Flashback sau atac de panică? Cum recunoști diferența

Flashback sau atac de panică? Cum recunoști diferența

Inima începe să bată foarte repede, respirația devine superficială, corpul tremură și apare senzația că pierzi controlul.

Poate fi un atac de panică.

Dacă, în același timp, vezi imagini, auzi sunete, simți mirosuri sau ai impresia că un eveniment traumatic se petrece din nou, poate fi un flashback.

Cele două experiențe se pot asemăna și pot apărea împreună.

Un flashback poate declanșa panică, iar un atac de panică poate include senzații de irealitate sau de detașare care fac episodul și mai dificil de înțeles.

Diferența principală este aceasta:

• în flashback, mintea și corpul retrăiesc involuntar o traumă;
• în atacul de panică, apare o explozie rapidă de teamă și simptome fizice, adesea însoțită de frica de moarte, leșin, sufocare sau pierderea controlului.

Nu orice episod poate fi diferențiat acasă.

Simptomele fizice noi, severe sau diferite de cele anterioare trebuie evaluate medical. Durerea toracică severă, lipsa importantă de aer, leșinul, semnele neurologice, convulsiile sau confuzia acută impun apelarea 112.

Ce este un flashback?

Un flashback este o formă de retrăire involuntară a unui eveniment traumatic.

Persoana poate simți temporar că evenimentul nu este doar o amintire, ci se întâmplă din nou.

Pot reveni:

• imagini;
• sunete;
• voci;
• mirosuri;
• senzații corporale;
• durere;
• gusturi;
• emoții;
• impulsul de a fugi, lupta sau se ascunde.

În timpul unui flashback, contactul cu prezentul poate fi redus.

Persoana poate:

• privi în gol;
• nu răspunde imediat;
• se apăra de un pericol care nu mai există;
• căuta o ieșire;
• se ascunde;
• împinge o persoană care încearcă să o atingă;
• repeta cuvinte asociate traumei;
• reveni brusc la o postură defensivă.

Flashbackurile apar frecvent în PTSD, dar evaluarea trebuie să analizeze întregul tablou, nu doar un episod izolat.

Un flashback înseamnă că văd o imagine clară?

Nu întotdeauna.

Unele flashbackuri sunt vizuale și foarte vii.

Altele sunt predominant:

• corporale;
• emoționale;
• auditive;
• olfactive;
• fragmentare.

Persoana poate simți brusc:

• presiune în piept;
• durere într-o zonă rănită anterior;
• mirosul locului;
• senzația că cineva se apropie;
• aceeași neputință;
• o frică intensă fără o imagine completă.

Uneori persoana nu identifică imediat legătura dintre senzație și traumă.

Ce este un atac de panică?

Atacul de panică este un episod brusc de frică sau disconfort intens, însoțit de simptome fizice și cognitive.

Pot apărea:

• palpitații;
• puls accelerat;
• transpirație;
• tremur;
• lipsă de aer;
• senzație de sufocare;
• durere sau presiune în piept;
• greață;
• amețeală;
• furnicături;
• frisoane;
• valuri de căldură;
• senzația că mediul este ireal;
• senzația de detașare de corp;
• frica de pierdere a controlului;
• frica de moarte.

Atacul poate apărea:

• aparent fără avertisment;
• într-o situație temută;
• după o senzație corporală;
• după stres;
• în contextul PTSD;
• după consum de cofeină sau substanțe;
• în timpul sevrajului;
• în alte tulburări anxioase.

Un atac izolat nu înseamnă automat tulburare de panică.

Tulburarea de panică presupune atacuri recurente și teamă persistentă ori modificarea comportamentului din cauza posibilității unui nou episod.

Flashback sau atac de panică: diferențe orientative

Tabelul este orientativ.

O persoană poate avea simultan un flashback și un atac de panică.

Poate un flashback să provoace un atac de panică?

Da.

Un element asociat traumei poate activa o amintire și reacția de alarmă.

De exemplu:

1. persoana aude frânarea bruscă a unei mașini;
2. retrăiește fragmentele unui accident;
3. corpul reacționează ca și cum pericolul este prezent;
4. pulsul crește;
5. respirația devine rapidă;
6. apare frica de leșin sau moarte;
7. episodul capătă și caracteristicile unui atac de panică.

Tratamentul trebuie să abordeze atât trauma, cât și interpretarea senzațiilor corporale, dacă ambele mecanisme sunt prezente.

Atacul de panică poate părea un flashback?

Uneori.

