Infecția urinară la copii: simptome, recoltarea urinei, tratament și când este nevoie de ecografie

Infecția urinară este una dintre infecțiile bacteriene importante ale copilăriei.

La copilul mai mare poate fi ușor de suspectat pentru că apar simptome precum:

usturime la urinare;
urinări dese;
urgență urinară;
durere în partea de jos a abdomenului.

La sugar, tabloul poate fi complet diferit.

Uneori singurele semne sunt:

febră;
iritabilitate;
alimentație redusă;
vărsături;
stare generală modificată.

De aceea, la un copil mic cu febră fără o cauză clară, medicul poate decide să verifice urina.

Pentru diagnostic contează două lucruri:

simptomele + o probă de urină recoltată corect.

O urocultură contaminată poate conduce la un diagnostic fals și la antibiotic inutil.

Ce este infecția urinară

Infecția apare atunci când bacteriile se multiplică în tractul urinar.

Poate afecta:

vezica urinară;
uretra;
rinichii.

În funcție de localizare și severitate, tabloul poate fi diferit.

Cistită sau pielonefrită?

Cistita

Este infecția tractului urinar inferior, mai ales a vezicii.

Poate produce:

usturime;
urinări frecvente;
urgență;
durere suprapubiană;
uneori sânge în urină.

Copilul nu este întotdeauna febril.

Infecția urinară înaltă / pielonefrita

Implică rinichiul.

Este mai probabilă dacă există:

febră;
stare generală alterată;
vărsături;
durere lombară;
copil care pare mai bolnav.

La sugar diferențierea clinică poate fi mai dificilă.

De ce este importantă infecția urinară la copil

O infecție simplă, diagnosticată și tratată corect, evoluează de obicei bine.

Dar anumite infecții febrile sau recurente pot fi asociate cu:

afectarea rinichiului;
anomalii ale tractului urinar;
reflux vezico-ureteral;
alte probleme.

De aceea, în anumite situații sunt necesare investigații suplimentare.

Cum apare infecția

Cele mai multe infecții urinare sunt produse de bacterii provenite din zona intestinală.

Cea mai frecventă este Escherichia coli.

Bacteriile pot ajunge din zona perineală spre:

uretră;
vezică;
uneori mai sus, spre rinichi.

Infecția urinară la sugar

Sugarul nu poate spune că îl ustură.

Simptomele pot fi foarte nespecifice:

febră;
iritabilitate;
plâns;
alimentație redusă;
vărsături;
somnolență;
stagnare ponderală.

Uneori febra este singurul semn.

Pentru contextul primului an vezi Bebelușul în primul an: alimentație, creștere, somn, dezvoltare și semne de alarmă.

Sugarul sub 3 luni

Această categorie necesită o atenție specială.

Un sugar sub 3 luni cu suspiciune de infecție urinară trebuie evaluat medical prompt.

Febra de 38°C sau mai mare la sugarul sub 3 luni necesită evaluare medicală promptă, indiferent dacă părintele suspectează sau nu o infecție urinară.

Pentru febră vezi Febra la copii: când este normală și când trebuie consult pediatric.

Febră fără altă cauză

Dacă un copil mic are febră și:

nu tușește semnificativ;
nu are otită;
nu există alt focar evident;

infecția urinară trebuie luată în calcul.

Nu orice febră necesită analiză de urină, dar lipsa unei alte explicații poate crește necesitatea testării.

Simptome la copilul mai mare

Copilul poate spune că:

îl ustură;
îl doare când face pipi;
trebuie să meargă des;
simte că nu mai poate ține;
îl doare burta.

Pot apărea și:

urină tulbure;
miros mai intens;
sânge;
accidente urinare la un copil anterior continent.

Mirosul urinei înseamnă infecție?

Nu singur.

Urina poate mirosi mai puternic dacă:

este concentrată;
copilul a băut puțin;
a consumat anumite alimente.

Mirosul devine mai relevant dacă există și:

febră;
usturime;
frecvență crescută;
durere.

Nu se pune diagnosticul doar după miros.

Urina tulbure

Poate apărea în infecție, dar nu este specifică.

Este nevoie de:

simptome;
testarea urinei.

Sângele în urină

Poate apărea în cistită, dar are și alte cauze.

Urina:

roz;
roșie;
cu sânge vizibil

trebuie evaluată.

