Osteoporoză: simptome, factori de risc, DEXA și când mergi la medic

Osteoporoza este o boală care reduce rezistența oaselor și crește riscul de fractură. Poate evolua ani întregi fără durere sau alte manifestări evidente, motiv pentru care prima problemă observată este uneori o fractură produsă după o cădere ușoară.

Osteoporoza nu este doar „lipsă de calciu” și nu se stabilește după o singură analiză de sânge. Evaluarea corectă ia în calcul vârsta, fracturile anterioare, densitatea minerală osoasă, tratamentele urmate, bolile asociate și probabilitatea de cădere.

Osteoporoza provoacă simptome?

Osteoporoza necomplicată este, de obicei, silențioasă. Scăderea densității osoase nu doare în mod direct.

Manifestările apar mai ales atunci când se produce o fractură:

durere bruscă de spate;
fractură după o cădere de la același nivel;
scădere progresivă în înălțime;
accentuarea curburii spatelui;
durere persistentă după un efort sau traumatism minor;
dificultate la mers sau la sprijin după o cădere;
pierderea autonomiei după o fractură.

Fracturile asociate frecvent osteoporozei apar la nivelul șoldului, vertebrelor, încheieturii mâinii, umărului sau bazinului. Unele fracturi vertebrale pot trece inițial neobservate. NHS precizează că osteoporoza este adesea diagnosticată numai după apariția unei fracturi.

Ce este o fractură de fragilitate?

O fractură de fragilitate apare după un traumatism care, în mod normal, nu ar trebui să fractureze un os sănătos — de exemplu, după o cădere de la propria înălțime.

O astfel de fractură este un semnal important, chiar dacă persoana nu fusese diagnosticată anterior cu osteoporoză.

După o fractură de fragilitate trebuie evaluate două componente:

rezistența osului și probabilitatea unei noi fracturi;
cauza căderii și posibilitatea prevenirii altor căderi.

O fractură anterioară crește probabilitatea altor fracturi. De aceea, evaluarea și tratamentul nu trebuie amânate inutil până la apariția unei a doua fracturi.

Dacă problema este o fractură produsă recent, vezi și ghidul despre fractura de șold la vârstnici.

Osteopenie sau osteoporoză?

Osteopenia, numită mai corect și „densitate osoasă scăzută”, descrie valori mai reduse decât cele considerate normale, fără îndeplinirea criteriului densitometric pentru osteoporoză.

Orientativ, la femeile după menopauză și la bărbații de cel puțin 50 de ani:

T-score peste -1: densitate osoasă considerată normală;
T-score între -1 și -2,5: densitate osoasă scăzută;
T-score egal sau mai mic de -2,5: criteriu densitometric de osteoporoză.

Aceste praguri nu trebuie aplicate automat tuturor persoanelor. La femeile înainte de menopauză și la bărbații sub 50 de ani se utilizează în principal Z-score, iar diagnosticul nu se stabilește doar din densitatea osoasă.

Un rezultat de osteopenie nu înseamnă automat risc mic. O persoană poate avea densitate moderat scăzută, dar risc important de fractură din cauza vârstei, căderilor, tratamentului cortizonic sau unei fracturi anterioare. Pozițiile oficiale ISCD diferențiază explicit clasificarea densitometrică de evaluarea riscului de fractură.

Cine are risc mai mare de osteoporoză și fracturi?

Riscul poate crește în prezența unuia sau mai multor factori.

Vârsta și istoricul personal

vârstă înaintată;
fractură anterioară după traumatism minor;
scădere în înălțime sau tasări vertebrale;
căderi repetate;
greutate corporală mică;
perioade lungi de imobilizare;
menopauză precoce;
hipogonadism la bărbați.

Tratamente

Un risc important poate apărea la persoanele care folosesc corticosteroizi sistemici, mai ales în doze mai mari sau pe perioade îndelungate. Și alte medicamente pot influența osul ori probabilitatea de cădere.

Tratamentul prescris nu trebuie oprit fără aviz medical. Medicul va analiza dacă poate fi ajustat și dacă sunt necesare măsuri pentru protecția osoasă.

Boli asociate

Osteoporoza secundară poate fi asociată cu:

boli inflamatorii reumatologice;
hipertiroidism sau hiperparatiroidism;
deficit hormonal;
tulburări de absorbție intestinală;
boală celiacă;
boli hepatice sau renale;
unele boli hematologice;
diabet;
boli neurologice și imobilitate;
intervenții bariatrice.

Pentru tiroidă, paratiroide, calciu, vitamina D, menopauză precoce sau alte probleme metabolice, vezi articolul despre cauzele endocrine ale osteoporozei.

Stil de viață și funcționare

fumat;
consum excesiv de alcool;
activitate fizică redusă;
alimentație insuficientă;
aport redus de proteine sau calciu;
deficit de vitamina D;
masă și forță musculară reduse;
tulburări de echilibru;
vedere slabă;
locuință cu obstacole și risc de cădere.

