Dezvoltarea copilului 0–3 ani: repere pe vârste, semne de alarmă și când este nevoie de evaluare

Primii trei ani aduc unele dintre cele mai rapide schimbări din dezvoltarea copilului.

În această perioadă, copilul învață treptat să:

își controleze corpul;
stea în șezut;
se deplaseze;
meargă;
folosească mâinile din ce în ce mai precis;
comunice prin privire, gesturi și sunete;
înțeleagă limbajul;
spună primele cuvinte;
combine cuvinte;
se joace;
imite;
interacționeze cu ceilalți.

Pentru părinți, comparația cu alți copii poate deveni rapid o sursă de îngrijorare.

Un copil merge la 11 luni, altul la 15 luni. Unul spune multe cuvinte la 18 luni, altul comunică mai ales prin gesturi și începe să vorbească mai târziu.

Această variație poate fi normală.

Mai important decât o dată exactă este să urmărim:

progresul + calitatea abilităților + comunicarea + simetria dezvoltării + eventualul regres.

Ce înseamnă „repere de dezvoltare”

Reperele sunt abilități pe care majoritatea copiilor le dobândesc aproximativ într-o anumită perioadă.

Ele pot fi grupate în mai multe domenii:

Dezvoltare motorie grosieră

Include:

controlul capului;
rostogolirea;
șezutul;
ridicarea în picioare;
mersul;
alergarea.

Dezvoltare motorie fină

Include:

apucarea obiectelor;
transferul între mâini;
prinderea cu degetele;
folosirea lingurii;
desenarea.

Limbaj și comunicare

Include:

vocalizările;
răspunsul la voce;
gesturile;
înțelegerea;
primele cuvinte;
combinarea cuvintelor.

Dezvoltare socială și emoțională

Include:

zâmbetul;
contactul vizual;
imitarea;
interesul pentru oameni;
jocul;
exprimarea emoțiilor.

Aceste domenii se dezvoltă împreună.

Reperele sunt termene-limită?

Nu.

Un copil nu „pică un examen” dacă nu dobândește o abilitate într-o anumită zi.

Reperele sunt orientative.

Pediatrul analizează:

ce știe copilul să facă;
cum a progresat;
dacă există abilități în alte domenii;
dacă apar semne de alarmă;
istoricul medical.

Este diferit un copil care merge puțin mai târziu, dar progresează constant, de un copil care nu dobândește noi abilități luni la rând.

Cel mai important semn: progresul

Dezvoltarea normală este caracterizată de acumularea treptată a abilităților.

Copilul:

observă mai mult;
comunică mai mult;
controlează corpul mai bine;
devine mai autonom;
își diversifică jocul.

Uneori progresul este spectaculos.

Alteori apare în pași mici.

Ceea ce merită atenție este absența progresului sau pierderea unei abilități.

Regresul dezvoltării

Regres înseamnă că un copil pierde o abilitate pe care o dobândise clar.

De exemplu:

spunea câteva cuvinte și nu le mai folosește;
mergea și începe să nu mai poată merge;
utiliza gesturi și nu le mai folosește;
interacționa și devine mult mai puțin receptiv.

Regresul dezvoltării trebuie evaluat medical.

Nu trebuie așteptat „să vedem dacă revine singur”.

Dezvoltarea în jurul vârstei de 2 luni

În această perioadă, mulți sugari încep să:

privească fețele;
reacționeze la voce;
se liniștească atunci când sunt luați în brațe;
zâmbească social;
scoată sunete diferite de plâns;
ridice capul pentru scurt timp când sunt pe burtă;
miște activ ambele brațe și picioare.

La această vârstă este importantă și calitatea interacțiunii.

Sugarul începe să fie tot mai interesat de:

voce;
fețe;
lumină;
mișcare.

Ce poate merita evaluat la 2 luni

Discută cu pediatrul dacă sugarul:

nu reacționează deloc la sunete;
nu urmărește deloc fețele;
pare foarte moale;
pare foarte rigid;
folosește vizibil mai puțin un braț sau un picior;
are dificultăți importante de alimentație.

