Sarcopenia la vârstnici: simptome, diagnostic și ce se poate face

Sarcopenia la vârstnici: simptome, diagnostic și ce se poate face

O persoană care în urmă cu un an urca fără probleme scările poate începe să se oprească după câteva trepte.

Ridicarea de pe un scaun devine mai dificilă. Plasele de cumpărături par mai grele. Mersul încetinește. După o internare sau câteva zile petrecute în pat, recuperarea durează mult mai mult.

Astfel de schimbări sunt puse frecvent pe seama vârstei.

Uneori însă, în spatele lor se află sarcopenia — o afecțiune musculară caracterizată în primul rând prin reducerea forței musculare, la care se poate asocia scăderea cantității sau calității musculaturii și diminuarea performanței fizice.

Sarcopenia nu înseamnă doar „a pierde masă musculară odată cu vârsta”.

Este importantă pentru că poate influența direct:

• mersul;
• echilibrul;
• capacitatea de a se ridica;
• riscul de cădere;
• recuperarea după o boală;
• autonomia;
• capacitatea de a continua activitățile obișnuite.

Identificată la timp, permite căutarea factorilor care contribuie la pierderea forței și construirea unui plan individualizat de activitate fizică, nutriție și tratament al problemelor medicale asociate.

Ce este sarcopenia?

Sarcopenia este o boală a musculaturii.

Conform consensului european EWGSOP2, elementul central este scăderea forței musculare.

Dacă există și reducerea cantității sau calității musculare, diagnosticul este susținut suplimentar.

Atunci când este afectată și performanța fizică — de exemplu mersul devine foarte lent sau mobilitatea este redusă — sarcopenia poate fi considerată severă.

Această diferențiere este importantă.

O persoană poate pierde forță înainte ca modificarea masei musculare să fie evidentă cu ochiul liber.

De aceea, sarcopenia nu poate fi diagnosticată doar privind brațele sau picioarele unei persoane și nici doar prin cântărire.

Sarcopenia apare numai după 65 de ani?

Nu.

Este mult mai frecventă odată cu înaintarea în vârstă, dar poate apărea și mai devreme.

Pierderea funcției musculare poate fi favorizată de:

• inactivitate;
• repaus prelungit la pat;
• spitalizare;
• boli cronice;
• boli neurologice;
• afecțiuni inflamatorii;
• alimentație insuficientă;
• scădere în greutate;
• unele boli endocrine;
• insuficiență cardiacă;
• boli pulmonare;
• boli renale;
• cancer;
• perioade lungi de imobilizare.

Prin urmare, vârsta este un factor de risc important, dar nu este singura explicație.

Sarcopenia este normală odată cu îmbătrânirea?

Masa și performanța musculară se pot modifica odată cu vârsta, dar sarcopenia nu trebuie tratată drept o consecință banală care „nu are ce să i se facă”.

Există diferențe foarte mari între persoane de aceeași vârstă.

Un adult de 80 de ani poate:

• merge zilnic;
• urca scări;
• face cumpărături;
• se ridica fără ajutor;
• rămâne complet independent.

Altă persoană de aceeași vârstă poate avea dificultăți semnificative.

Mai importantă decât vârsta din buletin este modificarea față de nivelul anterior de funcționare.

Întrebarea utilă este:

„Ce putea face persoana acum șase luni sau un an și ce nu mai poate face acum?”

Care sunt semnele sarcopeniei?

Manifestările pot apărea treptat.

Persoana sau familia poate observa:

• dificultatea de a se ridica de pe scaun;
• nevoia de a se împinge cu mâinile pentru a se ridica;
• mers mai lent;
• dificultatea de a urca scările;
• oboseală la activități anterior ușoare;
• scăderea forței mâinilor;
• dificultatea de a transporta cumpărăturile;
• pierderea echilibrului;
• căderi;
• reducerea activității;
• dificultatea de a se ridica după o cădere;
• recuperarea lentă după boală sau internare;
• reducerea progresivă a autonomiei.

Uneori poate fi observată și scăderea volumului musculaturii.

Totuși, absența unui aspect vizibil de „slăbire musculară” nu exclude sarcopenia.

Slăbiciunea musculară înseamnă automat sarcopenie?

Nu.

Slăbiciunea este un simptom cu multe cauze.

