Tulburări de somn la vârstnici: cauze, semne de alarmă și când mergi la medic

Odată cu înaintarea în vârstă, programul și structura somnului se pot modifica. Unele persoane adorm mai devreme, se trezesc mai devreme sau au mai multe treziri în timpul nopții.

Asta nu înseamnă însă că insomnia persistentă, somnul neodihnitor sau somnolența importantă din timpul zilei trebuie acceptate drept „normale pentru vârstă”.

Adulții vârstnici au nevoie, în general, de aproximativ șapte până la nouă ore de somn pe noapte, la fel ca ceilalți adulți. Durerea, bolile, medicamentele, depresia și tulburările respiratorii pot face însă dificilă obținerea unui somn suficient și odihnitor.

Obiectivul evaluării nu este doar ca persoana „să doarmă mai mult”, ci să se stabilească de ce nu doarme bine și cum îi afectează problema funcționarea din timpul zilei.

Cum se poate manifesta o tulburare de somn?

Problemele de somn pot avea forme diferite.

O persoană poate:

adormi foarte greu;
se trezi de mai multe ori în timpul nopții;
rămâne trează mult timp după o trezire;
se trezi prea devreme dimineața;
avea un somn superficial sau neodihnitor;
dormi multe ore, dar să se trezească obosită;
fi foarte somnolentă în timpul zilei;
adormi involuntar în timpul activităților;
sforăi puternic;
avea pauze respiratorii în somn;
simți nevoia de a-și mișca picioarele seara;
avea un ritm somn–veghe neregulat.

Nu toate aceste manifestări au aceeași cauză și nu se tratează în același mod.

Cum se modifică somnul odată cu vârsta?

Înaintarea în vârstă poate fi asociată cu:

culcarea și trezirea mai devreme;
mai multe treziri nocturne;
reducerea somnului profund;
sensibilitate mai mare la zgomot;
perioade de somn mai fragmentate;
adaptarea mai dificilă la schimbările de program.

Aceste schimbări nu înseamnă că persoana nu mai are nevoie de somn.

National Institute on Aging arată că adulții vârstnici au nevoie de aproximativ șapte până la nouă ore de somn și recomandă consult medical dacă persoana este permanent somnolentă sau nu poate dormi suficient.

Diferența importantă este efectul asupra zilei următoare. Dacă somnul fragmentat provoacă oboseală, somnolență, dificultăți cognitive sau căderi, cauza trebuie investigată.

Când devine somnul o problemă medicală?

Este indicată evaluarea atunci când problemele:

persistă sau se repetă frecvent;
afectează energia și activitățile cotidiene;
produc somnolență importantă;
afectează concentrarea sau memoria;
cresc iritabilitatea;
sunt asociate cu căderi;
apar după introducerea unui medicament;
sunt însoțite de sforăit și pauze respiratorii;
determină persoana să adoarmă involuntar;
sunt asociate cu depresie, anxietate sau retragere;
apar împreună cu comportamente neobișnuite în timpul somnului.

Problema nu trebuie evaluată doar prin numărul de ore petrecute în pat. O persoană poate sta opt sau nouă ore în pat și totuși să doarmă puțin sau foarte fragmentat.

Ce este insomnia?

Insomnia poate însemna:

dificultatea de a adormi;
treziri repetate;
imposibilitatea de a adormi din nou;
trezire mult prea devreme;
senzația că somnul nu este odihnitor.

National Institute on Aging descrie insomnia drept cea mai frecventă problemă de somn la adulții de 60 de ani și peste.

Un episod scurt poate apărea după stres, boală, spitalizare, doliu sau schimbarea mediului. Insomnia persistentă necesită o evaluare mai amplă, mai ales dacă afectează funcționarea în timpul zilei.

De ce apare insomnia la vârstnici?

De multe ori există mai multe cauze simultan.

Pot contribui:

durerea cronică;
depresia și anxietatea;
bolile cardiace sau respiratorii;
bolile neurologice;
simptomele urinare nocturne;
refluxul gastroesofagian;
mâncărimea sau alte simptome persistente;
unele medicamente;
consumul de cafeină;
consumul de alcool;
lipsa activității în timpul zilei;
somnul lung sau târziu din timpul zilei;
izolarea socială;
schimbarea rutinei;
spitalizarea;
un mediu nepotrivit pentru somn.

Tratamentul corect începe prin identificarea factorilor care întrețin problema, nu prin prescrierea automată a unui somnifer.

Durerea poate provoca insomnie?

Da. Artroza, durerile coloanei, neuropatiile și alte afecțiuni pot împiedica adormirea sau pot provoca treziri repetate.

În același timp, lipsa somnului poate crește sensibilitatea la durere și poate reduce capacitatea persoanei de a funcționa în timpul zilei.

