PTSD: simptome după o traumă și tratament

După un accident, o agresiune, o intervenție medicală gravă sau alt eveniment amenințător, corpul și mintea pot rămâne pentru o perioadă în stare de alarmă.

Persoana poate:

dormi prost;
avea coșmaruri;
tresări ușor;
evita locul evenimentului;
retrăi imagini;
deveni iritabilă;
simți că lumea nu mai este sigură;
avea dificultăți de concentrare.

În primele zile sau săptămâni, astfel de reacții pot face parte din răspunsul firesc la traumă și se pot reduce treptat.

Tulburarea de stres posttraumatic — PTSD — devine o posibilitate atunci când simptomele persistă, provoacă suferință și încep să afecteze munca, relațiile, somnul, deplasarea sau capacitatea de a funcționa.

PTSD nu este un semn de slăbiciune și nu apare numai la militari.

Poate afecta orice persoană expusă direct sau indirect unui eveniment traumatic.

Ce este PTSD?

PTSD este o tulburare psihică ce poate apărea după expunerea la un eveniment care implică sau este perceput ca implicând:

moarte;
pericol pentru viață;
vătămare gravă;
violență sexuală;
amenințare severă;
suferință extremă.

Expunerea poate fi:

directă;
prin asistarea la eveniment;
prin aflarea unei traume grave suferite de o persoană apropiată;
profesională și repetată, cum se poate întâmpla la personal medical, polițiști, pompieri, militari sau salvatori.

Nu orice eveniment stresant, despărțire, conflict sau eșec profesional conduce la PTSD în sens clinic, chiar dacă poate produce suferință importantă și poate necesita ajutor.

Ce evenimente pot provoca PTSD?

Exemplele includ:

accidente rutiere grave;
agresiuni fizice;
violență sexuală;
violență domestică;
abuz în copilărie;
război;
tortură;
atacuri;
dezastre;
incendii;
pierderea violentă a unei persoane;
internarea în terapie intensivă;
boli care au pus viața în pericol;
proceduri medicale percepute ca traumatice;
naștere traumatică;
decesul copilului;
expunere profesională repetată la moarte sau răni grave.

O persoană nu trebuie să compare trauma sa cu experiența altcuiva pentru a decide dacă merită ajutor.

Contează ce simptome au apărut și cum îi afectează viața.

Este normal să ai simptome imediat după o traumă?

Da.

Imediat după eveniment pot apărea:

frică;
plâns;
amorțeală emoțională;
senzația de irealitate;
insomnie;
coșmaruri;
imagini involuntare;
iritabilitate;
tensiune;
dificultăți de concentrare;
nevoia de a vorbi;
nevoia de a nu vorbi;
evitarea temporară a locului;
reacții fizice la zgomote.

Aceste reacții nu confirmă automat PTSD.

Multe persoane se recuperează gradual cu:

siguranță;
sprijin;
somn;
informații corecte;
revenire treptată la rutină;
rezolvarea problemelor medicale și practice.

Ajutorul poate fi cerut însă din prima perioadă dacă simptomele sunt intense, există risc ori persoana nu poate funcționa.

Nu trebuie așteptată trecerea unei luni în cazul unei crize severe.

Ce este tulburarea de stres acut?

În prima lună după traumă, unele persoane pot avea un tablou sever de retrăire, evitare, hipervigilență, anxietate și disociere.

Medicul poate utiliza diagnosticul de tulburare de stres acut, în funcție de simptome, durată și criteriile clinice.

Nu toate persoanele cu stres acut dezvoltă ulterior PTSD.

Totuși, simptomele importante din prima lună merită evaluate. Intervențiile focalizate pe traumă pot fi recomandate și în această etapă atunci când tabloul este semnificativ.

După cât timp se poate vorbi despre PTSD?

În criteriile diagnostice utilizate frecvent, simptomele trebuie să persiste mai mult de aproximativ o lună și să producă afectare semnificativă.