În timpul panicii pot apărea:

• derealizare;
• depersonalizare;
• confuzie temporară;
• imagini catastrofice;
• senzația că ai mai trăit momentul;
• pierderea parțială a orientării.

Totuși, acestea nu reprezintă automat retrăirea unei traume.

Întrebările utile sunt:

• Există un eveniment traumatic anterior?
• Episodul reproduce elemente specifice acelui eveniment?
• Persoana simte că trauma se întâmplă din nou?
• Frica este centrată mai ales pe simptomele fizice și consecințele lor?
• Există declanșatori asociați traumei?
• Ce evită persoana după episod?

Ce este o amintire intruzivă?

O amintire intruzivă apare involuntar și produce suferință, dar persoana știe în general că își amintește ceva din trecut.

Poate spune:

„Mi-a venit din nou imaginea accidentului.”

Într-un flashback, poate spune:

„Pentru câteva momente eram din nou acolo.”

Diferența nu este întotdeauna clară și există grade diferite de retrăire.

Atât amintirile intruzive, cât și flashbackurile pot face parte din PTSD.

Ce este disocierea?

Disocierea descrie o deconectare între experiențe care sunt de obicei integrate:

• corp;
• emoții;
• memorie;
• identitate;
• mediul înconjurător.

Poate include:

Depersonalizare

Senzația că:

• privești corpul din exterior;
• nu îți aparține corpul;
• te miști automat;
• vocea ta pare străină.

Derealizare

Senzația că:

• mediul pare artificial;
• oamenii sunt îndepărtați;
• sunetele sunt modificate;
• lumea pare un film sau un vis.

Pierderi de timp sau memorie

Persoana poate descoperi că nu își amintește o parte dintr-un episod.

Disocierea poate apărea în:

• PTSD;
• atac de panică;
• traumă;
• privare de somn;
• alte probleme psihice;
• unele afecțiuni neurologice sau toxice.

Nu este identică cu psihoza.

Flashback sau psihoză?

Într-un flashback, experiența este legată de o traumă și are caracterul unei retrăiri.

După episod, persoana poate recunoaște:

„A fost ca și cum eram din nou acolo.”

În psihoză pot apărea:

• voci fără legătură directă cu retrăirea;
• convingeri delirante;
• mesaje personale din televizor;
• ideea că ceilalți complotează;
• gândire dezorganizată;
• pierderea mai extinsă a contactului cu realitatea.

Diferențierea poate fi dificilă când există:

• traumă severă;
• privare de somn;
• consum de droguri;
• intoxicație;
• tulburare bipolară;
• schizofrenie;
• delirium.

Halucinațiile, delirurile, confuzia acută și comportamentul profund dezorganizat necesită evaluare medicală și psihiatrică promptă.

Citește articolul despre psihoză.

Flashback sau delirium?

Deliriumul este o stare confuzională acută, provocată frecvent de:

• infecție;
• intoxicație;
• sevraj;
• medicamente;
• tulburări metabolice;
• boli neurologice;
• alte probleme medicale.

În delirium:

• atenția este afectată;
• starea fluctuează;
• nivelul de conștiență se poate modifica;
• persoana poate fi dezorientată;
• pot apărea halucinații.

Un flashback este legat de o traumă și nu produce în mod obișnuit o stare confuzională globală care persistă sau fluctuează ore întregi.

Confuzia nouă, mai ales la o persoană bolnavă, intoxicată sau vârstnică, este o urgență medicală.

Citește articolul Psihoză sau delirium?.

Cum recunoști un declanșator?

Un declanșator poate fi orice element asociat de creier cu trauma.

Exemple:

• un miros;
• o melodie;
• un zgomot;
• o frânare;
• o uniformă;
• o încăpere;
• un tip de lumină;
• o atingere;
• o poziție corporală;
• o dată;
• o știre;
• un ton al vocii;
• o procedură medicală;
• o ceartă;
• senzația de lipsă de aer.

Uneori legătura este evidentă.

Alteori persoana observă numai că:

„Eram bine și, dintr-odată, m-am simțit din nou în pericol.”

Un jurnal scurt poate ajuta la identificarea tiparelor, fără analizarea obsesivă a fiecărei senzații.

Poți nota:

• locul;
• ce se întâmpla;
• ce ai perceput;
• primul gând;
• prima senzație corporală;
• cât a durat;
• ce ai făcut;
• ce a ajutat.

Ce faci în timpul unui flashback?

Prioritatea este orientarea către prezent și siguranța fizică.

