Doliu sau depresie? Când suferința după o pierdere necesită ajutor

Doliu sau depresie? Când suferința după o pierdere necesită ajutor

Moartea unei persoane apropiate poate schimba profund viața celui rămas.

Pot apărea tristețe intensă, dor, furie, vinovăție, amorțeală, insomnie și dificultăți de concentrare. Uneori persoana funcționează aparent normal, iar alteori este copleșită de un val de durere declanșat de o fotografie, o melodie, o dată sau un obiect.

Aceste reacții nu înseamnă automat depresie.

Doliul este un răspuns natural la pierdere și nu urmează un traseu identic pentru toți.

Depresia devine o posibilitate atunci când dispoziția foarte scăzută, pierderea interesului, lipsa speranței, inutilitatea și deteriorarea funcționării sunt persistente și depășesc reacția centrată asupra pierderii.

Doliul și depresia pot exista simultan.

Dacă apar un plan suicidar, o tentativă, supradozaj, psihoză, confuzie severă sau imposibilitatea menținerii siguranței, apelează 112.

Ce este doliul?

Doliul este procesul emoțional, cognitiv, fizic și social prin care o persoană se adaptează după pierderea cuiva important.

Poate include:

• tristețe;
• dor;
• plâns;
• șoc;
• amorțeală;
• furie;
• vinovăție;
• singurătate;
• anxietate;
• insomnie;
• oboseală;
• lipsa apetitului;
• dificultăți de concentrare;
• preocuparea pentru persoana decedată;
• nevoia de a păstra obiecte sau ritualuri;
• perioade în care persoana pare relativ bine.

Doliul nu este numai o emoție.

Poate afecta:

• identitatea;
• rutina;
• locuința;
• venitul;
• rolurile familiale;
• cercul social;
• credința;
• planurile de viitor.

După moartea partenerului, de exemplu, persoana nu pierde doar relația. Poate pierde și sprijinul zilnic, un rol social, siguranța financiară și imaginea viitorului construit împreună.

Doliul urmează cinci etape?

Nu obligatoriu.

Negarea, furia, negocierea, depresia și acceptarea sunt cunoscute popular drept „etapele doliului”, dar nu reprezintă o succesiune obligatorie prin care fiecare persoană trebuie să treacă.

Cineva poate:

• simți mai multe emoții în aceeași zi;
• reveni la o stare după luni;
• nu experimenta una dintre aceste reacții;
• avea momente de acceptare urmate de durere intensă;
• simți inițial ușurare, apoi vinovăție;
• funcționa bine o perioadă și suferi mai intens la aniversare.

Doliul nu este un examen cu pași care trebuie bifați.

Cât durează doliul?

Nu există o durată universală.

Intensitatea se poate modifica treptat, dar dorul poate reveni la:

• aniversări;
• sărbători;
• zile de naștere;
• evenimente familiale;
• schimbări importante;
• melodii și locuri;
• alte pierderi.

Faptul că persoana se întristează după un an nu înseamnă automat că are o tulburare.

Contează:

• intensitatea;
• frecvența;
• funcționarea;
• flexibilitatea emoțională;
• capacitatea de a se reconecta cu viața;
• contextul cultural și religios;
• apariția altor simptome psihice.

Nu este util să îi spui unei persoane:

„Au trecut șase luni. Ar fi trebuit să îți treacă.”

Ce este depresia?

Depresia este o tulburare care poate afecta:

• dispoziția;
• interesul;
• energia;
• somnul;
• apetitul;
• concentrarea;
• speranța;
• imaginea de sine;
• funcționarea;
• siguranța.

Pot apărea:

• tristețe sau gol persistent;
• pierderea plăcerii;
• lipsă de energie;
• încetinire sau agitație;
• tulburări de somn;
• modificarea apetitului;
• dificultăți de concentrare;
• inutilitate;
• vinovăție excesivă;
• lipsă de speranță;
• gânduri despre moarte;
• idei suicidare.

Depresia poate începe înaintea pierderii, poate fi declanșată de aceasta sau poate apărea independent.

Citește articolul despre simptomele și tratamentul depresiei.

Doliu sau depresie: diferențe orientative

Tabelul nu stabilește diagnosticul.

Într-un doliu intens pot exista insomnie, lipsa apetitului, vinovăție și chiar momente de lipsă a sensului. Evaluarea urmărește întregul tablou.