Acest prag ajută la diferențierea PTSD de reacțiile timpurii care se pot ameliora natural.

Nu înseamnă că persoana trebuie să aștepte o lună fără ajutor.

Solicită evaluare mai devreme dacă:

nu poți dormi;
nu poți merge la serviciu;
nu poți ieși din casă;
ai atacuri intense;
consumi alcool sau sedative;
te simți complet detașat;
există gânduri suicidare;
trauma continuă;
nu te poți menține în siguranță.

Care sunt principalele simptome?

Simptomele sunt grupate, în general, în patru zone:

retrăirea traumei;
evitarea;
hipervigilența și reactivitatea crescută;
schimbări negative ale dispoziției și gândirii.

Pot apărea și disociere, probleme relaționale, dureri, consum de substanțe sau dificultăți profesionale.

Ce înseamnă retrăirea traumei?

Retrăirea înseamnă că amintirea revine involuntar și este resimțită ca amenințătoare în prezent.

Poate include:

amintiri intruzive;
imagini;
coșmaruri;
flashbackuri;
reacții fizice puternice;
panică la contactul cu un element asociat traumei.

Un miros, un sunet, o dată, o uniformă, o încăpere sau o știre pot activa reacția.

Persoana poate ști rațional că este în siguranță, dar corpul reacționează ca și cum pericolul s-ar repeta.

Ce este un flashback?

Un flashback este mai mult decât amintirea neplăcută a unui eveniment.

În timpul unui flashback, persoana poate simți temporar că trauma se întâmplă din nou.

Pot apărea:

imagini vii;
sunete;
mirosuri;
senzații corporale;
pierderea contactului cu prezentul;
comportamente de apărare;
palpitații;
transpirație;
tremur;
imposibilitatea de a răspunde.

Unele flashbackuri sunt foarte intense. Altele sunt scurte și mai puțin vizibile.

Citește articolul Flashback sau atac de panică?.

Coșmarurile trebuie să reproducă exact evenimentul?

Nu.

Unele vise repetă trauma aproape identic.

Altele conțin:

teme de urmărire;
imposibilitatea de a scăpa;
pierdere;
neputință;
amenințare;
imagini simbolice.

Persoana se poate trezi:

transpirată;
dezorientată;
cu pulsul accelerat;
temându-se să adoarmă din nou.

Evitarea somnului poate agrava iritabilitatea, concentrarea și hipervigilența.

Ce este evitarea?

Evitarea poate fi exterioară sau interioară.

Evitarea exterioară

Persoana poate evita:

locul evenimentului;
conducerea;
spitalele;
anumite persoane;
știrile;
aglomerația;
conversațiile;
activitatea sexuală;
controalele medicale;
locul de muncă;
obiecte și sunete asociate.

Evitarea interioară

Persoana poate încerca:

să nu se gândească;
să își blocheze emoțiile;
să muncească permanent;
să consume alcool;
să adoarmă cu sedative;
să evite liniștea;
să nu vorbească deloc despre eveniment.

Evitarea poate reduce anxietatea pe moment, dar menține impresia că amintirea și situațiile asociate sunt imposibil de tolerat.

Ce este hipervigilența?

Hipervigilența este starea în care persoana caută permanent semne de pericol.

Poate:

verifica ușile și ferestrele;
sta cu spatele la perete;
urmări ieșirile;
analiza persoanele din jur;
tresări la sunete;
nu putea dormi profund;
interpreta gesturi neutre drept amenințări;
evita mulțimile;
conduce extrem de prudent sau agresiv;
avea dificultăți în a se relaxa.

Corpul rămâne pregătit să lupte, să fugă sau să se apere, chiar dacă situația actuală este sigură.

De ce apare iritabilitatea?

Starea permanentă de alarmă consumă resurse.

Persoana poate deveni:

iritabilă;
nerăbdătoare;
furioasă;
impulsivă;
greu de liniștit;
sensibilă la zgomot;
intolerantă la apropiere.

