Deshidratarea la vârstnici: semne, cauze și când devine periculoasă

Deshidratarea la vârstnici: semne, cauze și când devine periculoasă

„Mama spune că nu îi este sete, dar bea foarte puțin.”

„Tata ia diuretic și de când este foarte cald pare mai amețit.”

„Bunica a devenit brusc confuză și abia a băut câteva pahare în ultimele două zile.”

La persoanele vârstnice, deshidratarea poate apărea mai ușor și poate deveni serioasă înainte ca persoana să spună clar:

„Îmi este foarte sete.”

Odată cu înaintarea în vârstă, senzația de sete poate deveni mai puțin evidentă. În plus, pot exista boli, medicamente, probleme de memorie sau dificultăți de mobilitate care fac dificil consumul unei cantități suficiente de lichide.

Deshidratarea poate contribui la:

• amețeală;
• tensiune arterială scăzută;
• slăbiciune;
• confuzie;
• constipație;
• risc de cădere;
• afectarea funcției renale;
• deteriorarea stării generale.

De aceea, la persoana vârstnică este important să urmărim nu doar senzația de sete, ci și cantitatea consumată, urina, starea mentală și schimbările de funcționare.

Ce este deshidratarea?

Deshidratarea apare atunci când organismul nu are suficientă apă pentru a-și desfășura normal funcțiile.

Se poate întâmpla prin două mecanisme principale:

1. persoana consumă prea puține lichide;
2. organismul pierde mai multe lichide decât primește.

Cele două situații pot apărea împreună.

De exemplu, o persoană cu diaree poate pierde apă și săruri și, în același timp, să nu bea suficient din cauza grețurilor sau slăbiciunii.

La persoanele vârstnice, aportul insuficient este o problemă deosebit de importantă.

De ce persoanele vârstnice au un risc mai mare de deshidratare?

Există mai multe motive.

Senzația de sete poate fi mai redusă

O persoană vârstnică poate să nu simtă intens nevoia de a bea chiar atunci când organismul începe să aibă deficit de lichide.

De aceea:

„Nu îmi este sete.”

nu înseamnă neapărat:

„Sunt suficient de hidratat.”

Rezervele de apă ale organismului sunt diferite

Compoziția corporală se modifică odată cu vârsta, iar rezerva de apă poate fi mai mică.

Rinichii și bolile cronice pot influența echilibrul hidric

Funcția renală și capacitatea organismului de a gestiona apa și electroliții se pot modifica.

Medicamentele pot contribui

Unele medicamente cresc eliminarea de lichide sau pot influența capacitatea persoanei de a bea suficient.

Mobilitatea poate fi redusă

Apa poate fi la câțiva metri distanță, dar pentru o persoană cu mobilitate sever redusă acești câțiva metri contează.

Problemele cognitive pot face persoana să uite să bea

O persoană poate:

• uita că nu a băut;
• nu recunoaște senzația de sete;
• nu își putea pregăti singură băutura;
• nu putea comunica nevoia de ajutor.

Care sunt semnele deshidratării la o persoană vârstnică?

Manifestările pot varia.

Pot apărea:

• gură uscată;
• buze uscate;
• sete;
• urină mai închisă la culoare;
• urinări mai rare;
• cantitate mai mică de urină;
• oboseală;
• slăbiciune;
• amețeală;
• senzație de cap ușor;
• durere de cap;
• dificultăți de concentrare;
• somnolență;
• confuzie.

Nu toate semnele apar simultan.

Și niciun simptom izolat nu confirmă singur diagnosticul.

De exemplu, urina poate avea o culoare modificată și din cauza unor medicamente sau alimente.

Contează imaginea de ansamblu.

Setea este un indicator suficient?

Nu, mai ales la persoanele vârstnice.

Setea poate apărea târziu.

De aceea, familia nu ar trebui să aștepte ca persoana să ceară apă.

Mai ales dacă pacientul:

• are probleme de memorie;
• este dependent;
• nu se poate deplasa singur;
• este bolnav;
• are febră;
• este expus la temperaturi ridicate.

