Stopul cardiac: un program amplu de instruire în SUA nu a crescut supraviețuirea

Stopul cardiac a avut o supraviețuire la fel de redusă în comunitățile care au primit un program amplu de instruire și în cele cu îngrijire obișnuită. Rezultatele studiului american RACE-CARS au fost publicate pe 8 noiembrie în New England Journal of Medicine (NEJM) și prezentate la congresul American Heart Association.

Studiul a testat organizarea unui program pentru populație și serviciile de urgență. Nu a comparat resuscitarea cu lipsa ei. Recunoașterea stopului cardiac și intervenția imediată rămân esențiale.

Aproximativ 9 din 100 de pacienți au plecat din spital cu o stare neurologică bună

Cercetătorii au analizat 22.459 de adulți care au suferit un stop cardiac în afara spitalului, în 60 de comitate din Carolina de Nord. Comitatele au fost repartizate aleatoriu între programul de instruire și practicile lor obișnuite. Abstractul NEJM raportează 9,0% supraviețuire până la externare cu stare neurologică favorabilă în grupul programului și 9,4% în grupul de îngrijire obișnuită.

Diferența ajustată nu a demonstrat un beneficiu al programului (OR 0,97; interval de încredere 95%: 0,75–1,26; p=0,80). Intervalul este compatibil atât cu un posibil beneficiu modest, cât și cu lipsa efectului. Rezultatul nu arată că resuscitarea imediată este inutilă.

Cercetătorii au urmărit nu doar supraviețuirea, ci și starea creierului după stopul cardiac. Studiul a inclus comunități urbane și rurale, pe parcursul a cinci ani.

Cursuri pentru martori, dispeceri și echipele care ajung primele

Dispecerii învățau să recunoască rapid stopul cardiac la telefon și să ghideze apelantul.

Echipele care ajung primele, inclusiv pompieri și polițiști, erau instruite să folosească defibrilatoare înainte de sosirea ambulanței, potrivit relatărilor STAT și AHA.

Oamenii puteau exersa resuscitarea la locul de muncă, în organizații comunitare și în alte spații. Un defibrilator automat analizează ritmul inimii. Când este necesar un șoc electric, îl administrează sau îți cere să apeși un buton, în funcție de aparat.

În comunitățile cu intervenție, martorii au început resuscitarea în 44,8% dintre cazuri, față de 42,3% în celelalte. Nici această diferență nu a demonstrat un efect clar al programului pe întreaga perioadă, potrivit American Heart Association. Defibrilarea înainte de sosirea ambulanței a avut loc în 13,5% dintre cazuri în comunitățile cu program, față de 15,3% în celelalte.

Instruirea a ajuns la o mică parte din populație

Programul a instruit 201.586 de persoane, aproximativ 4,8% dintre locuitorii comunităților incluse în intervenție. Proporția a variat mult de la un comitat la altul, arată comunicatul asociației.

Au existat și dificultăți de personal la dispecerate, precum și întreruperi provocate de pandemie și de uraganul Helene. „Schimbarea felului în care o comunitate întreagă răspunde la un stop cardiac durează”, a spus autoarea principală, Carolina Malta Hansen, potrivit AHA (traducere).

O analiză exploratorie a ultimului an a sugerat o creștere a resuscitării începute de martori, potrivit comunicatului AHA. Este un indiciu pentru cercetări viitoare, fără un beneficiu demonstrat asupra supraviețuirii.

Amrish Deshmukh, cardiolog la Universitatea Michigan care nu a participat la studiu, a scris pentru STAT că, în studii anterioare, mai multă instruire și folosirea mai frecventă a defibrilatoarelor nu s-au tradus întotdeauna în supraviețuire mai bună.

Echipa Carolinei Malta Hansen va urmări populația din Carolina de Nord cel puțin încă un an, potrivit STAT.

Concluzia nu schimbă ce faci într-o urgență

Abstractul lucrării publicate în NEJM este disponibil; nu am folosit textul integral al articolului. AHA și ACC au relatat aceeași cercetare, iar STAT adaugă comentarii independente. Aceste relatări nu reprezintă confirmări independente ale rezultatului.

Nu există în aceste rezultate o estimare pentru România. Sistemele de urgență și accesul la defibrilatoare diferă, așa că procentele americane nu descriu automat șansele unui pacient de aici.

Ghidul european de resuscitare din 2025 cere apelarea imediată a serviciilor de urgență când o persoană nu răspunde. Nu trebuie să amâni apelul până când ești sigur ce se întâmplă. Dispecerul te poate ajuta să recunoști respirația anormală și să începi manevrele.