Cum ajuți o persoană cu depresie: ce să spui și când ceri ajutor

Depresia poate face o persoană să se retragă, să nu mai răspundă la mesaje, să renunțe la activități și să creadă că este o povară. Din exterior, comportamentul poate părea indiferență, lipsă de voință sau respingere.

Sprijinul unei persoane apropiate poate conta mult, dar nu înseamnă că trebuie să găsești formula perfectă sau să rezolvi singur problema. Uneori, cel mai util lucru este să observi schimbarea, să întrebi direct ce se întâmplă, să asculți fără să judeci și să ajuți persoana să ajungă la evaluare.

Dacă există un plan de suicid, o tentativă de autovătămare, un supradozaj, confuzie severă, halucinații sau imposibilitatea menținerii persoanei în siguranță, apelează 112.

Cum îți dai seama că cineva ar putea avea depresie?

O singură zi proastă sau o perioadă de tristețe nu înseamnă automat depresie.

Merită însă să fii atent dacă observi o schimbare persistentă față de felul în care persoana funcționa înainte.

Pot apărea:

retragere socială;
răspunsuri tot mai rare la mesaje;
renunțarea la hobbyuri;
lipsa interesului;
oboseală persistentă;
iritabilitate;
plâns frecvent;
somn foarte redus sau excesiv;
modificarea apetitului;
neglijarea igienei;
absențe de la serviciu;
dificultăți de concentrare;
consum crescut de alcool;
exprimarea inutilității;
lipsa speranței;
discuții despre moarte.

Unele persoane nu par triste. Pot continua să lucreze, să zâmbească și să își îndeplinească obligațiile, dar cu un efort foarte mare.

Pentru tabloul complet, citește articolul despre simptomele depresiei.

Cum deschizi conversația?

Alege, pe cât posibil, un moment liniștit și un spațiu în care puteți vorbi fără grabă.

Poți începe cu o observație concretă:

„Am observat că în ultima perioadă te retragi mai mult.”
„Pari foarte obosit și nu te mai bucură lucrurile care înainte îți plăceau.”
„Am observat că nu mai răspunzi și că îți este greu să ajungi la serviciu.”
„Mă îngrijorează că spui des că nu mai vezi rostul.”
„Nu trebuie să îmi explici totul, dar sunt aici să te ascult.”

Este mai util să vorbești despre ceea ce ai observat decât să începi cu un diagnostic:

nu „E clar că ai depresie”;
ci „Am observat o schimbare și îmi fac griji pentru tine”.

Ce întrebări poți pune?

Întrebările simple și deschise pot ajuta:

„Cum te simți în ultima perioadă?”
„Care este partea cea mai grea a zilei?”
„Mai există ceva care îți face plăcere?”
„Cum dormi?”
„Reușești să mănânci?”
„Îți este greu să te îngrijești?”
„Ce ai avea nevoie de la mine?”
„Ai vorbit cu un medic sau psiholog?”
„Pot să te ajut să faci o programare?”

Nu transforma discuția într-un interogatoriu. Persoana poate avea nevoie de pauze și poate să nu fie pregătită să explice totul.

Cum asculți fără să judeci?

Ascultarea nu înseamnă să aprobi fiecare concluzie negativă. Înseamnă să încerci să înțelegi experiența fără să o minimalizezi.

Poți spune:

„Îmi pare rău că treci prin asta.”
„Sună foarte greu.”
„Nu cred că este o problemă de voință.”
„Nu trebuie să duci singur totul.”
„Nu am toate răspunsurile, dar pot rămâne cu tine.”
„Putem căuta ajutor împreună.”
„Faptul că îți este greu nu înseamnă că ești o povară.”

Uneori, tăcerea calmă este mai utilă decât o succesiune de sfaturi.

Ce formulări trebuie evitate?

Încearcă să eviți:

„Gândește pozitiv.”
„Ai tot ce îți trebuie.”
„Alții o duc mai rău.”
„Trebuie doar să vrei.”
„Ieși din casă și îți trece.”
„Te-ai obișnuit să fii așa.”
„Ești leneș.”
„Nu ai niciun motiv să fii deprimat.”
„Revino-ți.”
„Nu mai lua pastile.”
„Dacă m-ai iubi, ai face un efort.”
„Mă faci și pe mine să mă simt rău.”