Este mai util ca lichidele să fie accesibile și oferite regulat.

Urina închisă la culoare înseamnă deshidratare?

Poate fi un indiciu.

O urină foarte concentrată, închisă la culoare și eliminată în cantitate redusă poate sugera un aport insuficient de lichide.

Totuși, culoarea urinei poate fi influențată de:

• medicamente;
• vitamine;
• alimente;
• unele boli.

De aceea, nu folosim exclusiv culoarea urinei pentru diagnostic.

Mai important este dacă există și:

• aport redus;
• urinări rare;
• amețeală;
• slăbiciune;
• deteriorarea stării generale.

Confuzia poate fi provocată de deshidratare?

Da, deshidratarea poate contribui la confuzie și delir la persoanele vârstnice.

Dar există o regulă importantă:

confuzia instalată brusc nu trebuie diagnosticată acasă drept „deshidratare”.

Poate avea multe alte cauze:

• infecție;
• accident vascular cerebral;
• hipoglicemie;
• medicamente;
• tulburări metabolice;
• boli cardiace sau respiratorii;
• alte probleme acute.

Dacă o persoană devine brusc confuză, este necesară evaluarea medicală.

Vezi și articolul despre confuzia și dezorientarea acută la vârstnici.

Deshidratarea poate provoca amețeală?

Da.

Scăderea volumului circulant poate contribui la reducerea tensiunii arteriale și la senzația de:

• amețeală;
• slăbiciune;
• vedere neagră;
• senzație de leșin;

mai ales la ridicarea din pat sau de pe scaun.

Dar amețeala are multe alte cauze.

Poate fi:

• cardiovasculară;
• neurologică;
• vestibulară;
• medicamentoasă;
• metabolică.

Dacă amețeala persistă sau este importantă, vezi și amețelile la vârstnici și situațiile în care pot deveni periculoase.

Deshidratarea poate crește riscul de cădere?

Da.

O combinație de:

• amețeală;
• tensiune redusă;
• slăbiciune;
• confuzie;

poate crește instabilitatea.

Riscul poate fi și mai mare la o persoană care are deja:

• sarcopenie;
• fragilitate;
• probleme de vedere;
• multe medicamente;
• tulburări neurologice.

Pentru evaluarea completă a episoadelor repetate, vezi căderile repetate la vârstnici.

Care sunt cele mai frecvente cauze ale deshidratării?

1. Persoana pur și simplu bea prea puțin

Uneori nu există o boală nouă.

Pacientul:

• nu simte sete;
• nu are obiceiul să bea;
• uită;
• nu are lichidele la îndemână.

Consumul poate scădea treptat, fără ca familia să observe.

2. Problemele de memorie

O persoană cu tulburări cognitive poate spune:

„Am băut apă.”

dar să nu își amintească dacă acest lucru s-a întâmplat.

Uneori aparținătorul trebuie să urmărească efectiv aportul și să creeze o rutină simplă.

3. Mobilitatea redusă

Dacă persoana:

• nu se poate ridica;
• merge greu;
• folosește cadrul;
• se teme să nu cadă;

poate evita drumurile către bucătărie.

Apa trebuie să fie accesibilă acolo unde persoana își petrece timpul.

4. Teama de incontinență

Este o cauză foarte importantă și adesea ascunsă.

Persoana spune:

„Dacă beau apă, trebuie să merg prea des la toaletă.”

Și începe deliberat să consume mai puține lichide.

Această strategie poate agrava:

• deshidratarea;
• constipația;
• amețeala;
• starea generală.

Incontinența trebuie evaluată separat, nu gestionată exclusiv prin reducerea lichidelor.

Vezi incontinența la vârstnici: geriatrie, urologie sau alt specialist?.

5. Diureticele

Diureticele cresc eliminarea de apă și sare prin urină și sunt importante în tratamentul unor boli precum:

• insuficiența cardiacă;
• hipertensiunea;
• edemele.

