Acid uric crescut: ce înseamnă hiperuricemia și când trebuie investigată

Acidul uric apare frecvent pe buletinul de analize. Dacă valoarea este peste intervalul laboratorului, primul gând este adesea guta.

Legătura există, dar nu este atât de simplă.

Acidul uric crescut în sânge se numește hiperuricemie. Hiperuricemia poate favoriza formarea cristalelor de urat și apariția gutei, dar nu orice persoană cu acid uric crescut dezvoltă gută.

Există persoane care au valori crescute ani de zile fără atacuri articulare.

În același timp, acidul uric trebuie interpretat și în legătură cu:

funcția rinichilor;
medicamentele;
alimentația;
consumul de alcool;
greutatea și factorii metabolici;
bolile existente;
istoricul de gută sau pietre la rinichi;
anumite tratamente oncologice.

De aceea, întrebarea importantă nu este doar „cum scad acidul uric?”, ci mai întâi:

de ce este crescut și există o problemă medicală care necesită tratament?

Ce este acidul uric?

Acidul uric este un produs rezultat din degradarea unor substanțe numite purine.

Purinele provin din două surse:

procesele normale de degradare și înnoire a celulelor organismului;
anumite alimente și băuturi.

Acidul uric ajunge în sânge și este eliminat în principal prin rinichi, prin urină. O parte mai mică este eliminată prin tubul digestiv.

Nivelul din sânge depinde astfel de echilibrul dintre:

cât acid uric produce organismul

și

cât acid uric reușește să elimine.

Ce este hiperuricemia?

Hiperuricemia înseamnă că nivelul acidului uric din sânge este peste intervalul de referință utilizat în contextul respectiv.

Nu este însă sinonimă cu guta.

Acidul uric poate rămâne dizolvat în sânge fără să producă simptome.

La unele persoane, în anumite condiții, uratul poate forma cristale care se depun:

în articulații;
în țesuturile din jurul articulațiilor;
uneori în tractul urinar.

Cristalele din articulații pot declanșa guta.

Dar acest lucru nu se întâmplă la toate persoanele cu hiperuricemie.

Acid uric crescut înseamnă că ai gută?

Nu.

Guta este o boală inflamatorie produsă prin depunerea cristalelor de urat, nu simpla existență a unei valori crescute la analize.

Un pacient poate avea:

acid uric crescut fără gută

gută deja diagnosticată, caz în care acidul uric este utilizat și pentru monitorizarea tratamentului.

Dacă ai o articulație care devine brusc:

foarte dureroasă;
roșie;
caldă;
umflată;

problema trebuie evaluată ca posibilă artrită acută.

Pentru această intenție, vezi articolul Prevencia Gută: durere bruscă, articulație roșie și când mergi la reumatolog.

De ce crește acidul uric?

Există două mecanisme principale:

1. organismul elimină prea puțin acid uric;

2. organismul produce prea mult acid uric.

În practică, eliminarea insuficientă este mecanismul mult mai frecvent.

Rinichii și acidul uric

Rinichii au un rol central în eliminarea acidului uric.

Dacă eliminarea este redusă, acidul uric se poate acumula în sânge.

Acest lucru poate apărea inclusiv în contextul bolii renale cronice.

De aceea, atunci când acidul uric este crescut poate fi util să analizăm și:

creatinina;
eGFR/RFGe;
sumarul de urină;
alte analize renale;
medicamentele utilizate.

Pentru evaluarea funcției renale vezi creatinina crescută și eGFR scăzut: ce spun despre funcția rinichilor.

Important este și sensul invers al relației: un pacient cu gută sau hiperuricemie poate avea simultan și factori de risc renal sau metabolic care trebuie evaluați separat.

Diureticele pot crește acidul uric?

Da.

Anumite diuretice pot reduce eliminarea uratului prin rinichi și pot contribui la hiperuricemie.

Printre acestea se află unele:

diuretice tiazidice;
diuretice de ansă.

Aceste medicamente sunt utilizate frecvent pentru:

hipertensiune;
insuficiență cardiacă;
edeme.

Dacă iei un diuretic și acidul uric este crescut, acest lucru trebuie discutat cu medicul.

Nu opri singur tratamentul.

Beneficiul cardiovascular al medicamentului poate fi mult mai important decât modificarea izolată a acidului uric, iar medicul poate decide dacă este necesară o schimbare.

