Dispepsia funcțională este o afecțiune digestivă cronică în care apar durere, arsură sau disconfort în partea superioară a abdomenului, senzație de stomac plin după masă ori sațietate foarte rapidă, fără ca investigațiile să identifice o leziune care să explice suficient simptomele.

În limbaj obișnuit, problema este descrisă frecvent ca „indigestie”, „digestie lentă”, „stomac sensibil” sau „stomac greu”.

Simptomele sunt reale și pot afecta alimentația, somnul, activitatea profesională și calitatea vieții. Faptul că gastroscopia sau analizele pot fi normale nu înseamnă că pacientul nu are nimic.

Dispepsia funcțională este încadrată în categoria tulburărilor de interacțiune intestin–creier. În apariția simptomelor pot fi implicate sensibilitatea crescută a stomacului și duodenului, modul în care stomacul se relaxează după masă, motilitatea digestivă, inflamația discretă, microbiota și modul în care sistemul nervos procesează semnalele digestive.

Pentru orientare asupra consultației și investigațiilor digestive, poți consulta ghidul complet de gastroenterologie.

Pe scurt

Dispepsia descrie simptome localizate în partea superioară a abdomenului.
Dispepsia funcțională este o tulburare reală a funcționării digestive și a interacțiunii intestin–creier.
Principalele manifestări sunt sațietatea precoce, plenitudinea după masă, durerea și arsura epigastrică.
Nu este același lucru cu gastrita, ulcerul sau refluxul gastroesofagian.
Simptomele pot apărea chiar dacă gastroscopia este normală.
Diagnosticul se bazează pe tiparul simptomelor și pe excluderea cauzelor relevante.
Testarea pentru Helicobacter pylori poate face parte din evaluare.
Tratamentul este individualizat și poate include modificarea meselor, medicamente și intervenții asupra axei intestin–creier.
Dietele foarte restrictive și tratamentele luate la întâmplare pot face mai mult rău decât bine.

Ce înseamnă dispepsie

Dispepsia nu este un diagnostic unic, ci un grup de simptome care apar în zona superioară și centrală a abdomenului, numită epigastru.

Acestea pot include:

durere epigastrică;
arsură epigastrică;
senzație neplăcută de plenitudine după masă;
senzația că stomacul rămâne plin mult timp;
sațietate precoce;
greață;
balonare în partea superioară a abdomenului;
eructații;
disconfort după consumarea unor cantități mici de alimente.

Dispepsia poate fi provocată de o boală identificabilă, cum ar fi ulcerul, gastrita sau o afecțiune biliară. Când investigațiile adecvate nu identifică o cauză structurală, sistemică ori metabolică suficientă pentru a explica manifestările, medicul poate stabili diagnosticul de dispepsie funcțională.

Ce înseamnă termenul „funcțională”

Termenul nu înseamnă că simptomele sunt inventate, exagerate sau produse exclusiv de stres.

Înseamnă că problema este legată în principal de modul în care funcționează sistemul digestiv, nu de o leziune mare, ușor vizibilă la ecografie sau gastroscopie.

Pot exista modificări ale:

sensibilității nervilor digestivi;
relaxării stomacului după masă;
golirii gastrice;
contracțiilor stomacului și duodenului;
procesării durerii de către sistemul nervos;
comunicării dintre creier și tubul digestiv;
răspunsului imun local;
permeabilității mucoasei duodenale;
microbiotei digestive.

Unele dintre aceste modificări nu sunt vizibile la investigațiile utilizate în mod obișnuit.

Care sunt simptomele dispepsiei funcționale

Sațietatea precoce

Sațietatea precoce înseamnă că apare senzația de plin după câteva înghițituri sau după o cantitate mult mai mică decât cea consumată în mod obișnuit.

Pacientul poate începe masa cu poftă, dar simte rapid că nu mai poate continua.

Dacă simptomul este important, poate duce la:

reducerea cantității de alimente;
evitarea meselor;
scădere în greutate;
anxietate legată de mâncare;
apariția unor carențe nutriționale.

Scăderea semnificativă sau involuntară în greutate trebuie evaluată și nu trebuie atribuită automat dispepsiei funcționale.

Senzația de stomac plin după masă

Plenitudinea postprandială este senzația că alimentele rămân în stomac sau că masa a fost mult prea mare, chiar dacă porția a fost normală.

Poate dura ore și poate fi asociată cu:

presiune în epigastru;
balonare;
greață;
eructații;
nevoia de a slăbi cureaua sau hainele;
imposibilitatea de a mânca la următoarea masă.

