Vărsături și diaree la copii: deshidratare și semne de alarmă

Vărsături și diaree la copii: semne de deshidratare și când mergi la medic

Vărsăturile și diareea sunt frecvente în copilărie și apar cel mai adesea în gastroenterite virale care se vindecă în câteva zile.

La copilul mic, problema principală nu este doar disconfortul digestiv. Pierderea de apă și săruri poate duce la deshidratare, uneori într-un interval relativ scurt.

De aceea, cele mai importante întrebări pentru părinte sunt:

• copilul poate bea?
• păstrează lichidele?
• urinează normal?
• este alert sau devine apatic?
• cât de dese sunt scaunele?
• există sânge în scaun?
• vărsăturile sunt repetate?
• vărsătura este verde sau conține sânge?
• există durere abdominală importantă?

Majoritatea episoadelor ușoare pot fi gestionate acasă prin hidratare și monitorizare. Sugarul, copilul care varsă persistent și cel cu semne de deshidratare au însă nevoie de o atenție mai mare.

De ce apar vărsăturile și diareea la copii

Cele două simptome pot apărea împreună sau separat.

Cea mai frecventă explicație pentru asocierea bruscă dintre vărsături și scaune apoase este gastroenterita, de cele mai multe ori virală.

Alte cauze posibile includ:

• infecții bacteriene digestive;
• toxiinfecții alimentare;
• infecții respiratorii însoțite de simptome digestive;
• gripă;
• infecții urinare;
• reacții la medicamente;
• intoleranțe sau alergii alimentare;
• reflux la sugar;
• apendicită;
• alte probleme abdominale.

Contextul și examinarea copilului sunt importante pentru diferențiere.

Ce înseamnă gastroenterită

Gastroenterita este o infecție sau inflamație a tubului digestiv caracterizată prin debut relativ brusc de:

• diaree;
• vărsături;
• uneori febră;
• dureri sau crampe abdominale.

În cele mai multe cazuri, cauza este virală.

Antibioticele nu sunt necesare de rutină.

Ce înseamnă diaree la copil

Diareea nu înseamnă doar „a avut mai multe scaune”.

Trebuie să existe o modificare față de tiparul obișnuit al copilului:

• scaune mai apoase;
• mai frecvente;
• uneori mai voluminoase.

La sugarul alăptat, scaunul este în mod normal foarte moale și poate apărea după multe mese.

De aceea, diagnosticul de diaree se bazează mai ales pe schimbarea față de normalul copilului.

Pentru diferențele normale de culoare, consistență și frecvență în primul an vezi Scaunul bebelușului: ce este normal și când culoarea, frecvența sau consistența trebuie evaluate.

Ce trebuie urmărit în diaree

Notează:

• numărul scaunelor;
• consistența;
• dacă sunt mult mai apoase decât de obicei;
• sângele;
• mucusul;
• febra;
• durerile abdominale;
• vărsăturile;
• consumul de lichide;
• urinările;
• starea generală.

Riscul de deshidratare crește mai ales când copilul are multe scaune apoase și varsă simultan.

Vărsătura nu este același lucru cu regurgitația

La sugar, această diferență este foarte importantă.

Regurgitația înseamnă revenirea unei cantități mici de lapte în gură sau în afara gurii, de obicei fără efort.

Este foarte frecventă în primul an.

Vărsătura presupune o eliminare mai activă a conținutului gastric și poate fi asociată cu:

• contracții;
• disconfort;
• cantitate mai mare;
• alte simptome.

Un sugar care regurgitează, dar se alimentează bine și crește normal, poate avea reflux fiziologic.

Pentru diferențiere vezi Reflux și regurgitații la bebeluși: când sunt normale și când mergi la pediatru.

Când vărsăturile devin îngrijorătoare

Este recomandată evaluarea dacă:

• se repetă foarte des;
• copilul nu poate păstra lichide;
• varsă după fiecare încercare de hidratare;
• există durere abdominală importantă;
• apare sânge;
• vărsătura este verde;
• copilul devine foarte somnolent;
• urinează mult mai puțin;
• starea generală se deteriorează.

La sugar, vărsăturile puternice în jet au nevoie de evaluare, mai ales dacă sunt repetate.