Aceste afirmații pot accentua rușinea și ideea că persoana eșuează moral.

Depresia nu este corectată prin comparații sau presiune.

Trebuie să îi dai sfaturi?

Nu imediat și nu în cantitate mare.

Înainte să oferi soluții, poți întreba:

„Vrei să te ascult sau vrei să ne gândim la un pas concret?”
„Te-ar ajuta să căutăm un medic?”
„Vrei să vin cu tine?”
„Ce sarcină ar fi cel mai util să preiau?”

O persoană epuizată poate percepe zece recomandări bune drept încă zece lucruri pe care nu reușește să le facă.

Ajutorul trebuie redus la următorul pas realist.

Ce ajutor concret poți oferi?

Depresia poate transforma sarcinile simple în obstacole foarte mari.

Poți ajuta prin:

căutarea unui specialist;
efectuarea programării împreună;
însoțirea la consultație;
pregătirea actelor medicale;
cumpărarea alimentelor;
pregătirea unei mese simple;
preluarea temporară a unei sarcini;
o scurtă plimbare împreună;
reamintirea unei consultații;
ajutor pentru ridicarea tratamentului prescris;
menținerea unui contact regulat;
însoțirea la analize;
sprijin în îngrijirea copiilor.

Este mai eficientă o ofertă concretă decât formula generală „Sună-mă dacă ai nevoie de ceva”.

De exemplu:

„Mâine pot veni la ora 10 și putem suna împreună pentru programare.”

Persoana poate avea dificultăți să identifice și să solicite singură ajutorul.

Trebuie să o forțezi să iasă din casă?

Nu.

Poți încuraja pași mici, fără presiune și fără rușinare:

câteva minute la aer;
o plimbare scurtă;
o cafea acasă;
o masă împreună;
o activitate simplă;
mersul până la consultație.

Nu transforma ieșirea într-un test al voinței.

Poți spune:

„Putem merge doar zece minute și ne întoarcem dacă este prea mult.”

Dacă persoana refuză, menține contactul și revino ulterior, cu excepția situațiilor în care există un risc imediat.

Ce faci dacă nu răspunde la mesaje?

Retragerea este frecventă în depresie.

Poți trimite mesaje care nu cer un răspuns elaborat:

„Mă gândesc la tine. Nu trebuie să răspunzi acum.”
„Îți scriu din nou mâine.”
„Pot să îți aduc ceva de mâncare?”
„Poți răspunde doar cu da sau nu.”
„Vreau doar să știu că ești în siguranță.”

Nu interpreta automat lipsa răspunsului ca respingere.

Dacă persoana a exprimat intenții suicidare, nu răspunde și ai motive serioase să crezi că se află în pericol, solicită ajutor de urgență.

Cum încurajezi consultația?

Poți lega consultația de simptomele concrete:

„Somnul tău s-a schimbat mult.”
„Nu mai reușești să mănânci.”
„Ai lipsit mai multe zile de la serviciu.”
„Spui că nu mai vezi rostul.”
„Cred că merită să vorbești cu un specialist.”

Poți oferi:

să cauți opțiunile;
să faci programarea împreună;
să însoțești persoana;
să aștepți în apropierea cabinetului;
să notezi simptomele;
să ajuți cu biletul de trimitere și documentele.

Nu folosi consultația drept amenințare:

„Dacă nu te schimbi, te trimit la psihiatru.”
„Ai ajuns nebun.”
„Trebuie internat.”

Psihiatria este o specialitate medicală, nu o pedeapsă.

Psiholog sau psihiatru?

Psihologul sau psihoterapeutul poate ajuta prin:

evaluarea dificultăților;
psihoterapie;
activare comportamentală;
gestionarea pierderilor și conflictelor;
reducerea izolării;
prevenirea recăderilor.

Psihiatrul poate:

evalua diagnosticul și severitatea;
analiza riscul suicidar;
verifica existența bipolarității sau psihozei;
recomanda investigații;
prescrie și monitoriza tratamentul;
recomanda psihoterapie;
decide dacă este necesară o intervenție mai intensă.

În depresia moderată sau severă, colaborarea dintre psihiatru și psihoterapeut poate fi utilă.

Citește articolul Psihiatru sau psiholog?.

Ce faci dacă refuză ajutorul?

Un adult care nu se află într-un pericol imediat poate refuza consultația, chiar dacă familia consideră că ar avea nevoie.