Ce alte medicamente pot influența acidul uric?

Nivelul uratului poate fi influențat de mai multe medicamente.

În funcție de context pot conta:

unele diuretice;
doze mici de acid acetilsalicilic;
ciclosporina;
anumite medicamente utilizate în tuberculoză;
niacina;
unele tratamente oncologice;
alte medicamente.

De aceea, lista completă de tratamente este importantă.

Nu modifica medicamentele înainte de consult doar pentru a încerca să normalizezi analiza.

Alimentația poate crește acidul uric?

Da, dar dieta reprezintă doar o parte a problemei.

Purinele se găsesc în cantități mai mari în anumite alimente, printre care:

organe;
anumite tipuri de carne;
anumite fructe de mare;
sardine, anșoa și alte tipuri de pește;
alte alimente bogate în purine.

Consumul frecvent al unor asemenea alimente poate contribui la creșterea acidului uric și la riscul de gută la persoanele predispuse.

Totuși, pentru multe persoane cu hiperuricemie sau gută, problema principală este eliminarea insuficientă a uratului, nu simpla alimentație.

De aceea, o dietă foarte restrictivă nu rezolvă întotdeauna problema.

Alcoolul contează?

Da.

Alcoolul poate favoriza hiperuricemia și atacurile de gută prin mai multe mecanisme.

Berea și băuturile spirtoase sunt asociate în mod particular cu risc crescut.

Alcoolul poate:

crește producția de acid uric;
reduce eliminarea lui renală;
favoriza deshidratarea în anumite contexte.

Cantitatea și tiparul de consum trebuie discutate realist cu medicul.

Băuturile îndulcite cu fructoză contează?

Da.

Consumul important de băuturi îndulcite cu siropuri bogate în fructoză poate contribui la creșterea acidului uric.

Metabolismul fructozei poate crește producția de urat.

Acest lucru este relevant mai ales în contextul:

obezității;
sindromului metabolic;
diabetului;
altor factori de risc cardiometabolic.

Nu înseamnă că fructele trebuie eliminate automat din alimentație. Contextul alimentar este diferit de consumul regulat al băuturilor foarte îndulcite.

Greutatea corporală influențează acidul uric?

Da.

Hiperuricemia este asociată frecvent cu:

obezitatea;
sindromul metabolic;
hipertensiunea;
insulinorezistența;
diabetul;
dislipidemia.

Aceste probleme apar frecvent împreună.

Scăderea ponderală graduală la persoanele supraponderale poate contribui la îmbunătățirea profilului metabolic și la reducerea riscului de gută.

În schimb, postul prelungit și slăbirea foarte rapidă pot crește temporar acidul uric.

De ce poate crește acidul uric după slăbire rapidă?

În perioade de post sau pierdere rapidă în greutate se pot modifica metabolismul și eliminarea uratului.

Acest lucru poate determina creșteri tranzitorii.

De aceea, pentru pacientul cu gută sau hiperuricemie, strategiile extreme de slăbire nu sunt neapărat o soluție bună.

Este preferabilă o reducere ponderală graduală și sustenabilă atunci când aceasta este indicată.

Cancerul și tratamentele oncologice pot crește acidul uric?

Da.

Atunci când un număr mare de celule este distrus într-un interval scurt, se eliberează cantități importante de purine, care sunt transformate în acid uric.

Acest lucru poate apărea, de exemplu:

în unele leucemii și limfoame;
după anumite tratamente oncologice;
în sindromul de liză tumorală.

În aceste situații acidul uric poate crește rapid și poate contribui la afectarea renală.

Este motivul pentru care pacienții cu anumite cancere sunt monitorizați înainte și în timpul tratamentului.

Aceasta este o situație medicală complet diferită de hiperuricemia ușoară descoperită întâmplător la un adult sănătos.

Psoriazisul poate crește acidul uric?

Poate exista o asociere.

În bolile în care există o rată crescută de înnoire celulară, degradarea purinelor poate crește.

Psoriazisul sever este unul dintre exemplele clasice.

Dar existența psoriazisului nu înseamnă automat că pacientul va avea hiperuricemie sau gută.

Acidul uric crescut poate provoca pietre la rinichi?

Da.

Acidul uric poate participa la formarea calculilor urinari.