Vărsătura verde este un semn de alarmă

Da.

O vărsătură bilioasă, verde sau verde-gălbuie, poate indica o problemă de tranzit intestinal care necesită evaluare urgentă.

Nu aștepta ca acest simptom să se repete de mai multe ori înainte de a cere ajutor.

Principalul risc: deshidratarea

Deshidratarea apare când copilul pierde mai multe lichide decât reușește să primească.

Riscul este mai mare la:

• copiii sub 1 an;
• în special sugarii sub 6 luni;
• copiii cu greutate mică;
• copiii cu multe scaune diareice;
• copiii care varsă repetat;
• copiii care nu pot bea;
• sugarii care întrerup alăptarea;
• copiii cu probleme de nutriție.

Sugarul se poate deshidrata mai rapid decât copilul mare.

Semnele deshidratării

Urmărește:

• scăderea urinării;
• scutece mult mai rar ude;
• gură uscată;
• buze uscate;
• lipsa lacrimilor;
• sete;
• iritabilitate;
• somnolență;
• ochi adânciți;
• piele palidă sau marmorată;
• mâini și picioare reci;
• copil care pare să se înrăutățească.

Unul dintre cele mai utile semne pentru părinte este urinarea.

Dacă un copil care urina normal începe să urineze mult mai rar, aportul de lichide poate fi insuficient.

Ce este soluția de rehidratare orală

Soluția de rehidratare orală conține apă, glucoză și săruri în proporții concepute pentru absorbția eficientă în intestin.

Este mai potrivită pentru rehidratarea copilului decât:

• sucul;
• băuturile carbogazoase;
• băuturile pentru sportivi;
• ceaiurile foarte îndulcite.

Cum se oferă soluția de rehidratare dacă copilul varsă

Greșeala frecventă este oferirea unei cantități mari dintr-o dată.

Un copil care are greață poate vărsa un pahar întreg, dar poate tolera:

• cantități mici;
• administrate foarte frecvent.

Poți oferi lichidul cu:

• lingurița;
• cana;
• seringa orală potrivită administrării lichidelor,

în funcție de vârstă.

Dacă varsă, poți face o scurtă pauză și relua cu cantități mici.

Dacă varsă persistent și nu reușește să păstreze lichidele, este necesară evaluarea medicală.

Apa simplă este suficientă?

Într-o gastroenterită cu pierderi importante, apa simplă nu înlocuiește în mod optim sărurile pierdute.

Copilul fără deshidratare poate primi lichidele sale obișnuite, dar copilul cu risc de deshidratare beneficiază de soluție de rehidratare orală.

Sucurile și băuturile carbogazoase sunt recomandate?

Nu.

Pot conține cantități mari de zahăr și o compoziție nepotrivită pentru rehidratare.

Pot chiar agrava diareea.

Trebuie oprită alăptarea?

Nu.

Alăptarea trebuie continuată.

În gastroenterită, copilul alăptat poate primi:

• sân;
• soluție de rehidratare atunci când este necesară.

Nu există un beneficiu în întreruperea laptelui matern.

Formula trebuie diluată?

Nu.

Formula trebuie preparată la concentrația normală, conform instrucțiunilor produsului.

Dilutarea formulei poate reduce aportul adecvat de nutrienți și săruri.

După rehidratare se reiau mesele obișnuite de lapte.

Copilul trebuie ținut „la regim”?

Nu este necesar un regim foarte restrictiv după fiecare gastroenterită.

După rehidratare, copilul poate reveni la alimentația sa obișnuită, adaptată toleranței.

Nu este necesar să mănânce zile întregi numai:

• orez;
• banane;
• pâine prăjită;
• biscuiți.

O dietă inutil de restrictivă poate reduce aportul caloric.

Ce se întâmplă dacă nu vrea să mănânce

În primele ore ale unei gastroenterite, copilul poate mânca puțin.

Prioritatea este hidratarea.

Nu trebuie forțat să mănânce.

După ce vărsăturile se reduc și rehidratarea este corectă, alimentele obișnuite pot fi reintroduse progresiv.

Dacă refuzul alimentar persistă după episodul acut, vezi Copilul nu vrea să mănânce: selectivitate alimentară sau problemă medicală?.

