Pierderi de memorie la vârstnici: ce este normal și când mergi la medic

Pierderi de memorie la vârstnici: ce este normal și când mergi la medic

Uitarea unui nume, a locului în care au fost puse cheile sau a unei întâlniri nu înseamnă automat că o persoană vârstnică dezvoltă demență.

Odată cu înaintarea în vârstă pot apărea unele modificări ale memoriei și o încetinire a procesării informațiilor. Devine însă importantă evaluarea medicală atunci când problemele se repetă, se agravează sau încep să afecteze activitățile zilnice.

Diferența esențială nu este simplul fapt că persoana „uită”, ci modul în care memoria și celelalte funcții cognitive îi afectează autonomia și funcționarea de zi cu zi. National Institute on Aging arată că uitarea ocazională poate apărea odată cu vârsta, în timp ce dificultățile de a desfășura activități obișnuite pot indica o problemă mai importantă.

Sunt normale pierderile de memorie odată cu vârsta?

Unele schimbări pot apărea în procesul normal de îmbătrânire.

De exemplu, o persoană poate:

• să își amintească mai greu un nume;
• să uite ocazional unde a pus un obiect;
• să intre într-o cameră și să uite pentru moment ce intenționa să facă;
• să aibă nevoie de mai mult timp pentru a învăța ceva nou;
• să uite o programare, dar să și-o amintească ulterior;
• să caute uneori cuvântul potrivit într-o conversație.

În aceste situații, persoana își păstrează în general autonomia și poate continua să își desfășoare activitățile obișnuite.

Este diferit atunci când uitarea începe să interfereze cu administrarea medicamentelor, orientarea, gestionarea banilor, pregătirea mâncării sau alte activități pe care persoana le realiza anterior fără ajutor.

Demența este mai frecventă odată cu vârsta, dar nu este o consecință inevitabilă a îmbătrânirii.

Care sunt semnele care merită evaluate?

O schimbare izolată poate avea o semnificație redusă. Devine însă importantă asocierea mai multor modificări sau evoluția lor în timp.

Este recomandată evaluarea atunci când persoana:

• repetă frecvent aceleași întrebări;
• uită conversații sau evenimente recente;
• nu își mai amintește informații pe care înainte le gestiona fără probleme;
• se rătăcește în locuri familiare;
• pierde obiecte și nu mai poate reconstitui unde le-a pus;
• uită să își administreze tratamentul sau ia aceeași doză de mai multe ori;
• întâmpină dificultăți noi în gestionarea facturilor sau banilor;
• nu mai reușește să pregătească o mâncare cunoscută;
• are dificultăți mai mari în găsirea cuvintelor;
• pierde firul conversațiilor;
• confundă frecvent zilele, lunile sau locurile;
• prezintă modificări importante de judecată;
• are nevoie de ajutor pentru activități pe care înainte le făcea independent.

Un criteriu foarte util este schimbarea față de nivelul anterior de funcționare.

Dacă o persoană care își administra singură medicamentele, facturile și programările începe să nu mai poată face aceste lucruri, situația este mai relevantă decât simpla uitare ocazională a unui nume.

Pierderea memoriei înseamnă demență?

Nu.

Demența este un sindrom care poate afecta memoria, gândirea și capacitatea de a realiza activitățile zilnice. Există mai multe boli care pot provoca demență, iar boala Alzheimer este una dintre ele.

Dar problemele de memorie pot avea și alte explicații.

Printre cauzele care trebuie luate în considerare se pot afla:

• efectele unor medicamente;
• depresia;
• problemele de somn;
• deficitul de vitamina B12;
• afecțiunile tiroidiene;
• unele tulburări metabolice;
• infecțiile;
• deshidratarea;
• bolile neurologice;
• consumul de alcool;
• problemele importante de auz sau vedere;
• consecințele unor accidente vasculare cerebrale.

De aceea, diagnosticul nu poate fi stabilit doar din simptome sau pe baza unui test făcut acasă.

Ce este deteriorarea cognitivă ușoară?

Unele persoane au probleme de memorie sau de gândire mai evidente decât cele așteptate pentru vârsta lor, dar își păstrează în mare parte capacitatea de a desfășura activitățile zilnice.

Această situație poate fi încadrată ca deteriorare cognitivă ușoară.

Ea nu este echivalentă cu demența. Nu toate persoanele cu deteriorare cognitivă ușoară vor evolua către demență, iar cauzele și evoluția pot fi diferite de la un pacient la altul.

Evaluarea și monitorizarea în timp sunt importante pentru a observa dacă modificările rămân stabile sau progresează.

Ce alte simptome pot apărea împreună cu problemele de memorie?