Poate apărea în:

• anemie;
• infecții;
• hipotiroidism;
• boli neurologice;
• tulburări electrolitice;
• boli cardiace;
• boli pulmonare;
• depresie;
• malnutriție;
• efecte adverse medicamentoase;
• lipsa somnului;
• perioade de imobilizare.

Dacă problema principală este senzația de lipsă de putere sau energie, vezi și articolul despre slăbiciunea generală la vârstnici.

Sarcopenia este una dintre cauzele posibile, nu explicația automată.

O slăbiciune instalată brusc, mai ales pe o singură parte a corpului, necesită evaluare urgentă și nu trebuie considerată sarcopenie.

Sarcopenia și fragilitatea sunt același lucru?

Nu.

Cele două se asociază frecvent, dar descriu fenomene diferite.

Sarcopenia este o afecțiune musculară.

Fragilitatea este un sindrom mai larg, caracterizat prin vulnerabilitate crescută la boli, căderi, internări și alte evenimente stresante.

Fragilitatea poate implica:

• musculatura;
• nutriția;
• mobilitatea;
• bolile cronice;
• memoria;
• starea emoțională;
• medicamentele;
• sprijinul social;
• autonomia.

Sarcopenia poate contribui la fragilitate, dar o persoană poate avea sarcopenie fără să îndeplinească criteriile unui sindrom de fragilitate.

Pentru diferențiere, vezi articolul despre fragilitatea la vârstnici.

Sarcopenia și malnutriția sunt același lucru?

Nu.

Malnutriția poate contribui la apariția sau agravarea sarcopeniei, dar cele două diagnostice nu sunt sinonime.

O persoană poate pierde masă și forță musculară dacă aportul de energie și proteine este insuficient.

Această situație poate apărea din cauza:

• lipsei poftei de mâncare;
• dificultăților de mestecare;
• problemelor dentare;
• dificultății la înghițire;
• depresiei;
• izolării;
• bolilor digestive;
• bolilor cronice;
• incapacității de a găti;
• restricțiilor alimentare excesive.

Dar sarcopenia poate apărea și la persoane care nu par slabe și care nu au o greutate mică.

Dacă există scădere involuntară în greutate sau aport alimentar redus, trebuie evaluată separat posibilitatea de malnutriție la persoana vârstnică.

Poate avea sarcopenie și o persoană supraponderală?

Da.

Greutatea corporală nu spune cât din corp este reprezentat de musculatură și cât de bine funcționează aceasta.

O persoană cu suprapondere sau obezitate poate avea simultan:

• masă musculară redusă;
• forță scăzută;
• mobilitate limitată;
• performanță fizică redusă.

Prin urmare, cântarul nu poate confirma sau exclude sarcopenia.

Nici indicele de masă corporală nu este suficient pentru diagnostic.

De ce apare sarcopenia?

De obicei există mai mulți factori.

Îmbătrânirea

Cu vârsta pot apărea modificări ale structurii și funcției musculare.

Dar ritmul lor este foarte diferit de la o persoană la alta și este influențat de activitate, boli, nutriție și stilul de viață.

Inactivitatea

Mușchiul are nevoie de utilizare pentru a-și menține funcția.

Reducerea activității poate duce la:

mai puțină mișcare → pierderea forței → activitate și mai redusă → pierdere musculară suplimentară.

Acest cerc poate deveni important după:

• o fractură;
• o internare;
• o operație;
• o infecție;
• o perioadă de repaus la pat.

Alimentația insuficientă

Un aport insuficient de energie și proteine poate împiedica menținerea musculaturii.

Riscul crește când persoana:

• mănâncă foarte puțin;
• a slăbit;
• sare mese;
• are probleme de masticație;
• are dificultăți la înghițire;
• urmează diete restrictive fără indicație.

Pentru principiile generale ale alimentației după 60–65 de ani, vezi și alimentația sănătoasă pentru seniori.

Bolile cronice

Bolile cardiace, pulmonare, renale, inflamatorii, endocrine, neurologice și oncologice pot influența musculatura.

În unele situații trebuie tratată mai întâi sau simultan boala care contribuie la declin.

Inflamația

Inflamația persistentă asociată unor boli cronice poate favoriza degradarea țesutului muscular.

Imobilizarea

Chiar și o perioadă relativ scurtă de repaus la pat poate avea un impact important asupra unei persoane vârstnice care avea deja rezerve musculare reduse.