Nu toate aceste situații înseamnă o problemă neurologică, dar merită evaluate.

Dezvoltarea în jurul vârstei de 4 luni

Mulți sugari:

zâmbesc pentru a atrage atenția;
vocalizează;
răspund la interacțiune;
își țin capul mai stabil;
își duc mâinile la gură;
prind sau încearcă să prindă obiecte;
se sprijină pe antebrațe când stau pe burtă.

Interacțiunea devine tot mai evidentă.

Copilul începe să „converseze” prin:

sunete;
priviri;
zâmbete.

În jurul vârstei de 6 luni

Mulți copii pot:

râde;
recunoaște persoane familiare;
produce mai multe sunete;
răspunde la voce;
se rostogoli;
sta cu sprijin;
apuca obiecte;
transfera obiecte între mâini;
duce obiecte la gură.

Este și perioada în care mulți sugari devin pregătiți pentru alimentația complementară.

Pentru contextul complet al primului an vezi Bebelușul în primul an: alimentație, creștere, somn, dezvoltare și semne de alarmă.

În jurul vârstei de 9 luni

Dezvoltarea socială și comunicarea devin tot mai vizibile.

Copilul poate:

reacționa la nume;
manifesta reținere față de străini;
zâmbi sau râde în jocuri sociale;
produce silabe repetate;
căuta obiecte scăpate;
sta în șezut fără sprijin;
transfera obiecte;
începe să folosească degetele mai precis.

Unii copii:

se târăsc;
merg de-a bușilea;
se deplasează pe fund;
găsesc alte metode de deplasare.

Nu toți merg de-a bușilea.

Absența acestei etape, izolată, nu reprezintă automat o problemă.

Screeningul dezvoltării

Pediatrul nu se bazează doar pe impresia generală.

În controalele preventive pot fi utilizate instrumente standardizate de screening al dezvoltării.

Acestea analizează domenii precum:

comunicarea;
motricitatea;
rezolvarea problemelor;
dezvoltarea socială.

Screeningul nu stabilește singur un diagnostic.

El identifică acei copii care ar putea beneficia de o evaluare mai detaliată.

De ce 9 luni este o vârstă importantă

În jurul acestei vârste pot deveni mai evidente:

întârzierile motorii;
problemele de auz;
problemele de vedere;
diferențele de comunicare socială.

De aceea, evaluarea dezvoltării în această perioadă este foarte utilă.

Dezvoltarea la aproximativ 12 luni

În jurul primului an, mulți copii:

se ridică în picioare;
merg ținându-se de mobilier;
pot face câțiva pași;
folosesc gesturi;
fac „pa-pa”;
arată sau întind obiecte;
imită;
înțeleg unele comenzi simple;
folosesc unele sunete sau cuvinte cu sens;
caută obiecte ascunse.

Nu este obligatoriu ca fiecare copil să meargă independent exact la 12 luni.

Trebuie să meargă la 1 an?

Nu.

Există o variație normală.

Mai important este dacă:

se rostogolește;
stă în șezut;
se deplasează;
se ridică;
își susține greutatea;
progresul motor continuă.

Dacă mersul întârzie sau există alte semne motorii, vezi Copilul merge târziu: când dezvoltarea motorie trebuie evaluată.

Mersul de-a bușilea este obligatoriu?

Nu.

Unii copii nu merg niciodată de-a bușilea în forma clasică.

Pot:

merge pe fund;
târî;
trece relativ repede la ridicarea în picioare.

Este mai importantă dezvoltarea globală a mobilității decât existența exactă a unei etape.

Dezvoltarea limbajului începe înaintea cuvintelor

Limbajul nu începe în momentul în care copilul spune „mama”.

Înainte apar:

reacția la voce;
contactul vizual;
vocalizările;
babblingul;
gesturile;
imitația;
atenția comună;
înțelegerea cuvintelor.