Doliul vine întotdeauna în valuri?

Frecvent, dar nu obligatoriu.

Durerea poate fi activată de:

• amintiri;
• obiecte;
• zile importante;
• conversații;
• locuri;
• momente în care persoana ar fi apelat la cel decedat.

Între valuri pot exista:

• perioade de calm;
• implicare în activități;
• bucurie;
• apropiere de familie;
• umor;
• interes pentru alte lucruri.

În depresie, scăderea dispoziției și lipsa plăcerii tind să fie mai extinse și mai persistente, nu numai legate de reamintirea pierderii.

Această delimitare este orientativă, nu absolută.

Poți râde și totuși să fii în doliu?

Da.

Râsul, participarea la o masă, o zi bună sau revenirea la serviciu nu înseamnă că persoana a uitat.

Mulți oameni se simt vinovați când observă că au avut un moment de bucurie:

„Cum pot să râd după ce el a murit?”

Capacitatea de a avea și momente pozitive poate face parte din adaptare.

Nu reprezintă lipsă de iubire sau trădare.

Vinovăția este normală?

Poate apărea frecvent.

Persoana se poate gândi:

• „Trebuia să observ mai devreme.”
• „Nu am spus suficient că îl iubesc.”
• „Nu trebuia să plec în ziua aceea.”
• „Poate puteam convinge medicii să facă mai mult.”
• „Am spus lucruri pe care le regret.”
• „M-am simțit ușurat când suferința s-a terminat.”

Unele regrete sunt legate de situații reale. Altele apar din folosirea informațiilor de acum pentru a judeca decizii luate într-un moment în care rezultatul nu putea fi cunoscut.

Vinovăția devine mai îngrijorătoare când se transformă în:

• convingerea că persoana merită pedepsită;
• inutilitate;
• auto-ură;
• refuzul îngrijirii;
• idei suicidare;
• convingeri delirante.

Este normal să simt furie?

Da.

Furia poate fi îndreptată către:

• boală;
• medici;
• familie;
• Dumnezeu;
• persoana decedată;
• propria persoană;
• oameni care își continuă viața;
• cei care folosesc formule considerate nepotrivite.

Faptul că persoana este furioasă pe cel decedat nu înseamnă că nu l-a iubit.

Furia trebuie însă evaluată dacă produce:

• violență;
• amenințări;
• consum periculos;
• distrugeri;
• risc pentru familie;
• pierderea controlului.

Doliul nu justifică agresiunea.

Amorțeala înseamnă că nu sufăr?

Nu.

Imediat după pierdere, unele persoane:

• nu pot plânge;
• organizează practic înmormântarea;
• par foarte calme;
• funcționează mecanic;
• simt că evenimentul nu este real;
• nu își pot accesa emoțiile.

Aceasta poate fi o reacție la șoc.

Durerea poate deveni mai evidentă ulterior, după ce dispar urgențele practice și sprijinul inițial al celor din jur.

Este normal să simt prezența persoanei decedate?

Unele persoane aflate în doliu relatează temporar:

• senzația că persoana este aproape;
• impresia că au auzit vocea;
• un vis foarte viu;
• vederea fugitivă a unei siluete;
• tendința de a întoarce capul când aud un sunet familiar.

O experiență scurtă, recunoscută în contextul pierderii și fără pierderea generală a contactului cu realitatea nu înseamnă automat psihoză.

Evaluarea psihiatrică promptă este indicată dacă:

• vocile dau comenzi;
• experiențele persistă și se extind;
• apar deliruri;
• persoana este confuză;
• comportamentul devine dezorganizat;
• există risc;
• consumă substanțe;
• nu mai poate diferenția experiența de realitate.

Dorința de a fi cu persoana decedată este suicid?

Nu întotdeauna, dar trebuie discutată direct.

O persoană poate spune:

„Aș vrea să îl mai văd.”

sau:

„Uneori mi-aș dori să nu mă mai trezesc.”

Aceste afirmații pot exprima dorul, epuizarea ori o dorință pasivă de moarte.

Este important să se întrebe:

• „Te gândești să îți iei viața?”
• „Ai un plan?”
• „Ai pregătit o metodă?”
• „Ai medicamente, arme sau alt mijloc?”
• „Ai stabilit un moment?”
• „Poți rămâne în siguranță?”