Nu trebuie presupus automat că este doar o infecție.

Durerea de burtă

Infecția urinară poate produce:

durere joasă abdominală;
durere difuză.

La copilul mic, durerea poate fi greu de localizat.

Pentru diferențierea altor cauze vezi Durerea de burtă la copii: când mergi la medic.

Durerea de spate sau lombară

La copilul mai mare, febra asociată cu:

durere lombară;
vărsături;
stare generală alterată

poate sugera o infecție urinară înaltă.

Acest tablou necesită evaluare medicală.

Vărsăturile

Pot apărea mai ales la copilul cu:

febră;
pielonefrită;
stare generală alterată.

La sugar, vărsăturile pot fi unul dintre puținele semne.

Dacă devin importante și există risc de deshidratare, vezi Vărsături și diaree la copii: semne de deshidratare și când mergi la medic.

Copilul începe din nou să facă pipi pe el

Poate exista infecție urinară dacă un copil care era continent începe brusc să aibă:

accidente;
urinări dese;
urgență;
usturime.

Totuși, există și alte cauze, inclusiv:

constipația;
stresul;
enurezisul.

Pentru udarea patului vezi Copilul udă patul noaptea: când enurezisul este normal și când trebuie evaluat.

Constipația și infecția urinară

Constipația este foarte importantă în acest context.

Un rect plin poate influența funcționarea vezicii și poate favoriza:

golirea incompletă;
accidentele urinare;
infecțiile recurente.

Dacă un copil are infecții urinare repetate, trebuie verificat și tranzitul.

Pentru traseul dedicat vezi Constipația la copii: cauze, tratament și când trebuie mers la medic.

Cum se diagnostichează

Diagnosticul se bazează pe:

simptome;
analiza urinei;
atunci când este indicat, urocultură.

Calitatea probei este esențială.

O probă contaminată poate conține bacterii care nu provin din vezică.

Ce este sumarul de urină

Poate detecta elemente precum:

leucocite;
nitriți;
sânge;
proteine.

Poate crește sau scădea probabilitatea unei infecții.

Dar nu trebuie interpretat izolat de:

simptome;
vârsta copilului;
metoda de recoltare.

Ce sunt leucocitele în urină

Leucocitele pot sugera inflamație sau infecție.

Prezența lor nu înseamnă automat infecție urinară.

Rezultatul trebuie interpretat împreună cu ceilalți parametri și urocultura, când aceasta este necesară.

Ce sunt nitriții

Anumite bacterii pot transforma nitrații în nitriți.

Un rezultat pozitiv poate susține diagnosticul.

Dar un rezultat negativ nu exclude întotdeauna infecția, mai ales la copiii care urinează foarte des.

Ce este urocultura

Urocultura urmărește dacă în probă cresc bacterii semnificative.

Ea poate ajuta la:

confirmarea infecției;
identificarea bacteriei;
stabilirea sensibilității la antibiotice.

Rezultatul trebuie interpretat ținând cont de metoda de recoltare.

De ce recoltarea corectă este atât de importantă

Zona din jurul uretrei are în mod normal bacterii.

Dacă acestea intră accidental în recipient, urocultura poate deveni pozitivă fără ca vezica să fie infectată.

Rezultatul poate duce la:

antibiotic inutil;
investigații inutile;
etichetarea greșită a copilului cu „infecții urinare repetate”.

Cum se recoltează la copilul care poate urina la comandă

În general, este preferată o probă curată din jetul mijlociu.

În practică:

se face igiena locală;
copilul începe să urineze;
prima parte nu este colectată;
se colectează partea următoare într-un recipient steril.

Urmează întotdeauna instrucțiunile laboratorului și medicului.

Cum se recoltează urina la sugar

Este mai dificil.

Atunci când este posibil, o probă „clean catch” — urina prinsă direct într-un recipient steril în timpul urinării — poate fi utilizată.

Dacă este nevoie de o probă foarte sigură pentru diagnostic și recoltarea neinvazivă nu este posibilă, medicul poate utiliza:

cateterizarea vezicii;
mai rar, puncția suprapubiană.

Metoda depinde de vârstă și de gravitatea situației.

Punguța de urină

Punguța aplicată în zona genitală este comodă, dar are risc mai mare de contaminare.