Uneori familia vede numai furia și nu observă frica, rușinea sau hipervigilența din spatele ei.

PTSD nu justifică violența.

Dacă există agresivitate, amenințări sau pericol, siguranța familiei are prioritate.

Ce schimbări ale gândirii pot apărea?

După traumă pot apărea convingeri precum:

„Lumea este complet periculoasă.”
„Nu pot avea încredere în nimeni.”
„A fost vina mea.”
„Trebuia să împiedic evenimentul.”
„Sunt slab.”
„Nu mai sunt aceeași persoană.”
„Nimic bun nu mai poate urma.”
„Nu merit să fi supraviețuit.”

Unele persoane își atribuie o responsabilitate care nu le aparține sau evaluează deciziile luate sub pericol folosind informații aflate abia ulterior.

Tratamentul poate ajuta la reconstruirea unei perspective mai echilibrate, fără a minimaliza ceea ce s-a întâmplat.

Ce este vinovăția supraviețuitorului?

Persoana poate simți vinovăție pentru că:

a supraviețuit;
altcineva a fost rănit;
nu a reușit să salveze pe cineva;
a fugit;
a înghețat;
a urmat ordine;
nu a reacționat „perfect”.

Reacțiile de luptă, fugă, îngheț sau supunere sunt răspunsuri automate la pericol.

Ele nu reprezintă neapărat alegeri deliberate și nu stabilesc vina morală a persoanei.

Ce este amorțeala emoțională?

Unele persoane nu simt o anxietate vizibilă, ci:

gol;
detașare;
lipsa bucuriei;
distanță față de familie;
dificultatea de a iubi sau de a primi afecțiune;
senzația că trăiesc mecanic.

Pot spune:

„Nu mai simt nimic.”

Această stare poate fi confundată cu depresia sau lipsa de interes față de cei apropiați.

PTSD și depresia pot exista simultan.

Ce este disocierea?

Disocierea poate include:

senzația că lumea nu este reală;
senzația că privești corpul din exterior;
pierderea unor fragmente de timp;
amorțeală;
deconectare;
dificultatea de a accesa anumite amintiri;
senzația că evenimentul i s-a întâmplat altcuiva.

Disocierea nu înseamnă automat psihoză.

Totuși, episoadele frecvente, pierderea timpului, confuzia sau comportamentele periculoase necesită evaluare.

PTSD poate provoca simptome fizice?

Da.

Pot apărea:

palpitații;
cefalee;
dureri musculare;
tensiune;
probleme digestive;
oboseală;
greață;
amețeală;
tulburări ale somnului;
sensibilitate la sunete;
durere accentuată.

Simptomele fizice nu trebuie atribuite automat traumei.

Accidentele, agresiunile și bolile grave pot produce și leziuni sau complicații medicale care necesită evaluare separată.

PTSD sau atac de panică?

Un atac de panică produce o creștere rapidă a fricii și simptome precum:

palpitații;
lipsă de aer;
tremur;
amețeală;
frica de moarte;
senzația pierderii controlului.

În PTSD, atacul poate fi declanșat de un element asociat traumei și poate include imagini, senzații sau sentimentul că evenimentul se repetă.

În tulburarea de panică, teama se concentrează frecvent asupra:

unui nou atac;
consecințelor fizice;
pierderii controlului.

Cele două pot coexista.

Citește articolul despre atacurile de panică.

PTSD sau depresie?

Ambele pot produce:

insomnie;
retragere;
lipsă de interes;
probleme de concentrare;
vinovăție;
iritabilitate;
idei suicidare.

PTSD include însă frecvent un tipar legat de traumă:

retrăire;
evitare;
hipervigilență;
reacții la declanșatori.

Depresia și PTSD pot exista simultan.

Dacă depresia este foarte severă sau există risc suicidar, aceasta poate necesita stabilizare înainte ca persoana să poată participa eficient la terapia focalizată pe traumă.

