Copilul merge târziu: când este normal și când trebuie evaluat

Copilul merge târziu: repere motorii, cauze și când este nevoie de evaluare

Unii copii fac primii pași înainte de împlinirea vârstei de 1 an. Alții au nevoie de câteva luni în plus.

Această variație poate fi normală.

De aceea, întrebarea nu trebuie să fie doar:

„La ce vârstă trebuie să meargă?”

Mai importante sunt:

• achizițiile motorii anterioare;
• progresul în timp;
• simetria mișcărilor;
• tonusul muscular;
• felul în care copilul se ridică și se deplasează;
• dezvoltarea din celelalte domenii.

Un copil care încă nu merge independent, dar:

• stă bine în șezut;
• se ridică;
• se deplasează ținându-se de mobilă;
• folosește ambele părți ale corpului;
• progresează constant;

se află într-o situație diferită de un copil care nu dobândește noi abilități sau pierde unele pe care le avea.

Când încep copiii să meargă

Există o plajă normală destul de largă.

Mulți copii fac primii pași independenți în perioada dintre aproximativ 9 și 18 luni.

Unii merg mai devreme, alții mai târziu.

Faptul că un copil nu merge singur exact la 12 luni nu înseamnă automat întârziere motorie.

Ce ar trebui să existe înainte de mers

Mersul independent este rezultatul mai multor abilități dobândite treptat.

Înainte de primii pași, copilul dezvoltă de obicei:

• controlul capului;
• controlul trunchiului;
• rostogolirea;
• șezutul;
• transferul greutății;
• ridicarea în picioare;
• sprijinul pe picioare;
• deplasarea cu sprijin.

Pentru imaginea completă a dezvoltării vezi Dezvoltarea copilului 0–3 ani: repere pe vârste, semne de alarmă și când este nevoie de evaluare.

Copilul nu merge de-a bușilea. Este o problemă?

Nu obligatoriu.

Unii copii:

• merg de-a bușilea;
• se târăsc;
• se deplasează pe fund;
• se rostogolesc;
• trec relativ repede la ridicarea în picioare.

Mersul de-a bușilea nu este o etapă obligatorie pentru fiecare copil.

Mai important este progresul global al mobilității.

Copilul se deplasează pe fund

Unii copii preferă această metodă.

Dacă:

• folosesc corpul simetric;
• se ridică progresiv;
• dezvoltarea continuă;

poate fi doar o variantă individuală.

Dacă există:

• asimetrie;
• rigiditate;
• utilizarea redusă a unui picior;
• stagnare;

merită evaluare.

Copilul are 12 luni și nu merge

Acest lucru poate fi încă în limitele variației normale.

La această vârstă este mai important dacă:

• se ridică în picioare;
• își susține greutatea;
• se deplasează ținându-se;
• încearcă să facă pași.

Nu este nevoie ca mersul independent să apară exact la aniversarea de 1 an.

Copilul are 15 luni și încă nu merge singur

Merită analizat în context.

Poate fi încă o variație normală dacă:

• există progres;
• copilul se ridică;
• merge cu sprijin;
• tonusul este normal;
• dezvoltarea generală este bună.

Dacă nu există progres sau alte repere sunt întârziate, este utilă evaluarea pediatrică.

Copilul are 18 luni și nu merge

În acest moment, absența mersului independent justifică evaluare medicală.

Nu înseamnă automat că există o boală neurologică.

Dar pediatrul trebuie să analizeze:

• istoricul motor;
• tonusul;
• forța;
• articulațiile;
• simetria;
• dezvoltarea globală.

Ce înseamnă progres motor

Progresul poate însemna că un copil:

• stă tot mai stabil;
• începe să se ridice;
• se deplasează lateral;
• face pași cu sprijin;
• stă câteva secunde fără sprijin;
• începe să facă primii pași.

Chiar dacă mersul independent nu a apărut încă, aceste schimbări arată evoluție.

Lipsa progresului

Devine mai importantă decât simpla întârziere a unei singure etape.

De exemplu:

• copilul stă luni întregi la același nivel;
• nu încearcă să se ridice;
• nu își susține greutatea;
• pare foarte moale sau foarte rigid.