Acest lucru nu înseamnă că trebuie oprite când este foarte cald sau dacă persoana pare deshidratată.

Modificarea dozei poate fi periculoasă.

Dacă apar:

• amețeli;
• tensiune scăzută;
• aport foarte redus;
• vărsături;
• diaree;

tratamentul trebuie discutat cu medicul.

6. Vărsăturile și diareea

Prin vărsături și diaree se pierd atât apă, cât și electroliți.

Riscul este mai mare dacă persoana:

• nu poate păstra lichidele;
• are episoade repetate;
• este fragilă;
• are boli renale sau cardiace.

În această situație, simpla recomandare de a bea apă poate fi insuficientă și uneori este necesară rehidratare orală specifică sau tratament medical.

7. Febra

Febra poate crește necesarul de lichide.

Dacă se asociază cu:

• transpirații;
• aport redus;
• vărsături;
• diaree;

riscul crește suplimentar.

La persoana vârstnică, febra asociată cu deteriorarea stării generale trebuie evaluată medical.

8. Temperaturile ridicate

Canicula este o situație cu risc deosebit.

Persoanele vârstnice:

• se adaptează mai greu la temperaturi mari;
• pot lua medicamente care influențează echilibrul hidric;
• pot avea boli cardiovasculare sau renale.

În zilele foarte calde trebuie acordată atenție mai mare hidratării și temperaturii din locuință.

9. Dificultatea la înghițire

Uneori persoana evită să bea pentru că:

• tușește la lichide;
• se îneacă;
• îi este frică să nu aspire.

Aceasta poate indica disfagie.

Nu forțați administrarea de lichide dacă există dificultăți evidente la înghițire.

Este necesară evaluarea cauzei și, uneori, adaptarea consistenței.

10. Depresia și apatia

O persoană deprimată poate:

• mânca mai puțin;
• bea mai puțin;
• sta mult timp în pat;
• avea inițiativă redusă.

Problema poate trece neobservată dacă familia se concentrează doar asupra cantității de apă.

Cât trebuie să bea o persoană vârstnică?

Nu există o cantitate identică pentru toți.

Ghidul ESPEN privind nutriția și hidratarea în geriatrie folosește ca reper general, pentru persoanele fără o situație medicală care impune altceva:

• cel puțin aproximativ 1,6 litri de băuturi pe zi pentru femeile vârstnice;
• cel puțin aproximativ 2 litri de băuturi pe zi pentru bărbații vârstnici.

Aceste valori sunt orientative.

Necesarul poate fi mai mare în:

• caniculă;
• febră;
• activitate fizică;
• pierderi digestive.

Și poate necesita restricție în anumite boli, de exemplu unele forme de:

• insuficiență cardiacă;
• insuficiență renală.

De aceea, nu aplicați mecanic regula:

„Trebuie să bei doi litri.”

unei persoane care are prescrisă o restricție de lichide.

Contează numai apa?

Nu.

Hidratarea poate proveni din mai multe băuturi și alimente.

În funcție de starea medicală pot contribui:

• apă;
• ceai;
• cafea;
• lapte;
• supe;
• alte băuturi potrivite persoanei.

ESPEN subliniază că varietatea și preferințele persoanei pot ajuta la atingerea unui aport adecvat.

Nu este obligatoriu ca întregul aport să provină exclusiv din apă simplă.

Cafeaua deshidratează?

În cantități obișnuite, cafeaua contribuie și ea la aportul de lichide.

Ideea că orice cafea „anulează” apa consumată este prea simplistă.

Totuși, cantitatea trebuie adaptată dacă există:

• palpitații;
• probleme de somn;
• anumite simptome urinare;
• alte recomandări medicale.

Este bine să bem foarte multă apă „ca să fim siguri”?

Nu.

Și excesul poate fi periculos.

Consumul excesiv de apă poate contribui la tulburări ale concentrației de sodiu, în special în anumite situații medicale.

Scopul nu este consumul maxim de lichide.