PTSD sau OCD?

Ambele pot include:

gânduri nedorite;
evitare;
verificare;
căutarea siguranței.

În PTSD, imaginile și frica sunt legate de un eveniment traumatic real.

În OCD, obsesiile pot privi evenimente care nu au avut loc și se pot asocia cu ritualuri menite să prevină un pericol temut.

Cele două pot coexista.

Citește:

PTSD sau psihoză?

Într-un flashback, persoana poate pierde temporar orientarea în prezent și poate reacționa la amintirea traumei.

În psihoză pot exista:

halucinații fără o legătură directă cu retrăirea;
deliruri;
gândire dezorganizată;
pierderea mai extinsă a contactului cu realitatea.

Diferențierea poate fi dificilă, mai ales dacă există consum de substanțe, privare de somn sau alte boli.

Halucinațiile, confuzia și comportamentul profund dezorganizat necesită evaluare psihiatrică și medicală promptă.

Traumă sau leziune cerebrală?

După un accident sau o agresiune pot exista simultan:

PTSD;
comoție;
traumatism cranian;
probleme de memorie;
cefalee;
amețeală;
iritabilitate;
tulburări de somn.

Confuzia, vărsăturile repetate, somnolența profundă, convulsiile, slăbiciunea unei părți a corpului sau agravarea după o lovitură la cap necesită evaluare medicală urgentă.

Nu presupune că toate simptomele sunt psihologice.

Ce este PTSD complex?

PTSD complex poate apărea mai ales după traume repetate sau prelungite, din care persoana nu a putut scăpa ușor, precum:

abuz în copilărie;
violență domestică persistentă;
tortură;
trafic de persoane;
captivitate;
exploatare;
expunere repetată la violență.

Pe lângă simptomele PTSD, pot exista dificultăți persistente privind:

reglarea emoțiilor;
imaginea de sine;
rușinea;
relațiile;
încrederea;
sentimentul de identitate;
disocierea.

Tratamentul poate necesita mai mult timp și o etapă inițială dedicată siguranței, stabilizării și construirii încrederii.

Poți avea PTSD dacă nu îți amintești tot evenimentul?

Da.

Memoria traumatică poate fi:

fragmentată;
predominant senzorială;
incompletă;
afectată de pierderea conștienței;
afectată de disociere;
afectată de substanțe ori leziuni.

Lipsa unei narațiuni perfecte nu exclude trauma și nu înseamnă că persoana minte.

În același timp, terapia nu trebuie să urmărească fabricarea sau forțarea unor amintiri.

Simptomele pot apărea după ani?

Da.

Uneori simptomele devin evidente mai târziu, de exemplu după:

un nou eveniment;
pierderea sprijinului;
pensionare;
o boală;
nașterea unui copil;
un proces;
o aniversare;
expunerea la știri similare;
o perioadă în care persoana nu mai poate evita amintirile.

Debutul întârziat nu înseamnă automat că evenimentul nu are legătură cu simptomele.

Cum se stabilește diagnosticul?

Evaluarea poate include:

natura evenimentului;
momentul apariției simptomelor;
retrăirea;
evitarea;
hipervigilența;
dispoziția;
disocierea;
somnul;
funcționarea;
consumul de alcool sau substanțe;
medicamentele;
sănătatea fizică;
leziunile;
depresia;
riscul suicidar;
siguranța actuală.

Pot fi utilizate chestionare precum PCL-5 sau alte instrumente de screening.

Un chestionar nu stabilește singur diagnosticul și nu trebuie utilizat ca autotest definitiv.

Trebuie să povestesc totul la prima consultație?

Nu.

Poți începe prin a spune:

ce simptome ai;
ce situații eviți;
cât dormi;
ce impact există;
dacă ești în siguranță;
că a existat un eveniment traumatic;
că nu ești încă pregătit să oferi toate detaliile.