Poți:

menține conversația deschisă;
evita confruntarea agresivă;
reveni cu observații concrete;
oferi variante;
reduce obstacolele practice;
întreba ce îl sperie în legătură cu consultația;
propune un prim consult, nu un angajament pe termen lung;
menține contactul;
monitoriza semnalele de agravare.

Poți spune:

„Nu trebuie să iei acum toate deciziile despre tratament. Putem începe doar cu o evaluare.”

Dacă există risc suicidar imediat, psihoză severă, confuzie sau incapacitatea de a menține siguranța, refuzul nu trebuie să împiedice apelarea serviciilor de urgență.

Cum vorbești despre tratamentul medicamentos?

Nu îi spune persoanei:

să înceapă un medicament;
să crească doza;
să reducă doza;
să oprească brusc tratamentul;
să ia medicamentele altcuiva;
să combine tratamentul cu alcool.

Poți întreba:

„Ai înțeles cum trebuie luat tratamentul?”
„Ai observat reacții adverse?”
„Vrei să notezi întrebările pentru medic?”
„Ai programat controlul?”
„Te ajut să ridici rețeta?”

Unele tratamente au nevoie de timp pentru a produce efectul, iar reacțiile adverse trebuie discutate cu medicul.

Citește articolul Antidepresivele dau dependență?.

Ce faci dacă persoana vrea să oprească tratamentul?

Întreabă ce o determină:

reacții adverse;
lipsa efectului;
teamă de dependență;
costuri;
uitarea dozelor;
stigmat;
senzația că s-a vindecat;
dificultatea de a ajunge la control.

Încurajează discuția cu medicul înaintea modificării.

Poți ajuta persoana să formuleze întrebări pentru consultație, dar nu trebuie să preiei controlul tratamentului și nici să modifici medicația în locul medicului.

Cum întrebi despre suicid?

Dacă persoana spune:

„Nu mai pot.”
„Ar fi mai bine fără mine.”
„Nu mai are rost.”
„Aș vrea să adorm și să nu mă mai trezesc.”
„Vreau să dispar.”
„M-am săturat de tot.”

întreabă direct și calm:

„Te-ai gândit să îți iei viața?”

Dacă răspunsul este da, continuă:

„Ai un plan?”
„Te-ai gândit când ai face asta?”
„Ai pregătit ceva?”
„Ai acces la metoda la care te-ai gândit?”
„Ai încercat să îți faci rău?”
„Poți rămâne în siguranță acum?”

Întrebarea directă nu introduce ideea. Poate reduce izolarea și permite solicitarea ajutorului potrivit.

Ce semne pot indica un risc suicidar?

Semnele posibile includ:

discuții despre moarte;
exprimarea inutilității sau a lipsei de speranță;
afirmația că ceilalți ar fi mai bine fără persoană;
căutarea sau pregătirea unei metode;
oferirea bunurilor importante;
redactarea unor mesaje de rămas-bun;
izolarea bruscă;
consum crescut de alcool sau droguri;
comportamente riscante;
o tentativă anterioară;
accesul la mijloace periculoase;
refuzul de a mai mânca sau de a se îngriji.

Nu fiecare semn înseamnă că va exista o tentativă, dar combinația lor trebuie tratată cu seriozitate.

Absența unei declarații directe nu exclude riscul.

Ce faci dacă există un plan suicidar?

Dacă există un plan, acces la metodă, o tentativă sau pericol imediat:

apelează 112;
rămâi cu persoana, dacă poți face acest lucru în siguranță;
nu o lăsa singură;
nu promite că vei păstra secretul;
vorbește calm;
îndepărtează mijloacele periculoase numai dacă poți fără să te expui;
evită confruntarea fizică;
urmează instrucțiunile operatorului 112;
pregătește informațiile despre medicamente și eventualele substanțe consumate;
solicită ajutorul unui alt adult de încredere.

Nu încerca să negociezi singur ore întregi cu persoana și nu considera că promisiunea „nu voi face nimic” elimină nevoia evaluării.

Ce nu trebuie să spui în cazul unui risc suicidar?

Evită:

„Nu ai curajul să faci asta.”
„Gândește-te la copii.”
„Este egoist.”
„Vrei doar atenție.”
„Promite-mi și nu spun nimănui.”
„Nu mai dramatiza.”
„Dacă faci asta, distrugi familia.”
„Ai o viață prea bună ca să gândești așa.”

