Constipația la copii: cauze, tratament și semne de alarmă

Constipația la copii: cauze, tratament și când trebuie mers la medic

Constipația este una dintre cele mai frecvente probleme digestive la copii.

Nu înseamnă doar că un copil are scaun rar.

Un copil poate avea scaun la două sau trei zile și să nu fie constipat dacă eliminarea este ușoară și scaunul este moale.

În schimb, un copil poate avea scaun aproape zilnic și totuși să fie constipat dacă:

• scaunul este foarte tare;
• eliminarea este dureroasă;
• copilul se abține;
• elimină cantități foarte mari;
• apar fisuri și sânge;
• există episoade de murdărire involuntară a lenjeriei.

Pentru evaluare contează:

consistența scaunului + durerea + frecvența + comportamentul copilului + durata problemei.

Cum recunoști constipația la copil

Semnele frecvente sunt:

• scaune tari;
• eliminare dificilă;
• durere la defecație;
• scaune foarte voluminoase;
• copilul evită toaleta;
• abdomen balonat;
• dureri abdominale recurente;
• sânge roșu pe suprafața scaunului;
• murdărirea lenjeriei la copilul mai mare;
• copilul spune că îi este frică să facă scaun.

La copilul mic, comportamentul de reținere poate fi confundat uneori cu încercarea de a elimina scaunul.

Ce înseamnă comportament de reținere

Copilul poate:

• încrucișa picioarele;
• sta pe vârfuri;
• strânge fesele;
• se ascunde;
• deveni rigid;
• refuza toaleta;
• plânge când simte nevoia de scaun.

Părintele poate avea impresia că „se chinuie să facă”, când de fapt copilul încearcă să împiedice eliminarea.

De ce începe constipația

La majoritatea copiilor, constipația este funcțională.

Asta înseamnă că nu există o boală structurală sau neurologică importantă care să explice problema.

Poate începe după:

• un scaun foarte dureros;
• schimbarea alimentației;
• diversificare;
• renunțarea la scutec;
• intrarea în grădiniță sau școală;
• schimbarea toaletei;
• o călătorie;
• o boală recentă;
• aport redus de lichide;
• perioade de stres.

După un episod dureros poate apărea un cerc vicios:

scaun tare → durere → copilul se abține → scaunul devine și mai tare → durerea crește.

Copilul nu face scaun zilnic. Este constipat?

Nu obligatoriu.

Frecvența normală diferă între copii.

Mai important este dacă scaunul este:

• moale;
• eliminat fără durere;
• fără efort important.

Un copil care are scaun la două zile, dar fără durere, poate avea un tranzit normal.

Constipația la sugarul alăptat

După primele săptămâni de viață, un sugar alimentat exclusiv la sân poate avea uneori scaune foarte rare.

Dacă:

• scaunul este moale;
• sugarul se alimentează bine;
• abdomenul este confortabil;
• creșterea este normală;

nu este neapărat constipație.

Pentru diferențele normale de frecvență și culoare vezi Scaunul bebelușului: ce este normal și când culoarea, frecvența sau consistența trebuie evaluate.

Sugarul se încordează și se înroșește

Unii sugari:

• se înroșesc;
• plâng;
• împing;
• se agită;

și apoi elimină un scaun moale.

Acest lucru poate apărea deoarece încă învață coordonarea dintre presiunea abdominală și relaxarea musculaturii pelvine.

Dacă scaunul este moale, acest tablou nu înseamnă automat constipație.

Constipația după diversificare

Tranzitul se poate schimba când apar alimentele solide.

Scaunul poate deveni:

• mai consistent;
• mai rar;
• diferit ca miros și culoare.

Constipația este mai probabilă dacă apar:

• scaune tari;
• eliminare dureroasă;
• plâns;
• fisuri;
• reținere.

Pentru etapa alimentației complementare vezi Diversificarea la 6 luni: când începe, ce alimente introduci și cum o faci în siguranță.

Alimentația influențează constipația?

Da, dar nu este singurul factor.