Un plan, intenția, pregătirea unei metode sau o tentativă reprezintă o urgență.

Apelează 112 și nu lăsa persoana singură.

Doliul poate declanșa depresie?

Da.

Pierderea poate contribui la un episod depresiv, în special dacă există:

• depresie anterioară;
• bipolaritate;
• alte pierderi recente;
• izolare;
• probleme financiare;
• boală;
• privare de somn;
• consum de alcool;
• conflict familial;
• lipsă de sprijin;
• deces traumatic;
• deces prin suicid;
• rol de îngrijitor foarte solicitant înaintea morții.

Depresia nu trebuie exclusă doar pentru că există un motiv explicabil pentru tristețe.

Un eveniment poate explica debutul, dar nu stabilește singur natura și severitatea problemei.

Ce este tulburarea de doliu prelungit?

La o minoritate dintre persoanele îndoliate, dorul intens și preocuparea pentru persoana decedată rămân foarte severe și împiedică adaptarea.

Pot apărea:

• dor copleșitor aproape zilnic;
• preocupare persistentă pentru cel decedat;
• dificultatea acceptării morții;
• sentimentul că o parte din sine a murit;
• viață percepută ca lipsită de sens;
• amorțeală emoțională;
• evitarea amintirilor sau a dovezilor morții;
• dificultatea revenirii la roluri;
• singurătate intensă;
• incapacitatea implicării în viață.

În DSM-5-TR, pentru un adult, diagnosticul nu este stabilit înainte de împlinirea a cel puțin 12 luni de la moarte.

Acest prag nu înseamnă:

• că suferința din primele 12 luni trebuie ignorată;
• că orice durere după un an este patologică;
• că diagnosticul poate fi pus numai după durată.

Este necesară o evaluare a intensității, funcționării și contextului cultural.

Doliu prelungit sau depresie?

Tulburarea de doliu prelungit este centrată predominant pe:

• dorul după persoana decedată;
• preocuparea pentru aceasta;
• dificultatea acceptării morții;
• imposibilitatea reconstruirii vieții fără persoana pierdută.

Depresia este centrată mai frecvent pe:

• pierderea globală a plăcerii;
• inutilitate;
• lipsa speranței;
• autocritică;
• viziunea negativă asupra întregii vieți;
• simptome care nu sunt limitate la relația cu persoana decedată.

Cele două pot exista simultan.

Tratamentul trebuie să țină cont de problema predominantă, nu doar să eticheteze orice suferință persistentă drept depresie.

Doliu traumatic sau PTSD?

Un deces brusc, violent sau asistat poate produce simptome de PTSD.

Pot apărea:

• flashbackuri;
• coșmaruri despre momentul morții;
• evitarea locului;
• hipervigilență;
• reacții puternice la sunete;
• senzația că evenimentul se repetă;
• vinovăția supraviețuitorului.

În doliu, atenția este centrată mai ales pe pierderea persoanei și dor.

În PTSD, nucleul este frecvent amenințarea și retrăirea modului în care s-a produs moartea.

Pot exista simultan.

Citește articolul PTSD: simptome după o traumă și tratament.

Doliul după suicid este diferit?

Poate include o combinație foarte dificilă de:

• șoc;
• vinovăție;
• furie;
• rușine;
• întrebări fără răspuns;
• teamă de judecată;
• imagini traumatice;
• preocuparea că decesul putea fi prevenit;
• risc crescut de izolare.

Familia nu trebuie lăsată singură cu întrebarea:

„Cum nu am observat?”

Sprijinul trebuie oferit repetat, nu numai în primele zile.

Orice persoană îndoliată prin suicid trebuie întrebată direct dacă are propriile gânduri suicidare.

Pierderea unei sarcini sau a unui copil produce doliu?

Da.

Durerea poate apărea după:

• avort spontan;
• sarcină oprită în evoluție;
• moarte fetală;
• întrerupere medicală;
• deces neonatal;
• moartea unui copil;
• infertilitate;
• pierderea posibilității unei sarcini.

Suferința poate fi amplificată dacă cei din jur minimalizează:

„Era foarte devreme.”

„Mai puteți face alt copil.”

„Trebuie să fiți puternici.”

