosebit de importantă în:

depresie psihotică;
catatonie;
depresie foarte severă;
risc vital;
anumite cazuri rezistente.

Înaintea procedurii trebuie discutate:

anestezia;
bolile medicale;
beneficiile;
alternativele;
riscul de afectare cognitivă;
riscurile netratării.

ECT șterge memoria?

ECT poate produce efecte cognitive, inclusiv:

confuzie temporară după ședință;
dificultăți de memorare;
pierderea unor amintiri din jurul perioadei tratamentului.

Intensitatea și durata diferă.

Aceste riscuri trebuie discutate și monitorizate, dar trebuie comparate cu riscul unei depresii severe netratate. NICE cere informarea specifică privind posibilitatea afectării cognitive.

Ce este stimularea magnetică transcraniană repetitivă?

rTMS utilizează o bobină electromagnetică plasată pe scalp pentru stimularea neinvazivă a unor regiuni cerebrale.

Nu necesită anestezie generală și persoana rămâne trează.

Tratamentul presupune de regulă ședințe repetate, adesea zilnice, timp de mai multe săptămâni. NICE apreciază că nu există preocupări majore de siguranță, iar eficacitatea pe termen scurt este adecvat susținută, dar răspunsul clinic variază.

rTMS nu funcționează pentru fiecare persoană și necesită:

evaluarea indicației;
verificarea contraindicațiilor;
un protocol adecvat;
monitorizarea rezultatului;
un plan după terminarea ședințelor.

Ce este esketamina?

Esketamina este înrudită cu ketamina și este disponibilă sub formă de spray nazal pentru anumite cazuri de depresie rezistentă.

În Uniunea Europeană, indicația pentru depresia rezistentă se referă la adulți care nu au răspuns la cel puțin două tratamente antidepresive diferite în episodul depresiv moderat sau sever actual. Se utilizează împreună cu un antidepresiv oral.

Nu este un spray administrat liber acasă.

Necesită un cadru medical și monitorizare din cauza unor efecte posibile precum:

sedare;
disociere;
creșterea tensiunii;
afectarea temporară a atenției;
greață;
risc de utilizare necorespunzătoare.

Disponibilitatea, indicația, finanțarea și protocoalele diferă între țări și centre.

Ketamina și esketamina sunt același lucru?

Nu.

Esketamina este unul dintre enantiomerii ketaminei și are o formulă, indicație și reglementare specifice.

Termenii nu trebuie folosiți interschimbabil.

Ketamina intravenoasă poate fi utilizată în unele servicii în afara indicațiilor standard, conform protocoalelor locale și evaluării specializate. Aceasta nu înseamnă că orice perfuzie privată este automat potrivită sau lipsită de risc.

Pacientul trebuie să întrebe:

care este indicația;
cine monitorizează;
ce autorizare există;
cum este evaluat riscul;
ce se întâmplă după tratament;
ce dovezi susțin protocolul folosit.

Există și alte tratamente de neurostimulare?

În cazuri foarte selectate și în servicii specializate pot exista alte proceduri, dar acestea nu reprezintă următorul pas obișnuit după un singur antidepresiv.

Alegerea dintre:

medicație;
psihoterapie;
ECT;
rTMS;
esketamină;
alte intervenții;

depinde de severitate, urgență, istoricul tratamentelor, boli, preferințe și disponibilitate.

Nu toate tratamentele sunt echivalente și nu toate sunt disponibile în ambulatoriul obișnuit.

Ce se întâmplă dacă depresia este cronică?

Unele persoane au simptome depresive persistente timp de ani.

Pot deveni obișnuite:

energia redusă;
evitarea;
lipsa speranței;
relațiile dificile;
ruminația;
retragerea profesională.

NICE recomandă ca psihoterapia pentru depresia cronică să abordeze explicit evitarea, ruminația și dificultățile interpersonale. Pentru lipsa răspunsului după mai multe intervenții este indicată trimiterea către servicii specializate.

Depresia cronică nu trebuie confundată cu personalitatea persoanei:

„Așa am fost întotdeauna.”

Simptomele persistente pot fi totuși tratabile.

Ce înseamnă depresie dificil de tratat?

Unii specialiști preferă termenul „depresie dificil de tratat”.

Acesta recunoaște că rezultatul poate fi influențat de mai mult decât numărul medicamentelor:

boli fizice;
traumă;
sărăcie;
izolare;
consum de substanțe;
efecte adverse;
acces redus la psihoterapie;
diagnostic complex;
recăderi;
lipsa sprijinului.

Termenul poate fi mai puțin pesimist decât „rezistentă”, dar nu schimbă necesitatea unei evaluări sistematice.

Tratamentul genetic poate spune ce antidepresiv va funcționa?

Testele farmacogenetice pot oferi informații despre metabolizarea anumitor medicamente, dar nu pot prezice cu certitudine care antidepresiv va trata depresia unei persoane.