La persoanele în vârstă, riscul osos trebuie analizat împreună cu fragilitatea, pierderea forței și reducerea rezervei funcționale.

Când este recomandată evaluarea riscului de fractură?

Evaluarea este importantă mai ales dacă există:

fractură după o cădere ușoară;
tratament sistemic cu corticosteroizi;
căderi repetate;
istoric parental de fractură de șold;
menopauză precoce netratată;
greutate corporală foarte mică;
boală asociată cu osteoporoză secundară;
scădere în înălțime, cifoză sau suspiciune de tasare vertebrală;
rezultat DEXA modificat;
risc crescut determinat de vârstă.

Conform NICE, evaluarea riscului trebuie avută în vedere la toate femeile de cel puțin 65 de ani și la toți bărbații de cel puțin 75 de ani, precum și la persoanele mai tinere care au factori de risc. Recomandarea concretă trebuie adaptată contextului medical și protocoalelor aplicabile. Vezi recomandările NICE privind riscul de fractură de fragilitate.

Cum se evaluează riscul de fractură?

Evaluarea nu înseamnă doar efectuarea unei DEXA.

Medicul poate analiza:

vârsta și sexul;
fracturile anterioare;
istoricul familial;
căderile;
greutatea și înălțimea;
menopauza și istoricul hormonal;
bolile cronice;
tratamentele folosite;
fumatul și consumul de alcool;
mobilitatea, echilibrul și forța musculară;
alimentația și aportul de calciu;
probabilitatea unei cauze secundare.

Instrumente precum FRAX pot estima probabilitatea unei fracturi osteoporotice majore sau a unei fracturi de șold într-un interval de zece ani. Rezultatul nu reprezintă singur un diagnostic și trebuie interpretat medical.

La persoanele foarte în vârstă, estimarea pe zece ani poate să nu reflecte complet riscul imediat. O fractură recentă, căderile frecvente sau fragilitatea pot modifica substanțial decizia clinică. NOGG recomandă evaluarea FRAX în prezența factorilor clinici și evaluarea riscului de cădere la pacienții cu osteoporoză sau fracturi de fragilitate.

Ce arată osteodensitometria DEXA?

DEXA măsoară densitatea minerală osoasă, cel mai frecvent la coloana lombară și șold. Uneori poate fi evaluat și antebrațul.

Investigația ajută la:

clasificarea densității osoase;
rafinarea riscului de fractură;
stabilirea unui nivel inițial pentru monitorizare;
urmărirea anumitor pacienți aflați sub tratament.

DEXA nu măsoară direct toate elementele care determină rezistența osului și nu surprinde complet riscul de cădere. Un T-score trebuie interpretat împreună cu istoricul clinic.

Pentru procedură, indicații, rezultate și monitorizare, vezi ghidul dedicat despre osteodensitometria DEXA.

Ce analize pot fi recomandate?

Nu există un singur „set de analize pentru osteoporoză” potrivit tuturor pacienților.

În funcție de context, medicul poate recomanda investigații pentru:

calciu și fosfor;
vitamina D;
funcție renală și hepatică;
tiroidă;
paratiroide;
inflamație;
anemie sau boli hematologice;
tulburări de absorbție;
alte cauze hormonale ori metabolice.

Calciul seric normal nu exclude osteoporoza. Analizele de sânge sunt folosite mai ales pentru identificarea factorilor corectabili și a cauzelor secundare, nu pentru măsurarea directă a densității osoase.

Cum se tratează osteoporoza?

Tratamentul urmărește prevenirea primei fracturi sau a unei noi fracturi.

Planul poate include:

tratament medicamentos specific, atunci când riscul îl justifică;
corectarea deficitului de vitamina D;
aport adecvat de calciu și proteine;
activitate fizică adaptată;
exerciții pentru forță și echilibru;
renunțarea la fumat;
limitarea alcoolului;
tratarea cauzelor secundare;
revizuirea medicamentelor care afectează osul sau cresc riscul de cădere;
măsuri pentru prevenirea căderilor.

Alegerea medicamentului depinde de riscul de fractură, localizarea fracturilor anterioare, funcția renală, bolile asociate, toleranță și posibilitatea respectării tratamentului.

Tratamentul nu trebuie început, întrerupt sau schimbat doar pe baza unui rezultat găsit pe internet. Unele medicamente necesită administrare și monitorizare atentă, iar oprirea neplanificată a anumitor terapii poate crește riscul de fractură.

Calciul și vitamina D sunt suficiente?

Nu întotdeauna.

Calciul și vitamina D sunt importante pentru sănătatea osului, dar suplimentele nu înlocuiesc tratamentul specific atunci când riscul de fractură este ridicat.

Aportul de calciu este preferabil să provină, pe cât posibil, dintr-o alimentație echilibrată. Suplimentele trebuie individualizate, mai ales la persoanele cu boală renală, calculi renali, calciu modificat sau tratamente multiple.

