Disfagia este termenul medical folosit pentru dificultatea de a înghiți sau pentru senzația că alimentele și lichidele nu trec normal din gură spre stomac.

Unele persoane simt că nu pot iniția înghițirea, tușesc imediat când beau apă sau au impresia că lichidele „merg pe partea greșită”. Altele reușesc să înghită, dar simt apoi că mâncarea se oprește în gât sau în spatele sternului.

Diferența este importantă. Prima situație sugerează mai frecvent o problemă la nivelul gurii, faringelui sau mecanismelor neurologice ale înghițirii. A doua indică mai frecvent o afecțiune a esofagului.

Disfagia nou apărută, persistentă sau progresivă trebuie evaluată medical. Nu este normal ca alimentele să se blocheze în mod repetat, să fie necesară multă apă pentru a le împinge sau să fie eliminate prin regurgitație.

Pentru orientare asupra consultației și investigațiilor digestive, poți consulta ghidul complet de gastroenterologie.

Pe scurt

Disfagia înseamnă dificultate reală la trecerea alimentelor sau lichidelor.
Poate apărea la începutul înghițirii sau după ce alimentul a ajuns în esofag.
Tusea și înecul imediat după înghițire sugerează mai frecvent disfagie orofaringiană.
Senzația că mâncarea se blochează în piept sugerează disfagie esofagiană.
Dificultatea numai pentru alimente solide poate indica o îngustare sau o obstrucție mecanică.
Dificultatea pentru solide și lichide poate sugera o tulburare de motilitate, dar această regulă nu este absolută.
Imposibilitatea de a înghiți saliva sau blocarea completă a alimentelor reprezintă o urgență.
Disfagia progresivă, scăderea în greutate, anemia și sângerarea necesită investigații rapide.
Gastroscopia este frecvent prima investigație pentru disfagia esofagiană.
Dacă nu este găsită o cauză mecanică, pot fi necesare manometria esofagiană și alte teste funcționale.

Cum se produce înghițirea

Înghițirea este un proces complex care implică zeci de mușchi și mai mulți nervi.

Poate fi împărțită în trei etape:

faza orală;
faza faringiană;
faza esofagiană.

Faza orală

Alimentele sunt mestecate și amestecate cu salivă. Limba formează bolul alimentar și îl împinge spre partea din spate a gurii.

Această etapă este în mare parte voluntară.

Problemele pot apărea în cazul:

slăbiciunii limbii;
afectării sensibilității;
problemelor dentare;
durerii orale;
uscăciunii severe a gurii;
bolilor neurologice;
dificultăților de coordonare.

Faza faringiană

Când bolul alimentar ajunge în faringe, începe o succesiune rapidă de mișcări reflexe.

În timpul acestei faze:

căile respiratorii sunt protejate;
laringele se ridică;
epiglota contribuie la închiderea căii aeriene;
alimentul este direcționat spre esofag;
sfincterul esofagian superior se deschide.

O problemă de coordonare poate permite alimentelor sau lichidelor să pătrundă în căile respiratorii.

Faza esofagiană

Esofagul transportă bolul alimentar spre stomac prin contracții musculare coordonate, numite peristaltism.

Sfincterul esofagian inferior se relaxează pentru a permite alimentului să intre în stomac.

Disfagia esofagiană poate apărea dacă:

lumenul esofagului este îngustat;
există inflamație;
un aliment este blocat;
contracțiile nu sunt coordonate;
sfincterul inferior nu se relaxează;
esofagul este comprimat din exterior.

Tipurile principale de disfagie

Disfagia orofaringiană

În disfagia orofaringiană, dificultatea apare la inițierea înghițirii sau în primele secunde după aceasta.

Pacientul poate descrie:

imposibilitatea de a porni înghițirea;
tuse imediat după apă sau mâncare;
senzație de înec;
schimbarea vocii după înghițire;
voce umedă sau „gâlgâită”;
lichide care ies pe nas;
necesitatea mai multor încercări pentru aceeași înghițitură;
alimente rămase în gură;
salivare excesivă;
infecții pulmonare repetate;
scădere în greutate.

Această formă apare mai frecvent în afecțiuni neurologice, musculare sau structurale ale gurii și gâtului.