Profesionistul trebuie să obțină suficiente informații pentru evaluarea riscului și a tratamentului, fără să forțeze o relatare detaliată înainte de stabilirea siguranței și încrederii.

Poți cere un terapeut de un anumit gen dacă experiența traumatică face acest lucru important pentru confortul tău.

Este bine să vorbești imediat despre traumă?

Unele persoane doresc să vorbească. Altele au nevoie de timp.

Sprijinul și ascultarea pot ajuta, dar nu este recomandată forțarea tuturor persoanelor să reconstruiască detaliat evenimentul într-o singură sesiune imediat după traumă.

Debriefingul psihologic obligatoriu, aplicat tuturor după eveniment, nu este recomandat pentru prevenirea PTSD.

Este mai util:

să fie asigurată siguranța;
să fie rezolvate nevoile medicale și practice;
persoana să primească informații despre reacțiile posibile;
să existe un punct de contact;
simptomele să fie urmărite;
tratamentul să fie oferit când este necesar.

Cum se tratează PTSD?

Tratamentul poate include:

psihoterapie focalizată pe traumă;
EMDR;
medicație;
tratamentul depresiei, panicii sau consumului de substanțe;
intervenții pentru somn;
plan de siguranță;
sprijin familial;
rezolvarea pericolului continuu;
recuperarea funcționării profesionale și sociale.

Tratamentul trebuie adaptat persoanei, tipului de traumă și problemelor asociate.

Ce este terapia cognitiv-comportamentală focalizată pe traumă?

Este o familie de intervenții structurate care poate include:

educație despre reacțiile la traumă;
tehnici pentru gestionarea activării;
procesarea memoriei traumatice;
analizarea vinovăției și rușinii;
reevaluarea concluziilor despre sine și lume;
reducerea evitării;
revenirea treptată la activități;
planificarea situațiilor dificile;
prevenirea recăderii.

Formele pot include:

terapia de procesare cognitivă;
terapia cognitivă pentru PTSD;
expunerea prelungită;
terapia prin expunere narativă.

Acestea nu sunt identice și necesită pregătire specifică.

Expunerea înseamnă că voi fi forțat să retrăiesc trauma?

Nu.

Expunerea terapeutică este:

planificată;
graduală;
realizată cu acordul persoanei;
desfășurată într-un cadru sigur;
integrată într-un tratament;
adaptată capacității de tolerare.

Poate implica discutarea sau scrierea despre eveniment și apropierea graduală de situațiile sigure care au fost evitate.

Nu implică expunerea la un pericol real și nu înseamnă abandonarea persoanei într-o stare copleșitoare.

Nu încerca singur exerciții intense de retrăire după materiale găsite online.

Ce este EMDR?

EMDR este o terapie focalizată pe traumă în care persoana lucrează cu amintiri-țintă în timp ce efectuează o formă de stimulare bilaterală, frecvent mișcări ale ochilor, dar și alte metode.

Tratamentul poate include:

pregătire;
educație;
tehnici de reglare;
identificarea amintirilor;
procesarea lor;
dezvoltarea unor convingeri mai adaptative;
încheierea și reevaluarea ședințelor.

EMDR nu este doar urmărirea unui obiect cu privirea și nu trebuie improvizat în afara unui cadru terapeutic.

Este important ca terapeutul să aibă instruire reală și supervizare.

Cât durează terapia?

Durata diferă.

Pentru un eveniment unic, unele programe structurate se desfășoară în aproximativ 8–12 ședințe.

Pot fi necesare mai multe atunci când există:

traume multiple;
traumă complexă;
disociere;
consum de substanțe;
instabilitate locativă;
pericol continuu;
depresie severă;
alte boli;
dificultăți relaționale.

Numărul ședințelor nu trebuie transformat într-o promisiune de vindecare într-un termen fix.

Medicația poate ajuta?

Da, în anumite situații.