Părinții pot avea ritmuri și moduri diferite de a trăi pierderea. Diferențele nu înseamnă lipsă de iubire sau indiferență.

Ce se întâmplă după pierderea unui partener la vârste înaintate?

Vârstnicul poate pierde simultan:

• partenerul;
• rutina;
• ajutorul practic;
• compania;
• sprijinul pentru medicamente;
• mobilitatea socială;
• siguranța financiară;
• persoana care observa schimbările de sănătate.

Pot apărea:

• izolare;
• scădere în greutate;
• neadministrarea tratamentelor;
• căderi;
• consum de alcool sau sedative;
• depresie;
• agravarea bolilor;
• probleme cognitive.

Confuzia, dezorientarea și deteriorarea bruscă nu trebuie atribuite automat doliului.

Pot indica:

• delirium;
• infecție;
• reacții adverse;
• deshidratare;
• depresie severă;
• tulburare neurocognitivă.

Citește:

• Depresia la vârstnici
• Demență sau depresie?
• Probleme de memorie la 80 de ani

Doliul poate afecta memoria?

Da.

Somnul redus, preocuparea și stresul pot provoca:

• uitare;
• dificultăți de concentrare;
• pierderea firului;
• încetinirea deciziilor;
• greșeli;
• senzația de ceață mentală.

Aceste simptome pot apărea și în depresie, medicamente, boli medicale sau demență.

Evaluarea este indicată dacă:

• deteriorarea este progresivă;
• persoana se pierde;
• nu mai administrează banii;
• uită medicamentele;
• nu recunoaște persoane;
• devine confuză;
• nu poate funcționa în siguranță.

Doliul poate provoca simptome fizice?

Da.

Pot apărea:

• presiune în piept;
• senzație de gol;
• nod în gât;
• oboseală;
• dureri musculare;
• cefalee;
• palpitații;
• modificarea apetitului;
• probleme digestive;
• insomnie.

Simptomele fizice nu trebuie însă atribuite automat doliului.

Durerea toracică severă, lipsa importantă de aer, leșinul, simptomele neurologice sau alte manifestări acute necesită evaluare de urgență.

După moartea partenerului, persoana poate neglija propriile controale. Este importantă continuarea îngrijirii medicale.

Este normal să nu pot dormi?

Tulburarea somnului este frecventă după pierdere.

Pot apărea:

• dificultatea adormirii;
• treziri;
• vise despre persoana decedată;
• trezire foarte devreme;
• teamă de liniște;
• evitarea patului comun;
• somn în timpul zilei.

Solicită evaluare dacă:

• insomnia persistă;
• nu mai poți funcționa;
• conduci sau lucrezi în condiții nesigure;
• folosești alcool sau sedative;
• apar depresie și idei suicidare;
• dormi foarte puțin și devii neobișnuit de energic sau dezorganizat.

Citește articolul despre insomnie.

Alcoolul ajută?

Poate amorți temporar durerea sau facilita adormirea, dar poate agrava:

• somnul;
• depresia;
• impulsivitatea;
• conflictele;
• memoria;
• riscul suicidar;
• bolile;
• dependența.

Persoana poate începe să bea singură în fiecare seară pentru a evita gândurile.

Acesta este un semn că are nevoie de evaluare.

Consumul zilnic important nu trebuie oprit brusc fără sfat medical, deoarece sevrajul alcoolic poate fi periculos.

Citește articolul Când consumul de alcool devine o problemă?.

Anxioliticele sunt o soluție?

Sedativele pot reduce temporar anxietatea sau insomnia, dar pot provoca:

• somnolență;
• căderi;
• probleme de memorie;
• toleranță;
• dependență;
• sevraj;
• interacțiuni cu alcoolul.

La vârstnici, riscul de cădere și confuzie poate fi deosebit de important.

Nu utiliza tratamentul altcuiva și nu crește doza fără recomandare.

Nu opri brusc o benzodiazepină utilizată regulat.

Citește articolul Anxioliticele dau dependență?.

Cum se stabilește diagnosticul?

Evaluarea poate include:

• persoana pierdută;
• relația;
• circumstanțele morții;
• timpul trecut;
• intensitatea dorului;
• funcționarea;
• somnul;
• apetitul;
• stima de sine;
• speranța;
• vinovăția;
• evitarea;
• simptomele traumatice;
• depresia;
• anxietatea;
• alcoolul și sedativele;
• bolile fizice;
• riscul suicidar;
• sprijinul social;
• contextul cultural și religios.

