Slăbiciune la vârstnici: cauze, semne de alarmă și când mergi la medic

Slăbiciune la vârstnici: cauze, semne de alarmă și când mergi la medic

„Nu mai are putere în picioare.”

„Se ridică tot mai greu de pe scaun.”

„Până anul trecut urca singur scările, iar acum trebuie să se sprijine.”

Astfel de schimbări sunt frecvent puse pe seama vârstei.

Înaintarea în vârstă poate fi însoțită de reducerea masei și forței musculare, dar o scădere evidentă a forței sau a capacității de a desfășura activitățile obișnuite nu trebuie ignorată.

Slăbiciunea poate avea numeroase cauze: de la pierderea masei musculare și sedentarism până la malnutriție, boli neurologice, probleme metabolice, efecte medicamentoase sau o boală acută.

National Institute on Aging arată că pierderea masei și forței musculare asociată vârstei poate contribui la reducerea capacității fizice și a independenței.

Important este să înțelegem ce înseamnă concret „slăbiciune” și cum s-a modificat funcționarea persoanei în timp.

Ce înseamnă slăbiciunea la o persoană vârstnică?

În limbajul obișnuit, oamenii folosesc cuvântul „slăbiciune” pentru situații foarte diferite.

Poate însemna:

• lipsă de forță în picioare;
• dificultatea de a te ridica de pe scaun;
• dificultatea de a urca scările;
• mers mai lent;
• senzația că picioarele „nu mai țin”;
• dificultatea de a ridica sau transporta obiecte;
• reducerea rezistenței la mers;
• nevoia de sprijin pentru activități realizate anterior independent.

Dar uneori „slăbiciunea” descrisă de pacient este de fapt:

• oboseală;
• amețeală;
• lipsă de aer;
• somnolență;
• durere;
• lipsa motivației.

Aceste simptome au cauze diferite.

De aceea, prima etapă a evaluării este să stabilim ce nu mai poate face persoana față de perioada anterioară.

Slăbiciune sau oboseală?

Nu sunt același lucru.

Slăbiciunea

Înseamnă reducerea forței sau a capacității fizice.

Persoana poate spune:

• „nu mă mai pot ridica fără să mă împing în brațe”;
• „nu mai pot urca scările”;
• „îmi tremură picioarele când stau în picioare”;
• „nu mai pot ridica sacoșa”.

Oboseala

Este mai degrabă senzația de lipsă de energie sau epuizare.

Persoana poate avea forță musculară relativ păstrată, dar să simtă că nu are energie să facă lucrurile.

Cele două probleme pot exista simultan, dar trebuie evaluate separat.

Pentru lipsa persistentă de energie vezi Oboseală cronică la vârstnici – când este un semn de boală.

Ce poate fi observat acasă?

Familia poate observa modificări precum:

• persoana se ridică greu de pe scaun;
• are nevoie să se împingă în brațe;
• merge mai lent;
• face pași mai mici;
• evită scările;
• se sprijină de mobilă;
• nu mai poate transporta cumpărăturile;
• obosește după distanțe mult mai mici;
• nu mai poate sta în picioare suficient pentru a găti;
• începe să aibă nevoie de ajutor pentru baie sau îmbrăcare;
• cade mai des;
• petrece tot mai mult timp așezată sau în pat.

Aceste modificări sunt importante deoarece arată pierderea capacității funcționale, nu doar existența unui simptom abstract.

WHO include mobilitatea și capacitatea fizică printre componentele importante ale funcționării și îmbătrânirii sănătoase.

Slăbiciunea este normală odată cu vârsta?

Forța musculară se poate reduce progresiv odată cu înaintarea în vârstă.

Această modificare nu înseamnă însă că orice pierdere de forță trebuie considerată inevitabilă.

National Institute on Aging descrie pierderea de masă și forță musculară asociată vârstei — sarcopenia — ca pe un factor important al scăderii performanței fizice și independenței.

Devine relevantă evaluarea atunci când:

• scăderea este evidentă;
• se agravează;
• afectează mersul;
• afectează activitățile zilnice;
• este asociată cu scădere în greutate;
• apar căderi;
• modificarea a apărut relativ repede.