De aceea, după o spitalizare nu contează doar dacă boala inițială s-a vindecat, ci și dacă pacientul a revenit la nivelul anterior de mobilitate.

De ce este importantă sarcopenia?

Pierderea funcției musculare nu afectează doar performanța fizică.

Poate crește riscul de:

• cădere;
• fractură;
• pierdere a mobilității;
• dependență;
• internare;
• recuperare dificilă;
• nevoie de ajutor pentru activitățile zilnice.

De exemplu, dificultatea de a se ridica de pe scaun poate părea un detaliu minor.

În realitate, aceeași persoană poate începe ulterior să aibă dificultăți:

• la folosirea toaletei;
• la intrarea și ieșirea din mașină;
• la urcarea scărilor;
• la ridicarea după o cădere.

Astfel, pierderea forței poate deveni treptat o problemă de autonomie.

Cum se diagnostichează sarcopenia?

Nu există o singură analiză de sânge care stabilește diagnosticul.

Evaluarea urmărește trei componente principale:

1. forța musculară;
2. cantitatea sau calitatea musculaturii;
3. performanța fizică.

Conform algoritmului european EWGSOP2, forța musculară redusă este primul element important.

Dacă este identificată o forță scăzută, evaluarea poate continua pentru confirmarea reducerii cantității sau calității musculare.

Performanța fizică ajută la aprecierea severității.

Cum se măsoară forța musculară?

Un test utilizat frecvent este măsurarea forței de prindere a mâinii cu un dinamometru.

Un alt mod de evaluare este testarea ridicării repetate de pe scaun.

Aceste teste oferă informații despre funcția musculară.

Rezultatul trebuie însă interpretat în context.

De exemplu, forța mâinii poate fi influențată de:

• artroză;
• durere;
• traumatisme;
• boli neurologice;
• probleme ale mâinii sau încheieturii.

Dacă un test nu poate fi efectuat corect, medicul poate utiliza alte elemente ale evaluării.

Cum se măsoară masa musculară?

În funcție de situație și de resursele disponibile, cantitatea musculară poate fi evaluată prin metode precum:

• absorbțiometria duală cu raze X — DXA;
• analiza bioimpedanței;
• tomografia computerizată sau RMN-ul în anumite contexte;
• alte metode validate.

Nu toate persoanele cu suspiciune de sarcopenie au nevoie de toate aceste investigații.

Alegerea depinde de contextul clinic și de disponibilitatea metodei.

Mai important, un rezultat de „masă musculară scăzută” nu trebuie interpretat separat de forță și funcționare.

Ce înseamnă performanța fizică?

Performanța fizică arată cum se traduce funcția musculară în activități reale.

Pot fi urmărite:

• viteza mersului;
• timpul necesar pentru anumite probe de mobilitate;
• capacitatea de a merge o anumită distanță;
• ridicarea de pe scaun;
• echilibrul.

Mersul foarte lent sau dificultățile semnificative de mobilitate pot indica o afectare mai avansată.

Există un chestionar pentru sarcopenie?

Există instrumente de screening, precum SARC-F, care pot ajuta la identificarea persoanelor ce necesită evaluare suplimentară.

Întrebările pot urmări dificultăți precum:

• ridicarea unei greutăți;
• mersul;
• ridicarea de pe scaun;
• urcarea scărilor;
• căderile.

Un astfel de chestionar nu pune singur diagnosticul.

Rolul său este de screening.

Un rezultat aparent normal nu trebuie să oprească evaluarea dacă există semne clinice importante.

Sunt necesare analize de sânge?

Analizele nu diagnostichează direct sarcopenia, dar pot identifica factori care contribuie la slăbiciune sau pierdere musculară.

În funcție de situație, medicul poate considera utile investigații pentru:

• anemie;
• funcția renală;
• funcția hepatică;
• funcția tiroidiană;
• glicemie;
• inflamație;
• dezechilibre electrolitice;
• anumite deficite nutriționale;
• alte boli sugerate de simptome.

Nu există un „pachet standard pentru sarcopenie” potrivit tuturor.

Investigațiile trebuie alese în funcție de istoricul și simptomele pacientului.

De ce este utilă evaluarea geriatrică?

