Splenomegalia înseamnă o splină mai mare decât dimensiunea așteptată pentru persoana respectivă. Poate fi descoperită întâmplător la ecografie sau poate provoca disconfort sub coastele stângi și senzație de sațietate rapidă. Nu este un diagnostic în sine, ci un semn care poate avea cauze infecțioase, hepatice, autoimune, hematologice sau mai rare.

O splină ușor mărită, cu hemoleucogramă normală și fără simptome de alarmă, nu înseamnă automat cancer. Evaluarea urmărește contextul și cauza probabilă. Pentru orientarea generală, vezi Hematologie: ce boli tratează și când mergi la hematolog.

Ce rol are splina

Splina se află în partea stângă superioară a abdomenului. Ea filtrează sângele, îndepărtează celule îmbătrânite sau anormale, contribuie la răspunsul imun și stochează o parte dintre trombocite.

Când se mărește, splina poate reține sau distruge mai multe celule sanguine decât în mod normal. Această situație, numită hipersplenism, poate contribui la anemie, leucopenie sau trombocitopenie.

Ce simptome poate produce

Multe persoane nu au simptome, iar splenomegalia apare doar la imagistică. Când există manifestări, acestea pot include:

senzație de presiune sau durere sub coastele stângi;
sațietate după o cantitate mică de mâncare, prin apăsarea stomacului;
oboseală, paloare sau lipsă de aer dacă apare anemie;
infecții mai frecvente dacă leucocitele sunt reduse;
vânătăi ori sângerări ușoare dacă trombocitele sunt scăzute.

Simptome precum febră persistentă, transpirații nocturne abundente, scădere involuntară în greutate sau ganglioni măriți necesită evaluare medicală promptă.

Cauze frecvente și categorii importante

Infecții

Infecțiile virale, bacteriene sau parazitare pot mări temporar splina. Exemplele includ mononucleoza infecțioasă, hepatitele, endocardita și, în funcție de călătorii, malaria sau alte infecții tropicale.

Boli hepatice și circulatorii

Ciroza și hipertensiunea portală pot crește presiunea în circulația splenică. Tromboza venei porte sau splenice și unele boli cardiace pot avea un mecanism asemănător.

Boli hematologice

Splenomegalia poate apărea în anemii hemolitice, boli mieloproliferative, mielofibroză, leucemii și limfoame. Hemoleucograma, frotiul și simptomele ajută la prioritizarea investigațiilor. Citește și diferențele dintre leucemie, limfom și mielom.

Boli autoimune și alte cauze

Artrita reumatoidă, lupusul, sarcoidoza și unele boli de depozitare pot fi asociate cu splină mărită. Cauza se stabilește după istoricul complet, examen și teste țintite, nu printr-o listă standard aplicată tuturor.

Cum se stabilește dacă splina este mărită

Medicul poate suspecta splenomegalia la palpare, dar ecografia este frecvent folosită pentru confirmare și măsurare. Dimensiunea normală variază cu înălțimea, sexul și conformația corporală; de aceea, un singur prag în centimetri nu este suficient pentru fiecare persoană.

Tomografia sau RMN-ul pot fi recomandate dacă ecografia nu explică situația, dacă se caută leziuni, ganglioni sau cauze vasculare ori dacă tabloul clinic o impune.

Ce analize pot fi utile

În funcție de context, evaluarea inițială poate include:

hemoleucogramă completă și frotiu de sânge;
reticulocite, bilirubină, LDH și test antiglobulinic dacă se suspectează hemoliză;
teste hepatice;
CRP sau VSH;
serologii virale alese după istoric;
imunoglobuline și electroforeza proteinelor în cazuri selectate;
teste autoimune, dacă există simptome sugestive.

Dacă hemoglobina este redusă, articolul despre hemoglobina scăzută explică primii pași. Rezultatele nu trebuie extinse automat la seturi mari de teste fără o ipoteză clinică.

Ce înseamnă o splenomegalie izolată

O splină doar ușor mărită, descoperită întâmplător, fără ganglioni, simptome sistemice sau anomalii ale hemoleucogramei, are un risc mai mic de cauză hematologică gravă. Medicul poate recomanda monitorizare și repetarea imagisticii, în funcție de dimensiune și context.

În schimb, creșterea progresivă, o splină foarte mare, citopeniile sau citozele, frotiul anormal, ganglionii și simptomele sistemice justifică evaluare hematologică.

Ce trebuie evitat până la clarificare

O splină mărită este mai vulnerabilă la ruptură. Până la recomandarea medicului, evită sporturile de contact, loviturile abdominale și activitățile cu risc de traumatism. Nu apăsa repetat zona pentru a „verifica” splina.

Tratamentul vizează cauza. Splina nu este îndepărtată de rutină doar pentru că este mărită, iar operația se ia în calcul numai în situații bine definite.

Când este o urgență

Ruptura splinei poate provoca hemoragie internă și este o urgență. Solicită imediat ajutor pentru durere bruscă sau intensă sub coastele stângi, mai ales după traumatism, durere care iradiază spre umărul stâng, amețeală, puls rapid, paloare, confuzie sau leșin.

Pentru splenomegalie asociată cu hemoleucogramă modificată, febră, scădere în greutate, transpirații nocturne ori ganglioni, programează un consult de hematologie.

Informațiile sunt educaționale și nu înlocuiesc evaluarea medicală. Nu interpreta dimensiunea splinei fără raportare la conformația corporală, simptome și analize.

Splină mărită (splenomegalie): cauze și investigații