Există:

calculi formați predominant din acid uric;
calculi de calciu în care hiperuricozuria poate avea un rol.

Riscul depinde nu doar de acidul uric din sânge, ci și de:

cantitatea eliminată prin urină;
pH-ul urinei;
volumul urinar;
dieta;
alți factori metabolici.

Dacă există antecedente repetate de pietre la rinichi, evaluarea poate include și analiza urinei pe 24 de ore.

Acidul uric din sânge și acidul uric din urină sunt același test?

Nu.

Acidul uric seric măsoară concentrația din sânge.

Acidul uric urinar măsoară cantitatea eliminată prin urină, de obicei într-o recoltare de 24 de ore atunci când medicul consideră necesar.

Analiza urinară poate fi utilă în anumite situații pentru:

evaluarea calculilor;
înțelegerea mecanismului hiperuricemiei;
alegerea tratamentului în anumite cazuri.

Nu este necesară tuturor persoanelor cu acid uric ușor crescut.

Ce simptome produce acidul uric crescut?

Hiperuricemia poate să nu producă niciun simptom.

Aceasta este una dintre cele mai importante idei ale articolului.

Simptomele apar atunci când hiperuricemia produce complicații, în special:

gută;
calculi urinari;
anumite probleme renale în situații particulare.

Prin urmare, nu poți aprecia valoarea acidului uric după cum te simți.

Cum arată un atac de gută?

Un atac tipic poate produce:

durere articulară intensă instalată rapid;
umflare;
roșeață;
căldură locală;
sensibilitate foarte mare la atingere.

Degetul mare de la picior este o localizare clasică, dar pot fi afectate și:

glezna;
genunchiul;
laba piciorului;
încheietura;
alte articulații.

Un atac articular acut trebuie evaluat medical deoarece și o infecție articulară poate produce durere, căldură și umflare și necesită tratament urgent.

Acidul uric poate fi normal în timpul unui atac de gută?

Da.

Un rezultat al acidului uric care nu este crescut în momentul unui atac acut nu exclude complet guta.

Nivelul poate fluctua, iar diagnosticul nu trebuie stabilit exclusiv pe baza unei singure determinări.

În situațiile neclare, medicul poate utiliza:

tabloul clinic;
analiza lichidului articular;
ecografia;
alte investigații.

De aceea, guta nu este diagnosticul unei analize, ci al unei boli.

Cum se confirmă guta?

Standardul diagnostic cel mai specific este identificarea cristalelor de urat în lichidul articular sau în material provenit dintr-un tof, atunci când această investigație este indicată și posibilă.

În practică pot contribui:

simptomele;
examenul articulației;
istoricul atacurilor;
acidul uric;
ecografia;
anumite investigații imagistice.

Evaluarea aparține în principal reumatologiei.

Ce sunt tofii?

Tofii sunt depozite de cristale de urat care pot apărea în forme cronice de gută.

Pot fi observate ca formațiuni ferme, de exemplu:

în jurul articulațiilor;
la nivelul degetelor;
în apropierea cotului;
pavilionului urechii;
altor regiuni.

Prezența tofilor indică o încărcare importantă și îndelungată cu cristale de urat și necesită evaluarea și tratamentul gutei.

Dacă acidul uric este crescut, trebuie să iau tratament?

Nu automat.

Aceasta este una dintre cele mai importante diferențe dintre hiperuricemie și gută.

O persoană care are acid uric crescut, dar:

nu a avut atacuri de gută;
nu are tofi;
nu are alte indicații specifice;

nu primește automat medicamente pentru scăderea uratului doar pentru normalizarea unei cifre de laborator.

Decizia se bazează pe contextul individual.

În schimb, la pacientul cu gută confirmată, mai ales în anumite forme recurente sau complicate, tratamentul care reduce acidul uric poate fi indicat pe termen lung.

De ce nu tratăm automat orice hiperuricemie?

Pentru că nu toate persoanele cu hiperuricemie dezvoltă gută sau complicații.

Tratamentul medicamentos are:

beneficii;
riscuri;
interacțiuni;
necesitatea monitorizării.

Prin urmare, trebuie utilizat atunci când beneficiul clinic justifică tratamentul, nu doar pentru a aduce orice rezultat în interiorul intervalului laboratorului.

Aceasta este diferit de situația unui pacient cu gută recurentă, unde controlul uratului are un obiectiv terapeutic clar.