Această senzație nu demonstrează automat că stomacul se golește lent. Simptome asemănătoare pot apărea și când timpul de golire gastrică este normal.

Durerea epigastrică

Durerea apare în partea superioară și centrală a abdomenului, sub stern.

Poate fi descrisă ca:

apăsare;
jenă;
durere surdă;
crampă;
senzație de gol dureros;
sensibilitate;
durere care apare după masă;
durere care apare pe stomacul gol.

Localizarea și relația cu mesele nu pot diferenția singure dispepsia funcțională de gastrită sau ulcer.

Pentru evaluarea mai largă a simptomului, citește articolul despre durerea de stomac și disconfortul epigastric.

Arsura epigastrică

Arsura din dispepsia funcțională este resimțită de obicei în partea superioară a abdomenului.

Aceasta trebuie diferențiată de arsura retrosternală, care urcă spre gât și este mai caracteristică refluxului gastroesofagian.

O persoană poate avea însă simultan dispepsie și reflux.

Dacă senzația urcă în piept și este însoțită de regurgitație acidă, sunt utile articolele despre arsurile la stomac și refluxul gastroesofagian.

Greața și eructațiile

Greața poate însoți dispepsia funcțională, mai ales după masă.

Eructațiile frecvente pot apărea prin:

înghițirea aerului;
consumul rapid al alimentelor;
băuturi carbogazoase;
anxietate;
hipersensibilitate digestivă;
comportamente formate ca răspuns la disconfort.

Vărsăturile repetate sau importante nu sunt tipice pentru o dispepsie funcțională necomplicată și necesită investigații suplimentare.

Tipurile principale de dispepsie funcțională

Criteriile Rome IV împart dispepsia funcțională în două tipare principale. Acestea se pot suprapune.

Sindromul de distres postprandial

În sindromul de distres postprandial predomină simptomele legate de mese:

plenitudine neplăcută după masă;
sațietate precoce;
balonare în partea superioară a abdomenului;
greață postprandială;
eructații.

Pacientul poate tolera mai bine porțiile mici și poate avea simptome importante după mesele bogate sau grase.

Sindromul de durere epigastrică

În sindromul de durere epigastrică predomină:

durerea localizată în epigastru;
arsura epigastrică;
simptome care pot apărea după masă;
simptome care pot apărea și pe stomacul gol.

Durerea nu este localizată predominant în partea inferioară a abdomenului și nu se ameliorează în mod caracteristic după scaun sau eliminarea gazelor.

Această diferență ajută la separarea de sindromul de intestin iritabil, deși cele două afecțiuni pot exista împreună.

Cum este definită dispepsia funcțională prin criteriile Rome IV

Pentru încadrarea formală prin criteriile Rome IV trebuie să existe unul sau mai multe simptome supărătoare:

plenitudine după masă;
sațietate precoce;
durere epigastrică;
arsură epigastrică.

Nu trebuie să existe o boală structurală care să explice suficient manifestările.

Pentru criteriile formale utilizate în cercetare și clasificare, simptomele trebuie să fi fost prezente în ultimele trei luni, cu debutul cu cel puțin șase luni înainte.

În practica medicală, pacientul nu trebuie să aștepte șase luni pentru a cere ajutor. Simptomele noi, persistente sau supărătoare trebuie evaluate mai devreme.

Ce poate provoca dispepsia funcțională

Dispepsia funcțională nu are de obicei o singură cauză.

La pacienți diferiți pot predomina mecanisme diferite.

Relaxarea insuficientă a stomacului după masă

În mod normal, partea superioară a stomacului se relaxează când mâncăm, astfel încât să poată primi alimentele fără o creștere mare a presiunii.

La unele persoane cu dispepsie funcțională, această relaxare este insuficientă.

Pot apărea:

sațietate precoce;
presiune după masă;
incapacitatea de a termina o porție normală;
senzația de stomac foarte plin.

Golirea gastrică modificată

La o parte dintre pacienți, golirea stomacului poate fi întârziată. La alții poate fi normală sau chiar accelerată.

Intensitatea simptomelor nu corespunde întotdeauna vitezei de golire gastrică.

De aceea, senzația de digestie lentă nu este suficientă pentru diagnosticul de gastropareză.

Hipersensibilitatea viscerală

Nervii tubului digestiv pot deveni mai sensibili la:

întinderea stomacului;
prezența alimentelor;
acid;
grăsimi;
contracțiile digestive normale.

O cantitate normală de alimente sau o distensie fiziologică poate fi percepută ca durere, presiune ori plenitudine excesivă.