Pot contribui:

• aportul redus de fibre;
• aportul insuficient de lichide;
• dieta foarte restrictivă;
• consumul excesiv al unor alimente cu puține fibre.

Dar simpla modificare a dietei nu este întotdeauna suficientă dacă s-a instalat deja un cerc de reținere și durere.

Ce alimente pot ajuta

În funcție de vârstă, pot fi utile:

• fructe;
• legume;
• cereale integrale;
• leguminoase;
• alimente cu fibre;
• apă în cantitate adecvată.

Prunele, perele și unele alte fructe pot ajuta tranzitul la unii copii.

Schimbările trebuie adaptate vârstei și alimentației obișnuite.

Laptele poate provoca constipație?

Consumul foarte mare de lapte poate contribui indirect la constipație la unii copii dacă:

• înlocuiește alimentele bogate în fibre;
• scade apetitul pentru mesele variate.

Nu este recomandat însă să elimini laptele din alimentație fără un motiv medical clar.

Copilul selectiv alimentar are risc mai mare?

Uneori, da.

Un copil care mănâncă:

• foarte puține legume;
• foarte puține fructe;
• puține alimente cu fibre;

poate avea un tranzit mai lent.

Dacă dieta este foarte restrictivă, vezi Copilul nu vrea să mănânce: selectivitate alimentară sau problemă medicală?.

Câtă apă trebuie să bea copilul

Necesarul variază în funcție de:

• vârstă;
• greutate;
• temperatură;
• activitate;
• alimentație.

Nu este util să forțezi cantități foarte mari de apă în ideea că „va rezolva constipația”.

Hidratarea adecvată ajută, dar nu este întotdeauna suficientă dacă există retenție fecală importantă.

Constipația și antrenamentul la oliță

Aceasta este o perioadă în care problema poate apărea sau se poate agrava.

Copilul poate refuza olița sau toaleta din:

• teamă;
• presiune;
• experiențe dureroase;
• schimbarea rutinei.

Forțarea poate agrava reținerea.

Este preferabil:

• un program calm;
• fără pedeapsă;
• fără rușinare;
• fără presiune excesivă.

Poziția pe toaletă contează

Da.

Copilul trebuie să aibă sprijin pentru picioare.

Un scăunel poate ajuta astfel încât:

• genunchii să fie ușor mai sus decât șoldurile;
• copilul să nu stea cu picioarele în aer;
• musculatura să se relaxeze mai ușor.

Această poziție poate facilita eliminarea.

Când este cel mai bun moment pentru toaletă

Reflexul gastro-colic este adesea mai activ după mese.

Poate fi util ca un copil să stea pe toaletă:

• după micul dejun;
• după alte mese principale;

pentru câteva minute, fără forțare.

Scopul este formarea unei rutine, nu obligarea copilului să elimine scaunul de fiecare dată.

Constipația poate provoca dureri de burtă?

Da.

Durerea poate fi:

• intermitentă;
• în jurul buricului;
• asociată cu balonare;
• ameliorată după scaun.

Constipația este una dintre cauzele frecvente ale durerii abdominale recurente.

Pentru diferențiere vezi Durerea de burtă la copii: când mergi la medic.

Sângele după scaun tare

Un scaun tare poate produce o fisură anală.

Părintele poate observa:

• sânge roșu deschis;
• câteva picături;
• sânge pe hârtie;
• sânge pe suprafața scaunului.

Fisura poate provoca durere, iar durerea poate determina copilul să se abțină și mai mult.

Sângele repetat sau abundent trebuie însă evaluat.

Ce este fisura anală

Este o mică ruptură a pielii din zona anusului.

Poate produce:

• durere intensă în timpul scaunului;
• usturime;
• sânge roșu.

Tratamentul trebuie să urmărească în primul rând obținerea unor scaune moi și prevenirea repetării traumatismului.

Murdărirea lenjeriei poate fi de la constipație?

Da.

Un copil constipat de mult timp poate acumula o masă mare de scaun în rect.

Scaunul mai moale poate trece pe lângă aceasta și poate murdări lenjeria.