Aceste situații merită evaluate.

Regresul motor

Pierderea unei abilități deja dobândite trebuie evaluată rapid.

De exemplu:

• copilul mergea și începe să nu mai poată merge;
• stătea singur și nu mai poate;
• folosea ambele mâini, dar una devine evident mai slabă.

Regresul nu este o variație normală de dezvoltare.

Prematuritatea

La copilul născut prematur, reperele motorii pot fi interpretate folosind vârsta corectată, mai ales în primii ani.

De exemplu, un copil născut cu două luni înainte de termen poate fi comparat temporar cu un copil cu două luni mai mic ca vârstă de dezvoltare.

Pediatrul ia în calcul:

• vârsta gestațională;
• istoricul neonatal;
• eventualele complicații.

Copilul foarte prudent poate merge mai târziu?

Da.

Unii copii:

• sunt mai precauți;
• preferă să se țină de mobilier;
• nu își asumă ușor riscul de a merge singuri.

Dacă dezvoltarea motorie este altfel normală, personalitatea poate influența momentul primilor pași.

Greutatea copilului influențează mersul?

Uneori.

Un copil cu greutate mai mare poate avea nevoie de ceva mai mult timp pentru anumite achiziții motorii.

Dar greutatea nu trebuie folosită ca explicație automată pentru o întârziere importantă.

Copilul foarte slab merge mai târziu?

Nu neapărat.

Dacă există:

• stagnare ponderală;
• slăbiciune;
• energie redusă;

poate exista o problemă nutrițională sau medicală care influențează dezvoltarea.

Pentru evaluarea greutății vezi Copilul nu ia în greutate: cauze, curba de creștere, investigații și când trebuie evaluat.

Ce este tonusul muscular

Tonusul reprezintă tensiunea de bază a mușchilor.

Poate fi:

• normal;
• redus;
• crescut.

Un copil cu tonus redus poate părea:

• foarte moale;
• dificil de stabilizat;
• să obosească repede.

Un copil cu tonus crescut poate părea:

• rigid;
• cu picioarele încordate;
• cu mișcări mai dificile.

Tonusul trebuie evaluat medical, nu doar după impresia părintelui.

Copilul stă pe vârfuri

Mersul ocazional pe vârfuri poate apărea atunci când copilul începe să meargă.

Devine mai important dacă:

• este aproape permanent;
• persistă luni întregi;
• copilul nu poate pune călcâiele jos;
• există rigiditate;
• apare asimetrie;
• există și alte diferențe de dezvoltare.

Mersul pe vârfuri înseamnă autism?

Nu.

Mersul pe vârfuri poate avea multe cauze:

• etapă tranzitorie;
• scurtarea tendonului;
• probleme neurologice;
• alte particularități motorii.

Poate apărea și la unii copii cu tulburări de dezvoltare, dar acest semn izolat nu stabilește diagnosticul.

Copilul merge cu picioarele foarte depărtate

La începutul mersului, baza de sprijin este adesea mai largă.

Copilul poate părea:

• instabil;
• cu brațele ridicate;
• cu picioarele depărtate.

Pe măsură ce echilibrul se îmbunătățește, mersul devine mai fluid.

Picioarele în paranteză

La copilul mic, o anumită arcuire a picioarelor poate face parte din dezvoltarea normală.

Devine mai importantă dacă:

• este foarte accentuată;
• este asimetrică;
• se agravează;
• există durere;
• copilul merge dificil.

În astfel de situații poate fi necesară evaluarea ortopedică.

Genunchii în X

Pot apărea fiziologic la o anumită etapă a copilăriei.

Nu orice deviație necesită:

• talonete;
• încălțăminte specială;
• tratament.

Evaluarea se face în funcție de:

• vârstă;
• severitate;
• simetrie;
• durere;
• mers.

Piciorul plat

Mulți copii mici au aspect de picior plat din cauza:

• grăsimii plantare;
• ligamentelor mai flexibile;
• dezvoltării piciorului.

Piciorul plat flexibil și nedureros nu necesită automat tratament.