Trebuie analizată cauza durerii, intensitatea sa nocturnă și modul în care este administrat tratamentul. Unele calmante pot produce somnolență, iar altele pot influența respirația în timpul somnului.

De ce se trezește persoana pentru a urina?

Trezirile nocturne pentru urinare pot fragmenta somnul, dar au explicații diferite.

Pot contribui:

simptomele urinare;
prostata mărită;
vezica hiperactivă;
diabetul;
insuficiența cardiacă;
administrarea diureticelor;
consumul mare de lichide seara;
apneea de somn;
insomnia preexistentă.

Uneori persoana se trezește din alt motiv și, fiind deja trează, merge la toaletă. Această diferență este utilă în evaluare.

Drumul repetat până la baie, pe întuneric și sub efectul unor medicamente sedative, poate crește riscul de cădere.

Depresia poate afecta somnul?

Da. La persoanele vârstnice, depresia poate fi însoțită de:

dificultate la adormire;
trezire foarte devreme;
somn fragmentat;
somn excesiv;
lipsă de energie;
pierderea interesului;
retragere;
probleme de concentrare;
modificarea apetitului.

Tulburarea de somn nu demonstrează singură existența depresiei. Dar dispoziția trebuie evaluată dacă problema este asociată cu tristețe persistentă, pierderea interesului, lipsa speranței sau retragere.

Citește și despre depresia la vârstnici.

Dacă persoana exprimă idei de suicid sau intenția de a-și face rău, este necesar ajutor medical imediat.

Problemele cognitive pot modifica somnul?

Da. Deteriorarea cognitivă și unele forme de demență pot modifica ritmul somn–veghe.

Persoana poate:

dormi mult în timpul zilei;
deveni agitată seara;
rămâne trează noaptea;
fi dezorientată după trezire;
merge prin casă fără un scop clar;
confunda ziua cu noaptea.

O schimbare lentă necesită evaluare cognitivă. O stare de confuzie instalată brusc este diferită și poate reprezenta o urgență.

Dacă problema principală este schimbarea acută a stării mentale, citește despre confuzia acută și dezorientarea.

Ce este apneea de somn?

Apneea de somn este o tulburare în care respirația se oprește și repornește în mod repetat în timpul somnului.

Persoana poate să nu știe că se întâmplă. Partenerul poate observa:

sforăit puternic;
pauze ale respirației;
gâfâit;
zgomote de sufocare;
treziri repetate;
somn agitat.

În timpul zilei pot apărea:

somnolență;
oboseală;
dificultăți de concentrare;
probleme de memorie;
iritabilitate;
cefalee la trezire;
gură uscată.

NHLBI enumeră respirația care se oprește și reîncepe, sforăitul frecvent, gâfâitul și somnolența diurnă printre manifestările caracteristice.

Sforăitul înseamnă automat apnee?

Nu. Multe persoane sforăie fără să aibă apnee de somn.

Suspiciunea crește când sforăitul puternic este asociat cu:

pauze respiratorii observate;
gâfâit sau senzație de sufocare;
somn neodihnitor;
somnolență importantă ziua;
dificultăți de concentrare;
hipertensiune dificil de controlat.

Diagnosticul nu se stabilește doar din descrierea sforăitului. Medicul poate recomanda o investigație de somn pentru a verifica respirația și severitatea tulburării.

Cum se investighează apneea?

Evaluarea pornește de la simptome, bolile existente, medicamente și observațiile partenerului.

În funcție de situație poate fi indicată o investigație a somnului, efectuată acasă sau într-un laborator specializat. Aceasta poate înregistra respirația, oxigenarea, pulsul și alți parametri.

NHLBI precizează că studiul somnului poate confirma tipul și severitatea apneei.

Nu orice persoană cu insomnie are nevoie de polisomnografie. Investigația se recomandă atunci când istoricul sugerează o tulburare care necesită această evaluare.

Oboseala și somnolența sunt același lucru?

Nu.

Oboseala înseamnă lipsă de energie sau senzație de epuizare.

Somnolența înseamnă tendința de a adormi.

O persoană poate fi obosită fără să adoarmă. Alta poate adormi involuntar, deși nu descrie o lipsă pronunțată de energie.

Somnolența importantă poate fi asociată cu:

somn insuficient;
apnee de somn;
medicamente sedative;
alte tulburări de somn;
boli neurologice;
unele boli metabolice.

O persoană care adoarme involuntar nu trebuie să conducă vehicule și trebuie evaluată medical.

Ce este sindromul picioarelor neliniștite?

Sindromul picioarelor neliniștite produce o nevoie dificil de controlat de a mișca picioarele, de obicei asociată cu senzații neplăcute.

Acestea pot fi descrise ca:

furnicături;
tensiune;
pulsații;
mâncărime;
senzație de târâre;
disconfort greu de explicat.

Simptomele apar sau se agravează în repaus, mai ales seara, și sunt ameliorate temporar prin mișcare.