Modificările duodenului

Cercetările sugerează că la unii pacienți pot exista modificări discrete la nivelul duodenului, cum ar fi:

sensibilitate la acid;
permeabilitate crescută;
activare imună;
inflamație microscopică;
modificări asociate unor alergii sau infecții anterioare.

Aceste modificări nu sunt neapărat vizibile la gastroscopia obișnuită.

Interacțiunea dintre intestin și creier

Stomacul și creierul comunică permanent prin nervi, hormoni și semnale imune.

Somnul insuficient, stresul, anxietatea și experiențele anterioare de durere pot influența modul în care sunt procesate semnalele digestive.

Aceasta nu înseamnă că boala este „doar psihologică”.

Simptomele rezultă dintr-o interacțiune biologică între sistemul digestiv și sistemul nervos.

Infecțiile digestive anterioare

La unele persoane, simptomele încep după:

gastroenterită;
toxiinfecție alimentară;
infecție digestivă;
tratamente antibiotice;
alte episoade inflamatorii digestive.

Acest tipar este numit uneori dispepsie funcțională postinfecțioasă.

Helicobacter pylori

Infecția cu Helicobacter pylori poate produce gastrită, ulcer și simptome dispeptice.

Atunci când bacteria este identificată și tratată, unii pacienți prezintă ameliorarea simptomelor. La alții, simptomele pot continua după eradicare și pot fi încadrate ulterior ca dispepsie funcțională.

Informațiile despre diagnostic, transmitere și tratament sunt prezentate în articolul despre Helicobacter pylori.

Medicamentele

Numeroase medicamente pot provoca sau agrava simptomele dispeptice, printre care:

antiinflamatoarele nesteroidiene;
aspirina;
unele antibiotice;
fierul;
potasiul;
anumite medicamente pentru diabet și obezitate;
corticosteroizii;
unele tratamente pentru osteoporoză;
opioidele;
anumite medicamente cardiovasculare;
unele suplimente.

Nu întrerupe un tratament prescris fără să discuți cu medicul.

Este util să prezinți la consultație lista completă a medicamentelor și suplimentelor.

Dispepsia funcțională este provocată de stres?

Stresul poate declanșa sau intensifica simptomele, dar nu este singura cauză.

Poate influența:

sensibilitatea digestivă;
contracțiile stomacului;
somnul;
pofta de mâncare;
modul de procesare a durerii;
alegerile alimentare;
consumul de cafea, alcool sau tutun;
înghițirea aerului;
respectarea tratamentului.

Unii pacienți au simptome fără o perioadă evidentă de stres. Alții observă o legătură clară.

Este greșit ca simptomele persistente să fie atribuite automat stresului înaintea unei evaluări medicale adecvate.

Dispepsia funcțională este o boală psihică?

Nu.

Este o tulburare digestivă de interacțiune intestin–creier.

Anxietatea și depresia pot apărea mai frecvent la persoanele cu simptome digestive cronice și pot amplifica suferința, dar nu înseamnă că boala este inventată.

În plus, durerea, greața și imposibilitatea de a mânca normal pot produce ele însele anxietate, teamă de boală sau retragere socială.

Abordarea corectă tratează atât simptomele digestive, cât și factorii neurologici sau emoționali relevanți.

Cu ce poate fi confundată dispepsia funcțională

Gastrita

Gastrita reprezintă inflamația mucoasei stomacului.

Poate produce durere, greață, sațietate precoce și plenitudine după masă.

Diferența nu poate fi făcută sigur numai pe baza simptomelor. În anumite situații sunt necesare testarea pentru Helicobacter pylori și gastroscopia cu biopsii.

O formulare precum „am gastrită pentru că mă doare stomacul” nu reprezintă un diagnostic medical.

Ulcerul gastric sau duodenal

Ulcerul poate produce durere epigastrică, arsuri, greață sau sângerare.

Unele ulcere nu provoacă simptome până la apariția unei complicații.

Prezența scaunului negru, a anemiei sau a vărsăturilor cu sânge nu este compatibilă cu simpla presupunere de dispepsie funcțională și necesită evaluare rapidă.

Refluxul gastroesofagian

Refluxul produce mai frecvent:

arsură în spatele sternului;
regurgitație;
gust acru sau amar;
simptome agravate în poziție culcată.

Dispepsia produce predominant simptome în epigastru și legate de mese.

Cele două afecțiuni pot coexista.

Afecțiunile biliare

Calculii biliari și alte afecțiuni ale vezicii biliare pot provoca durere după masă, mai ales în partea dreaptă, sub coaste.

Durerea biliară este adesea intensă, bine delimitată și poate iradia spre spate sau umărul drept.