Nu este necesar ca persoana să povestească toate detaliile la prima consultație.

Evaluarea poate începe prin descrierea simptomelor și a lucrurilor devenite imposibil de făcut.

Un chestionar poate pune diagnosticul?

Nu.

Pot fi utilizate instrumente pentru:

• depresie;
• doliu prelungit;
• PTSD;
• anxietate;
• risc suicidar.

Acestea pot orienta discuția și monitoriza evoluția.

Nu pot înlocui evaluarea clinică și nu pot stabili singure dacă o reacție depășește normele culturale ale persoanei.

Cum se tratează doliul?

Doliul obișnuit nu necesită automat tratament medical.

Pot ajuta:

• sprijinul familiei;
• ritualurile;
• comunitatea;
• grupurile de suport;
• păstrarea unei rutine minime;
• somnul;
• mesele regulate;
• mișcarea;
• activitățile cu sens;
• discuțiile cu un consilier sau psiholog;
• rezolvarea problemelor practice;
• menținerea legăturilor sociale.

Scopul nu este uitarea persoanei decedate.

Adaptarea poate însemna construirea unei vieți în care legătura și amintirea rămân, fără ca durerea să blocheze permanent funcționarea.

Când ajută psihoterapia?

Psihoterapia poate fi utilă dacă:

• persoana se simte blocată;
• nu are sprijin;
• evită complet amintirile;
• nu poate reveni la activități;
• vinovăția este intensă;
• există conflicte familiale;
• moartea a fost traumatică;
• coexistă depresia sau PTSD;
• doliul rămâne sever și persistent;
• există dificultăți legate de identitate și sens.

Tratamentul poate include:

• înțelegerea reacțiilor;
• exprimarea emoțiilor în ritmul persoanei;
• procesarea circumstanțelor morții;
• lucrul asupra vinovăției;
• reconectarea cu viața;
• refacerea rolurilor;
• menținerea unei legături sănătoase cu memoria persoanei.

Psihoterapia nu trebuie să oblige persoana să renunțe la fotografii, să închidă relația sau să „treacă peste”.

Cum se tratează depresia apărută în doliu?

Dacă este diagnosticată depresia, tratamentul poate include:

• psihoterapie;
• activare comportamentală;
• tratament antidepresiv;
• asocierea psihoterapiei cu medicația;
• intervenții pentru somn;
• tratarea problemelor medicale;
• reducerea consumului de alcool;
• spitalizare în forme severe.

Tratamentul se bazează pe severitate, risc, istoric și preferințe.

Antidepresivul nu elimină doliul și nu șterge amintirea persoanei. Poate trata episodul depresiv asociat.

Citește articolul Psihoterapie sau medicație?.

Medicamentele tratează doliul prelungit?

Medicația nu este tratamentul automat al doliului prelungit.

Dacă există simultan:

• depresie;
• anxietate;
• atacuri de panică;
• insomnie severă;
• altă tulburare;

psihiatrul poate recomanda un tratament pentru problema asociată.

Pentru doliul prelungit, intervenția psihologică adaptată pierderii este importantă.

Nu lua un antidepresiv sau un sedativ numai pentru că altă persoană l-a primit după o pierdere.

Cum poate ajuta familia?

Familia poate:

• asculta;
• permite tăcerea;
• ajuta practic;
• suna și după ce trece perioada inițială;
• invita persoana fără presiune;
• accepta refuzul temporar;
• marca aniversările;
• folosi numele persoanei decedate;
• întreba direct despre suicid;
• observa alcoolul, izolarea și neglijarea;
• încuraja evaluarea.

Formulări utile:

„Nu trebuie să fii bine pentru mine.”

„Îmi poți spune despre el, dar nu trebuie să vorbești dacă nu poți.”

„Voi reveni și săptămâna viitoare.”

„Am observat că nu mai mănânci și că spui că viața nu mai are sens. Aș vrea să cerem ajutor.”

De evitat:

„Trebuie să fii puternic.”

„Timpul vindecă tot.”

„Măcar nu mai suferă.”

„Știu exact cum te simți.”

„Trebuie să mergi mai departe.”