Disfagia esofagiană

În disfagia esofagiană, pacientul reușește să inițieze înghițirea, dar simte că alimentele sau lichidele se opresc ulterior.

Senzația poate fi localizată:

în partea de jos a gâtului;
în spatele sternului;
în capul pieptului;
într-un punct aparent diferit de locul real al blocajului.

Localizarea descrisă de pacient nu indică întotdeauna exact zona bolnavă. O problemă din partea inferioară a esofagului poate fi percepută în gât.

Disfagia pentru alimente solide

Dificultatea predominantă pentru alimente solide sugerează frecvent o problemă mecanică.

Exemple:

stenoză esofagiană;
inel esofagian;
esofagită eozinofilică;
tumoră;
compresie din exterior;
cicatrice după inflamație;
aliment impactat.

La început pot fi greu de înghițit:

carnea;
pâinea;
orezul;
alimentele uscate;
comprimatele.

Pe măsură ce îngustarea progresează, pot deveni dificil de înghițit și alimentele moi sau lichidele.

Disfagia pentru solide și lichide

Dificultatea prezentă încă de la început atât pentru alimente solide, cât și pentru lichide poate sugera o tulburare a motilității esofagului.

Exemple:

achalazie;
spasm esofagian;
tulburări majore ale contracțiilor;
afectarea esofagului în boli sistemice.

Această regulă este orientativă. O stenoză severă poate afecta și lichidele, iar un pacient cu o tulburare de motilitate poate observa inițial simptomele numai la anumite alimente.

Disfagia progresivă și disfagia intermitentă

Disfagia progresivă se agravează în timp.

Pacientul poate trece de la dificultatea pentru carne și pâine la probleme cu alimente moi și, ulterior, cu lichide.

Această evoluție necesită evaluare rapidă pentru excluderea:

unei tumori;
unei stenoze progresive;
unei inflamații severe;
altor obstacole mecanice.

Disfagia intermitentă, prezentă numai la anumite alimente, poate apărea în:

inel esofagian;
esofagită eozinofilică;
tulburări de motilitate;
episoade de impactare alimentară;
alte afecțiuni structurale.

Caracterul intermitent nu înseamnă că problema poate fi ignorată.

Care este diferența dintre disfagie și odinofagie

Odinofagia înseamnă durere la înghițire.

Pacientul poate simți:

arsură;
durere ascuțită;
senzație de rană;
durere în spatele sternului;
durere la trecerea lichidelor sau alimentelor.

Odinofagia poate apărea în:

infecții ale gurii sau esofagului;
esofagită provocată de medicamente;
reflux sever;
ulcerații;
radioterapie;
tumori;
traumatisme ale mucoasei.

O persoană poate avea odinofagie fără blocarea alimentelor sau poate avea simultan durere și disfagie.

Durerea la înghițire este un semn de alarmă și necesită evaluare.

Care este diferența dintre disfagie și senzația de nod în gât

Senzația de nod în gât este numită globus.

În globus, pacientul simte:

presiune;
nod;
strângere;
corp străin;
nevoia de a înghiți repetat.

Senzația este frecvent prezentă între mese și se poate ameliora când persoana mănâncă sau bea.

În disfagie există dificultate reală la trecerea alimentelor sau lichidelor.

Globusul poate fi asociat cu:

tensiune musculară;
reflux;
iritație faringiană;
afecțiuni ORL;
anxietate;
alte cauze.

Globusul persistent trebuie evaluat, mai ales dacă este asociat cu:

dificultate reală la înghițire;
durere;
răgușeală;
scădere în greutate;
formațiune la nivelul gâtului;
simptome progresive.

Care sunt cauzele disfagiei orofaringiene

Accidentul vascular cerebral

Accidentul vascular cerebral este o cauză importantă de disfagie orofaringiană.

Pot apărea:

dificultatea de a iniția înghițirea;
tuse;
voce modificată;
salivare;
alimente rămase în gură;
aspirație;
pneumonie.

Unele persoane aspiră fără să tușească. Această situație este numită aspirație silențioasă.