Sarcopenia apare frecvent împreună cu alte probleme:

• căderi;
• fragilitate;
• scădere în greutate;
• multe medicamente;
• boli cronice;
• probleme cognitive;
• pierderea autonomiei.

În aceste situații poate fi utilă evaluarea geriatrică comprehensivă.

Aceasta nu analizează doar musculatura, ci integrează:

• starea medicală;
• tratamentele;
• mobilitatea;
• nutriția;
• memoria;
• autonomia;
• riscul de cădere;
• sprijinul familiei.

Scopul este identificarea factorilor care pot fi modificați și stabilirea priorităților reale pentru pacient.

Se poate trata sarcopenia?

Managementul este individualizat.

În prezent, intervențiile principale urmăresc:

• activitatea fizică;
• exercițiile de forță;
• alimentația adecvată;
• corectarea malnutriției;
• tratarea bolilor care contribuie la pierderea musculară;
• reducerea imobilizării;
• prevenirea căderilor.

Nu există o pastilă care să înlocuiască aceste componente.

Exercițiile de forță sunt importante?

Da.

Antrenamentul de rezistență adaptat capacității persoanei este una dintre cele mai importante intervenții pentru menținerea și îmbunătățirea funcției musculare.

Exemplele pot include:

• ridicarea controlată de pe scaun;
• exerciții cu benzi elastice;
• greutăți adaptate;
• exerciții pentru membrele inferioare;
• exerciții de echilibru;
• mers și activitate aerobică adaptată.

Programul nu trebuie copiat de pe internet și aplicat identic tuturor.

O persoană cu:

• durere severă;
• boală cardiacă instabilă;
• căderi repetate;
• amețeli importante;
• fractură recentă;
• deficit neurologic;

trebuie evaluată înainte de începerea unui program.

Pentru persoanele cu pierdere importantă de forță sau mobilitate poate fi necesar un program individualizat de recuperare medicală și kinetoterapie.

Câtă proteină trebuie consumată?

Nu există o cantitate unică potrivită tuturor persoanelor vârstnice.

Necesarul depinde de:

• greutate;
• activitate;
• starea nutrițională;
• boli;
• funcția renală;
• obiectivele terapeutice;
• aportul alimentar actual.

Proteina este importantă pentru menținerea musculaturii, dar recomandarea trebuie integrată într-o alimentație suficientă energetic și adaptată bolilor existente.

În special la persoanele cu boală renală sau alte afecțiuni care necesită restricții, cantitatea nu trebuie crescută fără evaluare medicală sau nutrițională.

Sunt utile suplimentele proteice?

Uneori.

Pot fi luate în considerare atunci când alimentația obișnuită nu asigură aportul necesar, în special la persoanele cu malnutriție sau risc nutrițional.

Dar suplimentele nu trebuie administrate automat tuturor persoanelor cu sarcopenie.

Înainte trebuie clarificat:

• cât mănâncă persoana;
• dacă a slăbit;
• dacă poate mesteca și înghiți;
• dacă există boli renale;
• dacă dieta este prea restrictivă;
• dacă există o cauză medicală pentru scăderea aportului.

Un supliment nu rezolvă singur lipsa activității, o boală netratată sau o problemă de mobilitate.

Vitamina D tratează sarcopenia?

Nu trebuie considerată un tratament universal pentru sarcopenie.

Dacă există un deficit sau o indicație medicală, acesta poate necesita corectare.

Dar administrarea suplimentelor fără evaluare nu înlocuiește:

• exercițiul;
• alimentația;
• investigarea cauzelor;
• tratamentul bolilor asociate.

Același principiu se aplică altor vitamine și suplimente promovate pentru „forță” sau „longevitate”.

Se poate recâștiga masa musculară după 70 sau 80 de ani?

Capacitatea de adaptare musculară nu dispare automat la o anumită vârstă.

Unele persoane pot obține îmbunătățiri ale forței și funcției prin exercițiu și intervenție nutrițională adaptată.

Rezultatul depinde însă de:

• severitatea sarcopeniei;
• nivelul inițial de mobilitate;
• boli;
• nutriție;
• participarea la program;
• funcția cognitivă;
• evenimente medicale intercurente.

Obiectivul nu trebuie să fie neapărat „mai multă masă musculară” măsurată estetic.