1. Oprește activitatea periculoasă

Dacă persoana:

• conduce;
• traversează;
• operează un utilaj;
• se află pe scări;
• ține un obiect periculos;

trebuie să se oprească într-un mod sigur.

Nu continua condusul „ca să demonstrezi că poți”.

2. Numește prezentul

Poți spune cu voce tare:

„Mă numesc…”

„Sunt în…”

„Este anul…”

„Evenimentul s-a terminat.”

„Aceasta este o amintire, nu pericolul actual.”

Nu este necesar ca afirmația să elimine imediat senzația. Rolul ei este să ofere repere.

3. Privește mediul

Identifică:

• câteva obiecte;
• culori;
• surse de lumină;
• uși;
• ferestre;
• persoane sigure.

Poți descrie:

„Văd o masă, un scaun și o fereastră.”

„Aud traficul de afară.”

„Simt podeaua sub tălpi.”

4. Folosește senzații prezente, neutre

Poate ajuta să:

• apeși tălpile în podea;
• atingi materialul hainelor;
• ții un obiect rece, dar nu dureros;
• observi sprijinul scaunului;
• miști lent degetele;
• bei câteva înghițituri de apă dacă poți înghiți normal.

Nu provoca durere, nu folosi temperaturi extreme și nu transforma tehnica într-o pedeapsă.

5. Lasă respirația să încetinească

Nu forța inspirații foarte adânci și rapide.

Poți încerca o expirație ceva mai lungă decât inspirația, fără să numeri obsesiv și fără să urmărești perfecțiunea.

Dacă concentrarea asupra respirației amintește de traumă sau crește panica, alege orientarea vizuală și tactilă.

6. Contactează o persoană sigură

Poți spune:

„Am un flashback. Te rog să îmi amintești unde sunt și să rămâi cu mine câteva minute.”

Persoana de sprijin trebuie să folosească propoziții scurte și să evite întrebările detaliate despre traumă în timpul episodului.

Cum ajuți pe cineva care are un flashback?

Prezintă-te și cere permisiunea

Spune:

„Sunt Andrei. Ești acasă. Pot să stau lângă tine?”

Nu atinge persoana brusc.

Atingerea poate fi interpretată drept continuarea pericolului.

Vorbește calm și concret

Poți spune:

„Ești în siguranță în această cameră.”

„Este 17 iulie 2026.”

„Evenimentul nu se petrece acum.”

„Ușa este în stânga ta.”

Evită explicațiile lungi.

Nu solicita detalii

Nu întreba în timpul episodului:

„Ce vezi exact?”

„Ce ți-a făcut?”

„Povestește tot.”

Scopul imediat este revenirea în prezent, nu procesarea traumei.

Oferă alegeri simple

„Preferi să rămân aici sau puțin mai departe?”

„Vrei să deschid lumina?”

„Vrei să stăm pe scaun sau lângă ușă?”

Alegerile pot reda un sentiment de control.

Protejează siguranța

Îndepărtează discret:

• obiectele periculoase;
• accesul la trafic;
• sursele de foc;
• alte riscuri.

Dacă persoana devine violentă sau nu poate fi menținută în siguranță, păstrează distanța și apelează 112.

Ce faci în timpul unui atac de panică?

Recunoaște episodul fără a presupune diagnosticul

Dacă atacurile au fost deja evaluate și episodul este asemănător, poți spune:

„Simptomele sunt intense, dar atacul va scădea.”

Dacă simptomele sunt noi, severe sau diferite, solicită evaluare medicală.

Oprește hiperventilația forțată

Respirația foarte rapidă poate accentua:

• amețeala;
• furnicăturile;
• senzația de sufocare;
• irealitatea.

Încearcă să lași respirația să se încetinească fără inspirații exagerat de adânci.

Nu respira într-o pungă. Această practică poate fi periculoasă dacă simptomele au o cauză medicală.

Orientează-te către exterior

Descrie:

• ce vezi;
• ce auzi;
• unde se află ieșirea;
• cine este lângă tine.

Nu verifica permanent corpul

Măsurarea pulsului la fiecare câteva secunde poate menține panica.

Dacă există un plan medical și episodul este tipic, încearcă să urmezi planul, nu impulsul de a verifica fiecare senzație.

Rămâi în situație dacă este sigur

Plecarea imediată din fiecare loc poate întări ideea că situația este periculoasă.

Totuși, nu rămâne într-un loc:

• nesigur;
• asociat cu o traumă în curs;
• în care există un risc medical;
• în care nu poți conduce ori funcționa în siguranță.