Dacă dificultatea la înghițire apare brusc împreună cu:

asimetria feței;
slăbiciunea unui braț sau picior;
tulburări de vorbire;
confuzie;
pierderea echilibrului;
vedere dublă;
durere de cap severă,

sună imediat la 112.

Nu oferi alimente sau lichide unei persoane cu suspiciune de accident vascular cerebral înaintea evaluării înghițirii.

Boala Parkinson

Boala Parkinson poate afecta:

coordonarea limbii;
inițierea înghițirii;
protecția căilor respiratorii;
contracțiile esofagului;
eliminarea salivei.

Disfagia poate deveni mai evidentă pe măsură ce boala evoluează, dar poate apărea și mai devreme.

Tusea discretă, mesele foarte lungi și scăderea în greutate pot fi semne mai importante decât senzația propriu-zisă de blocaj.

Demența

Persoanele cu demență pot avea dificultăți prin:

pierderea coordonării;
uitarea alimentelor în gură;
reducerea atenției;
mestecare insuficientă;
afectarea reflexelor;
refuzul alimentelor;
scăderea stării de conștiență.

Adaptarea alimentației trebuie făcută individual, cu implicarea familiei și a specialiștilor.

Îngroșarea lichidelor nu trebuie începută automat fără evaluare, deoarece poate reduce aportul de apă și acceptarea alimentației.

Scleroza multiplă și alte boli neurologice

Disfagia poate apărea în:

scleroză multiplă;
scleroză laterală amiotrofică;
traumatisme craniene;
tumori cerebrale;
paralizii ale nervilor cranieni;
boli neurodegenerative;
paralizie cerebrală;
alte afecțiuni neurologice.

Manifestările depind de zona sistemului nervos afectată.

Bolile musculare

Slăbiciunea mușchilor implicați în înghițire poate apărea în:

miastenia gravis;
distrofii musculare;
miozite;
alte boli neuromusculare.

În miastenia gravis, dificultatea poate fi mai redusă la începutul mesei și se poate agrava pe măsură ce mușchii obosesc.

Afecțiunile ORL și tumorile capului sau gâtului

Disfagia poate fi provocată de:

inflamații;
abcese;
formațiuni;
intervenții chirurgicale;
radioterapie;
paralizia corzilor vocale;
modificări ale limbii sau faringelui;
cicatrice.

Răgușeala persistentă, durerea unilaterală, formațiunile cervicale și scăderea în greutate justifică evaluare ORL.

Diverticulul Zenker

Diverticulul Zenker este un buzunar format în partea superioară a esofagului.

Poate reține alimente și poate provoca:

regurgitarea alimentelor nedigerate;
halenă;
tuse;
zgomote în gât;
dificultate la înghițire;
aspirație;
pneumonii repetate.

Alimentele pot reveni la câteva ore după masă.

Diagnosticul este frecvent stabilit prin examinare radiologică cu substanță de contrast.

Care sunt cauzele disfagiei esofagiene

Refluxul gastroesofagian

Refluxul gastroesofagian poate inflama mucoasa esofagului.

Inflamația repetată poate produce:

durere la înghițire;
senzație de blocaj;
cicatrizare;
stenoză peptică.

Disfagia la o persoană cu arsuri nu trebuie atribuită automat refluxului fără investigații.

Este posibil ca refluxul să fie cauza, dar trebuie excluse și alte afecțiuni, inclusiv esofagita eozinofilică și tumorile.

Stenoza peptică

Stenoza peptică este o îngustare produsă prin cicatrizarea esofagului după inflamație cronică.

De obicei, pacientul observă:

dificultate progresivă pentru solide;
nevoia de a mesteca foarte bine;
blocarea cărnii sau pâinii;
regurgitarea alimentelor;
scădere în greutate dacă problema devine severă.

Tratamentul poate include controlul refluxului și dilatarea endoscopică.

Hernia hiatală

Hernia hiatală poate favoriza refluxul și poate modifica anatomia joncțiunii dintre esofag și stomac.

O hernie mare poate produce:

dificultate la înghițire;
sațietate precoce;
regurgitație;
presiune toracică;
anemie;
simptome după masă.

O hernie mică descoperită întâmplător nu explică automat disfagia.