Acest fenomen se numește encoprezis sau incontinență fecală prin prea-plin.

Copilul nu o face intenționat.

Pedeapsa sau rușinarea nu ajută.

Constipația poate provoca probleme urinare?

Da.

Un rect plin cu scaun poate influența vezica urinară.

Pot apărea:

• urinări frecvente;
• urgență;
• accidente urinare;
• enurezis;
• uneori infecții urinare recurente.

Dacă un copil udă patul și este constipat, cele două probleme pot fi legate.

Pentru acest traseu vezi Copilul udă patul noaptea: când enurezisul este normal și când trebuie evaluat.

Constipația și infecțiile urinare

Constipația poate favoriza problemele urinare și poate contribui la recurența unor infecții urinare.

Dacă există:

• febră;
• usturime;
• urinări dese;
• durere abdominală joasă;
• accidente urinare;

poate fi nevoie și de evaluarea urinei.

Pentru simptomele urinare vezi Infecția urinară la copii: simptome la sugar și copilul mai mare, analize și când mergi la pediatru.

Constipația poate provoca lipsa poftei de mâncare?

Da.

Un copil cu retenție fecală importantă poate avea:

• abdomen plin;
• balonare;
• sațietate rapidă;
• apetit redus.

După rezolvarea constipației, apetitul se poate îmbunătăți.

Dacă refuzul alimentar persistă, trebuie evaluat separat.

Când este nevoie de tratament medicamentos

Dacă există:

• scaune foarte tari;
• reținere importantă;
• durere;
• acumulare de materii fecale;
• constipație persistentă;

doar dieta poate fi insuficientă.

Medicul poate recomanda un laxativ potrivit vârstei și situației.

Scopul este:

• golirea retenției, dacă există;
• menținerea scaunului moale;
• întreruperea cercului durere–reținere.

Laxativele dau dependență?

Unele dintre cele mai utilizate tratamente în constipația funcțională pediatrică nu produc „dependență” în sensul în care se tem adesea părinții.

Problema este că tratamentul este uneori oprit prea repede.

Dacă un copil a reținut scaunul timp de luni, comportamentul nu dispare în câteva zile doar pentru că a avut două scaune moi.

Tratamentul trebuie stabilit și ajustat de medic.

Macrogolul

Macrogolul este utilizat frecvent pentru tratamentul constipației funcționale la copii.

Acționează prin menținerea apei în scaun, astfel încât acesta să fie mai moale.

Doza depinde de:

• vârstă;
• greutate;
• severitate;
• scopul tratamentului.

Nu utiliza doze luate de pe internet fără recomandarea medicului.

Lactuloza

Lactuloza este o altă opțiune folosită în anumite situații.

Poate produce uneori:

• balonare;
• gaze.

Alegerea tratamentului depinde de copil și de recomandarea medicului.

Supozitoarele sunt soluția?

Nu de rutină.

Pot fi utile în anumite situații, dar utilizarea repetată nu tratează mecanismul de fond al constipației cronice.

Un copil care are retenție și teamă de defecație are nevoie de un plan mai amplu decât stimularea ocazională a rectului.

Clismele sunt recomandate acasă?

Nu fără indicație medicală.

Pot exista situații în care medicul recomandă tratament rectal, dar produsul și doza trebuie alese în funcție de vârstă.

Unele soluții pot fi periculoase la copii dacă sunt utilizate incorect.

Stimularea rectală la sugar

Nu este recomandată ca rutină pentru un sugar care are scaune rare, dar moi.

Introducerea repetată de:

• termometru;
• bețișoare;
• alte obiecte;

poate irita zona și poate crea dependența părintelui de o procedură care nu este necesară.

Probioticele tratează constipația?

Dovezile privind beneficiul probioticelor în constipația funcțională sunt limitate și nu toate produsele sunt echivalente.

Ele nu înlocuiesc:

• alimentația adecvată;
• rutina de toaletă;
• tratamentul laxativ atunci când este indicat.