Citește ghidul Ce faci în timpul unui atac de panică.

Cât durează?

Atacul de panică atinge frecvent intensitatea maximă rapid și apoi scade. Unele manifestări pot persista mai mult, iar persoana poate rămâne obosită sau vigilentă după episod.

Durata unui flashback este variabilă:

• câteva secunde;
• minute;
• uneori mai mult.

Percepția timpului poate fi modificată, astfel încât episodul să pară mult mai lung.

O stare confuzională care persistă, se agravează sau fluctuează pe parcursul mai multor ore necesită evaluare medicală și nu trebuie presupus că este un simplu flashback.

Pot să leșin în timpul unui atac de panică?

Amețeala și senzația de leșin sunt frecvente.

Pierderea efectivă a conștienței este mai puțin tipică și poate avea alte cauze, inclusiv:

• probleme cardiace;
• scăderea tensiunii;
• hipoglicemie;
• deshidratare;
• convulsii;
• alte probleme medicale.

Un leșin real, mai ales dacă este primul episod, apare la efort sau se asociază cu durere toracică, palpitații persistente ori traumatism, necesită evaluare medicală.

Cum diferențiezi panica de infarct?

Nu există o metodă sigură de autodiagnostic.

Atât panica, cât și problemele cardiace pot include:

• durere toracică;
• transpirație;
• greață;
• lipsă de aer;
• teamă intensă.

Apelează 112 dacă există:

• durere toracică severă, apăsătoare sau persistentă;
• durere care iradiază;
• leșin;
• dificultate importantă de respirație;
• simptome la efort;
• factori cardiovasculari importanți;
• un episod clar diferit;
• îndoială serioasă privind siguranța.

Faptul că ai mai avut panică nu exclude apariția unei probleme medicale.

Citește articolul Atac de panică sau infarct?.

Când trebuie apelat 112?

Apelează 112 dacă există:

• durere toracică severă sau persistentă;
• dificultate importantă de respirație;
• pierderea conștienței;
• convulsii;
• slăbiciune instalată brusc pe o parte;
• asimetrie facială;
• vorbire neclară;
• confuzie acută;
• traumatism cranian;
• supradozaj;
• intoxicație;
• sevraj cu convulsii sau confuzie;
• plan suicidar;
• tentativă;
• comportament violent;
• halucinații cu comenzi periculoase;
• imposibilitatea menținerii siguranței.

Nu încerca să conduci singur la spital când simptomele îți afectează capacitatea de a conduce.

Ce nu trebuie făcut în timpul episodului?

Nu:

• pălmui persoana;
• turna apă rece peste ea;
• striga;
• o imobiliza fără necesitate;
• o obliga să povestească trauma;
• confirma că pericolul din flashback este real;
• ridiculiza episodul;
• administra medicamentele altcuiva;
• combina sedative cu alcool;
• utiliza droguri;
• respira într-o pungă;
• forța o expunere;
• filma persoana;
• lăsa singură o persoană cu risc suicidar.

De ce încep să evit locurile?

După un episod, persoana poate evita:

• locul unde a avut panica;
• locul asociat traumei;
• transportul;
• condusul;
• spitalele;
• mulțimile;
• spațiile închise;
• somnul;
• singurătatea.

Evitarea reduce temporar frica, dar poate extinde treptat numărul situațiilor percepute drept periculoase.

În PTSD, evitarea împiedică procesarea traumei.

În tulburarea de panică, evitarea menține teama că atacul nu poate fi tolerat fără ieșire sau ajutor.

Tratamentul folosește apropierea graduală și planificată de situații sigure, nu forțarea brutală.

Alcoolul poate opri episoadele?

Poate amorți temporar anxietatea, dar poate agrava:

• somnul;
• coșmarurile;
• depresia;
• impulsivitatea;
• memoria;
• riscul suicidar;
• dependența.

Persoana poate ajunge să nu mai iasă, doarmă sau călătorească fără alcool.

Consumul zilnic important nu trebuie oprit brusc fără evaluare, deoarece sevrajul poate produce tremor, halucinații, convulsii și delirium.

Anxioliticele sunt soluția?

Unele medicamente pot reduce rapid anxietatea, dar benzodiazepinele pot produce:

• sedare;
• probleme de memorie;
• toleranță;
• dependență;
• sevraj;
• risc mai mare când sunt combinate cu alcool sau opioide.

Ele nu procesează trauma și nu reprezintă tratamentul principal al PTSD.