Probioticele sunt obligatorii?

Nu.

Dovezile diferă între tulpinile de probiotice, iar beneficiul nu este identic pentru toate produsele.

Nu înlocuiesc rehidratarea orală.

Medicamentele antidiareice sunt recomandate?

Nu de rutină.

Unele medicamente utilizate la adulți pot fi nepotrivite sau chiar periculoase la copii.

Nu administra antidiareice fără recomandare medicală.

Antibioticul este necesar?

Nu în majoritatea gastroenteritelor.

Cele mai multe sunt virale.

Există însă situații specifice în care poate fi indicat, de exemplu:

• anumite infecții bacteriene confirmate;
• sepsis;
• alte situații stabilite medical.

Nu utiliza antibiotic rămas de la alt episod.

Vărsături și diaree cu febră

Febra poate apărea în gastroenterită.

Este însă important să analizăm dacă există elemente care sugerează alt diagnostic.

Este nevoie de evaluare mai atentă dacă există:

• febră importantă la sugar mic;
• dificultăți respiratorii;
• stare de conștiență modificată;
• rigiditatea cefei;
• erupție care nu dispare la presiune;
• sânge important în scaun;
• vărsături verzi;
• durere abdominală severă sau localizată;
• abdomen foarte umflat.

Pentru interpretarea temperaturii vezi Febra la copii: când este normală și când trebuie consult pediatric.

Vărsăturile pot apărea și în infecția urinară

Da.

Mai ales la sugar și copilul mic, infecția urinară poate determina:

• febră;
• vărsături;
• iritabilitate;
• refuz alimentar.

Diareea poate lipsi.

Dacă un copil are febră și vărsături fără o explicație digestivă clară, pediatrul poate decide verificarea urinei.

Pentru traseul dedicat vezi Infecția urinară la copii: simptome la sugar și copilul mai mare, analize și când mergi la pediatru.

Vărsăturile după tuse

Copiii pot vărsa uneori după un acces intens de tuse.

Această situație este diferită de gastroenterită.

Dacă predomină:

• tusea;
• febra;
• respirația dificilă;

trebuie evaluată cauza respiratorie.

Pentru acest traseu vezi Tusea la copii: când trebuie consult pediatric.

Durerea abdominală

Crampele ușoare pot apărea în gastroenterită.

Devine îngrijorătoare o durere:

• severă;
• persistentă;
• localizată într-o zonă clară;
• care împiedică mersul;
• asociată cu abdomen rigid;
• asociată cu vărsături verzi;
• care se agravează progresiv.

În această situație trebuie luate în calcul și alte probleme abdominale.

Pentru orientare vezi Durerea de burtă la copii: când mergi la medic.

Sângele în scaun

O cantitate vizibilă de sânge nu trebuie considerată normală într-o gastroenterită obișnuită.

Poate apărea în:

• anumite infecții bacteriene;
• fisuri anale;
• inflamații intestinale;
• alte probleme.

Copilul trebuie evaluat medical.

La sugar, dacă există și suspiciunea unei reacții alimentare, poate fi necesară și evaluarea pentru alergie alimentară.

Mucusul în scaun

O cantitate mică poate apărea în anumite episoade digestive.

Devine mai relevant dacă este:

• abundent;
• persistent;
• asociat cu sânge;
• asociat cu febră;
• însoțit de durere sau stare generală modificată.

Nu orice urmă de mucus justifică automat investigații extinse.

Când sunt necesare analize de scaun

Nu în orice diaree.

Pot fi recomandate dacă:

• există sânge;
• există mucus important;
• diareea persistă;
• există călătorie recentă;
• medicul suspectează o anumită infecție;
• copilul este imunodeprimat.

În formele virale tipice, investigațiile de laborator nu sunt de obicei necesare.

Pentru alegerea analizelor vezi Analize uzuale la copii: când sunt recomandate.

Când sunt necesare analize de sânge

Nu automat.

Pot fi utile dacă:

• deshidratarea este importantă;
• copilul necesită perfuzie;
• există suspiciunea unei tulburări de electroliți;
• copilul este sever bolnav;
• diagnosticul nu este clar.