Ce este sarcopenia?

Sarcopenia descrie pierderea progresivă a masei musculare, forței și performanței fizice.

Poate face ca activități aparent simple să devină dificile:

• ridicarea de pe scaun;
• urcarea scărilor;
• mersul pe distanțe mai mari;
• ridicarea unor obiecte;
• menținerea echilibrului.

NIA leagă sarcopenia de pierderea capacităților fizice la vârste înaintate.

Este important însă ca slăbiciunea să nu fie considerată automat sarcopenie.

Pot exista numeroase alte cauze.

Sarcopenia va avea un articol separat în clusterul de geriatrie, deoarece merită tratată în profunzime.

Ce este fragilitatea?

Fragilitatea este un concept mai larg decât slăbiciunea musculară.

O persoană fragilă are o rezervă fiziologică redusă și poate tolera mai greu o infecție, o cădere, o operație sau o spitalizare.

Pot apărea împreună:

• slăbiciune;
• scădere în greutate;
• mobilitate redusă;
• activitate fizică redusă;
• epuizare;
• recuperare lentă după boli.

Slăbiciunea poate fi una dintre manifestările unui sindrom de fragilitate, dar cele două concepte nu sunt identice.

WHO arată că înaintarea în vârstă poate fi asociată cu scăderea capacităților fizice și mentale, inclusiv mobilitate redusă, malnutriție și risc de cădere.

De ce contează dificultatea de a te ridica de pe scaun?

Ridicarea de pe scaun necesită:

• forță la nivelul coapselor și șoldurilor;
• echilibru;
• coordonare;
• mobilitate articulară.

Dacă o persoană care se ridica anterior fără probleme începe să:

• folosească ambele brațe;
• se legene înainte;
• aibă nevoie de mai multe încercări;
• solicite ajutor,

acest lucru poate indica o pierdere relevantă a capacității fizice.

Nu stabilește singur diagnosticul, dar este o informație foarte utilă pentru medic.

De ce apare slăbiciunea la vârstnici?

Cauzele sunt numeroase și uneori coexistă.

Pot exista:

• pierdere de masă musculară;
• sedentarism;
• perioade lungi de imobilizare;
• malnutriție;
• scădere importantă în greutate;
• boli neurologice;
• boli musculare;
• artroză sau alte probleme musculo-scheletale;
• boli cardiace sau respiratorii;
• anemie;
• tulburări metabolice;
• afecțiuni endocrine;
• infecții;
• efecte ale unor medicamente;
• depresie;
• recuperare incompletă după spitalizare.

De aceea, diagnosticul nu trebuie redus la „este bătrân și a pierdut masă musculară”.

Sedentarismul poate produce slăbiciune?

Da.

Mușchiul are nevoie de utilizare pentru menținerea funcției.

După perioade de:

• repaus prelungit;
• spitalizare;
• boală;
• fractură;
• durere;
• teamă de cădere,

persoana poate deveni progresiv mai puțin activă.

Apare uneori un cerc vicios:

slăbiciune → mai puțină mișcare → pierdere suplimentară de forță → și mai puțină mișcare.

NIA arată că activitatea fizică și exercițiile de forță au un rol important în menținerea funcției musculare la vârste înaintate.

Ce legătură există între slăbiciune și alimentație?

Mușchiul are nevoie de aport adecvat de energie și nutrienți.

La persoanele vârstnice pot apărea:

• scăderea poftei de mâncare;
• probleme dentare;
• dificultăți de mestecare sau înghițire;
• depresie;
• boli digestive;
• boli cronice;
• izolare;
• dificultăți în cumpărarea sau pregătirea alimentelor.

Scăderea neintenționată în greutate asociată cu slăbiciune trebuie evaluată.

WHO arată că malnutriția la persoanele vârstnice poate fi asociată cu pierderea masei musculare și agravarea funcționării.

Scăderea în greutate este un semnal important

O persoană care:

• a slăbit fără să își propună;
• are hainele vizibil mai largi;
• mănâncă mult mai puțin;
• și-a pierdut forța;
• merge mai greu,

trebuie evaluată.