Pentru tulburarea de panică, nu sunt recomandate ca soluție de rutină pe termen lung.

Nu opri brusc o benzodiazepină utilizată regulat.

Citește articolul Anxioliticele dau dependență?.

Cum se stabilește diagnosticul?

Evaluarea poate analiza:

• existența unei traume;
• natura flashbackurilor;
• simptomele fizice;
• declanșatorii;
• orientarea în timpul episodului;
• gândurile predominante;
• evitarea;
• frica de un nou atac;
• coșmarurile;
• hipervigilența;
• disocierea;
• depresia;
• consumul de alcool sau droguri;
• somnul;
• medicamentele;
• bolile fizice;
• riscul suicidar.

Pot fi necesare investigații medicale dacă există:

• simptome noi;
• leșin;
• durere toracică;
• convulsii;
• semne neurologice;
• consum de substanțe;
• traumatisme;
• alte indicii.

Un test online nu poate diferenția sigur flashbackul, panica, epilepsia, sincopa, psihoza și alte probleme.

Cum se tratează flashbackurile?

Dacă fac parte din PTSD, tratamentul de fond poate include:

• CBT focalizată pe traumă;
• EMDR;
• alte intervenții validate pentru PTSD;
• gestionarea activării;
• reducerea evitării;
• procesarea amintirii;
• tratarea depresiei;
• intervenții pentru somn;
• medicație, când este indicată.

Tehnicile de ancorare ajută în timpul episodului, dar nu înlocuiesc procesarea terapeutică a traumei.

Tratamentul trebuie realizat de un profesionist cu pregătire reală în traumă.

Citește articolul PTSD: simptome după o traumă și tratament.

Cum se tratează atacurile de panică?

Tratamentul poate include:

• educație despre panică;
• terapie cognitiv-comportamentală;
• expunerea controlată la senzații corporale;
• reducerea evitării;
• modificarea interpretărilor catastrofice;
• tratament medicamentos, când este indicat;
• evaluarea cofeinei și substanțelor;
• tratarea depresiei și agorafobiei.

În expunerea interoceptivă, anumite senzații sunt reproduse controlat și sigur în cadrul tratamentului, pentru ca persoana să învețe că ele pot fi tolerate și nu confirmă automat o catastrofă.

Aceste exerciții nu trebuie improvizate dacă există probleme cardiace, respiratorii, neurologice, sarcină sau altă contraindicație medicală.

Poate fi tratat și PTSD, și panica?

Da.

Planul poate include:

• stabilirea siguranței;
• explicarea ambelor mecanisme;
• tehnici pentru episodul acut;
• tratarea fricii de senzațiile corporale;
• terapie focalizată pe traumă;
• reducerea evitării;
• somn;
• tratarea depresiei;
• reducerea consumului de alcool;
• medicație, când este indicată.

Ordinea tratamentului se adaptează persoanei.

Nu este obligatoriu ca un diagnostic să fie „rezolvat complet” înaintea celuilalt.

La ce specialist mergi?

Psiholog sau psihoterapeut

Este util pentru:

• evaluarea declanșatorilor;
• diferențierea mecanismelor;
• CBT pentru panică;
• intervenții focalizate pe traumă;
• gestionarea flashbackurilor;
• reducerea evitării;
• planul de prevenire a recăderii.

Întreabă dacă terapeutul are pregătire în tratamentul PTSD atunci când flashbackurile sunt legate de traumă.

Psihiatru

Consultația este indicată când:

• episoadele sunt frecvente;
• există depresie;
• apar idei suicidare;
• somnul este sever afectat;
• este necesară medicația;
• există consum de substanțe;
• diagnosticul este neclar;
• apar halucinații sau manie;
• psihoterapia nu este suficientă.

Medicină de familie

Poate coordona evaluarea inițială când există:

• palpitații;
• amețeală;
• durere;
• simptome noi;
• leșin;
• tratamente multiple;
• nevoia de investigații medicale;
• incertitudine privind cauza.

Consultații la Prevencia

La Clinica Prevencia Alunișului sunt disponibile servicii de psihologie cu Dr. Maria Niculescu:

• psihoterapie pentru adulți;
• psihoterapie de cuplu;
• psihoterapie de familie;

prin CAS și cu plată.

Poți consulta:

• programare la psihologie;
• psihologie și psihoterapie prin CAS.

Pentru psihoterapia adulților decontată prin CAS, traseul pornește de regulă de la medicul de familie, urmat de consultația la specialist și recomandarea pentru psihoterapie. Varianta cu plată poate fi programată direct.