Memoria este doar una dintre funcțiile cognitive.

În unele situații pot apărea și:

Probleme de orientare

Persoana nu știe exact unde se află, confundă data sau nu mai recunoaște un traseu familiar.

Dificultăți de limbaj

Găsește greu cuvintele, folosește termeni nepotriviți sau pierde frecvent firul conversației.

Probleme de organizare

Îi este dificil să planifice cumpărăturile, să urmeze o rețetă sau să gestioneze mai multe activități succesive.

Modificări de judecată

Poate lua decizii neobișnuite sau poate deveni vulnerabilă la fraude și manipulare financiară.

Modificări de comportament

Pot apărea apatie, iritabilitate, suspiciozitate, retragere socială sau alte schimbări față de comportamentul anterior.

Probleme funcționale

Activitățile cotidiene devin progresiv mai greu de realizat fără ajutor.

Demența poate afecta mai multe domenii cognitive și comportamentale, nu doar memoria.

Memorie sau depresie?

Depresia la persoanele vârstnice poate provoca probleme de concentrare, încetinirea gândirii, lipsa motivației și dificultăți de memorie.

În același timp, depresia poate coexista cu o tulburare cognitivă.

De aceea, evaluarea trebuie să includă și starea emoțională, nu doar testarea memoriei.

Am explicat mai detaliat această diferență în articolul Demență sau depresie?.

Confuzia apărută brusc este altceva decât pierderea progresivă a memoriei

Este foarte importantă viteza cu care apar modificările.

Problemele cognitive care evoluează lent, pe parcursul lunilor sau anilor, au un traseu de evaluare diferit de o stare de confuzie instalată în câteva ore sau zile.

Dacă o persoană vârstnică devine brusc:

• dezorientată;
• foarte agitată;
• neobișnuit de somnolentă;
• incoerentă;
• incapabilă să își mențină atenția;
• mult mai confuză decât de obicei,

trebuie căutată o cauză medicală acută.

Infecțiile, deshidratarea, tulburările metabolice, medicamentele sau alte afecțiuni acute pot determina delirium la persoanele vârstnice.

Vezi și Confuzie și dezorientare la vârstnici și Psihoză sau delirium?.

Când problemele de memorie reprezintă o urgență?

O deteriorare lentă a memoriei necesită evaluare medicală, dar nu reprezintă în mod obișnuit o urgență.

Este necesară însă evaluare medicală rapidă atunci când modificarea cognitivă apare brusc sau este asociată cu simptome precum:

• slăbiciune sau amorțeală bruscă pe o parte a corpului;
• dificultăți de vorbire;
• pierderea stării de conștiență;
• convulsii;
• durere de cap bruscă și severă;
• febră și alterarea stării generale;
• cădere sau traumatism cranian;
• confuzie severă instalată rapid.

În aceste situații trebuie exclusă o cauză medicală acută.

Cum se evaluează pierderile de memorie?

Evaluarea începe cu discuția despre simptome.

Medicul poate întreba:

• când au început problemele;
• dacă au apărut treptat sau brusc;
• dacă se agravează;
• ce activități au devenit dificile;
• ce boli are pacientul;
• ce medicamente utilizează;
• dacă au existat internări recente;
• dacă există depresie sau tulburări de somn;
• dacă au apărut căderi, probleme de mers sau alte simptome neurologice.

Informațiile oferite de o persoană apropiată pot fi utile, mai ales atunci când pacientul nu observă toate modificările.

Evaluarea poate include și examinarea funcțiilor cognitive și a capacității de a realiza activitățile cotidiene.

Ghidul NICE recomandă ca suspiciunea de demență să fie evaluată clinic și să nu fie exclusă doar pe baza unui scor cognitiv normal.

Ce teste se pot face pentru memorie?

În funcție de situație, medicul poate utiliza instrumente standardizate pentru evaluarea:

• memoriei;
• atenției;
• orientării;
• limbajului;
• funcțiilor executive;
• altor domenii cognitive.

Un test cognitiv nu stabilește singur diagnosticul.

Rezultatul trebuie interpretat în contextul vârstei, nivelului educațional, stării generale, funcționării zilnice și celorlalte informații medicale.

Dacă este necesar, pot fi recomandate investigații suplimentare.

Ce analize pot fi necesare?

Nu există un set identic de analize pentru fiecare persoană cu probleme de memorie.

În funcție de istoricul medical și de examinare, medicul poate solicita investigații pentru identificarea unor cauze sau factori care pot contribui la deteriorarea cognitivă.

Acestea pot include, în funcție de caz, evaluarea:

• funcției tiroidiene;
• vitaminei B12;
• glicemiei;
• funcției renale și hepatice;
• electroliților;
• hemoleucogramei;
• altor parametri indicați de tabloul clinic.