Devine relevant dacă există:

• durere;
• rigiditate;
• asimetrie;
• dificultăți la mers.

Copilul cade foarte des

Căderile sunt normale când copilul învață să meargă.

Echilibrul se dezvoltă treptat.

Devine mai important dacă:

• căderile cresc după ce mersul era stabil;
• există slăbiciune;
• copilul pare să își piardă echilibrul;
• mersul devine diferit;
• apar simptome neurologice.

Copilul merge cu un picior diferit

Asimetria persistentă trebuie evaluată.

De exemplu:

• trage un picior;
• pășește diferit;
• folosește un picior mult mai puțin;
• pare să aibă durere.

Poate exista o cauză:

• ortopedică;
• neurologică;
• musculară.

Copilul nu vrea să calce pe un picior

Mai ales dacă apare brusc, nu trebuie interpretat ca întârziere de dezvoltare.

Poate exista:

• traumatism;
• inflamație;
• infecție;
• durere.

Refuzul brusc de a merge la un copil care mergea normal necesită evaluare.

Febră și refuzul mersului

Este un semn important.

Combinația dintre:

• febră;
• durere;
• refuzul sprijinului pe picior;
• articulație umflată

poate indica o infecție osoasă sau articulară și necesită evaluare rapidă.

Pantofii îl ajută să învețe să meargă?

În interior, într-un mediu sigur, mersul desculț poate fi util pentru:

• echilibru;
• feedback senzorial;
• mișcarea naturală a piciorului.

Pantofii sunt necesari mai ales pentru protecție în exterior.

Ce pantofi sunt potriviți

În general, sunt de preferat pantofi:

• ușori;
• flexibili;
• potriviți ca mărime;
• suficient de largi pentru degete.

Încălțămintea foarte rigidă nu îl „învață” să meargă.

Pantofii ortopedici preventivi

Nu sunt necesari tuturor copiilor.

Un copil sănătos nu are nevoie automat de:

• ghete rigide;
• talonete;
• încălțăminte ortopedică

pentru a dezvolta mers normal.

Acestea se recomandă când există o indicație specifică.

Premergătorul

Premergătorul mobil nu este necesar pentru dezvoltarea mersului.

Poate crește riscul de accidente precum:

• căderea pe scări;
• accesul la obiecte periculoase;
• arsuri.

Nu grăbește dezvoltarea normală a mersului.

Antepășitorul / push toy

Un obiect stabil pe care copilul îl împinge poate fi folosit atunci când:

• copilul se ridică singur;
• are control suficient;
• dispozitivul este stabil.

Trebuie utilizat sub supraveghere.

Copilul trebuie „plimbat de mâini”

Nu este necesar să fie plimbat ore întregi ținut de ambele mâini.

Mai util este să aibă oportunități să:

• se ridice singur;
• se țină de mobilier stabil;
• își exerseze echilibrul;
• cadă în siguranță și să se ridice.

Dezvoltarea autonomă a echilibrului contează.

Tummy time și mersul

Dezvoltarea motorie începe cu mult înainte de primii pași.

Timpul pe burtă când sugarul este:

• treaz;
• supravegheat

ajută la dezvoltarea:

• gâtului;
• umerilor;
• trunchiului.

Pentru primul an vezi Bebelușul în primul an: alimentație, creștere, somn, dezvoltare și semne de alarmă.

Copilul petrece mult timp în scoică sau balansoar

Copiii au nevoie de timp liber pe podea pentru:

• rostogolire;
• întindere;
• ridicare;
• explorare.

Timpul foarte lung petrecut în dispozitive care limitează mișcarea reduce oportunitățile de exersare motorie.

Ecranele și dezvoltarea motorie

Ecranul nu produce singur întârzierea motorie.

Dar timpul excesiv la ecran poate înlocui:

• joaca activă;
• mișcarea;
• explorarea.

În primii ani, copilul are nevoie de multă activitate fizică liberă.

Cum poți stimula mersul

Nu sunt necesare exerciții sofisticate pentru copilul sănătos.

