Fibrinogenul este o proteină produsă de ficat și un element esențial al coagulării. Când apare o leziune vasculară, trombina transformă fibrinogenul în fibrină, iar rețeaua de fibrină stabilizează cheagul. Analiza poate fi recomandată în evaluarea unei sângerări, a unei tulburări complexe de coagulare sau a unei inflamații.
Fibrinogenul este numit și factorul I. Valoarea sa nu se interpretează singură, ci împreună cu simptomele, hemoleucograma și PT/INR, APTT și celelalte analize de coagulare.
Ce arată testul de fibrinogen
Laboratorul poate măsura activitatea fibrinogenului sau cantitatea antigenică. Cel mai frecvent se folosește o metodă funcțională, care arată cât fibrinogen activ participă la formarea cheagului.
Intervalele diferă între laboratoare, metode, vârstă și situația clinică. O valoare în afara intervalului nu identifică singură cauza și uneori trebuie repetată după rezolvarea unei boli acute.
De ce poate fi fibrinogenul crescut
Fibrinogenul este o proteină de fază acută: organismul îi poate crește producția ca răspuns la inflamație. Valori crescute pot apărea în:
- infecții acute sau cronice;
- boli inflamatorii și autoimune;
- traumatisme, arsuri sau după intervenții;
- sarcină și utilizarea estrogenilor;
- fumat și obezitate;
- unele boli renale;
- cancer sau alte boli cronice;
- vârstă mai înaintată.
Un fibrinogen crescut poate fi asociat statistic cu risc cardiovascular și trombotic, dar nu dovedește existența unui cheag și nu reprezintă singur indicație de anticoagulant. Contextul clinic și factorii de risc sunt mai importanți decât o singură valoare.
De ce poate fi fibrinogenul scăzut
O valoare redusă poate însemna producție insuficientă, consum accelerat sau o anomalie ereditară. Cauzele posibile includ:
- boală hepatică severă;
- coagulare intravasculară diseminată, în care factorii sunt consumați;
- sângerare masivă și diluție după transfuzii sau fluide;
- fibrinoliză excesivă;
- afibrinogenemie, hipofibrinogenemie sau disfibrinogenemie ereditară;
- unele tratamente sau proceduri care influențează coagularea.
Fibrinogenul foarte scăzut poate crește riscul de sângerare, însă gravitatea depinde de nivel, activitate, simptome și celelalte componente ale hemostazei.
Cantitate normală, dar funcție anormală
În disfibrinogenemie, cantitatea de fibrinogen poate fi normală, dar proteina funcționează anormal. Unele persoane au sângerări, altele tromboze, iar unele nu au simptome. Diferența dintre testul funcțional și cel antigenic, istoricul familial și testele genetice pot ajuta diagnosticul.
Această situație este rară și necesită evaluare hematologică specializată.
Cum se corelează cu PT, APTT și trombocitele
Fibrinogenul scăzut poate prelungi PT și APTT, în special când reducerea este importantă. În coagularea intravasculară diseminată pot apărea concomitent trombocite scăzute, D-dimeri crescuți și modificări ale timpilor de coagulare.
Pe de altă parte, fibrinogenul crescut prin inflamație poate exista cu PT și APTT normale. De aceea, diagnosticul nu se bazează pe o singură analiză. Dacă trombocitele sunt reduse, vezi și ghidul despre trombocitopenie.
Ce alte analize pot fi recomandate
În funcție de context, medicul poate corela fibrinogenul cu:
- hemoleucograma și frotiul de sânge;
- PT/INR și APTT;
- D-dimeri;
- teste hepatice;
- CRP și alți markeri inflamatori;
- teste de funcție renală;
- fibrinogen antigenic și teste funcționale specializate;
- dozări de factori sau teste genetice, în cazuri selectate.
D-dimerii și fibrinogenul răspund la întrebări diferite. Niciunul nu confirmă singur o tromboză fără evaluare clinică și, când este indicat, imagistică.
Cum te pregătești pentru recoltare
Urmează instrucțiunile laboratorului; postul nu este întotdeauna necesar. Spune medicului despre anticoagulante, estrogeni, suplimente, sarcină, infecții recente și boli hepatice. Nu opri medicamentele fără recomandare.
Proba este recoltată într-un tub cu citrat. Umplerea incorectă a tubului, o recoltare dificilă sau întârzierea procesării pot influența rezultatul.
Când este nevoie de ajutor urgent
Solicită evaluare urgentă dacă apar sângerare care nu se oprește, vânătăi extinse cu stare generală alterată, sânge în urină sau scaun, lipsă de aer, durere toracică, umflarea bruscă a unui membru, confuzie, leșin ori sângerare după un traumatism important.
Pentru valori persistente, istoric familial de sângerare sau tromboză, ori asocierea cu alte analize modificate, citește când mergi la hematolog și programează un consult de hematologie.
Informațiile sunt educaționale și nu înlocuiesc consultația. Nu începe și nu opri anticoagulante ori tratamente pentru coagulare pe baza unei singure valori.
Surse medicale
Scris de
Medic Primar Hematologie