Ecografia abdominală poate fi utilă când simptomele sugerează o cauză biliară.

Afecțiunile pancreatice

Bolile pancreasului pot produce durere epigastrică, greață, scădere în greutate și simptome după masă.

Durerea persistentă, care iradiază spre spate, asociată cu vărsături, icter sau scădere ponderală necesită investigații.

Gastropareza

Gastropareza înseamnă întârzierea demonstrată a golirii stomacului, în absența unei obstrucții.

Poate produce:

sațietate precoce;
greață;
vărsături cu alimente consumate cu mai multe ore înainte;
plenitudine;
balonare;
dificultăți de control al glicemiei.

Simptomele se suprapun cu cele ale dispepsiei funcționale. Testarea golirii gastrice este indicată numai în situații selectate.

Boala celiacă și alte intoleranțe

Boala celiacă, intoleranța la lactoză și alte afecțiuni asociate alimentelor pot produce balonare și disconfort.

Acestea au însă mecanisme și criterii de diagnostic diferite.

Eliminarea glutenului înaintea testării pentru boala celiacă poate falsifica rezultatele și poate întârzia diagnosticul.

Bolile cardiace

Disconfortul din partea superioară a abdomenului sau din capul pieptului poate fi uneori o manifestare cardiacă.

Sună la 112 dacă durerea este:

nouă și intensă;
apăsătoare;
asociată cu lipsă de aer;
însoțită de transpirații reci;
asociată cu amețeală sau leșin;
extinsă spre braț, spate, umăr sau mandibulă.

Riscul este mai important la persoanele cu diabet, hipertensiune, colesterol crescut, fumat sau antecedente cardiovasculare.

Când trebuie să mergi urgent la medic

Dispepsia funcțională nu produce în mod obișnuit hemoragie, obstrucție sau perforație.

Solicită ajutor medical urgent dacă apar:

vărsături cu sânge;
vărsături cu aspect de zaț de cafea;
scaun negru și lucios;
durere abdominală bruscă și foarte intensă;
abdomen tare;
stare de leșin;
amețeală severă;
slăbiciune bruscă;
dificultăți de respirație;
durere toracică importantă;
imposibilitatea de a păstra lichidele;
semne de deshidratare;
alterarea rapidă a stării generale.

Aceste manifestări nu trebuie gestionate ca o simplă indigestie.

Ce simptome reprezintă semne de alarmă

Este necesară o evaluare medicală mai rapidă când apar:

scădere involuntară în greutate;
dificultate la înghițire;
durere la înghițire;
vărsături repetate;
anemie;
deficit de fier;
sângerare digestivă;
sațietate precoce progresivă;
pierderea poftei de mâncare;
simptome nocturne importante;
masă palpabilă;
icter;
debut recent la o persoană mai în vârstă;
antecedente familiale de cancer gastric sau esofagian;
agravarea progresivă a simptomelor.

Un singur simptom de alarmă nu înseamnă automat cancer, dar justifică evaluarea cauzei.

Cum este diagnosticată dispepsia funcțională

Diagnosticul începe cu o discuție detaliată despre simptome.

Medicul va analiza:

localizarea disconfortului;
legătura cu mesele;
cantitatea de alimente tolerată;
durata simptomelor;
momentul debutului;
greața și vărsăturile;
modificarea greutății;
tranzitul intestinal;
medicamentele utilizate;
consumul de alcool și tutun;
antecedentele de ulcer;
infecția cu Helicobacter pylori;
bolile asociate;
antecedentele familiale;
impactul asupra vieții zilnice;
somnul, stresul și anxietatea.

Diagnosticul poate fi unul pozitiv, bazat pe un tipar caracteristic de simptome și pe absența semnelor care sugerează o boală structurală importantă.

Nu este obligatoriu ca fiecare pacient să efectueze toate investigațiile existente.

Examenul clinic

Medicul poate verifica:

sensibilitatea abdominală;
prezența unei formațiuni;
mărirea unor organe;
semne de anemie;
icterul;
starea de hidratare;
greutatea și evoluția ponderală;
semnele unei boli sistemice.

Examenul poate fi normal în dispepsia funcțională.

Testarea pentru Helicobacter pylori

Testarea poate fi recomandată în funcție de vârstă, simptome, tratamente și factori de risc.

Pentru identificarea infecției active pot fi utilizate:

testul respirator cu uree;
testul antigenului fecal;
biopsiile gastrice, dacă se efectuează gastroscopie.

Inhibitorii pompei de protoni, antibioticele și bismutul pot influența rezultatele.