Pot fi utilizate unele antidepresive, după evaluare psihiatrică, mai ales dacă:

persoana preferă medicația;
simptomele sunt severe;
există depresie sau anxietate asociată;
accesul la terapie este limitat;
psihoterapia nu poate începe imediat;
este recomandat un tratament combinat.

Medicamentele nu șterg amintirea și nu rezolvă automat evitarea sau concluziile traumatice.

Tratamentul se alege individual și se monitorizează.

Nu începe și nu opri medicația fără medic.

Antidepresivele dau dependență?

Antidepresivele nu produc în mod obișnuit dependența caracteristică alcoolului, opioidelor sau benzodiazepinelor.

Oprirea bruscă poate produce simptome de întrerupere.

Reducerea se face gradual, după un plan medical.

Citește articolul Antidepresivele dau dependență?.

Benzodiazepinele tratează PTSD?

Benzodiazepinele pot reduce temporar anxietatea sau insomnia, dar nu reprezintă tratamentul de bază al PTSD.

Pot produce:

sedare;
probleme de memorie;
toleranță;
dependență;
sevraj;
interacțiuni cu alcoolul;
dificultăți în procesarea terapeutică.

Nu sunt recomandate pentru prevenirea PTSD după traumă.

Nu opri brusc o benzodiazepină luată regulat, deoarece sevrajul poate fi sever.

Citește articolul Anxioliticele dau dependență?.

Alcoolul ajută la coșmaruri și somn?

Poate produce adormire mai rapidă, dar tinde să fragmenteze somnul și poate agrava:

coșmarurile;
iritabilitatea;
depresia;
impulsivitatea;
problemele de memorie;
riscul suicidar;
dependența.

Persoana poate ajunge să creadă că nu poate dormi sau ieși din casă fără alcool.

Dacă există consum zilnic important, alcoolul nu trebuie oprit brusc fără evaluare, deoarece sevrajul poate fi periculos.

Citește articolul Când consumul de alcool devine o problemă?.

Ce faci în timpul unui flashback?

Încearcă să readuci atenția către prezent:

spune-ți numele și locul în care te afli;
precizează data sau anul;
privește obiectele din încăpere;
simte podeaua sub picioare;
numește câteva lucruri pe care le vezi;
respiră fără să forțezi;
îndepărtează-te de trafic sau alte pericole;
contactează o persoană de încredere, dacă este necesar.

Poți spune:

„Este o amintire. Evenimentul nu se întâmplă acum.”

Tehnicile de ancorare pot ajuta, dar nu înlocuiesc tratamentul PTSD.

Dacă persoana conduce, operează un utilaj sau se află într-un loc periculos, prioritatea este oprirea activității în siguranță.

Cum poate ajuta familia?

Familia poate:

asculta fără a forța detalii;
valida suferința;
întreba ce ajută în timpul unui flashback;
încuraja tratamentul;
respecta limitele;
observa consumul de alcool;
ajuta la rutină;
participa la planul de siguranță;
întreba direct despre suicid;
evita surprizele și atingerile neașteptate, dacă acestea sunt declanșatoare.

Formulări utile:

„Nu trebuie să îmi povestești toate detaliile ca să cred că suferi.”

„Ești aici, cu mine. Suntem în siguranță acum.”

„Te pot ajuta să găsești un terapeut instruit în traumă.”

„Ce te-ar ajuta când apare un flashback?”

De evitat:

„Trebuie să uiți.”

„Alții au trecut prin lucruri mai grave.”

„Povestește tot acum, ca să te descarci.”

„Au trecut ani, ar fi trebuit să îți treacă.”

Ce faci dacă trauma continuă?

Dacă persoana este încă expusă la:

violență domestică;
abuz;
amenințări;
trafic de persoane;
exploatare;
hărțuire severă;
alt pericol;

tratamentul trebuie să includă siguranța actuală.

Nu este suficient să se lucreze numai asupra simptomelor în timp ce pericolul continuă.

În caz de pericol imediat, apelează 112 și retrage-te într-un loc sigur când acest lucru este posibil.