Esofagita eozinofilică

Esofagita eozinofilică este o boală inflamatorie cronică în care în mucoasa esofagului se acumulează un număr crescut de eozinofile.

Este întâlnită mai frecvent la persoane cu:

alergii;
astm;
dermatită atopică;
rinită alergică;
antecedente familiale similare.

Manifestările la adulți includ:

disfagie intermitentă pentru solide;
alimente blocate;
mestecare excesivă;
evitarea alimentelor uscate;
necesitatea consumului de apă la fiecare înghițitură;
impactări alimentare repetate.

Esofagul poate părea aproape normal la gastroscopie. Diagnosticul necesită biopsii din mai multe zone.

Un pacient cu disfagie intermitentă nu trebuie liniștit doar pentru că între episoade poate mânca normal.

Inelul Schatzki și membranele esofagiene

Inelul Schatzki este o îngustare circulară aflată de obicei în partea inferioară a esofagului.

Poate produce:

disfagie intermitentă;
blocarea cărnii;
dificultate la pâine sau alimente uscate;
episoade separate de perioade fără simptome.

Membranele esofagiene sunt structuri subțiri care pot îngusta lumenul.

Tratamentul poate include dilatare și controlul factorilor asociați.

Cancerul esofagian sau gastric

Tumorile pot îngusta progresiv esofagul sau joncțiunea cu stomacul.

Semnele posibile includ:

disfagie progresivă;
dificultate inițială pentru solide;
dificultate ulterioară și pentru lichide;
scădere în greutate;
lipsa poftei de mâncare;
durere la înghițire;
anemie;
sângerare;
răgușeală;
regurgitație;
simptome noi la o persoană cu factori de risc.

Majoritatea persoanelor cu disfagie nu au cancer, dar această cauză trebuie exclusă rapid, mai ales când simptomele sunt progresive.

Achalazia

Achalazia este o tulburare în care sfincterul esofagian inferior nu se relaxează corespunzător, iar contracțiile esofagului sunt afectate.

Poate provoca:

dificultate pentru solide și lichide;
regurgitarea alimentelor;
tuse nocturnă;
scădere în greutate;
durere toracică;
senzația că alimentele rămân în piept;
pneumonie de aspirație.

Simptomele pot fi confundate ani de zile cu refluxul.

Diagnosticul este confirmat în principal prin manometrie esofagiană, după excluderea unei obstrucții prin gastroscopie.

Spasmul esofagian

Contracțiile esofagului pot deveni premature, foarte puternice sau necoordonate.

Pacientul poate avea:

disfagie;
durere toracică;
simptome atât la solide, cât și la lichide;
episoade declanșate de băuturi foarte reci sau fierbinți;
manifestări fluctuante.

Diagnosticul se bazează pe manometrie.

Durerea toracică trebuie evaluată inițial pentru excluderea unei cauze cardiace.

Sclerodermia și bolile țesutului conjunctiv

Sclerodermia poate reduce forța contracțiilor esofagului și poate slăbi sfincterul inferior.

Pot apărea:

reflux sever;
regurgitație;
disfagie;
inflamație;
stenoză.

Alte boli autoimune și neuromusculare pot afecta, de asemenea, motilitatea esofagului.

Esofagita provocată de medicamente

Unele comprimate pot rămâne blocate și pot produce leziuni locale.

Riscul este mai mare dacă medicamentul este luat:

cu puțină apă;
înainte de culcare;
în poziție întinsă;
de o persoană cu o îngustare preexistentă.

Pot fi implicate anumite:

antibiotice;
antiinflamatoare;
medicamente pentru osteoporoză;
suplimente de fier;
suplimente de potasiu;
alte comprimate iritante.

Simptomele pot include:

durere bruscă la înghițire;
durere retrosternală;
disfagie;
senzație că pastila a rămas blocată.

Infecțiile esofagului

Esofagita infecțioasă apare mai ales la persoanele cu imunitate scăzută.

Poate fi asociată cu:

candidoză;
virus herpes simplex;
citomegalovirus;
alte infecții.

Manifestarea dominantă este frecvent durerea la înghițire, dar poate exista și disfagie.

Compresia din exterior

Esofagul poate fi comprimat de:

formațiuni mediastinale;
ganglioni;
tiroidă mărită;
vase de sânge dilatate;
modificări ale coloanei;
alte structuri.