Nu opri singur tratamentele. Medicul va indica perioada necesară înaintea testării.

Dacă infecția este confirmată, aceasta trebuie tratată, iar eradicarea trebuie verificată ulterior.

Analizele de sânge

În funcție de situație, medicul poate recomanda:

hemoleucogramă;
fier și feritină;
markeri inflamatori;
teste hepatice;
funcția renală;
glicemie;
teste tiroidiene;
teste pentru boala celiacă;
alte analize adaptate simptomelor.

Nu există o analiză de sânge care să confirme singură dispepsia funcțională.

Când este recomandată gastroscopia

Gastroscopia poate fi recomandată dacă:

există semne de alarmă;
simptomele au debutat recent la o vârstă mai înaintată;
pacientul are antecedente familiale relevante;
apare anemie;
există sângerare digestivă;
pacientul pierde în greutate;
apar vărsături persistente;
există dificultate la înghițire;
simptomele nu răspund la tratamentul inițial;
diagnosticul rămâne neclar;
medicul suspectează gastrită, ulcer sau altă leziune;
sunt necesare biopsii.

Gastroscopia poate identifica:

esofagită;
gastrită;
ulcer;
hernie hiatală;
formațiuni;
modificări ale mucoasei;
infecția cu Helicobacter pylori prin biopsii.

O gastroscopie normală nu înseamnă că simptomele nu există. Ea poate susține diagnosticul de dispepsie funcțională după excluderea unor cauze structurale relevante.

La Clinica Prevencia nu se efectuează gastroscopii. Medicul gastroenterolog poate face evaluarea inițială și poate recomanda procedura într-o unitate specializată.

Este utilă ecografia abdominală

Ecografia nu confirmă dispepsia funcțională și nu examinează în detaliu mucoasa stomacului.

Poate fi utilă pentru evaluarea:

ficatului;
vezicii biliare;
căilor biliare;
pancreasului;
rinichilor;
splinei;
altor cauze abdominale.

O ecografie normală nu exclude gastrita, ulcerul sau dispepsia funcțională.

Este necesară testarea golirii stomacului

Nu în mod obișnuit.

Testarea golirii gastrice poate fi luată în calcul dacă există:

vărsături repetate;
suspiciune de gastropareză;
diabet cu simptome sugestive;
intervenții chirurgicale digestive anterioare;
scădere ponderală;
simptome severe care nu răspund la tratament;
utilizarea unor medicamente care încetinesc stomacul.

Senzația de plenitudine nu demonstrează singură golirea lentă a stomacului.

Cum se tratează dispepsia funcțională

Tratamentul trebuie adaptat simptomului predominant și mecanismelor probabile.

Nu există un singur tratament eficient pentru toți pacienții.

Obiectivele sunt:

reducerea durerii și plenitudinii;
îmbunătățirea toleranței la mese;
prevenirea scăderii în greutate;
reducerea impactului asupra vieții;
evitarea investigațiilor repetate inutile;
identificarea tratamentului minim eficient;
tratarea anxietății sau depresiei asociate, dacă există.

Explicația diagnosticului

Înțelegerea bolii este o parte importantă a tratamentului.

Pacientul trebuie să știe că:

simptomele sunt reale;
boala nu este imaginară;
o gastroscopie normală este o veste bună;
lipsa unei leziuni nu înseamnă lipsa unei explicații biologice;
simptomele pot fluctua;
recuperarea poate necesita mai multe intervenții;
tratamentul trebuie adaptat răspunsului individual.

Teama continuă de cancer sau ulcer poate amplifica atenția asupra fiecărei senzații digestive. Aceasta nu înseamnă că simptomele sunt voluntare, ci că sistemul nervos și digestiv se influențează reciproc.

Modificarea modului de a mânca

Măsurile utile pot include:

porții mai mici;
mese mai frecvente, dacă sunt mai bine tolerate;
mestecarea lentă;
evitarea consumului rapid;
evitarea meselor foarte mari;
reducerea alimentelor foarte grase;
limitarea băuturilor carbogazoase;
evitarea culcatului imediat după masă;
reducerea alcoolului;
renunțarea la fumat;
păstrarea unui jurnal al simptomelor.

Mesele mici pot fi utile mai ales când predomină sațietatea precoce și plenitudinea postprandială.

Există o dietă specială

Nu există o dietă universală pentru dispepsia funcțională.

Pacienții raportează frecvent agravarea după:

alimente grase;
prăjeli;
porții mari;
cafea;
alcool;
băuturi carbogazoase;
alimente foarte picante;
ciocolată;
ceapă;
produse acide;
anumite cereale sau produse lactate.