Nu confrunta singur o persoană violentă.

Când trebuie solicitată o consultație?

Solicită evaluare dacă:

simptomele persistă;
ai flashbackuri;
ai coșmaruri repetate;
eviți activități importante;
nu poți conduce sau merge la serviciu;
dormi foarte puțin;
ești permanent în alertă;
relațiile sunt afectate;
consumi alcool sau sedative;
apar depresie și izolare;
ai dureri ori simptome fizice persistente;
simți rușine sau vinovăție intensă;
simptomele reapar după o perioadă lungă.

Ajutorul poate fi cerut și în prima lună dacă suferința este importantă.

Când este o urgență?

Apelează 112 dacă există:

plan suicidar;
tentativă;
supradozaj;
amenințări sau violență;
imposibilitatea menținerii siguranței;
confuzie severă;
halucinații cu comenzi periculoase;
convulsii;
traumatism cranian;
intoxicație severă;
sevraj cu confuzie sau convulsii;
pericol imediat din partea agresorului.

Nu lăsa singură o persoană cu plan suicidar și nu încerca să gestionezi fizic o persoană violentă.

Citește ghidul despre urgența psihiatrică și apelarea 112.

La ce specialist mergi?

Psiholog sau psihoterapeut

Poate realiza:

evaluarea simptomelor;
intervenții focalizate pe traumă;
gestionarea flashbackurilor;
reducerea evitării;
lucrul asupra vinovăției și rușinii;
recuperarea funcționării.

Întreabă explicit dacă terapeutul are pregătire și experiență în:

PTSD;
CBT focalizată pe traumă;
EMDR;
disociere;
tipul de traumă relevant.

Nu orice psihoterapie generală este echivalentă cu un tratament focalizat pe traumă.

Psihiatru

Consultația este utilă când:

simptomele sunt moderate sau severe;
există depresie;
apar idei suicidare;
este necesară medicația;
există atacuri de panică;
există consum de substanțe;
diagnosticul este neclar;
apar simptome psihotice;
terapia nu poate începe din cauza instabilității.

Medicină de familie

Poate reprezenta primul punct de contact pentru:

evaluarea generală;
leziuni și durere;
somn;
analize;
concediu medical, când este justificat;
orientarea către specialități;
coordonarea tratamentului.

Consultații la Prevencia

La Clinica Prevencia Alunișului sunt disponibile ședințe de psihoterapie pentru adulți cu Dr. Maria Niculescu, prin CAS și cu plată:

Pentru accesul la psihoterapie prin CAS, traseul pornește de la medicul de familie și continuă cu un consult de specialitate, de regulă psihiatrie pentru adulți, în urma căruia medicul poate recomanda psihoterapia.

Pagina publică Prevencia nu precizează existența unui program dedicat PTSD și nici certificarea în EMDR sau într-o anumită formă de terapie focalizată pe traumă. La programare este important să întrebi dacă profesionistul disponibil are pregătirea potrivită pentru tipul de traumă și intervenția recomandată.

La Clinica Prevencia Alunișului sunt disponibile consultații programate de psihiatrie cu:

Dr. Anca Dițu;
Dr. Maria Boitan;

prin CAS și cu plată:

Pentru evaluarea inițială și coordonarea problemelor medicale este disponibilă:

Programare la medicină de familie

Prevencia oferă servicii ambulatorii programate și nu înlocuiește serviciul 112, unitatea de primiri urgențe sau serviciile specializate pentru protecția persoanelor aflate în pericol.

Întrebări frecvente

Orice traumă produce PTSD?

Nu. Multe persoane au reacții temporare și se recuperează fără să dezvolte PTSD.

PTSD apare numai la militari?

Nu. Poate apărea după accidente, agresiuni, abuz, boli grave, naștere traumatică, dezastre și multe alte evenimente.

Trebuie să treacă o lună pentru a cere ajutor?