Allopurinolul este tratamentul pentru orice acid uric crescut?

Nu.

Allopurinolul este unul dintre principalele medicamente utilizate pentru reducerea producției de acid uric și este important în tratamentul anumitor pacienți cu gută.

Dar nu trebuie început:

din proprie inițiativă;
pentru o singură analiză ușor modificată;
doar pentru că există istoric familial de gută.

Indicația și doza depind de context.

La pacientul tratat pentru gută, doza este ajustată în funcție de obiectivul uratului și de caracteristicile individuale.

Allopurinolul poate fi administrat dacă ai boală renală?

Poate fi utilizat și la pacienți cu boală renală atunci când există indicație, dar schema trebuie adaptată și monitorizată medical.

Funcția renală influențează:

alegerea dozei inițiale;
titrarea;
monitorizarea;
riscul anumitor reacții adverse.

Nu este corect ca un pacient cu boală renală să decidă singur că „nu are voie” allopurinol și nici să înceapă tratamentul fără medic.

Trebuie oprit allopurinolul în timpul unui atac de gută?

Un pacient care urmează deja tratament hipouricemiant nu trebuie să îl întrerupă automat la apariția unui atac fără recomandarea medicului.

Tratamentul atacului acut și tratamentul de fond care controlează uratul au obiective diferite.

Modificările terapiei trebuie făcute conform planului stabilit de medic.

Dieta poate normaliza singură acidul uric?

Uneori stilul de viață poate reduce semnificativ factorii favorizanți, dar la pacientul cu gută care necesită tratament medicamentos dieta nu înlocuiește întotdeauna terapia.

Sunt utile, în funcție de situație:

reducerea consumului excesiv de alcool;
limitarea băuturilor bogate în fructoză;
evitarea excesului de organe și anumite alimente foarte bogate în purine;
scăderea ponderală graduală dacă există suprapondere;
hidratarea adecvată;
controlul factorilor metabolici.

O dietă extrem de restrictivă poate fi dificil de menținut și nu rezolvă mecanismul genetic sau renal de eliminare a acidului uric.

Trebuie eliminate toate alimentele cu purine?

Nu.

Purinele există în numeroase alimente, iar scopul nu este o dietă imposibil de urmat.

Mai importantă este identificarea surselor care contribuie semnificativ și a tiparului general de alimentație.

Unele alimente vegetale care conțin purine nu par să aibă același impact asupra riscului de gută precum anumite produse animale și alcoolul.

Recomandările trebuie individualizate.

Apa ajută la acidul uric?

O hidratare adecvată este importantă pentru sănătatea renală și poate fi relevantă mai ales la persoanele cu risc de calculi.

Dar consumul excesiv și forțat de apă nu reprezintă tratamentul hiperuricemiei.

Necesarul de lichide trebuie adaptat, în special la pacienții cu:

insuficiență cardiacă;
boală renală;
anumite tulburări ale sodiului;
alte boli în care aportul de lichide poate necesita restricție.

Acidul uric crescut este un factor cardiovascular?

Hiperuricemia este frecvent asociată cu:

hipertensiune;
obezitate;
diabet;
boală renală;
boli cardiovasculare.

Această asociere este importantă epidemiologic, dar nu înseamnă automat că simpla scădere medicamentoasă a acidului uric la o persoană fără gută previne infarctul sau alte evenimente cardiovasculare.

Prin urmare, pacientul cu hiperuricemie trebuie evaluat și pentru factorii cardiovasculari reali care pot fi tratați:

tensiune;
glicemie;
colesterol;
fumat;
greutate;
funcția renală.

Ce analize pot fi utile dacă acidul uric este crescut?

În funcție de situație, medicul poate recomanda:

repetarea acidului uric;
creatinină și eGFR;
sumar de urină;
glicemie și HbA1c;
profil lipidic;
hemoleucogramă;
analize hepatice;
alte teste metabolice.

În anumite cazuri poate fi util acidul uric urinar pe 24 de ore.

Nu fiecare pacient are nevoie de toate aceste investigații.

Trebuie repetat acidul uric?

Uneori, da.

Un rezultat izolat poate fi influențat de:

alimentație;
alcool;
deshidratare;
boală acută;
medicamente;
modificări recente ale greutății;
alte situații.