Investigațiile imagistice pot fi necesare dacă gastroscopia și istoricul sugerează o compresie externă.

Când disfagia este o urgență

Blocarea completă a alimentelor

Dacă un aliment rămâne blocat complet, pacientul poate:

să nu poată înghiți saliva;
să saliveze continuu;
să regurgiteze imediat orice lichid;
să simtă presiune sau durere în piept;
să nu poată vorbi confortabil;
să aibă dificultăți de respirație.

Aceasta este o urgență endoscopică.

Nu încerca să împingi alimentul cu:

pâine;
alte alimente;
cantități mari de apă;
băuturi carbogazoase;
ulei;
medicamente;
manevre improvizate.

Forțarea poate provoca aspirație, perforație sau agravarea blocajului.

Sună la 112 sau mergi imediat la un serviciu de urgență, mai ales dacă nu poți înghiți saliva sau respirația este afectată.

Înecul și obstrucția căilor respiratorii

Dacă persoana nu poate respira, vorbi sau tuși eficient, este posibil ca alimentul să blocheze căile respiratorii, nu esofagul.

Aceasta este o urgență vitală.

Sună la 112 și aplică manevrele de prim ajutor pentru obstrucția căilor respiratorii dacă știi să le efectuezi.

Semne neurologice acute

Disfagia apărută brusc împreună cu slăbiciune, asimetrie facială sau tulburări de vorbire poate indica un accident vascular cerebral.

Nu oferi apă pentru a „testa” înghițirea.

Sună la 112.

Sângerarea digestivă

Disfagia asociată cu:

vărsături cu sânge;
scaun negru;
amețeală;
leșin;
slăbiciune;
paloare,

poate indica o hemoragie digestivă.

Este necesară evaluare urgentă.

Care sunt semnele de alarmă

Evaluarea trebuie făcută rapid dacă disfagia este asociată cu:

scădere involuntară în greutate;
progresie de la solide spre lichide;
durere la înghițire;
anemie;
deficit de fier;
vărsături persistente;
sângerare;
regurgitarea alimentelor nedigerate;
răgușeală persistentă;
tuse la fiecare masă;
pneumonii repetate;
masă la nivelul gâtului;
debut recent la o persoană mai în vârstă;
antecedente de cancer;
fumat și consum important de alcool;
radioterapie;
imunitate scăzută;
istoric de impactare alimentară.

Disfagia în sine este un simptom care justifică evaluare. Semnele de alarmă cresc urgența și probabilitatea unei boli structurale importante.

Ce complicații poate produce

Aspirația

Aspirația apare când saliva, lichidele sau alimentele ajung sub nivelul corzilor vocale și pătrund în căile respiratorii.

Poate provoca:

tuse;
sufocare;
scăderea oxigenului;
pneumonie;
insuficiență respiratorie.

Aspirația poate fi silențioasă, fără tuse evidentă.

Riscul este mai mare în bolile neurologice și la persoanele cu nivel redus de conștiență.

Malnutriția

Pacientul poate începe să evite:

carnea;
pâinea;
legumele crude;
comprimatele;
mesele în public;
alimentele care s-au blocat anterior.

În timp pot apărea:

scădere în greutate;
pierderea masei musculare;
deficit de proteine;
carențe de vitamine;
oboseală;
imunitate redusă.

Deshidratarea

Disfagia pentru lichide poate reduce aportul de apă.

Lichidele îngroșate pot fi necesare în anumite forme de disfagie orofaringiană, dar uneori sunt consumate în cantități insuficiente.

Planul trebuie monitorizat pentru a preveni deshidratarea.

Izolarea socială

Teama de înec, durata mare a meselor și rușinea produsă de regurgitație pot determina evitarea meselor cu familia sau în public.

Impactul asupra vieții trebuie discutat, nu considerat o problemă minoră.

Cum este evaluată disfagia

Istoricul simptomelor oferă informații esențiale.