Rezultatul trebuie interpretat în contextul:

simptomelor;
tratamentelor anterioare;
interacțiunilor;
bolilor;
reacțiilor adverse.

Un test comercial nu înlocuiește diagnosticul și nu justifică singur schimbarea tratamentului.

Ce trebuie să aduci la consultație?

Pregătește o listă cu:

toate antidepresivele încercate;
dozele;
durata;
efectul;
reacțiile adverse;
motivul opririi;
alte medicamente;
psihoterapia;
internările;
ideile suicidare;
perioadele de energie crescută;
consumul de alcool;
bolile;
analizele recente;
istoricul familial.

Poți realiza o cronologie simplă:

Perioada	Tratament	Doză	Durată	Rezultat	Motivul opririi

Nu este nevoie să îți amintești totul perfect. Rețetele, scrisorile medicale și ajutorul unei persoane apropiate pot completa istoricul.

Ce întrebări poți pune medicului?

Diagnosticul meu trebuie revizuit?
Tratamentul a fost suficient ca doză și durată?
Am avut răspuns parțial sau deloc?
Ce simptome au rămas?
Există semne de bipolaritate?
Ce analize sunt justificate?
Este mai potrivită optimizarea sau schimbarea?
Ar trebui adăugată psihoterapia?
Care este scopul fiecărui medicament?
Cum vom măsura rezultatul?
Ce efecte adverse trebuie urmărite?
Când reevaluăm planul?
Când este necesară trimiterea către un centru specializat?

Cum poate ajuta familia?

Familia poate:

observa schimbările;
ajuta la cronologia tratamentului;
încuraja administrarea corectă;
urmări efectele adverse;
sprijini programările;
observa mania sau psihoza;
întreba direct despre suicid;
ajuta la activitățile zilnice;
nu critica persoana pentru lipsa răspunsului.

Formulări utile:

„Faptul că primul tratament nu a funcționat nu înseamnă că nu există alte variante.”

„Hai să notăm exact ce s-a schimbat și ce simptome au rămas.”

„Am observat că dormi foarte puțin și ai mult mai multă energie. Trebuie să spunem medicului.”

De evitat:

„Nu vrei suficient să te faci bine.”

„Pastilele sunt toate la fel.”

„Crește doza, că oricum nu îți face nimic.”

„Oprește-l dacă nu funcționează.”

Când devine o urgență?

Apelează 112 dacă persoana:

are un plan suicidar;
a pregătit o metodă;
a făcut o tentativă;
a luat prea multe medicamente;
refuză lichidele sau alimentele și se deteriorează;
este catatonică sau nu mai răspunde normal;
are halucinații ori deliruri;
este sever maniacală;
este violentă;
este profund confuză;
nu poate fi menținută în siguranță.

Nu aștepta următorul control programat.

O ameliorare aparentă a energiei înaintea dispariției gândurilor suicidare poate necesita monitorizare atentă, deoarece persoana poate avea mai multă capacitate de a acționa.

Citește articolul despre urgența psihiatrică.

Când trebuie cerută o a doua opinie?

O a doua opinie poate fi utilă dacă:

diagnosticul este neclar;
au fost încercate mai multe medicamente;
tratamentul a devenit foarte complex;
apar efecte adverse importante;
există suspiciune de bipolaritate;
se discută ECT, rTMS sau esketamină;
medicul recomandă un tratament cu monitorizare specială;
persoana nu înțelege planul;
nu există un obiectiv și un interval clar de reevaluare.

A doua opinie nu trebuie folosită pentru acumularea necoordonată a mai multor scheme.

Ideal, un medic coordonează planul și cunoaște toate recomandările.

Consultații la Prevencia

La Clinica Prevencia Alunișului sunt disponibile consultații programate de psihiatrie cu:

Dr. Anca Dițu;
Dr. Maria Boitan;

prin CAS și cu plată:

Consultația poate contribui la:

reevaluarea diagnosticului;
reconstruirea tratamentelor anterioare;
verificarea bipolarității;
evaluarea riscului suicidar;
revizuirea medicației;
recomandarea psihoterapiei;
stabilirea analizelor necesare;
orientarea către servicii specializate.

La aceeași clinică sunt disponibile servicii de psihologie și psihoterapie pentru adulți:

Pentru evaluarea cauzelor medicale și coordonarea investigațiilor sunt disponibile:

Prevencia oferă servicii ambulatorii programate.

Paginile publice nu indică disponibilitatea în cadrul Prevencia a:

ECT;
rTMS;
esketaminei;
ketaminei intravenoase;
internării psihiatrice;
tratamentului de urgență.

Când asemenea intervenții sunt indicate, pacientul trebuie orientat către servicii și centre specializate.

Pentru plan suicidar, tentativă, supradozaj, psihoză, refuzul lichidelor, catatonie, manie severă sau pericol imediat, apelează 112.

Întrebări frecvente

După cât timp ar trebui să funcționeze antidepresivul?