Scăderea ponderală neintenționată poate apărea în contextul:

• malnutriției;
• depresiei;
• bolilor digestive;
• bolilor endocrine;
• bolilor oncologice;
• altor probleme medicale.

În viitorul cluster vom avea un articol separat despre malnutriția la vârstnici.

Medicamentele pot provoca slăbiciune?

Uneori.

La persoanele vârstnice este frecventă administrarea mai multor medicamente.

Unele tratamente pot contribui indirect la:

• amețeală;
• somnolență;
• tensiune arterială prea mică;
• dezechilibru;
• reducerea mobilității;
• căderi.

Polimedicația crește și complexitatea identificării cauzei unui simptom nou. NIA arată că utilizarea unui număr mare de medicamente poate crește riscul reacțiilor adverse și al căderilor la persoanele vârstnice.

La consultație trebuie prezentată lista completă a tratamentelor.

Medicamentele prescrise nu trebuie oprite sau modificate fără recomandarea medicului.

Deshidratarea poate provoca slăbiciune?

Da, în anumite situații.

Aportul insuficient de lichide, temperaturile ridicate, febra, vărsăturile, diareea sau anumite tratamente pot afecta starea generală și funcționarea.

Persoanele vârstnice sunt mai vulnerabile la problemele asociate temperaturilor ridicate și deshidratării, iar unele medicamente pot influența modul în care organismul răspunde la căldură.

Dar slăbiciunea nu trebuie tratată automat acasă cu lichide presupunând că aceasta este cauza.

Depresia poate părea slăbiciune?

Da.

O persoană deprimată poate:

• sta mult timp în pat;
• pierde inițiativa;
• mânca mai puțin;
• deveni mai puțin activă;
• descrie lipsă de energie;
• pierde progresiv condiția fizică.

Dar lipsa motivației și slăbiciunea musculară nu sunt același lucru.

Uneori depresia și pierderea funcțională coexistă.

Vezi Depresia la vârstnici: simptome, cauze și tratament.

Slăbiciunea poate fi provocată de o problemă neurologică?

Da.

Unele boli ale sistemului nervos pot determina:

• slăbiciune;
• modificarea mersului;
• dezechilibru;
• tremor;
• amorțeală;
• probleme de coordonare.

Este important dacă slăbiciunea:

• afectează predominant un singur membru;
• este asimetrică;
• este însoțită de amorțeală;
• apare împreună cu tulburări de vorbire;
• se agravează rapid.

În aceste situații poate fi necesară evaluarea neurologică.

Slăbiciunea apărută brusc pe o parte a corpului este o urgență

Da.

Slăbiciunea sau amorțeala apărute brusc la nivelul feței, brațului sau piciorului, mai ales pe o singură parte a corpului, pot reprezenta semne de accident vascular cerebral.

CDC include printre semnele principale de AVC:

• slăbiciune sau amorțeală bruscă unilaterală;
• confuzie bruscă;
• dificultăți de vorbire;
• probleme bruște de vedere;
• dificultăți de mers sau pierderea echilibrului;
• cefalee severă apărută brusc.

În acest context nu trebuie așteptată o consultație ambulatorie.

Ce alte situații necesită evaluare rapidă?

Este necesară evaluare medicală rapidă dacă slăbiciunea:

• apare brusc;
• se agravează rapid;
• este predominant pe o parte;
• este asociată cu dificultăți de vorbire;
• este însoțită de pierderea stării de conștiență;
• apare împreună cu dificultăți respiratorii;
• este asociată cu durere toracică;
• apare după o cădere sau un traumatism;
• este însoțită de confuzie severă;
• împiedică brusc persoana să stea sau să meargă.

Aceste manifestări pot indica o problemă acută care necesită evaluare înaintea unui consult geriatric de rutină.

Slăbiciunea crește riscul de cădere?

Da.

Scăderea forței, problemele de mers și echilibru pot contribui la risc.

NICE include evaluarea mersului, echilibrului și mobilității în prevenirea căderilor la adulții vârstnici, iar ghidul actual recomandă intervenții de prevenție pentru persoanele cu afectarea mersului sau echilibrului.

