Fibrilația atrială: ablația unor zone suplimentare nu a redus clar recidivele într-un studiu

La persoanele cu fibrilație atrială persistentă, extinderea ablației la zone suplimentare ale inimii nu a redus clar riscul ca aritmia să revină. Studiul COAST-AF a fost publicat pe 8 noiembrie în JAMA și prezentat la congresul American Heart Association.

Au participat 508 adulți din 14 centre canadiene. Toți aveau fibrilație atrială care dura neîntrerupt de peste trei luni și o indicație pentru prima ablație.

Ce înseamnă să extinzi o ablație

Fibrilația atrială este un ritm neregulat al inimii. În loc să se contracte coordonat, atriile, cele două camere de sus ale inimii, primesc impulsuri electrice dezordonate. Unele persoane simt palpitații sau oboseală; altele nu observă fiecare episod.

Ablația folosește catetere introduse prin vasele de sânge pentru a crea mici cicatrici care blochează semnalele electrice anormale. NHS o descrie ca pe una dintre opțiunile de control al bolii, alături de medicamente și de restabilirea ritmului prin șoc electric controlat.

În COAST-AF, ambele grupuri au primit izolarea electrică a zonei unde venele pulmonare aduc sânge din plămâni în inimă, o componentă de bază a ablației. Într-un grup, medicii au tratat suplimentar zone în care semnalul electric era slab, dacă le identificau.

Aceste zone pot indica țesut modificat. Ideea era că tratarea lor ar putea împiedica reapariția aritmiei. Studiul a testat valoarea acestui pas în plus, nu utilitatea ablației față de lipsa tratamentului.

Recidive la 49 din 100 cu strategia extinsă, față de 58 cu cea standard

După o urmărire medie de 21 de luni, recidiva a fost înregistrată la 124 dintre cei 251 de pacienți analizați în grupul repartizat la ablația extinsă. În grupul cu procedura standard au fost 146 de recidive din 254 de pacienți.

Aproape jumătate dintre pacienții repartizați la strategia extinsă nu aveau zone cu semnal slab. Ei au primit doar izolarea standard a venelor pulmonare.

Proporțiile de recidivă au fost 49,4% și 57,5%. Diferența observată este de aproximativ opt persoane la fiecare 100, potrivit calculelor Prevencia. Totuși, analiza statistică nu a confirmat clar că strategia extinsă produce un beneficiu în întreaga populație studiată.

Cercetătorii au numărat episoadele de fibrilație, flutter sau tahicardie atrială care durau cel puțin 30 de secunde și apăreau după primele 90 de zile. Contau și episoadele înregistrate pe care pacientul nu le simțea. O astfel de recidivă nu însemna neapărat revenirea bolii persistente.

Semnalul favorabil a apărut la cei cu zone electrice anormale

American College of Cardiology subliniază rezultatul unui subgrup stabilit înaintea analizei: 268 de pacienți la care au fost detectate zone cu semnal slab.

Dintre aceștia, 68 din 138 au avut o recidivă după ablația suplimentară, față de 90 din 130 după procedura standard. Asta înseamnă aproximativ 49 din 100, comparativ cu 69 din 100.

Diferența din subgrup merită cercetată, dar nu transformă rezultatul general într-un studiu pozitiv. Articolul nu raportează un test de interacțiune care să confirme că efectul procedurii diferă între pacienții cu și fără aceste zone. Rezultatul nu dovedește că fiecare persoană cu fibrilație atrială ar trebui să primească o ablație mai extinsă.

Un alt studiu randomizat, IDEAL-AF, publicat în august în JAMA, a găsit rezultate favorabile pentru ablația suplimentară la pacienți cu zone mai mari de semnal slab. Autorii COAST-AF amintesc însă că studiile anterioare au avut rezultate amestecate.

Procedura a durat mai mult, fără o diferență clară de siguranță

În studiul JAMA, complicațiile procedurale au apărut la câte 11 pacienți în fiecare grup, aproximativ patru din 100. Evenimente adverse grave după ablație au existat la câte șapte pacienți.

Au fost raportate și două decese în primele 60 de zile, câte unul în fiecare grup. Unul a urmat unei extracții dentare complicate, iar celălalt a avut o cauză necunoscută. Textul studiului nu stabilește dacă decesele au fost legate de ablație.

În grupul repartizat la strategia extinsă, procedura a durat în medie cu 28 de minute mai mult, aproximativ o jumătate de oră.

Unele episoade fără simptome puteau trece neobservate

Ritmul a fost urmărit cu înregistrări Holter de câte 14 zile, repetate la intervale. Între aceste perioade, unele episoade fără simptome puteau rămâne nedetectate.

Trei din patru participanți erau bărbați, iar rezultatele privesc o formă persistentă a bolii.

Ce se schimbă pentru un pacient din România

Normele Programului național de boli cardiovasculare includ ablația pentru aritmii complexe și menționează fibrilația atrială între indicații. Accesul depinde de criteriile medicale și de unitățile care derulează programul. Alegerea tehnicii se discută cu echipa care face intervenția, în funcție de tipul aritmiei și de ce arată evaluarea inimii.