Boala Parkinson: kinetoterapie pentru mers, echilibru și menținerea autonomiei

Boala Parkinson: kinetoterapie pentru mers, echilibru și menținerea autonomiei

Boala Parkinson poate afecta progresiv modul în care o persoană se ridică, merge, se întoarce, își menține echilibrul și desfășoară activitățile cotidiene.

Pot apărea:

• încetinirea mișcărilor;
• rigiditate;
• pași mai mici;
• reducerea balansului brațelor;
• dificultăți la inițierea mersului;
• episoade de „freezing”;
• dificultăți la întoarcere;
• probleme de echilibru;
• risc crescut de cădere.

Kinetoterapia nu vindecă boala Parkinson și nu înlocuiește tratamentul neurologic.

Rolul ei este funcțional: să ajute persoana să se miște cât mai bine, cât mai sigur și cât mai independent posibil.

NICE recomandă fizioterapie specifică bolii Parkinson persoanelor care prezintă probleme de echilibru sau funcție motorie.

De ce recuperarea este importantă în Parkinson

Parkinson este o boală neurologică progresivă. OMS arată că recuperarea, inclusiv fizioterapia, poate contribui la funcționarea persoanelor cu Parkinson și include intervenții orientate spre mers și echilibru.

Pe măsură ce mișcarea devine mai dificilă, pacientul poate începe să evite activitățile:

• merge mai puțin;
• iese mai rar din casă;
• evită scările;
• se ridică mai rar;
• renunță la activitate fizică.

Această reducere a activității poate contribui suplimentar la:

• pierderea forței;
• scăderea rezistenței;
• deteriorarea echilibrului;
• pierderea încrederii în mers;
• creșterea dependenței de alte persoane.

Kinetoterapia neurologică încearcă să limiteze acest cerc prin menținerea și antrenarea funcției.

Când este recomandată kinetoterapia în Parkinson

Kinetoterapia poate deveni relevantă atunci când apar:

• dificultăți la mers;
• scăderea echilibrului;
• căderi sau aproape-căderi;
• freezing;
• dificultăți la ridicarea de pe scaun;
• rigiditate care limitează activitatea;
• reducerea rezistenței;
• dificultăți la întoarcere;
• schimbări ale posturii;
• pierderea progresivă a independenței.

NICE recomandă trimiterea la fizioterapie specifică Parkinson atunci când există probleme de mișcare sau echilibru.

Recuperarea nu trebuie însă privită exclusiv ca intervenție pentru stadiile avansate. Menținerea activității fizice este importantă pe parcursul bolii. Parkinson's UK recomandă persoanelor cu Parkinson să rămână active și subliniază beneficiile activității pentru simptomele motorii și starea generală.

Programul începe cu evaluarea funcțională

Diagnosticul de Parkinson nu spune suficient pentru construirea unui program.

În cadrul evaluării funcționale pot fi analizate:

• ridicarea de pe scaun;
• mersul;
• lungimea pasului;
• viteza;
• întoarcerea;
• echilibrul;
• stabilitatea în ortostatism;
• forța;
• mobilitatea;
• rezistența;
• istoricul căderilor;
• episoadele de freezing;
• capacitatea de a realiza simultan două activități;
• nevoia unui dispozitiv de sprijin.

Evaluarea trebuie repetată deoarece boala evoluează, iar obiectivele pacientului se pot schimba.

Ce urmărește kinetoterapia

Obiectivele pot include:

• menținerea mobilității;
• păstrarea sau creșterea forței;
• îmbunătățirea mersului;
• antrenarea echilibrului;
• prevenirea căderilor;
• strategii pentru freezing;
• menținerea rezistenței;
• ridicarea mai ușoară de pe scaun;
• menținerea independenței în activitățile zilnice.

Aceste obiective trebuie transformate în activități concrete.

De exemplu, „îmbunătățirea mersului” poate însemna pentru un pacient:

să poată merge singur de acasă până la magazin.

Pentru altul:

să se poată deplasa în siguranță prin apartament.

Mersul în boala Parkinson

Mersul se poate modifica progresiv.

Pot apărea:

• pași mai mici;
• viteză redusă;
• reducerea balansului brațelor;
• dificultăți la întoarcere;
• tendința de accelerare involuntară a pașilor;
• blocaje ale mersului.

Kinetoterapia poate lucra direct aceste componente.

Parkinson's UK recomandă, pentru unele persoane, concentrarea pe pași mai lungi și balansul brațelor pentru a susține un mers mai eficient și echilibrul.

Exercițiile trebuie adaptate capacității și siguranței pacientului.

Ce este freezing-ul

Freezing-ul este un episod în care persoana dorește să meargă, dar are temporar senzația că picioarele sunt „lipite de podea”.