Un copil poate spune încă puține cuvinte, dar să comunice foarte bine nonverbal.

Ce este atenția comună

Atenția comună apare atunci când copilul și adultul se concentrează asupra aceluiași lucru.

De exemplu:

copilul vede un câine;
se uită la părinte;
arată spre câine;
apoi privește din nou obiectul.

Această abilitate este importantă pentru:

comunicare;
limbaj;
dezvoltare socială.

De ce este important gestul de a arăta

Arătatul cu degetul nu este doar o abilitate motorie.

Poate fi folosit pentru:

a cere;
a atrage atenția;
a împărtăși interesul.

Gesturile sunt o parte importantă a comunicării timpurii.

Dezvoltarea în jurul vârstei de 18 luni

La această vârstă, mulți copii:

merg singuri;
se urcă pe obiecte joase;
folosesc lingura cu ajutor;
mâzgălesc;
încearcă să imite activități;
arată lucruri interesante;
urmează comenzi simple;
folosesc mai multe cuvinte;
caută apropierea adultului.

Vocabularul diferă foarte mult între copii.

Nu trebuie evaluat doar după numărul absolut de cuvinte.

Contează și:

înțelegerea;
gesturile;
progresul;
interacțiunea.

De ce 18 luni este o vârstă importantă

În jurul acestei vârste devin mai ușor de observat întârzierile în:

limbaj;
comunicare;
motricitate;
dezvoltare socială.

Este și una dintre perioadele în care screeningul standardizat al dezvoltării poate fi deosebit de util.

Screeningul pentru autism

Screeningul pentru tulburarea de spectru autist este recomandat în cadrul controalelor preventive la aproximativ:

18 luni;
24 luni.

Screeningul nu înseamnă că medicul consideră că un copil are autism.

Este un instrument prin care pot fi identificate mai devreme acele situații care necesită evaluare suplimentară.

Ce poate ridica o întrebare privind comunicarea socială

Merită discutat cu pediatrul dacă un copil:

nu răspunde constant la nume;
folosește foarte puține gesturi;
nu arată pentru a împărtăși interesul;
are contact vizual foarte redus;
pare puțin interesat de interacțiune;
pierde cuvinte sau gesturi;
are comportamente repetitive foarte marcate.

Un singur semn nu stabilește un diagnostic.

Contează tabloul complet.

La aproximativ 2 ani

Dezvoltarea limbajului și autonomia cresc rapid.

Mulți copii încep să:

alerge;
urce câteva trepte cu ajutor;
lovească o minge;
folosească lingura;
combine două sau mai multe cuvinte;
arate obiecte în cărți;
identifice părți ale corpului;
imite activități;
înceapă jocul simbolic simplu.

Exemple de combinații pot fi:

„mama apa”;
„mai vreau”;
„tata vine”.

Câte cuvinte trebuie să spună la 2 ani?

Nu este utilă o regulă rigidă bazată doar pe o cifră.

La această vârstă sunt importante:

progresul vocabularului;
apariția combinațiilor de cuvinte;
înțelegerea;
gesturile;
comunicarea intenționată.

Dacă vocabularul este foarte redus sau nu apar combinații de cuvinte, poate fi utilă evaluarea.

Pentru traseul dedicat vezi Copilul vorbește târziu: când întârzierea limbajului trebuie evaluată.

Înțelegerea poate fi mai importantă decât pronunția

Un copil de 2 ani nu trebuie să pronunțe perfect.

Este normal ca multe cuvinte să fie încă greu de înțeles pentru persoane din afara familiei.

Contează dacă:

înțelege cereri simple;
recunoaște obiecte;
comunică intenții;
vocabularul crește.

Pronunția perfectă vine mai târziu.

Bilingvismul întârzie dezvoltarea?

Expunerea la două limbi nu provoacă în sine o tulburare de limbaj.

Un copil bilingv își poate împărți vocabularul între cele două limbi.