Toleranța este individuală.

Eliminarea alimentelor trebuie făcută numai când există o asociere repetată și clară cu simptomele.

Dietele excesiv de restrictive pot produce:

scădere în greutate;
deficit de proteine;
deficit de vitamine și minerale;
teamă de mâncare;
izolare socială;
agravarea relației cu alimentația.

Dacă sunt eliminate mai multe grupe alimentare, este indicată evaluarea unui dietetician.

Dieta low-FODMAP este recomandată?

Dieta low-FODMAP este studiată și utilizată mai ales în sindromul de intestin iritabil.

Nu există suficiente dovezi pentru a fi recomandată automat tuturor pacienților cu dispepsie funcțională.

Poate fi luată în calcul dacă există simultan:

balonare importantă;
dureri abdominale inferioare;
modificări ale scaunului;
sindrom de intestin iritabil.

Dieta trebuie să fie temporară, urmată de reintroducerea controlată a alimentelor, ideal sub supraveghere profesională.

Tratamentul infecției cu Helicobacter pylori

Dacă infecția este identificată, medicul va recomanda o schemă de eradicare.

Tratamentul poate îmbunătăți simptomele la o parte dintre pacienți și reduce riscul de ulcer și alte complicații.

Eradicarea trebuie confirmată printr-un test adecvat.

Dacă simptomele continuă după eliminarea bacteriei, poate fi necesar tratamentul dispepsiei funcționale.

Inhibitorii pompei de protoni

Inhibitorii pompei de protoni reduc secreția de acid gastric.

Pot fi recomandați ca tratament inițial, mai ales când predomină:

durerea epigastrică;
arsura epigastrică;
simptomele asemănătoare refluxului;
sensibilitatea la acid.

Nu toate persoanele răspund.

Dacă tratamentul nu are efect după o perioadă adecvată, continuarea lui pe termen nelimitat fără reevaluare nu este justificată.

Momentul administrării și durata trebuie stabilite de medic.

Blocantele receptorilor H2

Aceste medicamente reduc secreția acidă printr-un alt mecanism.

Pot fi utilizate în anumite situații, în funcție de simptome, tratamente anterioare și toleranță.

Eficiența poate scădea în timp la administrarea continuă.

Prokineticele

Prokineticele sunt medicamente care pot influența contracțiile și golirea stomacului.

Pot fi utile mai ales când predomină:

plenitudinea după masă;
sațietatea precoce;
greața;
suspiciunea unei tulburări de motilitate.

Beneficiile sunt variabile, iar unele medicamente pot avea efecte adverse cardiovasculare sau neurologice.

Din acest motiv, alegerea trebuie făcută de medic.

Antidepresivele în doză mică

Anumite antidepresive, în special unele medicamente triciclice administrate în doze mai mici decât cele folosite de obicei pentru depresie, pot reduce durerea și hipersensibilitatea digestivă.

Recomandarea nu înseamnă că simptomele sunt imaginare.

Aceste medicamente pot modula:

transmiterea durerii;
sensibilitatea viscerală;
somnul;
comunicarea intestin–creier.

Efectul apare treptat, iar doza este crescută prudent.

Pot exista reacții adverse, precum:

somnolență;
gură uscată;
constipație;
amețeală;
modificarea apetitului;
tulburări de ritm la persoanele cu risc.

Tratamentul trebuie prescris și monitorizat medical.

Medicamentele pentru anxietate sau depresie

Dacă pacientul are o tulburare de anxietate sau depresie asociată, tratamentul acesteia poate reduce suferința și poate îmbunătăți controlul simptomelor digestive.

Nu toate clasele de antidepresive au aceeași eficiență asupra dispepsiei.

Alegerea se face în funcție de:

simptomul predominant;
somn;
greutate;
tranzit;
alte boli;
tratamente asociate;
efecte adverse posibile.

Terapiile psihologice

Unele persoane pot beneficia de:

terapie cognitiv-comportamentală;
tehnici de relaxare;
managementul stresului;
hipnoterapie orientată spre tubul digestiv;
intervenții bazate pe mindfulness;
psihoterapie.

Aceste terapii nu sunt recomandate pentru că boala ar fi imaginară, ci pentru că pot modifica procesarea durerii și reacția sistemului nervos la semnalele digestive.

Sunt mai utile când există:

simptome severe;
anxietate legată de sănătate;
evitarea alimentelor;
stres cronic;
tulburări de somn;
răspuns insuficient la medicamente;
impact major asupra vieții.

Activitatea fizică

Mișcarea regulată poate sprijini:

motilitatea digestivă;
somnul;
reglarea stresului;
sănătatea cardiovasculară;
menținerea greutății;
starea psihică.