Scopul este aportul adecvat nevoilor persoanei.

Ce facem dacă există insuficiență cardiacă?

Nu creșteți automat consumul de lichide.

Unii pacienți cu insuficiență cardiacă pot avea recomandări specifice privind:

• aportul de lichide;
• sarea;
• diureticele;
• greutatea.

Dacă pacientul:

• bea foarte puțin;
• are diaree;
• varsă;
• este foarte cald;
• devine amețit;

trebuie discutat cu medicul modul de ajustare a planului.

Nu opriți diureticul și nu creșteți masiv aportul fără recomandare.

Dar dacă există boală renală?

Situația depinde de stadiul bolii și de funcția renală.

Unele persoane pot avea nevoie de un aport mai mare, altele de limitarea lichidelor.

Recomandarea generică de „doi litri de apă pe zi” nu trebuie aplicată fără context.

Sunt utile soluțiile de rehidratare orală?

În anumite situații, da.

Ele sunt diferite de apa simplă deoarece conțin proporții specifice de:

• apă;
• sodiu;
• glucoză;
• alți electroliți.

Pot fi utile mai ales când există pierderi de lichide și săruri prin diaree sau vărsături.

Nu trebuie confundate cu băuturile sportive.

Pentru deshidratarea produsă pur și simplu prin aport insuficient, soluțiile cu electroliți nu sunt automat necesare.

Sucurile și băuturile dulci sunt o soluție?

Pot contribui la aportul de lichide, dar nu trebuie utilizate în exces.

Contează:

• diabetul;
• aportul caloric;
• sănătatea dentară;
• preferințele persoanei.

Pentru unele persoane cu malnutriție, băuturile care aduc și energie pot avea un rol diferit față de o persoană cu diabet dezechilibrat.

Planul trebuie individualizat.

Cum poate familia preveni deshidratarea?

Cel mai util este să transforme hidratarea într-o rutină ușor de respectat.

Puneți lichidele la îndemână

Nu doar în bucătărie.

Dacă persoana stă mult într-un fotoliu, poate fi util ca băutura să fie aproape.

Folosiți băuturile preferate

Dacă persoana nu bea apă simplă cu plăcere, poate accepta mai bine alte opțiuni potrivite medical.

Oferiți cantități mici și repetate

Pentru unele persoane este mai ușor decât un pahar foarte mare.

Asociați băutul cu rutina

De exemplu:

• la trezire;
• la medicamente;
• la mese;
• între mese.

Folosiți recipiente ușor de manevrat

O sticlă mare și grea poate fi imposibil de folosit pentru o persoană cu:

• artroză;
• tremor;
• slăbiciune.

Verificați dacă poate deschide recipientele

Este un detaliu banal, dar important.

Cum monitorizăm un părinte care uită să bea?

În loc să întrebați doar:

„Ai băut apă?”

poate fi util să existe:

• o sticlă de volum cunoscut;
• pahare pregătite;
• un sistem simplu de bifare;
• implicarea îngrijitorului.

Nu trebuie transformată hidratarea într-o contabilitate obsesivă.

Scopul este să știm dacă persoana consumă aproximativ cât ar trebui.

Pentru organizarea mai largă, vezi ghidul aparținătorului pentru părintele vârstnic dependent.

Ce facem în zilele de caniculă?

Persoanele vârstnice sunt mai vulnerabile la temperaturi extreme.

În zilele foarte calde:

• lichidele trebuie să fie accesibile;
• nu așteptați apariția setei intense;
• evitați expunerea inutilă la căldura puternică;
• mențineți locuința cât mai răcoroasă;
• urmăriți starea generală.

Dacă medicul a recomandat restricție de lichide sau pacientul ia diuretice, întrebați cum trebuie adaptată conduita în perioadele de caniculă.

Ce legătură există cu malnutriția?

Deshidratarea și malnutriția pot apărea împreună.

O persoană care mănâncă foarte puțin poate consuma și mai puține lichide.

În plus, unele surse de apă provin din alimente.