Un rezultat clinic important poate însemna:

• ridicarea mai ușoară de pe scaun;
• mers mai sigur;
• reducerea căderilor;
• revenirea la cumpărături;
• menținerea independenței.

Ce legătură există între sarcopenie și căderi?

Forța musculară redusă poate afecta:

• controlul postural;
• ridicarea piciorului;
• capacitatea de a corecta un dezechilibru;
• viteza reacției;
• ridicarea de pe podea după o cădere.

Dar căderile nu au întotdeauna cauză musculară.

Pot fi implicate și:

• medicamentele;
• tensiunea arterială;
• probleme neurologice;
• vederea;
• urechea internă;
• neuropatia;
• problemele articulare;
• obstacolele din locuință.

De aceea, o persoană care cade repetat are nevoie de o evaluare mai largă. Vezi căderile repetate la vârstnici: cauze, evaluare și prevenție.

Ce legătură există între sarcopenie și autonomie?

Pierderea forței poate afecta inițial activități aparent mici.

Apoi pot deveni dificile:

• îmbrăcarea;
• baia;
• folosirea toaletei;
• pregătirea mesei;
• cumpărăturile;
• urcarea scărilor;
• deplasarea în afara casei.

De aceea, sarcopenia trebuie evaluată nu doar prin teste musculare, ci și prin impactul asupra vieții cotidiene.

Articolul despre autonomia la persoanele vârstnice explică modul în care pot fi urmărite activitățile de bază și cele instrumentale.

Ce poate observa familia?

Aparținătorul poate sesiza schimbările înainte ca pacientul să le considere o problemă.

De exemplu:

„Tata nu se mai ridică din fotoliu fără să se sprijine.”

„Mama nu mai poate căra cumpărăturile.”

„După internare merge mult mai greu.”

„A renunțat la plimbările zilnice.”

„A căzut de trei ori în ultimele șase luni.”

Aceste observații sunt utile.

La consultație este mai bine să descrieți schimbări concrete decât să spuneți doar:

„A îmbătrânit și a slăbit.”

Notați:

• când a început schimbarea;
• dacă a existat o internare;
• dacă persoana a slăbit;
• dacă au existat căderi;
• cât de mult s-a redus mersul;
• ce activități nu mai poate face.

Ce nu trebuie făcut?

Nu puneți totul pe seama vârstei

Scăderea forței poate avea cauze care trebuie investigate.

Nu recomandați repaus prelungit fără indicație

Imobilizarea poate agrava pierderea musculară.

Nu începeți programe intense de exerciții fără evaluare

Mai ales dacă există boli cardiace, căderi, dureri sau simptome neurologice.

Nu administrați suplimente la întâmplare

Proteinele, vitaminele și alte produse nu înlocuiesc diagnosticul.

Nu urmăriți doar greutatea

O persoană poate avea greutate stabilă sau exces ponderal și totuși să piardă funcție musculară.

Nu confundați slăbiciunea bruscă cu sarcopenia

Sarcopenia este de regulă o problemă progresivă.

Semne de alarmă

Solicitați evaluare medicală urgentă sau apelați 112 dacă apar:

• slăbiciune bruscă la un braț sau un picior;
• asimetrie facială;
• dificultăți de vorbire;
• imposibilitatea bruscă de a merge;
• pierderea stării de conștiență;
• durere puternică în piept;
• lipsă severă de aer;
• confuzie instalată brusc;
• cădere cu traumatism important;
• agravare rapidă în ore sau zile.

Aceste manifestări nu trebuie atribuite sarcopeniei.

Când este util consultul de geriatrie?

Consultația de geriatrie poate fi utilă dacă o persoană vârstnică:

• pierde progresiv forță;
• merge mai greu;
• cade;
• a slăbit;
• nu își revine după o internare;
• are mai multe boli cronice;
• ia multe medicamente;
• începe să piardă din autonomie;
• are simultan probleme de nutriție, mobilitate și memorie.

Geriatrul poate integra aceste probleme și poate stabili ce factori necesită evaluare sau intervenție prioritară.

Pentru medici, locații și disponibilitate poate fi consultată pagina de consultație de geriatrie.

Când este necesar alt specialist?

În funcție de cauză, pot fi utile și alte specialități.

Recuperare medicală

Pentru:

• evaluarea funcției;
• program de exerciții;
• recuperare după internare;
• pierdere de mobilitate;
• recuperare după fractură sau operație.