De aceea, dezvoltarea trebuie evaluată luând în calcul comunicarea globală, nu doar numărul cuvintelor într-o singură limbă.

O întârziere reală poate apărea însă și la un copil bilingv și nu trebuie atribuită automat celor două limbi.

Auzul și limbajul

Un copil trebuie să audă bine pentru a dezvolta limbajul.

Auzul poate fi afectat temporar de:

otite repetate;
lichid în urechea medie;
alte probleme ORL.

Dacă un copil:

nu răspunde constant la nume;
cere să repeți;
dă televizorul mai tare;
are otite repetate;
vorbește mai puțin decât este de așteptat,

este importantă evaluarea auzului.

Pentru lichidul persistent în ureche vezi Otita medie cu efuziune: lichid în ureche și scăderea auzului.

La aproximativ 30 de luni

În jurul vârstei de 2 ani și jumătate, mulți copii:

folosesc un vocabular tot mai bogat;
combină mai multe cuvinte;
urmează instrucțiuni în doi pași;
se joacă simbolic;
încep să se joace alături de alți copii;
pot întoarce pagini;
folosesc obiecte în scopul lor obișnuit;
sar cu ambele picioare;
au o autonomie mai mare la masă.

Această perioadă este utilă pentru reevaluarea globală a dezvoltării, deoarece unele întârzieri mai subtile devin mai evidente.

Dezvoltarea la 3 ani

În jurul vârstei de 3 ani, mulți copii:

poartă conversații scurte;
pun întrebări;
spun prenumele;
înțeleg instrucțiuni mai complexe;
se joacă imaginar;
observă și interacționează cu alți copii;
aleargă;
urcă scări;
desenează forme simple;
se îmbracă parțial cu ajutor.

Personalitatea devine și ea mult mai evidentă.

Jocul la 3 ani

Jocul devine mai complex.

Copilul poate:

hrăni o păpușă;
pretinde că gătește;
transforma un obiect într-un altul în imaginație;
reproduce activități ale adulților.

Jocul simbolic este un element important al dezvoltării cognitive și sociale.

Cât trebuie să fie înțeles limbajul la 3 ani

Pronunția nu este încă perfectă.

Totuși, limbajul ar trebui să fie semnificativ mai bogat decât la 2 ani și să permită comunicarea nevoilor și ideilor simple.

Dacă părinții înțeleg foarte greu copilul sau limbajul nu progresează, este utilă evaluarea.

Dezvoltarea motorie la 3 ani

Mulți copii pot:

alerga bine;
urca și coborî trepte;
sări;
lovi o minge;
utiliza tot mai bine mâinile;
desena linii sau forme simple.

Diferențele individuale rămân însă importante.

Copilul folosește o singură mână foarte devreme

Preferința clară și persistentă pentru o singură mână foarte devreme poate merita discutată cu pediatrul, mai ales dacă pare că cealaltă mână este folosită mult mai puțin.

Poate exista o simplă preferință, dar trebuie exclusă o asimetrie motorie.

Copilul merge pe vârfuri

Mersul ocazional pe vârfuri poate apărea la copilul mic.

Devine mai important dacă:

este aproape permanent;
persistă;
copilul nu poate pune călcâiele jos;
există rigiditate;
dezvoltarea motorie este diferită;
apar și alte semne neurologice.

Evaluarea trebuie făcută în context.

Căderile sunt normale?

Copiii mici cad frecvent atunci când învață:

să meargă;
să alerge;
să urce.

Devine mai important dacă:

cade mult mai des decât înainte;
există slăbiciune;
mersul se modifică;
pierde abilități;
apare dezechilibru persistent.

Când poate fi utilă Recuperarea medicală sau Kinetoterapia

Poate fi necesară dacă există:

întârziere motorie;
asimetrie;
tonus anormal;
probleme de mers;
alte dificultăți motorii.

Pentru traseul dedicat vezi Kinetoterapia la copii: când se recomandă.

Somnul și dezvoltarea

Somnul adecvat susține:

atenția;
comportamentul;
memoria;
dezvoltarea.