Persoana poate prezenta simultan:

• pierdere în greutate;
• slăbiciune;
• aport alimentar redus;
• aport de lichide redus.

În acest context trebuie evaluată și malnutriția la persoana vârstnică.

Deshidratarea poate apărea după externare?

Da.

Pacientul poate veni acasă:

• mai slab;
• cu alte medicamente;
• cu diuretic;
• cu poftă de mâncare redusă;
• cu mobilitate scăzută.

Familia trebuie să urmărească dacă:

• mănâncă;
• bea;
• urinează;
• se poate deplasa;
• este la fel de lucid ca înainte.

Pentru o persoană recent externată, vezi și controlul medical după externarea din spital.

Ce analize pot fi necesare?

Dacă există suspiciunea unei deshidratări importante, medicul poate decide evaluarea unor elemente precum:

• funcția renală;
• sodiu;
• potasiu;
• glucoză;
• alți parametri în funcție de context.

ESPEN arată că evaluarea deshidratării cu aport redus poate implica și măsurarea osmolalității serice/plasmatice sau calcularea osmolarității în contexte clinice.

Analizele nu trebuie însă comandate automat acasă după o listă standard.

Este testul „pliului cutanat” suficient?

Nu.

Evaluarea elasticității pielii este mai puțin fiabilă la persoanele vârstnice, deoarece pielea se modifică odată cu vârsta.

Nu recomandăm familiei să diagnosticheze deshidratarea prin:

„Am ciupit pielea și nu a revenit.”

Diagnosticul se bazează pe context, simptome, examinare și, atunci când este necesar, investigații.

Când trebuie consultat medicul?

Solicitați evaluare medicală dacă persoana:

• bea mult mai puțin decât în mod obișnuit;
• urinează foarte puțin;
• este persistent amețită;
• este foarte slăbită;
• are vărsături sau diaree;
• are febră;
• nu poate păstra lichidele;
• devine mai confuză;
• are boli cardiace sau renale și apare o schimbare importantă a aportului.

Persoanele fragile pot necesita evaluare mai devreme decât adulții tineri.

Când poate deveni o urgență?

Solicitați ajutor medical urgent dacă apar:

• confuzie importantă instalată brusc;
• pierderea stării de conștiență;
• imposibilitatea de a bea;
• vărsături persistente și imposibilitatea de a păstra lichidele;
• reducerea foarte importantă a urinării;
• slăbiciune severă;
• leșin;
• deteriorarea rapidă a stării generale;
• semne de boală severă asociată.

Dacă persoana devine brusc confuză, nu încercați să corectați situația doar oferindu-i apă și așteptând.

Confuzia acută are numeroase cauze și necesită evaluare.

Când poate fi util consultul de geriatrie?

Geriatria este deosebit de utilă când deshidratarea apare într-un context cu mai multe probleme:

• fragilitate;
• probleme cognitive;
• multe medicamente;
• diuretice;
• incontinență;
• malnutriție;
• căderi;
• pierderea autonomiei;
• internări recente.

În aceste cazuri nu este suficient:

„Să bea mai mult.”

Trebuie identificat de ce nu bea și cum se poate construi o soluție pe care persoana o poate urma.

O evaluare geriatrică comprehensivă poate integra toate aceste componente.

Pentru medici, locații și disponibilitate poate fi consultată pagina de consultație de geriatrie.

Ce trebuie spus medicului?

La consultație sunt utile informații precum:

• aproximativ cât bea persoana;
• dacă aportul s-a modificat recent;
• cât urinează;
• dacă există diaree sau vărsături;
• dacă există febră;
• medicamentele administrate;
• diureticele;
• boli renale sau cardiace;
• schimbări de memorie;
• căderi;
• episoade de leșin.

Pentru organizarea informațiilor vezi cum te pregătești pentru consultația geriatrică.

Întrebări frecvente

Câtă apă trebuie să bea un vârstnic pe zi?

Nu există aceeași cantitate pentru toți.