Activitatea trebuie adaptată toleranței.

Exercițiile intense imediat după o masă mare pot agrava simptomele la unele persoane.

Probioticele

Dovezile privind probioticele în dispepsia funcțională sunt încă limitate și depind de produs și tulpină.

Un probiotic nu trebuie considerat tratament universal.

Dacă este încercat, este utilă:

alegerea unui produs bine definit;
stabilirea unei perioade limitate de testare;
urmărirea simptomelor;
oprirea dacă nu există beneficiu;
evitarea combinării multor suplimente simultan.

Uleiul de mentă și alte suplimente

Unele combinații de ulei de mentă și chimion au fost studiate pentru reducerea simptomelor dispeptice.

Aceste produse nu sunt potrivite pentru toată lumea.

Menta poate agrava refluxul prin relaxarea sfincterului esofagian inferior.

Suplimentele pot:

interacționa cu medicamentele;
avea concentrații variabile;
produce reacții adverse;
întârzia tratamentul corect;
avea contraindicații în sarcină sau în anumite boli.

Discută cu medicul înainte de utilizare.

Ce tratamente nu sunt recomandate automat

Trebuie evitate:

curele repetate de antibiotice fără infecție confirmată;
enzimele digestive luate fără indicație;
tratamentele îndelungate cu inhibitori ai pompei de protoni fără reevaluare;
eliminarea glutenului fără testarea bolii celiace;
dietele foarte restrictive;
folosirea repetată a bicarbonatului;
combinațiile de suplimente fără compoziție clară;
repetarea gastroscopiei la intervale scurte fără o indicație nouă;
atribuirea tuturor simptomelor unei singure intoleranțe alimentare.

Dispepsia funcțională se vindecă?

Evoluția diferă.

La unele persoane, simptomele se reduc semnificativ sau dispar pentru perioade lungi. La altele, boala evoluează în episoade, cu perioade bune și perioade de agravare.

Factorii care pot influența evoluția includ:

tipul simptomelor;
severitatea inițială;
somnul;
stresul;
anxietatea;
alimentația;
tratamentele;
bolile asociate;
înțelegerea diagnosticului;
relația cu medicul;
evitarea investigațiilor și tratamentelor inutile.

Scopul realist este controlul bun al simptomelor și revenirea la o alimentație și o viață cât mai normale.

Dispepsia funcțională poate deveni cancer?

Dispepsia funcțională nu este o leziune precanceroasă și nu se transformă în cancer.

Totuși, simptomele digestive noi sau modificate trebuie evaluate, deoarece o persoană cu dispepsie funcțională poate dezvolta, separat, o altă afecțiune.

Diagnosticul anterior nu trebuie folosit pentru a ignora:

pierderea în greutate;
anemia;
dificultatea la înghițire;
sângerarea;
vărsăturile persistente;
schimbarea semnificativă a tiparului simptomelor.

Dispepsia funcțională și sindromul de intestin iritabil

Cele două afecțiuni pot apărea împreună.

Dispepsia afectează predominant partea superioară a abdomenului și relația cu mesele.

Sindromul de intestin iritabil implică dureri abdominale asociate cu:

modificarea frecvenței scaunului;
schimbarea consistenței scaunului;
relația cu defecația;
constipație;
diaree;
alternanța acestora.

Suprapunerea poate necesita o abordare mai largă asupra alimentației, sensibilității digestive și axei intestin–creier.

Dispepsia funcțională și refluxul

Pacientul poate avea simultan:

plenitudine după masă;
sațietate precoce;
durere epigastrică;
arsuri retrosternale;
regurgitație.

Tratamentul trebuie orientat spre simptomele predominante.

Creșterea la nesfârșit a dozei de medicamente pentru aciditate nu va corecta întotdeauna plenitudinea și sațietatea precoce.

Dispepsia funcțională în sarcină

Sarcina poate produce greață, reflux, plenitudine și modificarea toleranței la alimente.

Tratamentul trebuie discutat cu medicul, deoarece:

unele medicamente nu sunt recomandate;
simptomele pot avea cauze specifice sarcinii;
vărsăturile severe pot produce deshidratare;
scăderea ponderală necesită evaluare;
suplimentele pot avea efecte adverse.

Nu începe tratamente sau suplimente fără recomandare.

Întrebări frecvente

Dispepsia funcțională este același lucru cu indigestia?

Indigestia este un termen general pentru durere, plenitudine sau disconfort în partea superioară a abdomenului. Dispepsia funcțională este diagnosticul folosit când simptomele sunt cronice și nu sunt explicate suficient de o boală structurală.