Rușinea și vinovăția pot face persoana să ascundă mai bine riscul.

Poți spune:

„Îți mulțumesc că mi-ai spus.”
„Nu trebuie să rămâi singur cu asta.”
„Siguranța ta este prioritară.”
„Vom cere ajutor acum.”
„Rămân cu tine până vine ajutorul.”

Ce faci după o criză?

Sprijinul nu se oprește când persoana revine acasă sau spune că se simte mai bine.

Poți:

verifica dacă are programarea de control;
întreba cum doarme și mănâncă;
menține contactul;
ajuta la respectarea planului medical;
observa consumul de alcool sau substanțe;
discuta despre semnele de agravare;
întreba din nou direct despre siguranță;
ajuta la reducerea accesului la mijloace periculoase, conform planului stabilit;
încuraja continuarea tratamentului.

O criză poate trece, dar riscul trebuie urmărit și după episod.

Cum ajuți persoana în viața de zi cu zi?

Mesele și rutina

Poți propune:

o masă simplă împreună;
cumpărături;
pregătirea alimentelor;
o oră relativ stabilă de trezire;
o activitate mică pe zi.

Nu controla fiecare gest și nu transforma rutina într-un program militar.

Activitatea fizică

Poți invita persoana la o plimbare scurtă, fără să o prezinți drept tratament miraculos:

„Merg până la magazin. Vrei să vii cu mine?”

Contactul social

Nu insista asupra evenimentelor aglomerate. Poate fi mai ușor:

o vizită scurtă;
o conversație telefonică;
o cafea acasă;
o activitate cu o singură persoană.

Sarcinile administrative

Poți ajuta la:

programări;
documente;
rețete;
concediu medical;
facturi;
comunicarea cu familia;
organizarea transportului.

Ajutorul practic poate reduce povara suficient pentru ca persoana să înceapă tratamentul.

Cum ajuți fără să preiei întreaga viață?

Sprijinul nu înseamnă să faci permanent totul în locul persoanei.

Întreabă:

„Ce poți face tu acum?”
„La ce pas ai nevoie de mine?”
„Ce ai vrea să reîncerci săptămâna aceasta?”

Pe măsură ce starea se ameliorează, încurajează revenirea graduală la autonomie.

Preluarea completă a tuturor responsabilităților pentru mult timp poate crea dependență și epuizare în familie.

Ai voie să stabilești limite?

Da.

Poți fi empatic și, în același timp, să stabilești limite privind:

insultele;
violența;
consumul de alcool în casă;
solicitările financiare;
apelurile repetate fără urgență;
comportamentele care pun alte persoane în pericol;
refuzul oricărei forme de ajutor în timp ce responsabilitatea este transferată integral familiei.

Poți spune:

„Îmi pasă de tine și vreau să te ajut. Nu pot accepta să fiu amenințat. Dacă există pericol, chem ajutor.”

Depresia poate explica anumite comportamente, dar nu obligă familia să accepte abuzul.

Cum ai grijă de tine ca aparținător?

Sprijinirea unei persoane cu depresie poate produce:

oboseală;
vinovăție;
frustrare;
teamă;
probleme de somn;
izolare;
conflict în familie;
epuizare.

Este important să:

păstrezi contactul cu alte persoane;
nu renunți complet la propriile activități;
împarți responsabilitatea;
ceri ajutor;
stabilești limite;
discuți cu un psiholog dacă ai nevoie;
nu îți asumi că recuperarea depinde doar de tine.

Nu poți garanta că o altă persoană va urma tratamentul și nici nu poți controla complet evoluția bolii.

A cere sprijin pentru tine nu înseamnă că abandonezi persoana.

Când trebuie cerută o consultație psihiatrică?

Evaluarea psihiatrică este indicată dacă persoana:

nu mai are interes pentru aproape nimic;
nu se mai poate îngriji;
nu mai poate lucra;
mănâncă foarte puțin;
doarme foarte puțin sau aproape toată ziua;
consumă alcool sau sedative;
exprimă lipsă de speranță;
se consideră o povară;
are episoade depresive anterioare;
a avut perioade de manie sau hipomanie;
prezintă halucinații ori convingeri neobișnuite;
are gânduri despre moarte;
nu răspunde la intervențiile inițiale.