„Aruncă lucrurile ca să te desprinzi.”

Ce ajutor practic contează?

Persoana poate avea dificultăți cu:

• cumpărăturile;
• mesele;
• actele;
• înmormântarea;
• administrarea tratamentelor;
• plata facturilor;
• transportul;
• îngrijirea copiilor;
• programările medicale.

În loc de:

„Spune-mi dacă ai nevoie de ceva.”

poți oferi ceva concret:

„Îți aduc mâncare marți.”

„Te însoțesc la medic.”

„Pot prelua copiii două ore.”

„Verificăm împreună documentele.”

Ajutorul concret reduce povara deciziilor într-o perioadă în care concentrarea poate fi afectată.

Ce faci cu obiectele persoanei decedate?

Nu există un termen corect.

Unii oameni:

• păstrează camera neschimbată o perioadă;
• donează repede;
• păstrează câteva obiecte;
• creează un album;
• poartă un obiect;
• amână decizia.

Familia nu trebuie să arunce lucrurile fără acordul persoanei îndoliate.

Devine utilă discutarea problemei când păstrarea sau evitarea tuturor obiectelor blochează complet folosirea locuinței și funcționarea.

Chiar și atunci, schimbarea trebuie făcută gradual și cu respect.

Când trebuie solicitată o consultație?

Solicită ajutor dacă:

• nu poți funcționa;
• nu mai mănânci;
• insomnia este severă;
• nu îți administrezi tratamentele;
• te izolezi complet;
• consumi alcool sau sedative;
• lipsa speranței se accentuează;
• te simți inutil;
• ai gânduri despre moarte;
• vinovăția devine copleșitoare;
• apar atacuri de panică;
• ai flashbackuri;
• simptomele rămân foarte intense;
• familia observă deteriorare;
• nu te poți îngriji;
• există confuzie sau probleme cognitive.

Nu trebuie așteptat un anumit număr de luni pentru a cere ajutor.

Când trebuie apelat 112?

Apelează 112 dacă persoana:

• are un plan suicidar;
• a pregătit o metodă;
• a făcut o tentativă;
• a luat prea multe medicamente;
• este profund confuză;
• are halucinații cu comenzi periculoase;
• este violentă;
• nu poate fi menținută în siguranță;
• refuză complet lichidele și este sever deteriorată;
• prezintă convulsii;
• are simptome medicale acute severe;
• se află în intoxicație sau sevraj sever.

Nu lăsa singură o persoană cu plan suicidar.

Îndepărtează accesul la mijloace periculoase numai dacă o poți face fără să te expui și apelează serviciile de urgență.

La ce specialist mergi?

Psiholog sau psihoterapeut

Poate ajuta pentru:

• sprijin în doliu;
• vinovăție;
• adaptarea la pierdere;
• doliu prelungit;
• traumă;
• revenirea la activități;
• conflicte familiale;
• reconstrucția sensului.

Psihiatru

Consultația este indicată când:

• există depresie;
• apar idei suicidare;
• insomnia este severă;
• există atacuri de panică;
• apar simptome psihotice;
• funcționarea este profund afectată;
• se discută medicația;
• diagnosticul este neclar;
• consumul de alcool sau sedative a devenit problematic.

Medicină de familie

Poate reprezenta primul pas pentru:

• evaluarea generală;
• somn;
• apetit;
• scădere în greutate;
• boli cronice;
• tratamente;
• orientarea către psihologie, psihiatrie sau alte specialități.

Geriatrie

Poate fi indicată la o persoană vârstnică atunci când apar:

• deteriorarea funcționării;
• scădere în greutate;
• căderi;
• probleme de memorie;
• confuzie;
• numeroase tratamente;
• izolare;
• dificultăți în îngrijirea personală.

Consultații la Prevencia

La Clinica Prevencia Alunișului sunt disponibile ședințe de psihoterapie pentru adulți cu Dr. Maria Niculescu, prin CAS și cu plată:

• Programare la psihologie
• Psihologie și psihoterapie prin CAS

Pagina Prevencia include doliul și pierderea printre situațiile în care consultul psihologic poate fi util.

Pentru varianta cu plată, ședința poate fi programată direct. Pentru psihoterapia decontată prin CAS, traseul pornește de la medicul de familie, urmat de consultația la specialist și recomandarea pentru terapie.