Nu. Pragul de o lună ajută diagnosticul, dar simptomele severe trebuie evaluate mai devreme.

Ce este un flashback?

O retrăire în care persoana poate simți că evenimentul se întâmplă din nou, cu imagini, senzații și reacții corporale.

O amintire neplăcută este un flashback?

Nu neapărat. În flashback, contactul cu prezentul poate fi redus, iar reacția este mult mai apropiată de retrăirea evenimentului.

Simptomele pot apărea după ani?

Da. PTSD poate deveni evident mai târziu sau se poate reactiva după un eveniment ori un declanșator.

Pot avea PTSD fără coșmaruri?

Da. Nu toate persoanele au fiecare tip de simptom.

Pot avea PTSD dacă nu îmi amintesc tot?

Da. Memoria traumatică poate fi fragmentată, iar unele persoane au disociere sau pierderea conștienței.

PTSD produce furie?

Poate produce iritabilitate și izbucniri. Totuși, diagnosticul nu justifică violența.

PTSD poate produce dureri?

Da. Tensiunea, somnul și activarea pot contribui la durere, dar cauzele medicale trebuie evaluate.

PTSD și depresia pot exista împreună?

Da. Pot apărea simultan și pot crește riscul suicidar.

PTSD este același lucru cu atacul de panică?

Nu. Panica poate apărea în PTSD, dar PTSD include retrăire, evitare și un tipar legat de traumă.

Ce este PTSD complex?

Un tablou asociat frecvent cu traume repetate și prelungite, cu probleme suplimentare de reglare emoțională, identitate și relații.

Trebuie să povestesc tot la prima ședință?

Nu. Poți începe cu simptomele și impactul, fără a relata imediat toate detaliile.

Este bine să fiu obligat să povestesc imediat după traumă?

Nu. Debriefingul psihologic obligatoriu aplicat tuturor nu este recomandat pentru prevenirea PTSD.

Care este tratamentul principal?

Psihoterapia focalizată pe traumă, inclusiv anumite forme de CBT și EMDR, este tratamentul principal pentru mulți adulți.

EMDR este hipnoză?

Nu. Este o formă structurată de psihoterapie care utilizează procesarea amintirilor și stimulare bilaterală.

Pot face singur EMDR de pe internet?

Nu este recomandat. Procesarea traumelor trebuie ghidată de un profesionist instruit.

Medicația poate ajuta?

Da, în anumite situații, mai ales când există simptome severe, depresie sau preferință pentru tratament medicamentos.

Benzodiazepinele previn PTSD?

Nu. Nu sunt recomandate pentru prevenirea PTSD și pot produce dependență.

Alcoolul ajută la somn?

Poate facilita adormirea, dar fragmentează somnul și poate agrava PTSD, depresia și riscul de dependență.

Se poate vindeca PTSD?

Multe persoane se ameliorează semnificativ sau nu mai îndeplinesc criteriile după tratament. Evoluția și durata diferă.

Când trebuie apelat 112?

Pentru plan suicidar, tentativă, supradozaj, violență, pericol imediat, psihoză, confuzie, convulsii sau intoxicație severă.

Trauma aparține trecutului, dar sistemul de alarmă poate continua să reacționeze în prezent

PTSD poate face persoana să simtă că:

pericolul este încă prezent;
amintirea se repetă;
evitarea este singura protecție;
încrederea nu mai este posibilă;
corpul nu se poate relaxa.

Tratamentul nu înseamnă uitarea evenimentului și nici convingerea că acesta nu a fost grav.

Înseamnă ca amintirea să poată fi recunoscută drept trecut, iar prezentul să nu mai fie organizat complet în jurul pericolului.

Pentru simptome stabile poți solicita o programare la psihologie sau o programare la psihiatrie.

Pentru plan suicidar, tentativă, violență, supradozaj, psihoză, confuzie ori pericol imediat, apelează 112.

PTSD: simptome după o traumă și tratament