Din acest motiv, o cultură pozitivă dintr-o probă contaminabilă trebuie interpretată cu mare atenție.

Mai ales atunci când diagnosticul va conduce la antibiotic sau investigații suplimentare, medicul poate solicita o probă mai sigură.

Pot stoarce urina din scutec?

Nu.

Urina pentru urocultură nu trebuie obținută prin:

stoarcerea scutecului;
vată;
materiale absorbante improvizate.

Riscul de contaminare și alterare este mare.

Proba trebuie recoltată înainte de antibiotic?

Ideal, da.

Dacă există suspiciune de infecție urinară, este preferabil să se recolteze urina înainte de prima doză de antibiotic.

Antibioticul poate steriliza parțial urina și face urocultura dificil de interpretat.

Într-o situație severă, tratamentul nu trebuie însă întârziat periculos doar pentru că proba nu poate fi obținută imediat.

Cum se păstrează proba

Dacă proba nu poate ajunge rapid la laborator, trebuie respectate instrucțiunile privind:

refrigerarea;
recipientul;
timpul maxim de transport.

O probă ținută prea mult la temperatura camerei poate deveni neconcludentă.

Este nevoie de urocultură la orice usturime?

Nu neapărat.

Strategia depinde de:

vârstă;
simptome;
rezultatul sumarului/dipstickului;
istoricul copilului;
severitate.

În anumite situații, medicul poate începe conduita pe baza simptomelor și testării rapide, dar cultura este deosebit de importantă în:

copilul foarte mic;
febră și suspiciune de pielonefrită;
infecții recurente;
rezultate neclare;
lipsa răspunsului la tratament.

Antibioticul

Infecția urinară bacteriană necesită tratament antibiotic.

Alegerea depinde de:

vârsta copilului;
severitate;
localizare;
istoricul uroculturilor;
rezistența bacteriană;
rezultatul antibiogramei.

Nu utiliza antibiotice rămase de la alt episod.

Antibiograma

Arată la ce antibiotice este sensibilă bacteria identificată.

Medicul poate modifica tratamentul dacă:

bacteria este rezistentă;
copilul nu se ameliorează;
există o opțiune mai potrivită.

Cât durează tratamentul

Depinde de:

infecție joasă sau înaltă;
vârstă;
antibiotic;
severitate.

Nu există aceeași durată pentru toate infecțiile.

Tratamentul trebuie urmat exact conform recomandării.

Când ar trebui să se simtă mai bine

În multe situații, copilul începe să se amelioreze în primele 24–48 de ore.

Dacă:

febra persistă;
starea se agravează;
copilul varsă;
nu poate lua antibioticul;

trebuie reevaluat.

Lipsa ameliorării în aproximativ 48 de ore poate modifica și necesitatea investigațiilor.

Trebuie repetată urocultura după tratament?

Nu de rutină la fiecare copil care:

este complet bine;
a răspuns la tratament.

Poate fi necesară în situații selectate, în funcție de:

recurențe;
simptome persistente;
istoricul copilului.

Ce este bacteriuria asimptomatică

Înseamnă prezența bacteriilor în urină fără simptome de infecție.

Nu trebuie confundată cu o infecție urinară simptomatică.

La copii, bacteriuria asimptomatică nu se tratează de rutină cu antibiotic.

Este necesară ecografia după o infecție urinară?

Nu la fiecare copil și nu în orice situație.

Necesitatea depinde de:

vârstă;
primul episod sau recurență;
răspunsul la tratament;
bacteria identificată;
existența unor semne atipice.

Sugarul sub 6 luni

După o primă infecție urinară confirmată, mai ales la sugarul mic, medicul poate recomanda ecografie renală și de tract urinar.

Scopul este identificarea unor posibile anomalii structurale.

Ce este o infecție urinară atipică

Poate include situații precum:

copil foarte bolnav;
jet urinar slab;
creatinină modificată;
sepsis;
lipsa răspunsului la tratament în aproximativ 48 de ore;
infecție produsă de alt microorganism decât E. coli;
suspiciunea unei obstrucții.

Aceste situații pot necesita investigații suplimentare.

Infecțiile urinare recurente

Sunt diferite de un episod izolat.

Recurența poate determina medicul să caute:

constipație;
disfuncție vezicală;
anomalii anatomice;
reflux vezico-ureteral.

Pot fi necesare investigații suplimentare.