ESPEN folosește orientativ minimum aproximativ 1,6 litri de băuturi pe zi pentru femeile vârstnice și 2 litri pentru bărbați, dacă nu există o boală sau o situație care impune alt aport.

Trebuie să fie numai apă?

Nu.

Și alte băuturi pot contribui la hidratare.

Alegerea trebuie adaptată preferințelor și problemelor medicale.

Cafeaua deshidratează?

Consumată în cantități obișnuite, cafeaua contribuie și ea la aportul de lichide.

Dacă persoana are insuficiență cardiacă trebuie să bea doi litri?

Nu aplicați această cantitate automat.

Unele persoane cu insuficiență cardiacă au recomandări speciale privind lichidele.

Diureticele trebuie oprite în caniculă?

Nu fără recomandarea medicului.

Urina închisă la culoare înseamnă sigur deshidratare?

Nu.

Poate fi un indiciu, dar există și alte cauze.

Confuzia poate fi doar din cauza lipsei de apă?

Poate contribui, dar confuzia apărută brusc trebuie evaluată medical deoarece poate avea multe cauze serioase.

Deshidratarea provoacă infecții urinare?

Aportul insuficient și urinarea redusă pot fi asociate cu probleme urinare, dar o infecție urinară trebuie diagnosticată medical.

Nu presupuneți că orice confuzie sau urină închisă înseamnă infecție urinară.

Persoana cu incontinență trebuie să bea mai puțin?

Nu este recomandată reducerea excesivă a lichidelor doar pentru a controla pierderile urinare.

Incontinența trebuie evaluată.

Apa cu electroliți este mai bună decât apa?

Nu pentru orice situație.

Soluțiile de rehidratare orală au un rol specific, mai ales când există pierderi de apă și electroliți prin diaree sau vărsături.

Este bine să obligăm persoana să bea?

Nu.

Trebuie identificat de ce refuză.

Dacă există dificultăți la înghițire, forțarea lichidelor poate fi periculoasă.

Putem urmări hidratarea după culoarea urinei?

Poate fi un indiciu practic, dar nu este o metodă diagnostică suficientă și poate fi influențată de medicamente și alimente.

De reținut

Persoanele vârstnice au un risc mai mare de deshidratare și este posibil să nu simtă intens setea.

Semnele care merită urmărite includ:

• aport redus;
• urină mai puțină și mai concentrată;
• gură uscată;
• oboseală;
• amețeală;
• slăbiciune;
• confuzie.

Riscul crește în:

• caniculă;
• febră;
• diaree;
• vărsături;
• tratament diuretic;
• probleme cognitive;
• mobilitate redusă;
• dificultăți la înghițire;
• teama de incontinență.

Nu există o cantitate universală de lichide potrivită tuturor.

Aportul trebuie individualizat mai ales la persoanele cu boli cardiace sau renale.

Pentru familie, cea mai importantă întrebare nu este doar:

„I-am spus să bea apă?”

ci:

„Poate această persoană să își asigure singură lichidele și există ceva care o împiedică să bea suficient?”

Notă medicală

Informațiile din acest articol au caracter educațional și nu înlocuiesc consultația medicală.

Persoanele cu insuficiență cardiacă, boală renală sau alte afecțiuni care necesită restricție de lichide trebuie să respecte recomandarea medicală individuală.

Confuzia acută, pierderea stării de conștiență, imposibilitatea de a bea, reducerea severă a urinării sau deteriorarea rapidă a stării generale necesită evaluare medicală promptă.

Surse medicale și ghiduri consultate

• European Society for Clinical Nutrition and Metabolism — ESPEN practical guideline: Clinical nutrition and hydration in geriatrics;
• World Health Organization — Integrated Care for Older People (ICOPE);
• NHS — Dehydration;
• Centers for Disease Control and Prevention — recomandări pentru protecția persoanelor de 65+ în perioadele de temperaturi ridicate;
• British Geriatrics Society — resurse privind evaluarea geriatrică comprehensivă și delirul.