Dacă persoana:

• s-a împiedicat frecvent;
• a căzut;
• se sprijină de mobilier;
• are frică de cădere;
• merge vizibil mai greu,

este importantă evaluarea riscului.

Ce poate evalua medicul?

Consultația poate urmări:

• când a început slăbiciunea;
• dacă evoluează;
• dacă este generalizată sau localizată;
• mersul;
• echilibrul;
• forța;
• capacitatea de a se ridica;
• bolile cronice;
• medicamentele;
• alimentația;
• scăderea în greutate;
• nivelul de activitate;
• existența căderilor;
• autonomia.

La persoana vârstnică este important să nu fie evaluat doar „mușchiul”, ci modul în care problema afectează viața de zi cu zi.

Cum poate fi evaluată forța?

Există mai multe metode.

Medicul poate evalua clinic forța membrelor și poate utiliza teste funcționale.

În geriatrie pot fi utile, în funcție de context:

• evaluarea ridicării de pe scaun;
• viteza mersului;
• testele de mobilitate și echilibru;
• dinamometria pentru forța de prindere.

Rezultatele nu trebuie interpretate izolat, ci în contextul stării generale, masei musculare, mobilității și autonomiei.

Ce este dinamometria?

Dinamometria permite măsurarea obiectivă a forței, de exemplu a forței de prindere a mâinii.

Poate oferi informații utile în evaluarea funcției musculare și poate contribui, împreună cu alte teste, la aprecierea declinului funcțional sau a sarcopeniei.

Testul nu stabilește singur cauza slăbiciunii.

La Prevencia, dinamometria este listată între serviciile disponibile în cadrul evaluării de geriatrie.

Sunt necesare analize?

Depinde de tabloul clinic.

În funcție de simptome și de istoricul pacientului, medicul poate considera necesară investigarea unor cauze precum:

• anemia;
• tulburările metabolice;
• afecțiunile tiroidiene;
• deficitele nutriționale;
• infecțiile;
• alte boli sistemice.

Nu există un „pachet de analize pentru slăbiciune” potrivit tuturor pacienților.

Investigațiile trebuie alese în funcție de suspiciunea clinică.

Este nevoie de neurologie?

Poate fi necesară dacă apar:

• slăbiciune localizată;
• asimetrie;
• amorțeală;
• tulburări de mers;
• tremor;
• probleme de coordonare;
• modificarea reflexelor;
• alte simptome neurologice.

Traseul exact depinde de evaluarea inițială.

Este nevoie de recuperare medicală?

Uneori, da.

Dacă problema principală este pierderea forței și mobilității după:

• imobilizare;
• spitalizare;
• fractură;
• intervenție chirurgicală;
• boală;

poate fi necesar un plan de recuperare adaptat.

Exercițiul trebuie individualizat, în special la persoanele cu boli cardiovasculare, probleme articulare, risc de cădere sau alte limitări.

NIA arată că exercițiile de forță pot contribui la menținerea sau îmbunătățirea funcției musculare la adulții vârstnici.

Este bine să „forțăm” persoana să facă mișcare?

Nu.

Activitatea este importantă, dar trebuie adaptată capacității și cauzei slăbiciunii.

O persoană care a devenit brusc slabă, a slăbit semnificativ sau are simptome neurologice nu trebuie trimisă pur și simplu „să facă sport”.

Mai întâi trebuie stabilit ce se întâmplă.

După evaluare, medicul sau echipa de recuperare poate stabili nivelul adecvat de activitate.

Cum poate ajuta familia?

Familia poate urmări schimbările funcționale.

Este util să observe:

• cât merge persoana;
• dacă se ridică singură;
• dacă urcă scările;
• dacă au existat căderi;
• dacă a slăbit;
• cât mănâncă;
• dacă au apărut medicamente noi;
• dacă problema a început după o internare;
• ce activități nu mai poate realiza.

În loc de:

„Este foarte slăbit”,

este mult mai util pentru medic:

„Acum trei luni urca două etaje, iar acum trebuie să se oprească după zece trepte.”

De ce este importantă autonomia?

Slăbiciunea devine deosebit de relevantă atunci când persoana începe să aibă nevoie de ajutor pentru:

• îmbrăcare;
• baie;
• pregătirea mesei;
• cumpărături;
• deplasare;
• administrarea medicamentelor.