Poate apărea mai ales:

• la pornirea mersului;
• la întoarcere;
• în spații înguste;
• la trecerea prin uși;
• în situații de grabă;
• atunci când persoana încearcă să facă simultan o altă activitate.

Freezing-ul poate crește riscul de cădere și poate reduce mult independența.

Parkinson's UK descrie utilizarea unor strategii de „cueing” pentru a ajuta la reluarea mișcării.

Ce înseamnă „cueing”

Cueing-ul reprezintă folosirea unui stimul extern sau a unei strategii conștiente pentru a facilita inițierea sau continuarea mișcării.

Pot fi utilizate, în funcție de pacient:

• ritmuri auditive;
• numărare;
• marcaje vizuale;
• obiective pentru lungimea pasului;
• transferul greutății înainte de pornire;
• comenzi verbale.

Parkinson's UK menționează utilizarea diferitelor indicii pentru reluarea mersului în timpul episoadelor de freezing.

Strategia trebuie testată deoarece ceea ce funcționează bine pentru o persoană poate avea efect redus la alta.

Întoarcerea poate fi mai dificilă decât mersul drept

Da.

Persoana cu Parkinson poate merge relativ bine pe un culoar drept, dar poate deveni instabilă atunci când trebuie:

• să întoarcă;
• să schimbe direcția;
• să ocolească un obstacol;
• să se apropie de un scaun.

Parkinson's UK subliniază că exercițiile de forță și echilibru pot contribui la îmbunătățirea mersului, inclusiv în timpul întoarcerilor.

De aceea, evaluarea mersului nu trebuie făcută numai pe o linie dreaptă.

Echilibrul

Problemele de echilibru devin importante deoarece pot crește riscul de cădere.

Programul poate include progresiv:

• menținerea poziției;
• transferul greutății;
• schimbarea bazei de sprijin;
• ridicarea de pe scaun;
• întoarceri;
• mers;
• schimbări de direcție;
• trecerea peste obstacole.

Dificultatea trebuie adaptată astfel încât exercițiile să provoace sistemul de echilibru fără să expună inutil pacientul la cădere.

OMS include antrenamentul echilibrului între intervențiile de recuperare pentru Parkinson.

Exercițiile de forță sunt utile?

Da, atunci când sunt adaptate capacității persoanei.

Forța este necesară pentru activități precum:

• ridicarea de pe scaun;
• mers;
• scări;
• menținerea poziției în picioare;
• recuperarea echilibrului după o destabilizare.

NICE arată că fizioterapia specifică Parkinson poate include exerciții de întărire musculară, iar Parkinson's UK include forța între componentele importante ale activității fizice.

Programul poate folosi progresiv:

• ridicări de pe scaun;
• exerciții în sprijin;
• rezistență externă;
• exerciții pentru membrele inferioare și trunchi.

Ridicarea de pe scaun

Aceasta este una dintre activitățile care pot deveni dificil de realizat.

Problema poate fi influențată de:

• încetinirea mișcării;
• dificultatea de a iniția acțiunea;
• forța redusă;
• controlul trunchiului;
• scaunul prea jos.

Programul poate exersa direct:

poziționarea → deplasarea centrului de greutate → ridicarea → stabilizarea în picioare.

Pe măsură ce pacientul progresează, poate fi redus sprijinul mâinilor sau poate fi modificată înălțimea scaunului.

Postura

Unele persoane cu Parkinson dezvoltă o poziție mai flexată a trunchiului.

Programul poate include:

• mobilitate;
• extensie;
• forță;
• conștientizarea poziției;
• activități care solicită controlul trunchiului.

NICE menționează exercițiile și activitățile pentru postură printre intervențiile ce pot fi oferite prin fizioterapie.

Obiectivul nu este însă ca pacientul să stea rigid „perfect drept”.

Contează funcția și capacitatea de a adapta poziția corpului activităților.

Mobilitatea și rigiditatea

Rigiditatea poate face mai dificile:

• întoarcerea în pat;
• ridicarea;
• mișcarea brațelor;
• mersul;
• îmbrăcarea.

Exercițiile de mobilitate pot fi folosite pentru menținerea amplitudinii și ușurinței mișcărilor.

Dar stretching-ul nu trebuie să reprezinte întregul program.

Dacă obiectivul este mersul sau reducerea riscului de cădere, trebuie antrenate și:

• forța;
• echilibrul;
• coordonarea;
• mersul propriu-zis.

Activitatea aerobică

Menținerea condiției fizice este importantă.

În funcție de pacient, activitatea poate include:

• mers;
• bicicletă;
• exerciții aerobice adaptate;
• înot;
• alte forme de activitate sigură.