Un copil care doarme prost poate fi:

iritabil;
greu de concentrat;
aparent hiperactiv.

Dacă există treziri foarte frecvente, somn agitat sau alte probleme, vezi Somnul copilului: treziri frecvente, somn agitat și când poate exista o cauză medicală.

Sforăitul și dezvoltarea

Sforăitul frecvent și tulburările respiratorii din somn pot afecta calitatea somnului.

Un copil poate fi:

obosit;
iritabil;
cu atenție redusă.

Dacă există sforăit persistent sau respirație pe gură, vezi Nas înfundat, sforăit și respirație pe gură la copii: cauze și când mergi la medic.

Alimentația și dezvoltarea

Copilul are nevoie de:

energie;
proteine;
fier;
vitamine;
minerale;

pentru creștere și dezvoltare.

O alimentație foarte restrictivă poate deveni relevantă dacă apare și:

stagnare ponderală;
paloare;
oboseală;
lipsa progresului.

Dacă greutatea nu evoluează corespunzător, vezi Copilul nu ia în greutate: când stagnarea ponderală trebuie evaluată.

Dacă principala problemă este refuzul alimentelor, vezi Copilul nu vrea să mănânce: selectivitate alimentară sau problemă medicală?.

Ecranele și dezvoltarea

Copiii mici învață cel mai bine din interacțiunea directă.

Au nevoie de:

conversație;
joc;
mișcare;
citit;
explorare;
contact cu adulții și alți copii.

Ecranul nu poate înlocui aceste experiențe.

Mai ales în primii ani, expunerea trebuie limitată și nu trebuie să înlocuiască:

somnul;
mesele;
jocul;
relația cu părintele.

Ecranul provoacă întârziere de limbaj?

Nu putem reduce dezvoltarea limbajului la un singur factor.

Dar timpul foarte mare petrecut pasiv în fața ecranelor poate reduce timpul disponibil pentru:

conversație;
joc;
interacțiune;
citit.

Dacă limbajul este întârziat, simpla eliminare a ecranelor nu înlocuiește evaluarea.

Cum poți stimula dezvoltarea fără „exerciții speciale”

Cele mai bune activități sunt simple.

Vorbește cu copilul.

Descrie:

ce faceți;
ce vede;
ce auziți.

Citește împreună.

Cântă.

Lasă copilul:

să exploreze;
să se miște;
să manipuleze obiecte sigure;
să imite activități.

Nu este nevoie de aplicații sau jucării scumpe pentru o dezvoltare normală.

Cititul poate începe înainte să vorbească?

Da.

Chiar și sugarul beneficiază de:

vocea părintelui;
imaginile din cărți;
ritmul limbajului;
interacțiune.

Mai târziu poți întreba:

„Unde este câinele?”
„Ce face copilul?”
„Ce culoare este?”

Cititul devine treptat conversație.

Cum vorbești cu un copil care spune puține cuvinte

Nu este nevoie să îl testezi permanent.

În loc de:

„Ce este asta? Spune! Spune!”

poți modela limbajul:

„Este o mașină. Mașina merge. Brum-brum.”

Dacă spune „apa”, poți extinde:

„Vrei apă.”

Astfel copilul aude modele de limbaj puțin mai complexe decât ceea ce produce singur.

Când „așteptăm să vorbească” nu mai este suficient

Este utilă evaluarea dacă:

limbajul nu progresează;
nu apar cuvinte;
nu apar combinații atunci când ar fi de așteptat;
copilul înțelege puțin;
nu folosește gesturi;
pare că nu aude;
există regres.

Pentru evaluarea specifică vezi Copilul vorbește târziu: când întârzierea limbajului trebuie evaluată.

Copilul nu răspunde la nume

Poate exista mai mult de o explicație.

Copilul poate:

fi foarte absorbit de o activitate;
auzi mai slab;
avea lichid în ureche;
avea o diferență de dezvoltare a comunicării.