National Institute of Neurological Disorders and Stroke arată că nu există un singur test diagnostic. Evaluarea poate include simptomele, medicamentele și verificarea unor factori precum deficitul de fier sau boala renală.

Suplimentele cu fier nu trebuie începute fără evaluare și recomandare medicală.

Medicamentele pot afecta somnul?

Da. Unele medicamente pot:

provoca somnolență;
produce insomnie;
modifica ritmul somnului;
cauza treziri nocturne;
accentua nevoia de a urina;
agrava sindromul picioarelor neliniștite;
influența respirația;
crește riscul de amețeală și cădere.

Trebuie analizată întreaga schemă, inclusiv:

medicamentele prescrise;
somniferele;
calmantele;
medicamentele fără rețetă;
antihistaminicele;
suplimentele;
produsele naturiste;
orele de administrare.

Este utilă revizuirea tratamentului când sunt multe medicamente.

Tratamentul nu trebuie oprit brusc și nici mutat la altă oră fără recomandarea medicului.

Sunt somniferele soluția?

Nu automat.

Un medicament care produce somnolență nu tratează neapărat cauza insomniei. La o persoană vârstnică trebuie analizate cu atenție:

somnolența din timpul zilei;
amețeala;
riscul de cădere;
problemele de memorie;
apneea de somn;
interacțiunile cu alte tratamente;
riscul de dependență;
durata utilizării.

Unele medicamente pentru somn pot avea un rol pe termen scurt în situații selectate, dar alegerea trebuie individualizată.

Un tratament utilizat de mult timp nu trebuie întrerupt brusc fără un plan medical.

Melatonina este întotdeauna sigură?

Nu. Faptul că un produs este disponibil fără rețetă sau este prezentat drept „natural” nu înseamnă că este potrivit pentru orice persoană.

Înainte de utilizare trebuie discutate:

tipul exact al tulburării de somn;
ora administrării;
celelalte medicamente;
bolile existente;
durata tratamentului;
posibila somnolență din timpul zilei.

Melatonina nu tratează automat durerea, depresia, apneea de somn sau nocturia.

Ce este terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie?

Terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie, numită CBT-I, este un tratament structurat care urmărește comportamentele și tiparele de gândire care întrețin insomnia.

Poate include:

stabilizarea programului;
consolidarea asocierii dintre pat și somn;
ajustarea timpului petrecut în pat;
tehnici cognitive;
relaxare;
educație despre somn;
prevenirea reapariției problemei.

Pentru insomnia persistentă, CBT-I este considerată tratament de primă linie. NICE o descrie ca tratamentul standard inițial pentru insomnia de lungă durată, după recomandările privind obiceiurile de somn.

CBT-I nu înseamnă doar „igiena somnului”. Unele componente, în special limitarea timpului petrecut în pat, trebuie adaptate stării medicale, somnolenței și riscului de cădere.

Ce obiceiuri pot ajuta?

Pot fi utile:

culcarea și trezirea la ore relativ constante;
expunerea la lumină naturală în timpul zilei;
activitatea fizică adaptată;
evitarea somnului lung sau târziu;
reducerea cafeinei după-amiaza și seara;
evitarea alcoolului ca somnifer;
evitarea meselor foarte mari înainte de culcare;
un dormitor liniștit și confortabil;
reducerea luminii puternice și a ecranelor înainte de somn;
folosirea patului în principal pentru somn.

Aceste măsuri pot ajuta, dar nu înlocuiesc evaluarea apneei, depresiei, durerii, nocturiei sau efectelor medicamentoase.

Alcoolul ajută la somn?

Alcoolul poate produce inițial somnolență, dar poate fragmenta somnul ulterior.

La persoanele vârstnice, alcoolul poate:

interacționa cu medicamentele;
accentua amețeala;
crește riscul de cădere;
agrava sforăitul și apneea;
afecta memoria și echilibrul;
produce treziri nocturne.

Nu este recomandat drept tratament pentru insomnie.

Somnul din timpul zilei este dăunător?

Nu în mod obligatoriu.

Problema apare dacă somnul este:

foarte lung;
foarte târziu;
atât de frecvent încât împiedică adormirea seara.

Pe de altă parte, o nevoie nouă și puternică de a dormi în timpul zilei poate fi un simptom care necesită evaluare.

Dacă persoana adoarme în timpul conversației, mesei sau altor activități obișnuite, trebuie discutată rapid situația cu medicul.

Tulburările de somn pot crește riscul de cădere?

Da. Pot contribui:

somnolența;
amețeala;
medicamentele sedative;
ridicarea frecventă noaptea;
mersul pe întuneric;
hipotensiunea la ridicare;
problemele de echilibru;
graba de a ajunge la toaletă.