Parkinson's UK recomandă menținerea activității fizice regulate și indică aproximativ 2,5 ore de activitate pe săptămână ca obiectiv general pentru persoanele care pot tolera acest nivel, adaptat individual.

Aceasta nu este o „doză de tratament” obligatorie pentru fiecare pacient.

O persoană cu risc mare de cădere sau boală avansată poate necesita un program diferit.

Exercițiul trebuie început doar când mersul devine dificil?

Nu.

Este util ca persoana cu Parkinson să rămână activă cât mai mult timp.

NICE recomandă discutarea activității fizice și trimite la fizioterapie specifică atunci când apar probleme motorii sau de echilibru.

Totuși, nu trebuie promis că fizioterapia începută foarte devreme va împiedica progresia bolii. NICE precizează că dovezile sunt insuficiente pentru a afirma că fizioterapia precoce previne apariția sau reduce severitatea viitoare a simptomelor motorii.

Mesajul corect este:

rămânem activi pentru a păstra funcția, fără a promite oprirea evoluției bolii.

Prevenirea căderilor

Căderile pot avea consecințe importante, mai ales la persoanele vârstnice.

Trebuie analizate:

• echilibrul;
• freezing-ul;
• întoarcerea;
• ridicarea;
• dispozitivele de sprijin;
• vederea;
• tensiunea arterială;
• medicația;
• mediul de acasă.

Parkinson's UK recomandă evaluarea de către fizioterapeut atunci când apar probleme de echilibru și freezing și include exercițiile de forță și echilibru în managementul riscului de cădere.

Pentru persoanele vârstnice există separat articolul despre kinetoterapie și prevenirea căderilor.

Ce modificări pot fi utile în locuință

În funcție de risc, pot fi analizate:

• covoarele instabile;
• cablurile;
• iluminarea;
• spațiile înguste;
• amplasarea mobilierului;
• barele de sprijin;
• înălțimea scaunelor.

În cazul freezing-ului, anumite zone precum ușile sau spațiile înguste pot deveni deosebit de dificile.

De aceea, recuperarea poate include nu doar exerciții, ci și strategii pentru mediul în care persoana trăiește.

Bastonul sau cadrul sunt utile?

Uneori da, dar alegerea trebuie individualizată.

Un dispozitiv de sprijin poate ajuta la:

• stabilitate;
• încredere;
• deplasare.

Dar în Parkinson mersul poate fi influențat de freezing și de dificultatea coordonării, iar un dispozitiv nepotrivit poate deveni uneori greu de utilizat.

De aceea, alegerea trebuie făcută după evaluarea mersului și antrenarea folosirii dispozitivului.

Obiectivul nu este nici evitarea bastonului cu orice preț, nici introducerea lui automat.

Exercițiile trebuie făcute când medicația funcționează cel mai bine?

Pentru persoanele care prezintă variații importante ale funcției motorii pe parcursul zilei, momentul exercițiului poate conta.

Uneori este mai ușor și mai sigur ca activitățile solicitante să fie realizate în perioada în care tratamentul medicamentos controlează mai bine simptomele motorii.

Programul trebuie coordonat cu tratamentul stabilit de neurolog.

Kinetoterapia nu modifică dozele și nu înlocuiește managementul medicamentos al bolii.

Ce înseamnă „ON” și „OFF”

Unele persoane cu Parkinson pot avea perioade în care medicația controlează bine simptomele motorii și perioade în care efectul scade.

Acest lucru poate modifica:

• mersul;
• viteza mișcărilor;
• freezing-ul;
• echilibrul;
• capacitatea de a participa la exerciții.

Dacă există variații mari, este util ca acestea să fie discutate cu neurologul și luate în calcul la planificarea recuperării.

Două activități simultan pot face mersul mai dificil

Da.

O persoană poate merge bine atunci când se concentrează numai la mers, dar poate avea dificultăți dacă în același timp:

• vorbește;
• transportă un obiect;
• se uită după ceva;
• trebuie să răspundă rapid la o întrebare.

Parkinson's UK include printre strategiile pentru freezing și gestionarea mersului inclusiv antrenarea modului în care pacientul gestionează două sarcini concomitent și asupra căreia trebuie să își concentreze atenția.

Acest tip de exercițiu trebuie introdus progresiv și numai dacă este sigur.

Dansul, tai chi sau alte forme de mișcare sunt utile?

Pot reprezenta opțiuni pentru unele persoane, în funcție de:

• nivelul funcțional;
• preferințe;
• siguranță;
• obiective.

În literatura și ghidurile de recuperare Parkinson sunt studiate forme variate de activitate, inclusiv exercițiul aerobic, antrenamentul echilibrului și mersului și alte forme structurate de mișcare.