La Clinica Prevencia Alunișului sunt disponibile consultații programate de psihiatrie:

• Programare la psihiatrie
• Psihiatrie prin CAS

Consultația poate fi utilă pentru evaluarea:

• depresiei;
• riscului suicidar;
• insomniei;
• anxietății;
• simptomelor psihotice;
• consumului de alcool sau sedative;
• indicației de medicație.

Pentru evaluarea inițială sunt disponibile:

• Medicină de familie
• Geriatrie și gerontologie

Prevencia oferă servicii ambulatorii programate. Nu înlocuiește serviciul 112, unitatea de primiri urgențe sau internarea psihiatrică.

Întrebări frecvente

Doliul este o boală?

Nu. Este o reacție naturală la pierdere, dar poate fi asociat cu depresie, PTSD sau doliu prelungit.

Cât timp este normal să suferi?

Nu există o durată universală. Contează intensitatea, funcționarea și modul în care suferința evoluează.

Dacă încă plâng după un an înseamnă că am doliu prelungit?

Nu automat. Diagnosticul nu se stabilește după un singur simptom sau numai după calendar.

Doliul vine în etape?

Nu într-o succesiune obligatorie. Emoțiile pot varia și reveni.

Cum diferă doliul de depresie?

În doliu, durerea vine frecvent în valuri și este centrată pe pierdere. În depresie, lipsa plăcerii, inutilitatea și lipsa speranței tind să fie mai persistente și generale.

Pot avea simultan doliu și depresie?

Da.

Este normal să râd?

Da. Momentele de bucurie nu înseamnă că ai uitat persoana.

Este normal să mă simt furios?

Da. Furia poate face parte din doliu, dar nu justifică violența.

Este normal să simt ușurare?

Poate apărea după o perioadă lungă de suferință sau îngrijire și nu înseamnă lipsă de iubire.

Este normal să simt prezența persoanei?

Experiențele scurte pot apărea în doliu. Vocile imperative, delirurile, confuzia sau pierderea contactului cu realitatea necesită evaluare.

Dorința de a fi cu persoana decedată înseamnă suicid?

Nu întotdeauna, dar trebuie clarificat dacă există dorință de moarte, intenție, plan sau pregătirea unei metode.

Ce este doliul prelungit?

Un tipar persistent și invalidant de dor și preocupare față de persoana decedată, care împiedică adaptarea și funcționarea.

Depresia poate fi diagnosticată imediat după un deces?

Da, dacă sunt îndeplinite criteriile și tabloul clinic indică depresie. Doliul nu exclude diagnosticul.

Antidepresivele tratează doliul?

Nu sunt prescrise automat pentru doliu. Pot trata depresia sau anxietatea asociată, când există indicație.

Psihoterapia poate ajuta?

Da, mai ales dacă suferința este persistentă, funcționarea este afectată sau există depresie, traumă ori vinovăție severă.

Trebuie să arunc obiectele persoanei?

Nu. Nu există un termen standard. Decizia trebuie să aparțină persoanei și să fie luată în ritmul său.

Alcoolul ajută?

Poate amorți temporar durerea, dar agravează somnul, depresia și riscul de dependență.

Ce fac dacă persoana nu vrea să vorbească?

Rămâi disponibil, oferă ajutor practic și revino. Nu o obliga să povestească.

Când trebuie apelat 112?

Pentru plan suicidar, tentativă, supradozaj, psihoză, confuzie severă, violență sau imposibilitatea menținerii siguranței.

Adaptarea la pierdere nu înseamnă uitare

Doliul nu se termină prin ștergerea relației cu persoana decedată.

În timp, legătura poate continua prin:

• amintiri;
• valori;
• ritualuri;
• povești;
• obiecte;
• felul în care persoana trăiește mai departe.

Ajutorul devine important când durerea rămâne atât de intensă încât:

• viața nu mai poate continua;
• funcționarea se deteriorează;
• apare depresia;
• apar simptome traumatice;
• alcoolul sau sedativele devin o soluție;
• există risc suicidar.

Pentru o situație stabilă poți solicita o programare la psihologie, la psihiatrie, la medicină de familie sau la geriatrie.

Pentru plan suicidar, tentativă, supradozaj, psihoză, confuzie sau pericol imediat, apelează 112.