Medicul va întreba:

când a început problema;
dacă debutul a fost brusc sau treptat;
dacă afectează solidele, lichidele sau ambele;
dacă simptomele sunt progresive;
unde este perceput blocajul;
dacă există durere;
dacă pacientul tușește;
dacă vocea se schimbă;
dacă alimentele revin;
dacă există arsuri sau regurgitație;
dacă a scăzut în greutate;
dacă a existat un aliment blocat complet;
dacă apar simptome neurologice;
ce medicamente sunt utilizate;
dacă există alergii;
dacă au existat intervenții, radioterapie sau boli neurologice.

Examenul clinic

În funcție de tipul disfagiei, medicul poate evalua:

gura și limba;
dinții;
faringele;
vocea;
forța musculară;
nervii cranieni;
semnele neurologice;
gâtul și tiroida;
starea nutrițională;
semnele de anemie;
plămânii;
alte indicii ale aspirației.

Evaluarea ORL și logopedică

Pentru disfagia orofaringiană pot fi necesare:

consultație ORL;
evaluare neurologică;
evaluarea deglutiției de către un specialist;
examinarea vocii;
testarea reflexelor și coordonării;
recomandări privind textura alimentelor.

Logopedul specializat în deglutiție poate evalua siguranța înghițirii și poate recomanda tehnici compensatorii sau exerciții.

Videofluoroscopia deglutiției

Pacientul înghite alimente și lichide de consistențe diferite care conțin substanță de contrast.

Investigația arată în timp real:

formarea bolului;
trecerea prin faringe;
protecția căilor respiratorii;
pătrunderea sau aspirația;
reziduurile;
efectul diferitelor poziții și consistențe.

Este utilă mai ales în disfagia orofaringiană.

Evaluarea endoscopică a deglutiției

Un endoscop subțire este introdus prin nas pentru examinarea faringelui și laringelui.

Testul poate evalua:

secrețiile;
reziduurile alimentare;
pătrunderea spre căile respiratorii;
aspirația;
eficiența unor tehnici de înghițire;
diferite consistențe.

Poate fi efectuat și la patul pacientului în anumite situații.

Gastroscopia

Pentru disfagia esofagiană, gastroscopia este frecvent investigația principală.

Poate identifica:

tumori;
stenoze;
esofagită;
ulcer;
inele;
alimente blocate;
inflamație;
hernie hiatală;
alte leziuni.

În timpul procedurii pot fi:

recoltate biopsii;
îndepărtate alimente blocate;
dilatate anumite îngustări;
tratate unele complicații.

Biopsiile sunt importante când există suspiciunea de esofagită eozinofilică, chiar dacă aspectul esofagului nu este foarte modificat.

La Clinica Prevencia nu se efectuează gastroscopii. Medicul gastroenterolog poate face evaluarea inițială și poate recomanda procedura într-o unitate specializată.

Tranzitul baritat

Pacientul înghite o substanță de contrast, iar esofagul este urmărit radiologic.

Testul poate evidenția:

îngustări;
inele;
diverticuli;
hernie hiatală;
achalazie;
modificări ale formei;
probleme de golire;
compresii.

Poate fi recomandat înaintea gastroscopiei dacă se suspectează o îngustare foarte strânsă, un diverticul superior sau o anatomie complexă.

Nu înlocuiește biopsiile.

Manometria esofagiană

Manometria măsoară contracțiile esofagului și relaxarea sfincterelor.

Este investigația principală pentru diagnosticul:

achalaziei;
spasmului esofagian;
obstrucției funcționale a joncțiunii;
altor tulburări de motilitate.

Este recomandată mai ales când gastroscopia nu identifică o cauză mecanică suficientă.

Monitorizarea refluxului

Monitorizarea pH-ului sau pH-impedanța poate fi utilă dacă există suspiciunea că refluxul contribuie la simptome, dar diagnosticul nu este clar.

Nu este investigația inițială pentru o disfagie progresivă sau pentru un aliment blocat.

Tomografia și alte investigații

Tomografia poate fi recomandată dacă se suspectează:

tumoră;
compresie externă;
ganglioni;
complicații;
alte boli toracice sau abdominale.

Investigațiile neurologice sunt alese când există semne de afectare a sistemului nervos.

Cum se tratează disfagia

Tratamentul depinde complet de cauză.

Nu există un singur medicament pentru toate formele de disfagie.