Dacă pacientul nu are simptome și modificarea este neașteptată, medicul poate recomanda repetarea.

La pacientul cu gută aflat sub tratament, acidul uric este utilizat diferit: pentru monitorizarea obiectivului terapeutic.

Când este util medicul internist?

Consultația de medicină internă poate fi utilă dacă:

hiperuricemia este descoperită întâmplător;
nu există istoric de gută;
trebuie revizuită funcția renală;
pacientul utilizează diuretice sau multe medicamente;
coexistă hipertensiune, diabet, obezitate sau dislipidemie;
există mai multe analize modificate;
trebuie evaluat riscul renal și metabolic;
trebuie stabilit dacă este necesară reumatologia sau urologia.

Pentru contextul general al analizelor modificate vezi valori anormale la analizele de sânge: când este util consultul de medicină internă.

Când este necesar reumatologul?

Reumatologia este direcția potrivită atunci când există:

atacuri articulare sugestive pentru gută;
gută deja diagnosticată;
tofi;
atacuri recurente;
necesitatea inițierii sau ajustării tratamentului specific;
diagnostic incert al unei artrite acute.

Prevencia are un ghid separat, dedicat acestei intenții: Gută: durere bruscă, articulație roșie și când mergi la reumatolog.

Când poate fi necesară urologia?

Urologia poate deveni relevantă dacă există:

calculi urinari;
durere tipică de colică renală;
sânge în urină;
obstrucție urinară;
alte probleme structurale ale tractului urinar.

Dacă principala problemă este funcția renală redusă, proteinuria sau boala medicală a rinichilor, traseul poate fi către nefrologie.

Vezi și ghidul urolog sau nefrolog: la ce medic mergi pentru probleme urinare sau renale.

Când hiperuricemia poate necesita evaluare rapidă?

Acidul uric crescut descoperit întâmplător nu reprezintă, în mod obișnuit, o urgență.

Există însă contexte diferite.

Este necesară evaluare rapidă dacă apar:

o articulație brusc foarte dureroasă, roșie și umflată, mai ales dacă există și febră;
colică renală severă;
imposibilitatea de a urina;
reducerea importantă a urinării;
afectare renală acută;
stare generală sever alterată;
creșterea rapidă a acidului uric în context oncologic.

O articulație roșie și febrilă poate reprezenta și o infecție articulară, care trebuie exclusă rapid.

Ce documente să aduci la consultație?

Dacă vii pentru acid uric crescut, pot fi utile:

analiza actuală;
valori anterioare ale acidului uric;
creatinina și eGFR;
sumarul de urină;
glicemia și HbA1c;
profilul lipidic;
lista completă a medicamentelor;
informații despre diuretice;
istoricul atacurilor articulare;
istoricul calculilor urinari;
documentele medicale relevante.

Spune medicului și dacă ai modificat recent dieta, greutatea sau consumul de alcool.

Consultații de medicină internă la Prevencia

Pentru un adult cu acid uric crescut descoperit la analize, fără o cauză evidentă sau asociat cu alte modificări metabolice și renale, medicina internă poate integra rezultatul cu restul tabloului medical.

Pentru condițiile actuale de acces este disponibilă pagina Medicină Internă prin CAS.

Pentru medici, locații și programare poate fi consultată pagina Medicină Internă.

Ideea esențială

Acidul uric crescut și guta nu sunt același lucru.

Evaluarea trebuie să răspundă la patru întrebări:

1. Hiperuricemia este persistentă?

2. De ce este crescut acidul uric? Eliminare renală redusă, medicamente, factori metabolici, alcool, dietă, producție crescută sau alte cauze.

3. Există deja o complicație? Gută, tofi sau calculi urinari.

4. Există o indicație reală pentru tratament medicamentos?

Nu orice persoană cu o valoare crescută necesită medicamente pentru reducerea uratului.

Scopul nu este doar să aducem analiza în interval, ci să identificăm pacienții la care hiperuricemia produce sau poate produce o problemă clinică relevantă și să tratăm situația potrivită.

Surse medicale consultate

MedlinePlus, U.S. National Library of Medicine — Uric Acid Test;
Merck Manual — Gout și mecanismele hiperuricemiei;
American College of Rheumatology — 2020 Guideline for the Management of Gout;
Clinica Prevencia — Gută: durere bruscă, articulație roșie și când mergi la reumatolog.