Pierderea autonomiei poate fi semnul unei probleme geriatrice mai ample și trebuie evaluată în contextul întregii stări de sănătate.

WHO pune funcționalitatea și capacitatea de a realiza activitățile importante pentru persoană în centrul conceptului de îmbătrânire sănătoasă.

De ce este util consultul de geriatrie?

Slăbiciunea la o persoană vârstnică apare rar într-un vid.

Poate exista combinația:

sarcopenie + artroză + opt medicamente + pierdere în greutate + depresie + două căderi în ultimele luni.

Într-o astfel de situație, evaluarea unei singure boli poate să nu explice întreaga pierdere funcțională.

Geriatria poate integra:

• forța;
• mobilitatea;
• autonomia;
• nutriția;
• memoria;
• medicația;
• bolile cronice;
• riscul de cădere.

Informații despre acest tip de evaluare sunt disponibile în pagina Geriatrie și Gerontologie.

Întrebări frecvente

Este normal să pierzi forță după 70 de ani?

Forța musculară se poate reduce odată cu vârsta, dar o pierdere importantă sau progresivă care afectează funcționarea trebuie evaluată. Sarcopenia poate contribui la pierderea capacității fizice la vârste înaintate.

De ce nu mai are putere în picioare o persoană vârstnică?

Există multe cauze posibile: pierderea masei musculare, sedentarism, probleme neurologice, malnutriție, boli cronice, medicamente sau alte afecțiuni. Simptomul singur nu permite stabilirea cauzei.

Este slăbiciunea același lucru cu sarcopenia?

Nu. Sarcopenia este una dintre cauzele posibile ale pierderii forței și funcției musculare. Slăbiciunea poate avea și alte explicații.

Slăbiciunea poate fi provocată de alimentație insuficientă?

Da. Malnutriția și scăderea ponderală pot contribui la pierderea masei musculare și a capacității funcționale.

Slăbiciunea poate crește riscul de cădere?

Da. Forța, mersul și echilibrul sunt elemente relevante în evaluarea riscului de cădere la persoanele vârstnice.

Ce înseamnă dacă persoana nu se mai poate ridica de pe scaun?

Poate indica scăderea forței membrelor inferioare sau alte probleme de mobilitate și echilibru. O schimbare nouă față de nivelul anterior merită evaluată.

Când este slăbiciunea o urgență?

Mai ales atunci când apare brusc, afectează o parte a corpului sau este asociată cu dificultăți de vorbire, confuzie, pierderea echilibrului ori alte simptome neurologice acute. Acestea pot fi semne de AVC.

Ce medic trebuie consultat?

Geriatria este utilă atunci când slăbiciunea apare într-un context complex, cu boli cronice, multe medicamente, pierdere în greutate, căderi sau scăderea autonomiei. În funcție de cauză pot fi necesare neurologia, recuperarea medicală sau alte specialități.

De reținut

Slăbiciunea la o persoană vârstnică nu trebuie redusă la expresia:

„este normal, are vârstă”.

Cel mai important este să observăm dacă persoana și-a pierdut din capacitatea de a:

• se ridica;
• merge;
• urca scări;
• transporta obiecte;
• se îngriji singură.

Scăderea progresivă a forței poate fi legată de sarcopenie, sedentarism, malnutriție, boli cronice, probleme neurologice sau medicamente și poate contribui la căderi și pierderea autonomiei.

În schimb, slăbiciunea instalată brusc, mai ales pe o singură parte a corpului, reprezintă un semnal de alarmă și necesită evaluare urgentă.

Scopul consultației nu este doar identificarea unei boli, ci înțelegerea cauzei pentru care persoana nu mai poate face ceea ce putea înainte.

Surse medicale

• National Institute on Aging — How can strength training build healthier bodies as we age?
• National Institute on Aging — Exercise and Physical Activity
• World Health Organization — Integrated care for older people (ICOPE)
• World Health Organization — Healthy ageing and functional ability
• NICE — Falls: assessment and prevention in older people and in people 50 and over at higher risk
• Centers for Disease Control and Prevention — Signs and Symptoms of Stroke