Constipația și alergia la lapte

La unii copii, anumite probleme digestive pot fi asociate cu alergia la proteinele laptelui de vacă, dar constipația singură nu este suficientă pentru diagnostic.

Nu elimina lactatele din dieta copilului fără o indicație medicală clară.

Dacă există și:

• sânge în scaun;
• eczemă;
• vărsături;
• alte simptome sugestive,

poate fi necesară evaluarea alergologică.

Pentru context vezi Alergia alimentară la copii: ce semne merită evaluate.

Când trebuie căutată o cauză medicală

Majoritatea cazurilor sunt funcționale.

Totuși, medicul caută semne care ar putea indica altă cauză.

Devine mai importantă evaluarea dacă există:

• constipație încă din primele săptămâni de viață;
• eliminarea foarte întârziată a meconiului;
• stagnare ponderală;
• vărsături repetate;
• abdomen foarte umflat;
• slăbiciune musculară;
• modificări neurologice;
• anomalii ale coloanei sau regiunii sacrate;
• febră;
• sânge important;
• constipație severă care nu răspunde la tratament.

Boala Hirschsprung

Este o cauză rară, dar importantă de constipație.

Suspiciunea este mai mare dacă există:

• simptome foarte precoce;
• eliminarea întârziată a meconiului;
• abdomen foarte distens;
• vărsături;
• creștere slabă.

Nu este o explicație frecventă pentru constipația apărută la copilul mare după perioada de oliță.

Hipotiroidismul poate provoca constipație?

Da, dar nu este o cauză frecventă a constipației izolate.

Suspiciunea poate crește dacă există și:

• încetinirea creșterii;
• oboseală;
• piele uscată;
• alte simptome sugestive.

Analizele endocrine nu sunt necesare automat pentru orice copil constipat.

Constipația și creșterea

Un copil cu constipație funcțională simplă ar trebui să crească normal.

Dacă există:

• stagnare în greutate;
• pierdere ponderală;
• creștere lentă;
• apetit foarte redus persistent;

trebuie evaluată posibilitatea unei probleme suplimentare.

Pentru stagnarea ponderală vezi Copilul nu ia în greutate: când stagnarea ponderală trebuie evaluată.

Sunt necesare analize?

Nu în majoritatea cazurilor tipice.

Constipația funcțională se diagnostichează de obicei pe baza:

• istoricului;
• simptomelor;
• examenului clinic.

Analizele pot deveni utile dacă există semne de alarmă sau dacă evoluția este neobișnuită.

Pentru principiile generale vezi Analize uzuale la copii: când sunt recomandate și când nu sunt necesare.

Este necesară ecografia abdominală?

Nu de rutină.

Ecografia nu este necesară pentru diagnosticarea majorității cazurilor de constipație funcțională.

Poate fi indicată dacă medicul suspectează o altă problemă.

Este necesară radiografia abdominală?

Nu de rutină.

Diagnosticul constipației funcționale este în principal clinic.

Radiografia poate fi utilizată doar în situații selectate, când examinarea sau istoricul nu permit evaluarea suficientă.

Ce poți face acasă

Pentru un copil fără semne de alarmă, măsurile utile pot include:

• lichide adecvate;
• fructe și legume;
• aport suficient de fibre;
• mișcare;
• rutină de toaletă;
• sprijin pentru picioare;
• evitarea presiunii și pedepselor.

Dacă problema este deja persistentă sau dureroasă, este însă posibil să fie necesar și tratament medicamentos.

Ce NU ajută

Nu este recomandat:

• să rușinezi copilul;
• să îl pedepsești pentru accidente;
• să îl obligi să stea mult pe toaletă;
• să întrerupi tratamentul imediat ce apar primele scaune moi;
• să folosești repetat clisme sau supozitoare fără plan medical;
• să elimini alimente importante fără indicație.

Constipația cronică se rezolvă adesea gradual.

Cât durează tratamentul

Poate dura mai mult decât se așteaptă părinții.

La un copil cu:

• reținere;
• scaune dureroase;
• frică de toaletă;

poate fi nevoie de tratament de întreținere timp de săptămâni sau luni.