Reabilitarea înghițirii

În disfagia orofaringiană pot fi recomandate:

modificarea poziției capului;
tehnici speciale de înghițire;
exerciții pentru limbă și faringe;
ritm mai lent;
înghițituri mici;
alternarea alimentelor și lichidelor;
adaptarea tacâmurilor;
supravegherea în timpul meselor.

Aceste măsuri trebuie recomandate după evaluarea mecanismului afectat.

O poziție care ajută un pacient poate crește riscul la altul.

Modificarea consistenței alimentelor

Alimentele pot fi adaptate pentru a fi:

moi;
pasate;
tocate;
umede;
mai ușor de controlat.

Lichidele pot fi îngroșate în anumite cazuri.

Aceste modificări trebuie să mențină:

aportul de proteine;
aportul caloric;
hidratarea;
plăcerea de a mânca;
cât mai multă independență.

Dietele pasate sau lichidele îngroșate folosite fără evaluare pot produce deshidratare, malnutriție și refuz alimentar.

Dilatarea esofagiană

Unele stenoze și inele pot fi lărgite endoscopic.

Procedura poate ameliora trecerea alimentelor, dar poate fi necesară repetarea.

Tratamentul cauzei rămâne important. De exemplu, în stenoza peptică trebuie controlat și refluxul.

Tratamentul refluxului

Dacă disfagia este legată de inflamația produsă de reflux, tratamentul poate include:

inhibitori ai pompei de protoni;
modificări ale stilului de viață;
dilatarea unei stenoze;
monitorizare;
intervenție antireflux în cazuri selectate.

Disfagia nu trebuie tratată numai cu medicamente pentru aciditate înaintea excluderii unui obstacol.

Tratamentul esofagitei eozinofilice

Poate include:

inhibitori ai pompei de protoni;
corticosteroizi administrați local în esofag;
dietă de eliminare structurată;
dilatarea stenozelor;
monitorizare endoscopică și histologică.

Dieta trebuie planificată împreună cu medicul și, ideal, cu un dietetician.

Eliminarea multor alimente fără monitorizare poate produce carențe.

Tratamentul achalaziei

Opțiunile pot include:

dilatare pneumatică;
miotomie chirurgicală;
miotomie endoscopică;
toxină botulinică în situații selectate;
alte tratamente adaptate pacientului.

Medicamentele au un rol limitat.

Tratamentul este ales în funcție de tipul achalaziei, vârstă, boli asociate și experiența centrului.

Tratamentul tumorilor

Tratamentul depinde de:

localizare;
stadiu;
tipul tumorii;
starea pacientului.

Poate include:

chirurgie;
chimioterapie;
radioterapie;
tratament endoscopic;
proteze esofagiene;
suport nutrițional.

Diagnosticul rapid este important deoarece disfagia apare frecvent după ce lumenul esofagului s-a îngustat semnificativ.

Cum poți mânca mai sigur până la evaluare

Dacă poți încă înghiți și nu există blocaj complet:

mănâncă încet;
ia înghițituri mici;
mestecă foarte bine;
stai în poziție verticală;
evită conversația cu mâncare în gură;
nu te întinde imediat după masă;
evită alimentele care s-au blocat anterior;
oprește masa dacă apare blocajul;
nu forța alimentele cu apă.

Aceste măsuri sunt temporare și nu înlocuiesc diagnosticul.

Ce nu trebuie făcut

Nu încerca să tratezi disfagia prin:

înghițirea forțată a unor bucăți de pâine;
consumarea rapidă a băuturilor carbogazoase;
provocarea vărsăturii;
introducerea degetelor sau obiectelor în gât;
zdrobirea tuturor medicamentelor fără verificare;
diete lichide prelungite fără supraveghere;
automedicație îndelungată pentru reflux;
amânarea investigațiilor după episoade repetate de blocaj.

Unele comprimate nu trebuie zdrobite deoarece au eliberare prelungită sau un înveliș special. Verifică întotdeauna cu medicul ori farmacistul.

Întrebări frecvente

Este normal să simt că mâncarea coboară greu?

Un episod izolat produs de o înghițitură mare poate apărea, dar dificultatea repetată sau senzația de blocaj nu este normală.