Nu este însă necesar ca fiecare pacient să practice un anumit tip de activitate pentru a obține beneficii.

Mai important este ca exercițiul să fie:

• suficient de sigur;
• regulat;
• adaptat;
• progresiv;
• relevant pentru persoană.

Exercițiile de acasă sunt suficiente?

Depinde de stadiu și de problemele pacientului.

O persoană cu funcție bună și fără probleme importante de echilibru poate realiza o mare parte din activitate independent.

Supravegherea devine mai importantă dacă apar:

• căderi;
• freezing important;
• deteriorarea mersului;
• dificultăți de executare a programului;
• modificări semnificative ale funcției.

Scopul kinetoterapiei trebuie să fie și educarea pacientului astfel încât acesta să poată menține cât mai mult din program independent.

Cât de des trebuie făcută kinetoterapia

Nu există un număr fix de ședințe valabil pentru toate persoanele cu Parkinson.

Într-o boală cronică și progresivă, recuperarea poate avea etape diferite:

evaluare și învățarea programului → perioadă de kinetoterapie supravegheată → activitate independentă → reevaluare → adaptarea programului.

Necesitatea ședințelor depinde de:

• funcție;
• stadiul bolii;
• echilibru;
• căderi;
• mers;
• autonomie;
• capacitatea de a lucra independent.

De aceea, principiul este diferit de o recuperare scurtă după un traumatism.

Cum se măsoară progresul

În Parkinson, obiectivul nu este întotdeauna recuperarea unei funcții complet pierdute.

Uneori un rezultat foarte bun este menținerea funcției pentru o perioadă cât mai lungă.

Pot fi urmărite:

• viteza mersului;
• lungimea pasului;
• capacitatea de întoarcere;
• ridicarea de pe scaun;
• echilibrul;
• numărul de căderi;
• distanța parcursă;
• nivelul de ajutor necesar;
• activitățile cotidiene.

Progresul trebuie interpretat în contextul unei boli progresive.

Ce facem dacă funcția se deteriorează

Deteriorarea nu trebuie pusă automat doar pe seama progresiei Parkinson.

Pot exista și alte cauze:

• modificarea tratamentului;
• infecții;
• hipotensiune;
• durere;
• alte afecțiuni neurologice sau musculoscheletale;
• decondiționare după o perioadă de boală.

Dacă apare o schimbare importantă sau rapidă a funcției, este necesară reevaluare medicală.

Programul de kinetoterapie trebuie apoi adaptat la noul nivel funcțional.

Kinetoterapia poate opri evoluția Parkinson?

Nu.

Acesta este un mesaj important.

Exercițiul și recuperarea pot ajuta la gestionarea funcției și la menținerea activității, dar boala Parkinson rămâne o afecțiune neurologică progresivă. OMS descrie fizioterapia și alte intervenții de recuperare drept modalități de ameliorare a funcționării și calității vieții, nu drept tratament curativ.

Prin urmare, nu este corect să promitem:

• oprirea evoluției;
• eliminarea Parkinson prin exercițiu;
• recuperarea garantată a mersului.

Obiectivul realist este cea mai bună funcție posibilă în fiecare etapă a bolii.

De ce este importantă continuitatea activității

O serie scurtă de ședințe poate ajuta pacientul să învețe exerciții și strategii.

Dar beneficiul trebuie menținut prin activitate.

Parkinson's UK recomandă menținerea activității fizice regulate și subliniază rolul acesteia în managementul simptomelor și al stării generale.

De aceea, obiectivul kinetoterapiei nu este:

„termin cele zece ședințe și recuperarea s-a încheiat”.

Mai potrivit este:

evaluare → program → învățare → activitate regulată → reevaluare când funcția se schimbă.

Ideea esențială

În boala Parkinson, kinetoterapia nu încearcă să vindece boala.

Încearcă să mențină funcția.

Programul poate urmări:

mobilitate → forță → ridicare → echilibru → mers → strategii pentru freezing → prevenirea căderilor → autonomie.

NICE recomandă fizioterapie specifică Parkinson persoanelor care au probleme de echilibru sau funcție motorie.

Exercițiul trebuie adaptat prin evaluare funcțională și modificat pe măsură ce nevoile pacientului se schimbă.

Freezing-ul, întoarcerile, mersul în spații înguste și situațiile cu două sarcini simultane pot necesita strategii specifice, iar riscul de cădere trebuie evaluat separat.

Pentru principiile generale există articolul despre kinetoterapia neurologică, iar pentru componenta de siguranță la persoanele în vârstă este relevant și ghidul despre kinetoterapie și prevenirea căderilor.

Serviciile disponibile sunt prezentate pe pagina de recuperare medicală.