Dacă se întâmplă frecvent, merită discutat cu pediatrul.

Nu trebuie atribuit automat „încăpățânării”.

Copilul nu face contact vizual

Contactul vizual variază în funcție de:

situație;
personalitate;
vârstă.

Un singur comportament nu stabilește un diagnostic.

Contează dacă există și alte diferențe privind:

gesturile;
răspunsul la nume;
atenția comună;
jocul;
limbajul.

Când trebuie verificat auzul

Evaluarea auzului este importantă dacă:

copilul nu reacționează la sunete;
nu răspunde la nume;
limbajul întârzie;
are otite repetate;
pare că aude uneori și alteori nu;
dă televizorul mai tare.

Pentru problema otitei cu lichid vezi Otita medie cu efuziune: lichid în ureche și scăderea auzului.

Prematuritatea și reperele de dezvoltare

La copilul născut prematur, dezvoltarea poate fi interpretată folosind vârsta corectată în primii ani, în funcție de gradul de prematuritate.

De aceea, compararea strictă cu un copil născut la termen poate fi înșelătoare.

Pediatrul va lua în calcul:

vârsta gestațională;
istoricul neonatal;
eventualele complicații;
evoluția actuală.

Copilul trebuie comparat cu fratele mai mare?

Nu.

Chiar și copiii din aceeași familie pot avea ritmuri diferite.

Un frate care a mers la 10 luni nu stabilește norma pentru următorul copil.

Comparația utilă este mai ales cu propriul progres al copilului.

Există analize pentru întârzierea dezvoltării?

Nu există un „pachet de analize pentru dezvoltare” aplicabil tuturor copiilor.

În funcție de tipul întârzierii, medicul poate recomanda:

evaluarea auzului;
evaluarea vederii;
analize specifice;
evaluare neurologică;
evaluare genetică;
alte investigații.

Pentru principiile generale vezi Analize uzuale la copii: când sunt recomandate și când nu sunt necesare.

Screeningul nu este același lucru cu diagnosticul

Un rezultat de screening care arată risc înseamnă:

„trebuie evaluat mai atent”, nu „copilul are sigur o tulburare”.

La fel, dacă părintele are o îngrijorare importantă, nu trebuie ignorată doar pentru că un chestionar a ieșit normal.

Evaluarea copilului rămâne esențială.

De ce intervenția timpurie este importantă

Dacă există o întârziere reală, nu este nevoie să așteptăm un diagnostic final pentru a începe toate intervențiile utile.

În funcție de problemă, pot fi indicate:

stimulare de limbaj;
logopedie;
kinetoterapie;
terapie ocupațională;
intervenție asupra auzului;
alte terapii.

În dezvoltarea copilului, timpul poate conta.

Când este recomandat consultul pediatric

Discută cu pediatrul dacă:

copilul nu pare să progreseze;
nu răspunde la sunete;
nu reacționează la nume;
limbajul este foarte redus;
mersul întârzie;
există asimetrie;
pare foarte rigid sau foarte moale;
jocul și interacțiunea sunt diferite;
părintele are o îngrijorare persistentă.

Pentru pregătirea evaluării vezi Consultația la pediatru: cum te pregătești și ce întrebări să pui.

Ce informații sunt utile la consultație

Poți nota:

când a stat în șezut;
când a început să se deplaseze;
când a mers;
ce cuvinte folosește;
ce înțelege;
dacă răspunde la nume;
cum se joacă;
dacă folosește gesturi;
dacă există pierdere de abilități.

Filmările scurte pot ajuta dacă anumite comportamente nu apar în cabinet.

Când poate fi nevoie de Neurologie pediatrică

Evaluarea neurologică poate deveni importantă dacă există:

regres;
convulsii;
tonus foarte modificat;
asimetrie evidentă;
slăbiciune;
probleme motorii semnificative;
alte semne neurologice.

Pediatrul poate orienta evaluarea în funcție de tabloul copilului.