Vitamina D trebuie administrată în funcție de contextul clinic și recomandarea medicului. Dozele mari luate fără indicație pot produce efecte adverse.

Ce tip de mișcare este util?

În funcție de capacitatea persoanei, pot fi recomandate:

exerciții cu încărcare;
exerciții progresive de forță;
exerciții pentru postură;
antrenarea echilibrului;
mers adaptat;
kinetoterapie;
activități care mențin autonomia.

Persoanele cu fracturi vertebrale, dureri recente, osteoporoză severă sau risc mare de cădere au nevoie de un program adaptat. Mișcările bruște, flexiile accentuate ale coloanei, răsucirile forțate și exercițiile cu impact mare pot fi nepotrivite în unele situații.

De ce trebuie prevenite și căderile?

Riscul de fractură rezultă din combinația dintre rezistența osului și probabilitatea unui traumatism.

La o persoană în vârstă trebuie evaluate:

echilibrul și mersul;
forța musculară;
tensiunea arterială la ridicare;
vederea și auzul;
încălțămintea;
medicamentele sedative sau hipotensoare;
nevoia unui baston ori cadru;
iluminarea și obstacolele din locuință.

Dacă o persoană a căzut de mai multe ori, este necesară o evaluare multifactorială. Vezi ghidul despre căderile repetate la vârstnici.

La ce medic mergi?

Reumatologie

Reumatologul poate evalua osteoporoza, fracturile de fragilitate, riscul osos asociat bolilor inflamatorii și efectele tratamentului cu corticosteroizi.

Endocrinologie

Endocrinologul este important când există suspiciunea unei cauze hormonale sau metabolice: tiroidă, paratiroide, menopauză precoce, hipogonadism, calciu modificat sau alte forme de osteoporoză secundară.

Ortopedie

Evaluarea ortopedică este necesară când există o fractură, durere severă după traumatism, imposibilitatea sprijinului sau o problemă care poate necesita imobilizare ori intervenție.

Geriatrie

Geriatria este utilă mai ales când osteoporoza se asociază cu:

căderi repetate;
fragilitate;
polimedicație;
tulburări de mers;
pierderea autonomiei;
multiple boli cronice;
probleme de memorie care afectează respectarea tratamentului.

Recuperare medicală și kinetoterapie

Recuperarea este importantă pentru refacerea mobilității, forței, echilibrului și funcționării după fractură sau imobilizare.

Când este necesară evaluarea urgentă?

Solicită ajutor medical rapid dacă:

după o cădere persoana nu se poate ridica sau sprijini pe picior;
membrul inferior pare scurtat sau rotat;
apare durere severă la șold ori bazin;
apare durere bruscă și intensă de spate;
există slăbiciune, amorțeală sau pierderea controlului urinar ori intestinal;
apare durere toracică sau dificultate la respirație după traumatism;
persoana devine confuză sau își pierde starea de conștiență;
există suspiciunea unei fracturi după un traumatism aparent minor.

Nu încerca să ridici sau să mobilizezi forțat o persoană care ar putea avea o fractură de șold sau de coloană.

Întrebări frecvente

Dacă nu mă doare nimic, pot avea osteoporoză?

Da. Osteoporoza este frecvent silențioasă până la apariția unei fracturi.

Un T-score de osteopenie înseamnă că nu am nevoie de tratament?

Nu automat. Decizia depinde de riscul global de fractură, nu doar de T-score.

O fractură după o cădere ușoară trebuie investigată?

Da. Poate fi o fractură de fragilitate și poate indica un risc crescut pentru alte fracturi.

Osteoporoza apare numai la femei?

Nu. Este mai frecventă după menopauză, dar poate afecta și bărbații, mai ales la vârste înaintate sau în prezența unor boli și tratamente care slăbesc osul.

Pot lua singur calciu și vitamina D?

Nu este recomandată suplimentarea automată. Necesarul și doza depind de alimentație, analize, funcția renală, tratamente și alte boli.

Cât de des trebuie repetată DEXA?

Intervalul nu este identic pentru toți pacienții. Depinde de rezultatul inițial, riscul de fractură, tratamentul urmat și dacă repetarea investigației ar putea schimba conduita.

Concluzie

Osteoporoza nu trebuie evaluată doar printr-un scor DEXA și nu trebuie ignorată până când apare o fractură. Istoricul de fracturi, vârsta, tratamentele, bolile asociate, fragilitatea și căderile contribuie împreună la riscul real.

Dacă ai avut o fractură după un traumatism minor, urmezi tratament cortizonic, ai căderi repetate sau ai primit un rezultat DEXA modificat, discută cu medicul pentru o evaluare individualizată.

Surse medicale

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultația, diagnosticul sau tratamentul recomandat de medic.

Osteoporoză: factori de risc, DEXA și prevenție