De ce se blochează carnea și pâinea?

Alimentele dense și uscate trec mai greu printr-o zonă îngustată. Acest tipar poate apărea în stenoze, inele sau esofagită eozinofilică.

Dacă apa trece, înseamnă că nu este grav?

Nu. Unele îngustări permit trecerea lichidelor, dar blochează alimentele solide. Disfagia progresivă pentru solide trebuie evaluată.

Dacă pot mânca uneori normal, mai este necesară investigația?

Da. Disfagia intermitentă și impactările alimentare pot apărea în esofagita eozinofilică și inelele esofagiene.

Refluxul poate provoca disfagie?

Da, prin inflamație sau stenoză, dar nu trebuie presupus că refluxul este cauza fără evaluare.

Hernia hiatală poate provoca dificultate la înghițire?

Poate contribui, mai ales dacă este mare sau asociată cu reflux și modificări anatomice. O hernie mică nu explică automat simptomul.

Nodul în gât înseamnă disfagie?

Nu întotdeauna. Globusul este o senzație de nod fără dificultate reală la trecerea alimentelor. Cele două pot coexista.

Tusea când beau apă este importantă?

Da. Poate indica pătrunderea lichidului spre căile respiratorii și necesită evaluarea deglutiției.

Pot aspira fără să tușesc?

Da. Aspirația silențioasă apare mai ales în boli neurologice.

De ce îmi iese lichidul pe nas?

Poate exista o problemă de închidere a nazofaringelui în timpul înghițirii, întâlnită în unele boli neurologice sau musculare.

Gastroscopia este obligatorie?

Este frecvent recomandată în disfagia esofagiană, dar investigația exactă depinde de tipul simptomelor și de suspiciunea clinică.

O gastroscopie normală exclude toate cauzele?

Nu. Pot fi necesare biopsii, manometrie, tranzit baritat sau teste pentru disfagia orofaringiană.

Ecografia abdominală vede esofagul?

Nu în mod adecvat. Ecografia abdominală nu exclude o stenoză, achalazia sau esofagita.

Se poate face colonoscopie pentru disfagie?

Nu. Colonoscopia examinează colonul și nu investighează dificultatea la înghițire.

Disfagia poate fi provocată de anxietate?

Anxietatea poate produce globus și poate amplifica percepția simptomelor. Disfagia reală trebuie însă investigată înainte de a fi atribuită anxietății.

Este periculos să zdrobesc medicamentele?

Unele comprimate nu trebuie zdrobite. Cere o variantă lichidă sau verifică individual fiecare medicament cu farmacistul.

Ce fac dacă o pastilă s-a blocat?

Dacă poți înghiți și respira normal, consumă câteva înghițituri de apă și rămâi în poziție verticală. Durerea persistentă, imposibilitatea de a înghiți sau dificultatea respiratorie necesită evaluare.

Când trebuie să sun la 112?

Când nu poți înghiți saliva, alimentul este blocat complet, respirația este afectată, apar semne neurologice acute, sânge sau durere severă.

Când este necesară reevaluarea

Revino la medic dacă:

disfagia persistă;
simptomele se agravează;
apar probleme și la lichide;
un aliment s-a blocat;
ai nevoie constantă de apă pentru a mânca;
începi să eviți alimente;
pierzi în greutate;
tușești la mese;
apar infecții pulmonare;
ai durere la înghițire;
tratamentul pentru reflux nu a rezolvat problema;
gastroscopia nu a identificat cauza;
apar simptome noi.

Disfagia nu trebuie gestionată numai prin adaptarea alimentelor. Identificarea mecanismului este necesară pentru prevenirea aspirației, malnutriției și întârzierii diagnosticului unei afecțiuni tratabile.

Surse medicale

World Gastroenterology Organisation — Global Guideline: Dysphagia.
American College of Gastroenterology — Clinical Guidelines: Clinical Use of Esophageal Physiologic Testing.
American Society for Gastrointestinal Endoscopy — recomandări privind rolul endoscopiei în evaluarea disfagiei.
National Institute for Health and Care Excellence — recomandări privind evaluarea urgentă a disfagiei și suspiciunea de cancer esofagian.