Opioidele în cancer: supradozele au fost rare, dar dozele mari cer o urmărire atentă

Tratamentul cu opioide în cancer trebuie urmărit atent, recomandă autorii unui studiu canadian publicat pe 10 noiembrie în JAMA Network Open. Supradozele au fost rare, dar riscul a fost mai mare la doze ridicate și în boala avansată.

Opioidele sunt medicamente puternice contra durerii, precum morfina. Autorii recomandă cea mai mică doză care controlează simptomele.

Cercetătorii au analizat datele a 554.316 adulți cu tumori solide din Ontario. Mesajul lor păstrează ambele nevoi ale pacientului: alinarea durerii și reducerea riscului de reacții grave.

Aproximativ 3 din 1.000 au avut o supradoză neletală

În perioada urmărită, 1.591 de persoane au avut cel puțin o supradoză neletală, iar 191 au murit în urma unei supradoze. O persoană poate apărea în ambele categorii dacă a supraviețuit unui episod neletal și a avut ulterior unul fatal; cifrele nu se adună ca număr de persoane distincte.

Prima cifră înseamnă aproximativ 3 persoane din 1.000, potrivit calculelor Prevencia. Proporția privește întregul grup cu cancer, inclusiv persoanele care nu primiseră opioide pe rețetă, și întreaga urmărire. Nu este riscul anual al unui pacient tratat.

Doza și perioada de tratament au contat

Autorii au verificat periodic rețetele eliberate în afara spitalului. Au găsit o asociere între dozele mari și supradoze, iar fiecare lună în plus cu doze mari a fost asociată cu o creștere a riscului.

„Doză mare” a însemnat aici echivalentul a cel puțin 50 mg de morfină pe zi. Este un prag folosit pentru analiză, nu o limită universală până la care tratamentul ar fi sigur.

Cercetarea arată o legătură, dar nu poate demonstra că rețeta a provocat fiecare episod. Nu a testat prin tragere la sorți reducerea dozelor și nu stabilește cât ar trebui să primească o anumită persoană.

Trebuie să fie clar cine urmărește tratamentul

În comentariul care însoțește studiul, Kurt Kroenke, de la Universitatea Indiana, subliniază că prescrierea opioidelor este frecventă pe parcursul cancerului, în timp ce supradozele grave sunt excepția.

El recomandă o urmărire mai atentă în primul an după diagnostic și în boala avansată. Tot el atrage atenția asupra unei probleme practice: trebuie să fie clar cine continuă să prescrie și să urmărească tratamentul.

Oncologii, medicii de îngrijiri paliative și cei de familie sunt toți posibili prescriptori, notează el. Pentru supraviețuitorii pe termen lung, discuția despre reducerea sau oprirea opioidelor nu ar trebui pasată de la un medic la altul.

Datele nu spun de unde provenea fiecare opioid

Analiza a folosit dosare și rețete, fără să poată separa sigur medicamentele prescrise de opioidele obținute din alte surse. În spital, expunerea la aceste tratamente nu a putut fi evaluată.

Unele episoade pot fi omise, mai ales când semnele seamănă cu agravarea cancerului. De aceea, numărul real de supradoze poate fi mai mare decât cel din studiu.

Rezultatele provin din Canada. Studiul nu oferă o estimare pentru România și nu justifică aplicarea acelorași procente fiecărui pacient de aici.

Oprirea bruscă poate crea alte probleme

Institutul Național al Cancerului din SUA recomandă respectarea schemei prescrise și anunțarea echipei dacă durerea nu cedează sau apar efecte adverse.

Corpul se poate obișnui cu un opioid. Reducerea bruscă ori oprirea lui poate produce sevraj, inclusiv transpirații, greață și neliniște. Această dependență fizică poate apărea și când tratamentul este luat corect; ea nu înseamnă automat adicție.

Toleranța, când aceeași doză nu mai calmează durerea ca înainte, trebuie discutată cu medicul. Pacientul nu trebuie să decidă singur creșterea sau scăderea dozei.

Pentru cei care iau și alte tratamente, revizuirea întregii liste de medicamente ajută la identificarea suprapunerilor și a interacțiunilor. Scopul este o schemă potrivită persoanei, nu reducerea numărului de pastile cu orice preț.