Pentru orientare, citește articolul Când mergi la psihiatru?.

Când este o urgență?

Apelează 112 dacă:

există un plan de suicid;
persoana a pregătit metoda;
a existat o tentativă;
suspectezi un supradozaj;
nu poate fi menținută în siguranță;
există violență;
apar halucinații care îi cer să se rănească;
există confuzie severă;
persoana refuză complet hrana și lichidele;
este imposibil de trezit normal;
starea s-a deteriorat rapid;
există pericol pentru alte persoane.

Într-o urgență, nu folosi o programare obișnuită în locul serviciului 112.

Citește ghidul despre urgența psihiatrică și momentul în care trebuie apelat 112.

Consultații pentru depresie la Prevencia

La Clinica Prevencia sunt disponibile consultații de psihiatrie prin CAS, cu bilet de trimitere și în limita fondurilor disponibile, precum și consultații cu plată.

Consultațiile au loc la Clinica Prevencia Alunișului, cu Dr. Anca Dițu, medic specialist psihiatrie.

Poți ajuta persoana să pregătească:

biletul de trimitere;
cardul de sănătate;
actul de identitate;
documentele medicale;
lista tratamentelor;
analizele recente;
o scurtă descriere a schimbărilor observate.

Poți consulta:

La Prevencia sunt disponibile și servicii de psihologie și psihoterapie. Pentru serviciile prin CAS, traseul adulților începe de regulă cu biletul de trimitere către psihiatrie și recomandarea medicului specialist. Ședințele cu plată pot fi programate direct.

Poți consulta:

Întrebări frecvente

Ce îi spui unei persoane cu depresie?

Spune-i că ai observat că îi este greu, că ești disponibil să asculți și că o poți ajuta cu un pas concret către evaluare. Evită critica și comparațiile.

Trebuie să îi dau sfaturi?

Nu imediat. Întreabă dacă vrea să fie ascultată sau dacă dorește ajutor pentru o soluție concretă.

Cum o conving să meargă la psihiatru?

Vorbește despre schimbările observabile, oferă să faci programarea și propune un prim consult, fără amenințări sau stigmatizare.

Pot merge cu ea la consultație?

Da, dacă persoana dorește. Poți ajuta cu transportul, documentele și descrierea schimbărilor observate.

Ce fac dacă refuză orice ajutor?

Menține contactul, întreabă ce o sperie și propune variante. Dacă există pericol imediat, apelează 112 chiar dacă persoana refuză.

Este bine să întreb direct despre suicid?

Da. Întreabă calm dacă s-a gândit să își ia viața și dacă are un plan. Întrebarea directă nu creează ideea.

Ce fac dacă spune că are un plan?

Apelează 112, rămâi cu persoana dacă este sigur și nu promite să păstrezi secretul.

Trebuie să ascund medicamentele?

Într-o situație de risc, reducerea accesului la mijloace periculoase poate face parte din măsurile de siguranță. Nu te confrunta fizic și nu te pune în pericol. Solicită ajutor medical.

Cum o ajut să ia tratamentul?

Poți ajuta cu programările, rețetele și întrebările pentru medic. Nu modifica dozele și nu opri tratamentul în locul persoanei.

Cât timp durează până își revine?

Evoluția diferă. Tratamentul poate necesita timp și ajustări. Sprijinul trebuie să continue și după primele semne de ameliorare.

Ce fac dacă și eu sunt epuizat?

Împarte responsabilitatea, stabilește limite și cere sprijin pentru tine. Nu trebuie să gestionezi singur întreaga situație.

Nu trebuie să salvezi singur persoana

Ajutorul util nu înseamnă să găsești cuvintele perfecte sau să preiei complet viața persoanei.

Înseamnă să:

observi schimbarea;
deschizi conversația;
asculți fără judecată;
întrebi direct despre siguranță;
ajuți cu un pas concret;
facilitezi accesul la tratament;
menții contactul;
apelezi 112 când există pericol;
ai grijă și de propriile limite.

Depresia poate fi tratată, dar familia nu trebuie să ducă singură întreaga responsabilitate.

Pentru evaluare poți ajuta persoana să solicite o programare la psihiatrie sau o programare la psihologie.

Cum ajuți o persoană cu depresie: ce să spui și când ceri ajutor