Riscul este mai mare la persoanele care au căzut deja, sunt fragile sau utilizează mai multe medicamente.

Pentru o evaluare mai amplă, citește despre căderile repetate la vârstnici.

Ce informații sunt utile înainte de consultație?

Un jurnal al somnului completat timp de una sau două săptămâni poate include:

ora de culcare;
durata aproximativă până la adormire;
numărul trezirilor;
timpul petrecut treaz noaptea;
ora trezirii finale;
somnul din timpul zilei;
consumul de cafea și alcool;
medicamentele administrate seara;
episoadele de durere;
trezirile pentru urinare;
nivelul somnolenței din timpul zilei.

Partenerul poate nota dacă observă:

sforăit;
pauze respiratorii;
gâfâit;
mișcări repetate ale picioarelor;
vorbit, strigăte sau mișcări neobișnuite în somn.

Ce investigații pot fi necesare?

Nu există un set identic pentru toate persoanele cu insomnie.

În funcție de situație, evaluarea poate include:

istoricul detaliat al somnului;
examen clinic;
analiza medicamentelor;
analize orientate de simptome;
evaluarea depresiei sau anxietății;
evaluare neurologică;
evaluare pneumologică;
studiu de somn;
investigații pentru durere, nocturie sau alte cauze.

Investigațiile trebuie alese în funcție de problema suspectată.

Când este necesară evaluarea urgentă?

Tulburările cronice de somn nu sunt, de regulă, urgențe. Este însă necesar ajutor medical rapid dacă apar împreună cu:

confuzie instalată brusc;
dificultate severă la respirație;
durere în piept;
pierderea stării de conștiență;
imposibilitatea de a trezi normal persoana;
somnolență instalată brusc și foarte severă;
căderi sau traumatisme repetate;
agravarea bruscă a unei boli;
idei de suicid;
comportamente care pun persoana sau familia în pericol.

În situațiile severe, sunați la 112.

La ce medic mergi?

Medic de familie

Poate face evaluarea inițială și poate orienta pacientul în funcție de simptome.

Geriatrie

Este utilă când tulburarea de somn apare împreună cu:

mai multe boli cronice;
numeroase medicamente;
căderi;
probleme de memorie;
fragilitate;
depresie;
scăderea autonomiei.

Pneumologie sau medicina somnului

Este indicată mai ales când există suspiciunea de apnee sau altă tulburare respiratorie legată de somn.

Psihiatrie sau psihologie clinică

Poate fi relevantă când insomnia este asociată cu depresie, anxietate sau necesitatea CBT-I.

Neurologie

Poate fi necesară în sindromul picioarelor neliniștite, comportamentele neobișnuite în somn sau alte manifestări neurologice.

Întrebări frecvente

Este normal ca persoanele vârstnice să doarmă mai puțin?

Programul se poate schimba, dar adulții vârstnici au nevoie în continuare, în general, de aproximativ șapte până la nouă ore de somn.

Este normal să te trezești de mai multe ori după 70 de ani?

Trezirile pot deveni mai frecvente. Dacă sunt numeroase, persistente sau afectează funcționarea în timpul zilei, trebuie investigată cauza.

Insomnia trebuie tratată cu somnifere?

Nu automat. Trebuie identificate cauzele și evaluate opțiunile nonmedicamentoase, inclusiv CBT-I.

Sforăitul este periculos?

Sforăitul izolat nu înseamnă automat apnee. Sforăitul puternic asociat cu pauze respiratorii, gâfâit și somnolență diurnă necesită evaluare.

Medicamentele pot provoca probleme de somn?

Da. Unele produc insomnie, altele somnolență sau treziri nocturne. Contează întreaga schemă și orele de administrare.

De ce mă trezesc la ora 4 sau 5?

Pot exista mai multe explicații: modificarea ritmului, insomnia, depresia, durerea, nocturia, medicamentele sau alte cauze. Ora trezirii nu stabilește singură diagnosticul.

Când trebuie să merg la medic?

Dacă problema persistă, afectează activitățile din timpul zilei, este asociată cu somnolență, căderi, probleme cognitive, depresie sau semne de apnee.

De reținut

Somnul se poate modifica odată cu vârsta, dar insomnia persistentă și somnul neodihnitor nu trebuie considerate automat normale.

Cauza poate fi o tulburare de somn, o boală, durerea, depresia, un medicament sau combinația mai multor factori.

Sforăitul cu pauze respiratorii, somnolența importantă, căderile și tratamentele multiple sunt motive pentru o evaluare atentă înainte de alegerea tratamentului.

Obiectivul nu este doar mai mult somn, ci un somn suficient și sigur, care permite persoanei să funcționeze bine în timpul zilei.

Surse medicale

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultația medicală. Pentru dificultăți severe de respirație, pierderea stării de conștiență, confuzie instalată brusc sau idei de suicid, solicitați imediat ajutor medical.