Ce este refluxul vezico-ureteral

Înseamnă întoarcerea urinei din vezică spre uretere și uneori către rinichi.

Poate favoriza anumite infecții urinare febrile.

Nu poate fi diagnosticat doar după simptome.

Toți copiii trebuie testați pentru reflux vezico-ureteral?

Nu.

Investigațiile precum cistografia micțională nu sunt recomandate de rutină după orice prim episod de infecție urinară.

Sunt rezervate anumitor situații în funcție de:

ecografie;
recurențe;
simptome;
tipul infecției.

Ce este DMSA

Scintigrafia renală DMSA poate evalua anumite modificări ale rinichilor.

Nu se efectuează de rutină după fiecare infecție.

Poate fi recomandată în situații precum:

infecții atipice;
infecții recurente;
alte contexte selectate.

Profilaxia antibiotică

Antibioticul administrat zilnic pentru prevenirea altor infecții nu se recomandă de rutină după prima infecție urinară.

Poate fi discutat în anumite situații cu infecții recurente sau anomalii urologice.

Decizia trebuie individualizată.

Cum prevenim recurențele

Măsurile depind de copil.

Pot fi utile:

hidratare adecvată;
urinare regulată;
evitarea amânării mersului la toaletă;
tratarea constipației;
igienă normală;
evaluarea disfuncțiilor urinare.

Copilul ține pipiul foarte mult

Amânarea frecventă poate favoriza:

golirea deficitară;
simptome urinare.

Este util ca un copil să aibă acces regulat la toaletă, inclusiv la:

grădiniță;
școală.

Cât de des trebuie să urineze

Nu există aceeași frecvență pentru toți copiii.

Dar un copil nu trebuie încurajat să țină urina ore întregi.

Dacă:

amână constant;
are urgență;
are accidente;

merită analizat obiceiul de urinare.

Igiena fetelor

Igiena trebuie să fie normală, fără exces.

După scaun, ștergerea din față spre spate poate reduce transferul bacteriilor intestinale către uretră.

Evită produsele iritante folosite excesiv.

Băile cu spumă provoacă infecții urinare?

Pot irita zona genitală la unii copii și pot produce:

usturime;
disconfort.

Aceste simptome pot semăna cu o infecție fără să existe bacterii în urină.

Diagnosticul trebuie confirmat.

Roșeața genitală

Vulvovaginita la fetițe poate produce:

usturime;
prurit;
disconfort la urinare.

Nu orice usturime înseamnă infecție urinară.

Examenul copilului poate diferenția cauzele.

Băieții pot face infecție urinară?

Da.

Infecțiile urinare apar la ambele sexe.

Vârsta, anatomia și alți factori influențează riscul.

Un băiat cu infecții urinare recurente necesită evaluare atentă.

Circumcizia și riscul de infecție

Statusul circumciziei poate influența riscul de infecție urinară la sugarul de sex masculin, dar acesta este doar unul dintre factorii de risc.

Nu reprezintă explicația pentru orice episod.

Enurezisul

Infecția urinară poate produce accidente urinare, dar enurezisul nocturn simplu are alte mecanisme.

Dacă un copil udă doar patul, fără:

durere;
frecvență;
febră;

infecția nu este automat cea mai probabilă cauză.

Pentru traseul complet vezi Copilul udă patul noaptea: când enurezisul este normal și când trebuie evaluat.

Setea și urinările foarte dese

Dacă un copil:

bea foarte mult;
urinează foarte mult;
pierde în greutate;

trebuie evaluat și pentru alte cauze, inclusiv diabet.

Nu presupune automat că este infecție urinară.

Febra și durerea abdominală

Acestea pot apărea în infecția urinară, dar și în numeroase alte boli.

Dacă există:

durere severă;
vărsături;
abdomen rigid;
deteriorarea stării generale;

trebuie luate în calcul și alte diagnostice.

Când este recomandat consultul pediatric

Solicită evaluare dacă:

copilul are usturime la urinare;
urinează foarte des;
apare sânge;
febra nu are o cauză evidentă;
sugarul are febră;
copilul începe brusc să aibă accidente urinare;
există durere abdominală sau lombară;
infecțiile se repetă.

Dacă urmează consultația, vezi Consultația la pediatru: cum te pregătești și ce întrebări să pui.