Ce poți urmări acasă

Notează:

• câte scaune are;
• de câte ori varsă;
• cât bea;
• dacă poate păstra lichidele;
• urinările;
• febra;
• durerea;
• sângele sau mucusul;
• comportamentul;
• greutatea, dacă problema persistă.

La sugar, observă în special numărul de scutece ude.

Când este recomandat consultul pediatric

Solicită evaluare dacă:

• copilul varsă persistent;
• nu poate păstra lichide;
• are diaree care nu se ameliorează;
• urinează mult mai rar;
• are semne de deshidratare;
• există sânge în scaun;
• febra persistă;
• apar dureri abdominale importante;
• copilul este foarte mic;
• are o boală cronică;
• starea generală se modifică.

Dacă urmează consultația, vezi Consultația la pediatru: cum te pregătești și ce întrebări să pui.

Când trebuie evaluat urgent

Solicită ajutor medical rapid dacă:

• copilul este letargic sau greu de trezit;
• nu urinează sau urinează foarte puțin;
• nu poate păstra lichidele;
• vărsăturile sunt verzi;
• există sânge important în vărsături;
• apare sânge în scaun împreună cu stare alterată;
• are abdomen foarte umflat;
• are durere abdominală severă;
• pielea devine palidă sau marmorată;
• extremitățile sunt reci;
• starea se deteriorează rapid.

Când trebuie sunat la 112

Apelează serviciile de urgență dacă:

• copilul nu răspunde normal;
• este inconștient;
• prezintă semne de șoc;
• are dificultăți severe de respirație;
• prezintă convulsii;
• starea se deteriorează rapid.

Este nevoie de perfuzie?

Nu în majoritatea cazurilor.

Rehidratarea orală este metoda preferată atunci când copilul poate bea.

Perfuzia poate fi necesară dacă:

• există șoc;
• deshidratarea se agravează;
• copilul varsă persistent și nu poate tolera lichidele;
• există alte indicații medicale.

Întrebări frecvente

Ce fac dacă copilul vomită și are diaree?

Prioritatea este hidratarea. Oferă soluție de rehidratare orală în cantități mici și frecvente și urmărește urinările și starea generală.

Dacă varsă lichidele trebuie să renunț?

Nu după un singur episod. Poți relua administrarea în cantități mai mici și mai frecvente.

Pot continua alăptarea?

Da.

Trebuie diluată formula?

Nu.

Apa este suficientă?

În pierderile digestive importante, soluția de rehidratare orală este mai potrivită decât apa simplă pentru înlocuirea apei și sărurilor.

Pot da suc?

Sucurile și băuturile carbogazoase nu sunt recomandate.

Trebuie ținut copilul la regim?

După rehidratare, copilul poate reveni la alimentația obișnuită, în funcție de toleranță.

Este nevoie de antibiotic?

Nu în majoritatea gastroenteritelor.

Când este periculoasă vărsătura verde?

Vărsătura verde sau bilioasă este un semn de alarmă și necesită evaluare urgentă.

Bebelușul regurgitează. Este gastroenterită?

Nu neapărat. Regurgitațiile sunt foarte frecvente în primul an și trebuie diferențiate de vărsături.

Scaunul bebelușului este verde și foarte moale. Este diaree?

Nu obligatoriu. Contează dacă aspectul s-a schimbat brusc față de tiparul obișnuit și dacă există alte simptome.

De reținut

În gastroenterita copilului, principalul risc este deshidratarea.

Prioritatea este:

lichide + soluție de rehidratare orală + cantități mici și frecvente + urmărirea urinării și stării generale.

Alăptarea trebuie continuată, formula nu se diluează, iar după rehidratare copilul poate reveni la alimentația obișnuită.

La sugar trebuie diferențiată regurgitația de vărsătura propriu-zisă, iar scaunele foarte moi pot face parte din normalul alimentației cu lapte.

Vărsătura verde, sângele, durerea abdominală severă, copilul foarte somnolent și reducerea importantă a urinării sunt semne care necesită evaluare rapidă.

Notă medicală

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultația medicală.

Vărsăturile și diareea trebuie interpretate în funcție de vârstă, hidratare, stare generală și simptomele asociate.