Boala coronariană stabilă: intervențiile de la început nu au prelungit clar viața într-un studiu

Persoanele cu boală coronariană stabilă nu au trăit clar mai mult când tratamentul a început cu proceduri pentru arterele inimii. Acesta este rezultatul urmăririi de lungă durată a studiului ISCHEMIA, publicat pe 7 noiembrie în JAMA.

Comparația a fost între două strategii care includeau amândouă medicamente. În prima, medicii investigau arterele prin cateter și tratau îngustările, prin stent sau bypass, când era posibil. În a doua, intervenția rămânea o opțiune dacă tratamentul medicamentos nu era suficient.

Aceeași boală, două moduri de a începe tratamentul

Boala coronariană apare când arterele care hrănesc inima se îngustează. În forma stabilă, problema persistă în timp și poate provoca durere în piept la efort, numită angină.

Studiul a inclus 5.179 de persoane din 37 de țări. Vârsta mediană era de 64 de ani. Toate aveau ischemie moderată sau severă la testare, adică semne că o parte a mușchiului inimii primea prea puțin sânge.

Participanții au fost repartizați aleatoriu între cele două strategii. Procedurile puteau însemna montarea unui stent, care ține artera deschisă, sau bypass, o operație care creează un traseu alternativ pentru sânge.

Medicamentele și măsurile privind stilul de viață au rămas baza îngrijirii în ambele grupuri. Tratamentul inițial fără procedură nu însemna lipsa tratamentului.

În 11 ani, aproximativ 26 și 27 de decese la 100 de persoane

Urmărirea mediană a fost de nouă ani, iar unii participanți au fost urmăriți peste 13 ani. Estimarea mortalității la 11 ani a fost de 25,8% în grupul cu strategie invazivă și 26,9% în grupul cu tratament medicamentos inițial.

Rotunjit, înseamnă aproximativ 26 și, respectiv, 27 de decese la 100 de persoane, potrivit calculelor Prevencia. Analiza nu a demonstrat o diferență statistic semnificativă între strategii.

Decesele cardiovasculare au fost estimate la 15,8% cu strategia invazivă și la 17,1% cu tratamentul medicamentos inițial. Pentru celelalte cauze, estimările au fost de 9,1% și 8,1%. Niciuna dintre aceste diferențe nu a fost concludentă statistic.

Numerele nu reprezintă o predicție pentru orice persoană cu boală coronariană. Ele descriu grupurile selectate pentru studiu, îngrijite și urmărite în condițiile cercetării.

O procedură poate ajuta durerea chiar fără un câștig clar de supraviețuire

Rezultatul răspunde unei întrebări precise: oamenii trăiesc mai mult dacă procedura se face de la început? Ameliorarea simptomelor este o întrebare separată.

În editorialul care însoțește studiul, cardiologii Donald Cutlip și Robert Yeh amintesc că strategia invazivă a ameliorat mai mult angina în cercetarea inițială. Tot atunci au existat mai multe infarcte legate de proceduri, dar mai puține infarcte spontane.

Editorialiștii consideră că există și o probabilitate moderată a unei mici scăderi a mortalității cardiovasculare cu strategia invazivă. Ei susțin discutarea beneficiilor și riscurilor pentru fiecare pacient. Pentru cineva cu dureri care limitează viața de zi cu zi, beneficiul urmărit poate fi reducerea simptomelor.

Rezultatul nu se aplică infarctului acut

Cercetarea a exclus persoane care avuseseră în ultimele două luni un infarct sau o angină instabilă (sindrom coronarian acut), cu anumite îngustări importante ale arterei principale stângi sau cu o funcție de pompare sever redusă. Au fost excluși și cei cu angină considerată inacceptabilă.

În plus, studiul a comparat strategii de început, nu două grupuri în care unii primeau obligatoriu intervenții, iar ceilalți nu le puteau primi niciodată. În prima etapă, 26% dintre cei repartizați la tratament conservator au ajuns la revascularizare.

După prima etapă, cercetătorii au urmărit dacă participanții trăiau și cauza decesului. Nu au colectat date despre infarcte nefatale, proceduri ulterioare, durere sau calitatea vieții.

Registrul studiului include și centre din România

Registrul studiului inițial include centre din București și Baia Mare. Rezultatele publicate nu oferă estimări separate pentru România. Studiul aduce însă date pentru discuția despre scopul unei intervenții planificate: ameliorarea durerii, prevenirea unor complicații sau prelungirea vieții.

La un consult de cardiologie, contează simptomele, investigațiile deja făcute și răspunsul la tratamentul urmat. O valoare medie dintr-un studiu nu poate stabili singură ce procedură este potrivită.