Pagina publică Prevencia nu confirmă un program dedicat PTSD, EMDR sau o formă specifică de CBT focalizată pe traumă. Înaintea programării pentru flashbackuri este util să verifici pregătirea profesionistului în tratamentul traumei.

Consultațiile programate de psihiatrie sunt disponibile la Clinica Alunișului cu Dr. Anca Dițu, prin CAS și cu plată:

• programare la psihiatrie;
• psihiatrie prin CAS.

Pentru evaluarea inițială a simptomelor fizice este disponibilă:

• programare la medicină de familie.

Prevencia oferă servicii ambulatorii programate. Nu înlocuiește serviciul 112, unitatea de primiri urgențe sau evaluarea spitalicească a simptomelor acute.

Întrebări frecvente

Ce este un flashback?

O retrăire involuntară a unei traume, în care persoana poate simți temporar că evenimentul se petrece din nou.

Un flashback trebuie să fie vizual?

Nu. Poate include sunete, mirosuri, emoții, durere sau alte senzații corporale.

Atacul de panică implică întotdeauna o traumă?

Nu. Poate apărea fără o traumă identificabilă.

Pot avea simultan flashback și panică?

Da. Retrăirea poate activa o reacție intensă de panică.

Care este diferența principală?

Flashbackul este organizat în jurul retrăirii traumei; panica este organizată în jurul fricii intense și al senzațiilor corporale.

Derealizarea înseamnă flashback?

Nu automat. Poate apărea și în atacul de panică sau în alte forme de disociere.

Flashbackul este psihoză?

Nu. Este legat de retrăirea unei traume. Psihoza presupune un alt tip de pierdere a contactului cu realitatea.

Pot auzi sunete în timpul unui flashback?

Da. Persoana poate retrăi sunete sau voci asociate evenimentului traumatic.

Cum ajut o persoană în timpul unui flashback?

Vorbește calm, amintește-i locul și data, nu o atinge fără permisiune și nu o forța să povestească trauma.

Este bine să îi spun că totul este în mintea sa?

Nu. Experiența este reală pentru persoană. Este mai util să o ajuți să se orienteze către prezent.

Ce tehnică pot folosi?

Poți numi locul, data, obiectele din jur și senzațiile neutre din prezent. Tehnica trebuie adaptată și nu trebuie să provoace durere.

Cât durează un atac de panică?

Intensitatea maximă apare frecvent rapid, iar episodul scade ulterior, deși unele simptome și oboseala pot persista.

Cât durează un flashback?

Poate dura de la câteva secunde la minute sau mai mult. Percepția timpului poate fi modificată.

Pot leșina din cauza panicii?

Senzația de leșin este frecventă, dar pierderea reală a conștienței necesită evaluarea altor cauze.

Trebuie să respir într-o pungă?

Nu. Poate fi periculos dacă simptomele au o cauză medicală.

Alcoolul ajută?

Poate calma temporar, dar agravează somnul, PTSD, depresia și riscul de dependență.

Anxioliticele sunt tratamentul principal?

Nu. Pot produce dependență și nu procesează trauma sau mecanismul panicii.

Ce tratament ajută pentru flashbackuri?

Tratamentul PTSD poate include CBT focalizată pe traumă și EMDR, realizate de profesioniști instruiți.

Ce tratament ajută pentru panică?

CBT și, în anumite situații, medicația recomandată de psihiatru.

Când trebuie apelat 112?

Pentru durere toracică severă, leșin, convulsii, semne neurologice, confuzie acută, supradozaj, plan suicidar, psihoză sau pericol imediat.

Nu trebuie să alegi singur diagnosticul în timpul episodului

Flashbackul și atacul de panică se pot suprapune.

În timpul episodului, prioritățile sunt:

• siguranța;
• oprirea activităților periculoase;
• orientarea către prezent;
• reducerea stimulării;
• solicitarea ajutorului când există semne de alarmă.

După episod, evaluarea poate clarifica:

• existența PTSD;
• atacurile de panică;
• disocierea;
• problemele medicale;
• consumul de substanțe;
• tratamentul potrivit.

Pentru simptome stabile poți solicita o programare la psihologie, la psihiatrie sau la medicină de familie.

Pentru simptome fizice severe, pierderea conștienței, convulsii, semne neurologice, plan suicidar, supradozaj, psihoză sau imposibilitatea menținerii siguranței, apelează 112.