Scopul este ca:

• scaunul să rămână moale;
• copilul să nu mai asocieze defecația cu durerea;
• comportamentul de reținere să dispară.

Cum știm că tratamentul funcționează

Semnele bune sunt:

• scaun moale;
• eliminare fără durere;
• dispariția sângelui;
• scăderea durerilor abdominale;
• copilul nu se mai abține;
• dispar accidentele fecale;
• revine apetitul.

Când este recomandat consultul pediatric

Solicită evaluare dacă:

• constipația persistă;
• copilul are dureri;
• există sânge repetat;
• copilul se abține frecvent;
• apar murdăriri ale lenjeriei;
• problema afectează alimentația;
• există simptome urinare;
• tratamentul de acasă nu ajută;
• părintele nu este sigur dacă este constipație.

Dacă urmează consultația, vezi Consultația la pediatru: cum te pregătești și ce întrebări să pui.

Când poate fi nevoie de Gastroenterologie pediatrică

Evaluarea gastroenterologică poate fi utilă dacă:

• constipația este severă;
• persistă în ciuda tratamentului corect;
• există semne de alarmă;
• diagnosticul nu este clar;
• există alte simptome digestive importante.

Pediatrul poate decide când este nevoie de acest pas.

Când este nevoie de evaluare rapidă

Solicită ajutor medical rapid dacă apar:

• vărsături verzi;
• abdomen foarte umflat și dureros;
• durere abdominală severă;
• copil foarte somnolent;
• febră și stare generală alterată;
• sânge în cantitate mare;
• copilul nu poate elimina gaze și are durere importantă;
• simptomele se agravează rapid.

Când trebuie sunat la 112

Apelează 112 dacă:

• copilul își pierde starea de conștiență;
• prezintă semne de șoc;
• durerea este severă și starea se deteriorează rapid;
• există alte semne de urgență vitală.

Întrebări frecvente

Copilul trebuie să aibă scaun în fiecare zi?

Nu. Contează mai mult consistența și ușurința eliminării.

Un sugar alăptat poate avea scaun foarte rar?

Da, dacă scaunul este moale și copilul crește și se alimentează normal.

Copilul se încordează, dar scaunul este moale. Este constipat?

Nu neapărat.

Sângele roșu după un scaun tare poate fi de la fisură?

Da.

Constipația poate provoca durere de burtă?

Da, foarte frecvent.

Poate provoca accidente urinare sau enurezis?

Da.

Laxativele dau dependență?

Tratamentele utilizate corect pentru constipația funcțională nu trebuie evitate din această teamă. Mai important este să fie administrate corect și suficient timp.

Dieta este suficientă?

În formele ușoare poate ajuta. În constipația persistentă cu reținere, doar dieta este adesea insuficientă.

Sunt necesare analize?

Nu de rutină.

Este nevoie de ecografie?

Nu pentru majoritatea cazurilor tipice.

Când trebuie consultat medicul?

Dacă există durere persistentă, sânge repetat, reținere, murdărirea lenjeriei, simptome urinare, stagnare ponderală sau lipsa răspunsului la măsurile obișnuite.

De reținut

Constipația la copii nu înseamnă doar „scaun rar”.

Cele mai importante semne sunt:

scaun tare + durere + reținere + eliminare dificilă.

Un episod dureros poate porni un cerc vicios în care copilul se teme de scaun și începe să se abțină.

Tratamentul urmărește:

scaun moale + eliminare fără durere + rutină de toaletă + întreruperea comportamentului de reținere.

Constipația poate provoca dureri abdominale, fisuri anale, murdărirea lenjeriei și chiar probleme urinare.

Majoritatea cazurilor sunt funcționale și nu necesită investigații extinse.

În schimb, debutul foarte precoce, stagnarea ponderală, vărsăturile verzi, abdomenul foarte distens și lipsa răspunsului la tratament necesită evaluare mai atentă.

Notă medicală

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultația medicală.

Tratamentul constipației trebuie adaptat vârstei copilului, severității simptomelor și duratei problemei.