Când poate fi nevoie de ORL și testarea auzului

Este importantă când există:

întârziere de limbaj;
lipsa răspunsului la nume;
otite repetate;
suspiciunea de hipoacuzie.

Uneori, tratarea unei probleme de auz schimbă semnificativ evoluția comunicării.

Când poate fi nevoie de Recuperare medicală

Mai ales dacă predomină:

întârzierea motorie;
postura;
tonusul;
mersul;
asimetria.

Pentru copilul care merge târziu vezi Copilul merge târziu: când dezvoltarea motorie trebuie evaluată.

Semne care merită evaluare fără să aștepți următorul control

Solicită evaluare dacă observi:

pierderea unor abilități;
asimetrie importantă;
lipsa progresului;
copilul nu reacționează la sunete;
comunicarea nu evoluează;
mersul sau motricitatea se modifică;
apar convulsii;
copilul pare să nu mai poată face ceva ce făcea anterior.

Când este nevoie de evaluare urgentă

Este nevoie de ajutor medical rapid dacă dezvoltarea se modifică brusc împreună cu:

slăbiciune;
pierderea mersului;
convulsii;
tulburarea stării de conștiență;
dezechilibru acut;
alte simptome neurologice noi.

Întrebări frecvente

Trebuie copilul să atingă fiecare reper exact la vârsta menționată?

Nu. Reperele sunt orientative, iar ritmul individual variază.

Ce este mai important decât vârsta exactă?

Progresul copilului și dezvoltarea în ansamblu.

Este obligatoriu să meargă de-a bușilea?

Nu.

Trebuie să meargă la 1 an?

Nu obligatoriu.

La ce vârstă apar primele cuvinte?

Pot apărea în jurul primului an, dar există variație. Comunicarea începe mult mai devreme prin privire, sunete și gesturi.

La 2 ani trebuie să combine cuvinte?

În jurul acestei vârste, combinațiile de cuvinte devin un reper important al progresului limbajului.

Bilingvismul provoacă întârziere de limbaj?

Nu.

Dacă nu răspunde la nume trebuie verificat auzul?

Da, auzul este unul dintre lucrurile importante de evaluat.

Contactul vizual redus înseamnă automat autism?

Nu. Diagnosticul nu se stabilește după un singur comportament.

Când se face screening pentru autism?

În mod uzual, screeningul specific este recomandat în jurul vârstelor de 18 și 24 de luni.

Când se face screening general al dezvoltării?

În practica pediatrică, screeningul standardizat este recomandat la anumite controale preventive din primii ani și ori de câte ori apar îngrijorări.

Ecranele pot înlocui jocul educativ?

Nu. Copilul mic învață în primul rând prin interacțiune, mișcare și explorare.

Regresul este normal?

Nu. Pierderea unei abilități dobândite trebuie evaluată.

Trebuie să aștept până la 3 ani dacă nu vorbește?

Nu. Dacă există îngrijorări, evaluarea poate începe mult mai devreme.

De reținut

Dezvoltarea copilului nu este o cursă și nici o listă de termene-limită.

Trebuie urmărite împreună:

motricitatea + limbajul + comunicarea + jocul + interacțiunea + progresul în timp.

Există variații normale între copii.

Un copil poate merge sau vorbi ceva mai târziu și să aibă o dezvoltare normală.

În schimb, merită evaluare:

lipsa progresului;
întârzierea în mai multe domenii;
asimetria importantă;
lipsa reacției la sunete;
comunicarea foarte redusă;
regresul.

Screeningul dezvoltării ajută la identificarea precoce a copiilor care pot avea nevoie de evaluare suplimentară, dar nu stabilește singur un diagnostic.

Dacă există o problemă reală, intervenția timpurie este mai utilă decât strategia „mai așteptăm un an să vedem”.

Notă medicală

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește evaluarea pediatrică.

Reperele de dezvoltare sunt orientative și trebuie interpretate împreună cu istoricul copilului, progresul în timp și dezvoltarea din celelalte domenii.