Este același lucru cu gastrita?

Nu. Gastrita reprezintă inflamația mucoasei stomacului. Dispepsia funcțională este o tulburare a funcționării digestive și a sensibilității intestin–creier.

Se vede la gastroscopie?

Nu există o leziune endoscopică specifică dispepsiei funcționale. Gastroscopia poate fi normală sau poate identifica modificări care nu explică suficient simptomele.

Se vede la ecografie?

Nu. Ecografia poate exclude anumite cauze biliare, hepatice sau pancreatice, dar nu confirmă dispepsia funcțională.

Poate provoca greață?

Da. Greața poate apărea, mai ales după masă. Vărsăturile frecvente sau severe necesită însă evaluarea altor cauze.

De ce mă satur după câteva înghițituri?

Stomacul poate să nu se relaxeze corespunzător după începerea mesei sau poate exista o sensibilitate crescută la distensie.

De ce mă simt plin chiar dacă mănânc puțin?

Senzația poate fi produsă de hipersensibilitatea stomacului, relaxarea insuficientă după masă sau alte modificări ale motilității.

Este provocată de prea mult acid?

Uneori acidul contribuie la durere și arsură, dar nu explică toate cazurile. De aceea, medicamentele care reduc aciditatea nu funcționează la toți pacienții.

Pot avea dispepsie dacă testul pentru Helicobacter este negativ?

Da. Infecția este doar una dintre cauzele care trebuie evaluate.

Tratamentul pentru Helicobacter vindecă dispepsia?

La unii pacienți simptomele se ameliorează. La alții persistă chiar după eradicarea bacteriei.

Pot lua enzime digestive?

Enzimele sunt utile în anumite boli pancreatice sau deficite specifice. Nu sunt un tratament standard pentru dispepsia funcțională și nu trebuie luate automat.

Este bine să mănânc puțin și des?

Poate ajuta dacă predomină sațietatea precoce și plenitudinea. Este important însă ca aportul total de energie și proteine să rămână suficient.

Cafeaua trebuie eliminată?

Numai dacă agravează în mod repetat simptomele. Unele persoane tolerează cantități mici, iar altele au simptome după cafea.

Dispepsia poate provoca scădere în greutate?

Poate duce indirect la scădere ponderală dacă pacientul mănâncă mai puțin. Totuși, scăderea involuntară în greutate este un semn care trebuie investigat.

Este nevoie de colonoscopie?

Colonoscopia nu investighează stomacul și nu este necesară în mod obișnuit pentru dispepsie. Poate fi indicată separat dacă există simptome ale intestinului inferior, anemie sau criterii de screening.

Tratamentul cu antidepresive înseamnă că problema este psihică?

Nu. Unele antidepresive în doză mică pot reduce sensibilitatea nervilor digestivi și procesarea durerii.

Cât durează până funcționează tratamentul?

Depinde de tratament. Medicamentele pentru acid pot avea efect relativ rapid, iar neuromodulatoarele și terapiile psihologice pot necesita mai multe săptămâni.

Boala revine?

Da, simptomele pot avea o evoluție fluctuantă. Reapariția nu înseamnă automat apariția unei leziuni grave.

Când este necesară reevaluarea

Revino la medic dacă:

simptomele nu se ameliorează;
nu mai poți tolera mese normale;
pierzi în greutate;
apar vărsături repetate;
apare dificultate la înghițire;
ai anemie;
observi sânge sau scaun negru;
durerea își schimbă caracterul;
apare durere nocturnă severă;
un tratament anterior eficient nu mai funcționează;
apar reacții adverse la medicamente;
dieta devine foarte restrictivă;
teama de mâncare îți afectează viața;
simptomele produc anxietate sau depresie importantă.

Dispepsia funcțională necesită uneori ajustarea treptată a tratamentului. Lipsa răspunsului la prima opțiune nu înseamnă că simptomele nu pot fi controlate.

Surse medicale

British Society of Gastroenterology — Guidelines on the Management of Functional Dyspepsia.
Rome Foundation — Rome IV Diagnostic Criteria for Functional Dyspepsia.
National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases — Indigestion: Symptoms, Diagnosis and Treatment, actualizat în martie 2025.
American College of Gastroenterology și Canadian Association of Gastroenterology — Clinical Guideline: Management of Dyspepsia.
National Institute for Health and Care Excellence — Gastro-oesophageal Reflux Disease and Dyspepsia in Adults: Investigation and Management.

Dispepsia funcțională: indigestie, stomac plin și durere după masă