Ureea serică este un produs rezultat din metabolizarea proteinelor și este eliminată în mare parte prin rinichi. O valoare crescută poate apărea când filtrarea renală scade, dar și în deshidratare, aport proteic mare sau alte situații care nu înseamnă automat boală renală.
Ce este ureea
Ficatul transformă amoniacul rezultat din descompunerea proteinelor în uree, o substanță mai puțin toxică. Ureea circulă în sânge și este eliminată prin urină. Nivelul ei depinde atât de producție, cât și de eliminare.
Intervalele de referință diferă între laboratoare și pot fi raportate ca uree sau azot ureic. Rezultatul se interpretează folosind valorile și unitățile laboratorului.
Cauze frecvente ale ureei crescute
Ureea poate crește prin:
- deshidratare sau pierderi de lichide;
- scăderea funcției renale;
- aport proteic mare sau suplimente proteice;
- sângerare digestivă;
- febră, infecții severe, traumatisme sau catabolism;
- insuficiență cardiacă și reducerea fluxului sanguin renal;
- unele medicamente.
O valoare crescută nu stabilește singură cauza. Este important dacă modificarea este izolată, persistentă sau asociată cu alte rezultate.
Uree mare și creatinină normală
Această combinație poate apărea în deshidratare, după un aport crescut de proteine sau în sângerarea digestivă. Poate exista și în anumite situații clinice în care producția de uree crește fără o scădere proporțională a filtrării.
Dacă și creatinina este crescută sau eGFR este scăzut, medicul va evalua funcția renală și evoluția analizelor. Citește ghidul despre creatinină crescută și eGFR scăzut.
Ce înseamnă ureea scăzută
Ureea mică poate apărea în aport proteic redus, sarcină, hidratare excesivă sau unele boli hepatice. De cele mai multe ori nu se interpretează izolat și trebuie corelată cu starea clinică.
Ce analize se interpretează împreună
Pentru evaluarea rinichilor pot conta:
- creatinina și eGFR;
- sodiu, potasiu și bicarbonat;
- sumar de urină și sediment;
- raport albumină/creatinină în urină;
- hemoleucogramă, glicemie și teste hepatice, în funcție de context.
Vezi lista completă de analize pentru rinichi. În boala cronică, eGFR și albuminuria sunt mai importante pentru clasificare decât ureea singură.
Există simptome specifice?
Ureea crescută în sine nu produce întotdeauna simptome. Manifestările depind de cauză. Deshidratarea poate da sete, amețeală și urină concentrată. Afectarea renală avansată poate fi asociată cu oboseală, greață, edeme, prurit sau scăderea poftei de mâncare.
Simptomele severe, confuzia, dificultățile de respirație ori scăderea importantă a cantității de urină impun evaluare rapidă.
Ce poți face înainte de consult
Nu încerca să „scazi ureea” prin consum excesiv de apă sau prin eliminarea proteinelor fără recomandare. Hidratarea se adaptează bolilor cardiace și renale, iar dieta depinde de diagnostic.
Păstrează rezultatele anterioare, notează tratamentele și suplimentele și discută cu medicul dacă ai avut vărsături, diaree, febră, schimbări alimentare sau utilizare de antiinflamatoare.
Când este recomandat nefrologul
Evaluarea nefrologică este utilă dacă ureea rămâne crescută împreună cu modificări ale creatininei, eGFR, albuminuriei, potasiului sau sumarului de urină. Vezi când mergi la nefrolog și pagina de Nefrologie Prevencia.
Surse medicale
Scris de
Medic Primar Nefrologie