Ce informații să duci la consultație

Pot fi utile:

temperatura;
durata simptomelor;
cât de des urinează;
existența durerii;
antibioticele recente;
infecțiile anterioare;
uroculturile anterioare;
constipația;
enurezisul.

Dacă ai rezultate vechi, ia-le cu tine.

Când este nevoie de Urologie sau Nefrologie pediatrică

Poate fi indicată dacă există:

infecții urinare recurente;
ecografie anormală;
jet urinar slab;
anomalie structurală;
reflux vezico-ureteral;
afectare renală;
alte probleme complexe.

Nu orice prim episod necesită consult urologic.

Sunt necesare analize de sânge?

Nu pentru orice cistită simplă.

Pot fi utile dacă:

copilul este foarte bolnav;
există suspiciune de pielonefrită severă;
sepsis;
afectare renală;
alte complicații.

Pentru principiile generale vezi Analize uzuale la copii: când sunt recomandate și când nu sunt necesare.

Când este nevoie de evaluare rapidă

Solicită ajutor medical rapid dacă:

sugarul sub 3 luni are febră;
copilul este foarte somnolent;
varsă repetat;
nu poate lua lichide sau antibioticul;
urinează foarte puțin;
are durere lombară severă;
are febră mare și stare generală alterată;
pare deshidratat;
nu se ameliorează după începerea tratamentului.

Când trebuie sunat la 112

Apelează 112 dacă:

copilul este inconștient;
nu poate fi trezit;
prezintă semne de șoc;
are dificultate respiratorie severă;
are convulsii prelungite;
starea se deteriorează rapid.

Întrebări frecvente

Sugarul poate avea infecție urinară fără usturime?

Da. Poate avea doar febră, iritabilitate, vărsături sau refuz alimentar.

Febra fără alte simptome poate fi infecție urinară?

Da, mai ales la copilul mic.

Mirosul urât al urinei confirmă infecția?

Nu.

Trebuie făcută urocultură?

În multe situații da, mai ales la copilul mic, infecția febrilă, recurențe sau rezultate neclare.

Cum se recoltează corect urina?

Ideal printr-o metodă care limitează contaminarea. La copilul continent se poate folosi jetul mijlociu; la sugar metoda depinde de context.

Punguța este suficientă?

Are risc mai mare de contaminare, mai ales pentru confirmarea unei culturi pozitive.

Pot stoarce scutecul?

Nu.

Urocultura trebuie recoltată înainte de antibiotic?

Ideal, da, dacă starea copilului permite.

Este nevoie de ecografie după orice infecție?

Nu.

Sugarul mic poate avea nevoie de ecografie?

Da, în anumite situații, inclusiv după o primă infecție confirmată la vârste mici.

Refluxul vezico-ureteral trebuie căutat la toți copiii?

Nu.

Antibioticul preventiv se dă după primul episod?

Nu de rutină.

Constipația poate favoriza infecția urinară?

Da.

Enurezisul înseamnă infecție?

Nu automat.

Când este nevoie de specialist?

Mai ales în infecțiile recurente, investigații anormale sau suspiciunea unei probleme structurale.

De reținut

Infecția urinară poate arăta foarte diferit în funcție de vârstă.

La sugar poate însemna:

febră + iritabilitate + alimentație redusă + vărsături.

La copilul mare sunt mai frecvente:

usturimea + urinările dese + urgența + durerea abdominală.

Diagnosticul corect depinde foarte mult de recoltarea corectă a urinei.

O probă contaminată poate produce un diagnostic fals și tratament inutil.

Ideal, urina este recoltată înainte de administrarea antibioticului atunci când situația permite.

Nu fiecare copil are nevoie de ecografie, DMSA sau cistografie după primul episod. Investigațiile se aleg după:

vârstă + severitate + recurență + răspuns la tratament + caracterul tipic sau atipic al infecției.

Constipația și obiceiul de a amâna urinarea trebuie evaluate la copiii cu probleme urinare recurente.

Iar sugarul sub 3 luni cu suspiciune de infecție urinară, copilul foarte bolnav, deshidratat sau care nu răspunde la tratament necesită reevaluare rapidă.

Notă medicală

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultația medicală.

Diagnosticul infecției urinare la copil trebuie bazat pe simptome, o probă de urină recoltată corespunzător și interpretarea medicală a rezultatelor.