Efectul necesită timp. Dacă nu există deloc răspuns după aproximativ patru săptămâni la o doză terapeutică, este indicată reevaluarea, nu modificarea tratamentului acasă.

Dacă nu funcționează primul medicament am depresie rezistentă?

Nu. De regulă, termenul este utilizat după cel puțin două încercări antidepresive adecvate.

Ce înseamnă tratament adecvat?

Medicament potrivit diagnosticului, administrat suficient de constant, la o doză terapeutică și pentru o durată adecvată.

Ce este pseudorezistența?

Lipsa aparentă a răspunsului provocată de doză insuficientă, durată prea scurtă, administrare neregulată, diagnostic incomplet sau alți factori tratabili.

Pot crește singur doza?

Nu. Dozele mai mari pot crește efectele adverse fără să fie mai eficiente.

Pot opri medicamentul dacă nu mă ajută?

Nu brusc. Oprirea poate produce simptome de întrerupere și agravarea depresiei.

Este mai bine să schimb medicamentul?

Uneori. Alteori este mai potrivită optimizarea, psihoterapia sau augmentarea. Decizia este individuală.

Pot combina două antidepresive?

Numai la recomandarea și sub monitorizarea medicului. Unele combinații sunt periculoase.

Antidepresivele dau dependență?

Nu produc în mod obișnuit dependența caracteristică alcoolului sau benzodiazepinelor, dar oprirea bruscă poate produce simptome de întrerupere.

Trebuie verificată tulburarea bipolară?

Da, mai ales dacă au existat perioade cu nevoie redusă de somn, energie crescută, impulsivitate sau activare după antidepresiv.

Problemele tiroidiene pot semăna cu depresia?

Da. Medicul poate recomanda evaluarea funcției tiroidiene în funcție de simptome și istoric.

Alcoolul poate reduce efectul tratamentului?

Poate agrava depresia, somnul, administrarea corectă și riscul suicidar.

Psihoterapia ajută după eșecul unui antidepresiv?

Da. Poate fi adăugată sau poate deveni o componentă principală a tratamentului.

Ce este augmentarea?

Adăugarea unui alt medicament la antidepresiv pentru creșterea efectului, sub supraveghere specializată.

Litiul este folosit numai în bipolaritate?

Nu. Poate fi utilizat în anumite cazuri și pentru augmentarea tratamentului depresiei, dar necesită monitorizare.

De ce se adaugă uneori un antipsihotic dacă nu am psihoză?

Unele antipsihotice pot avea rol de augmentare. Utilizarea lor nu înseamnă automat că pacientul are psihoză.

Ce este ECT?

Un tratament spitalicesc realizat sub anestezie, utilizat mai ales în depresia severă, urgentă sau care nu a răspuns la alte tratamente.

ECT este un tratament depășit?

Nu. Este o intervenție medicală actuală, cu indicații precise, beneficii și riscuri care trebuie discutate.

Ce este rTMS?

O stimulare neinvazivă a creierului prin impulsuri magnetice repetate, administrată în ședințe într-un centru specializat.

Ce este esketamina?

Un tratament nazal administrat și monitorizat într-un cadru medical pentru anumite cazuri de depresie rezistentă.

Esketamina poate fi folosită acasă?

Nu ca spray obișnuit. Administrarea necesită supraveghere și monitorizare.

Ketamina este același lucru?

Nu. Esketamina este o substanță înrudită, dar diferită și cu indicații reglementate specifice.

Un test genetic poate alege medicamentul perfect?

Nu. Poate oferi informații despre metabolizare, dar nu poate prezice cu certitudine răspunsul clinic.

Depresia rezistentă se poate trata?

Da. Termenul nu înseamnă imposibilitatea tratamentului. Pot exista alte medicamente, psihoterapie, combinații și intervenții specializate.

Când trebuie apelat 112?

Pentru plan suicidar, tentativă, supradozaj, psihoză, refuzul alimentelor sau lichidelor, catatonie, manie severă, violență ori imposibilitatea menținerii siguranței.

Lipsa răspunsului este un semnal pentru reevaluare, nu un verdict

Când un antidepresiv nu funcționează, întrebarea nu este doar:

„Ce pastilă încercăm acum?”

Evaluarea corectă întreabă:

Este diagnosticul corect?
Tratamentul a fost adecvat?
A existat un răspuns parțial?
Ce simptome persistă?
Există bipolaritate?
Există o boală fizică?
Există alcool sau alte substanțe?
Este necesară psihoterapia?
Ce obiectiv și ce interval de reevaluare avem?
Este nevoie de un serviciu specializat?

Pentru o situație stabilă poți solicita o programare la psihiatrie și, conform recomandării, o programare la psihologie.

Pentru plan suicidar, tentativă, supradozaj, psihoză, refuzul lichidelor, catatonie, manie severă sau pericol imediat, apelează 112.

Antidepresivul nu funcționează: ce înseamnă depresie rezistentă la tratament?