Scopul nu este doar confirmarea sau infirmarea unei demențe, ci și identificarea unor probleme care pot influența memoria și funcționarea cognitivă.

Este necesar RMN sau CT cerebral?

Nu orice episod de uitare necesită automat imagistică cerebrală.

În anumite situații, medicul poate recomanda CT sau RMN pentru a investiga cauzele simptomelor sau pentru a sprijini diagnosticul diferențial.

Necesitatea investigației depinde de istoricul pacientului, examenul clinic, evoluția simptomelor și diagnosticele luate în considerare.

La ce medic mergi pentru pierderile de memorie?

La persoana vârstnică, evaluarea poate începe prin medicul de familie sau printr-un consult de geriatrie.

Geriatrul poate privi problema în contextul întregii stări de sănătate:

• boli cronice multiple;
• tratamente administrate simultan;
• autonomie;
• nutriție;
• mobilitate și risc de cădere;
• stare cognitivă;
• stare emoțională.

Dacă situația o impune, pacientul poate fi îndrumat către neurologie, psihiatrie sau alte specialități.

Informații despre consultația de geriatrie sunt disponibile în pagina Geriatrie și Gerontologie.

Ce trebuie pregătit pentru consultație?

Este util ca pacientul sau aparținătorul să aibă:

• lista completă a medicamentelor și suplimentelor;
• documentele medicale relevante;
• informații despre bolile cunoscute;
• exemple concrete ale problemelor observate;
• informații despre momentul în care au început;
• observații despre modificarea activităților zilnice.

Dacă pacientul acceptă, prezența unei persoane apropiate poate ajuta prin oferirea unei perspective asupra evoluției simptomelor.

Pentru situația specifică în care un părinte foarte vârstnic începe să uite, vezi și Probleme de memorie la 80 de ani: ce este normal și cum îți ajuți părintele.

De ce este importantă evaluarea din timp?

Evaluarea timpurie nu înseamnă că orice problemă de memorie va primi diagnosticul de demență.

Ea permite:

• identificarea unor cauze potențial tratabile;
• verificarea medicamentelor;
• stabilirea unui diagnostic atunci când există o afecțiune cognitivă;
• monitorizarea evoluției;
• planificarea îngrijirii și a sprijinului necesar;
• implicarea pacientului în deciziile privind propria sănătate cât timp poate participa activ la acestea.

În cazul unei demențe, NICE recomandă o abordare centrată pe persoană și implicarea pacientului și a aparținătorilor în procesul de evaluare și îngrijire.

Întrebări frecvente

Este normal să uiți după 70 sau 80 de ani?

Unele episoade de uitare pot apărea odată cu înaintarea în vârstă. Nu trebuie considerate normale problemele progresive care afectează capacitatea persoanei de a-și desfășura activitățile obișnuite.

Cum îmi dau seama dacă este început de demență?

Nu există un singur simptom care să permită diagnosticul acasă. Repetarea acelorași întrebări, dezorientarea, dificultățile în gestionarea activităților zilnice și deteriorarea progresivă justifică evaluarea medicală.

Pierderea memoriei poate fi provocată de medicamente?

Da. Unele medicamente sau combinații de medicamente pot influența memoria, atenția sau starea de vigilență. Schema terapeutică trebuie evaluată de medic și nu modificată fără recomandare medicală.

Problemele de memorie pot fi provocate de depresie?

Da. Depresia poate afecta atenția, concentrarea și memoria și trebuie luată în considerare în diagnosticul diferențial.

Orice pierdere de memorie duce la Alzheimer?

Nu. Există numeroase cauze ale problemelor de memorie, iar boala Alzheimer este doar una dintre acestea.

Când trebuie să merg la medic?

Atunci când problemele de memorie se repetă, se agravează sau încep să afecteze autonomia și activitățile cotidiene. Dacă modificarea apare brusc, evaluarea trebuie făcută mai rapid pentru a exclude o problemă acută.

De reținut

Pierderile de memorie la vârstnici nu trebuie nici ignorate ca fiind „doar vârsta”, nici interpretate automat drept demență.

Cea mai importantă întrebare este dacă există o schimbare progresivă față de funcționarea anterioară și dacă aceasta începe să afecteze viața de zi cu zi.

O evaluare medicală poate diferenția modificările asociate îmbătrânirii de deteriorarea cognitivă și poate identifica alte probleme care influențează memoria.

Surse medicale

• National Institute on Aging — Memory loss and forgetfulness; Mild Cognitive Impairment
• World Health Organization — Dementia
• NICE — Dementia: assessment, management and support for people living with dementia and their carers, NG97