Neurologie

Dacă există:

• slăbiciune asimetrică;
• tremor;
• amorțeală;
• tulburări de coordonare;
• modificări neurologice ale mersului.

Medicină internă

Pentru simptome generale, scădere ponderală, analize modificate sau multiple boli care necesită integrare.

Endocrinologie

Dacă există suspiciunea unor tulburări hormonale sau metabolice care contribuie la slăbiciune.

Nutriție clinică

Dacă există malnutriție, aport insuficient, scădere în greutate sau necesitatea unei strategii alimentare individualizate.

Întrebări frecvente

Sarcopenia înseamnă pierderea masei musculare?

Este mai mult decât atât.

Conform criteriilor actuale, forța musculară redusă are un rol central. Evaluarea masei musculare ajută la confirmare, iar performanța fizică la aprecierea severității.

Sarcopenia se vede cu ochiul liber?

Nu întotdeauna.

O persoană poate avea forță redusă chiar dacă modificările musculaturii nu sunt evidente vizual.

Poate avea sarcopenie o persoană obeză?

Da.

Greutatea mare nu exclude reducerea forței sau a masei musculare.

Se diagnostichează prin bioimpedanță?

Bioimpedanța poate fi una dintre metodele utilizate pentru estimarea compoziției corporale, dar nu stabilește singură diagnosticul.

Forța și funcția trebuie evaluate împreună cu celelalte date.

Există analize pentru sarcopenie?

Nu există o analiză de sânge care confirmă singură sarcopenia.

Analizele pot identifica boli sau deficite care contribuie la pierderea forței.

Proteinele sunt suficiente pentru tratament?

Nu.

Nutriția este importantă, dar trebuie asociată cu activitate fizică adaptată și cu tratamentul cauzelor medicale.

Persoanele de peste 80 de ani mai pot face exerciții de forță?

În multe situații, da, dacă programul este adaptat stării medicale și funcționale.

Vârsta singură nu reprezintă o contraindicație.

Sarcopenia poate fi prevenită?

Riscul poate fi redus prin menținerea activității fizice, a unei alimentații adecvate, evitarea imobilizării inutile și tratarea problemelor medicale care reduc mobilitatea sau aportul alimentar.

Nu toate cazurile pot fi prevenite.

De reținut

Sarcopenia este o afecțiune musculară, nu o simplă consecință inevitabilă a vârstei.

Poate fi suspectată atunci când apar:

• scăderea forței;
• ridicarea dificilă de pe scaun;
• mersul lent;
• dificultatea de a urca scările;
• căderile;
• scăderea mobilității;
• pierderea progresivă a autonomiei.

Diagnosticul nu se bazează doar pe aspectul musculaturii sau pe greutate.

Evaluarea urmărește forța musculară, cantitatea sau calitatea musculaturii și performanța fizică.

Intervenția poate include:

• exerciții adaptate;
• nutriție adecvată;
• corectarea malnutriției;
• tratarea bolilor asociate;
• prevenirea imobilizării;
• prevenirea căderilor.

Scopul practic nu este doar creșterea masei musculare.

Scopul este păstrarea sau recuperarea funcției: să te poți ridica, deplasa și descurca cât mai mult timp în siguranță și independent.

Notă medicală

Informațiile din acest articol au caracter educațional și nu înlocuiesc consultația medicală.

Nu începeți suplimente, diete cu aport proteic crescut sau programe intense de exerciții fără evaluare individuală atunci când există boli cronice, afecțiuni renale, simptome cardiace, căderi sau pierdere importantă în greutate.

O slăbiciune apărută brusc necesită evaluare medicală rapidă.

Surse medicale și ghiduri consultate

• European Working Group on Sarcopenia in Older People — Sarcopenia: revised European consensus on definition and diagnosis (EWGSOP2);
• World Health Organization — Integrated Care for Older People (ICOPE): guidance for person-centred assessment and pathways in primary care, ediția a doua, 2025;
• World Health Organization — recomandările ICOPE privind mobilitatea, funcția musculoscheletală și activitatea fizică;
• ESPEN — Practical guideline: Clinical nutrition and hydration in geriatrics;
• British Geriatrics Society — resurse privind fragilitatea, funcția fizică și evaluarea geriatrică.