Poți:

• crea spațiu sigur pe podea;
• pune jucării la mică distanță;
• permite ridicarea lângă mobilier stabil;
• încuraja deplasarea laterală;
• lăsa copilul desculț în interior când este sigur.

Nu forța.

Kinetoterapia este necesară tuturor copiilor care merg târziu?

Nu.

Kinetoterapia este utilă atunci când există o indicație reală, de exemplu:

• întârziere motorie;
• asimetrie;
• probleme de tonus;
• anumite afecțiuni neurologice;
• probleme musculo-scheletale.

Pentru indicații vezi Kinetoterapia la copii: când se recomandă.

Ce face kinetoterapeutul

Poate evalua:

• postura;
• controlul trunchiului;
• tonusul;
• echilibrul;
• transferurile;
• mersul.

Exercițiile sunt adaptate copilului.

Scopul nu este să „forțeze mersul”, ci să dezvolte abilitățile necesare.

Recuperare medicală sau kinetoterapie?

Medicul de Recuperare medicală poate:

• evalua diagnosticul funcțional;
• identifica problemele motorii;
• stabili obiectivele de recuperare;
• recomanda programul de kinetoterapie.

Kinetoterapeutul implementează programul de exerciții.

Când este nevoie de Neurologie pediatrică

Poate fi indicată dacă există:

• regres;
• tonus foarte scăzut sau crescut;
• asimetrie;
• slăbiciune;
• convulsii;
• întârziere în mai multe domenii;
• alte semne neurologice.

Nu orice copil care merge la 17 luni necesită Neurologie.

Când este nevoie de Ortopedie

Mai ales dacă există:

• deformări evidente;
• asimetrie a membrelor;
• durere;
• șchiopătat;
• limitarea articulațiilor;
• suspiciunea unei probleme de șold.

Displazia de șold

Unele probleme ale șoldului pot influența mersul.

Semnele pot include:

• asimetrie;
• mobilitate redusă;
• șchiopătat.

Screeningul precoce este important.

La copilul care merge târziu, medicul verifică și articulațiile șoldurilor.

Vitamina D și mersul

Deficitul sever de vitamina D poate afecta mineralizarea osoasă și dezvoltarea motorie.

Dar întârzierea mersului nu înseamnă automat deficit de vitamina D.

Nu administra doze mari fără indicație și nu face analize la întâmplare doar pentru că un copil nu merge la 14 luni.

Anemia poate întârzia mersul?

Anemia severă poate produce:

• oboseală;
• energie redusă.

Dar nu este cauza obișnuită a unei întârzieri motorii izolate.

Dacă există și paloare sau oboseală, vezi Anemia la copii: paloare, oboseală și când sunt necesare analize.

Sunt necesare analize?

Nu pentru orice copil care începe să meargă mai târziu.

Investigațiile se aleg după:

• examen;
• istoricul motor;
• tonus;
• alte semne.

Pot fi recomandate analize dacă medicul suspectează:

• deficit nutrițional;
• boală musculară;
• problemă metabolică;
• altă cauză specifică.

Pentru principiile generale vezi Analize uzuale la copii: când sunt recomandate și când nu sunt necesare.

Este necesară radiografia?

Nu de rutină.

Poate fi indicată dacă există suspiciunea unei probleme:

• osoase;
• articulare;
• ortopedice.

RMN-ul este necesar?

Nu pentru întârzierea izolată ușoară a mersului.

Imagistica neurologică este rezervată situațiilor în care există semne care sugerează o problemă a sistemului nervos.

Când întârzierea motorie este parte dintr-o întârziere globală

Dacă un copil are simultan dificultăți în:

• motricitate;
• limbaj;
• comunicare;
• joc;
• autonomie;

poate exista o întârziere mai largă de dezvoltare.

Pentru imaginea de ansamblu vezi Dezvoltarea copilului 0–3 ani: repere pe vârste, semne de alarmă și când este nevoie de evaluare.

Limbajul și mersul nu trebuie să apară „pe rând”

Există mitul că:

„nu vorbește pentru că se concentrează pe mers”

sau invers.

Dezvoltarea poate avea perioade cu progrese mai vizibile într-un anumit domeniu, dar o întârziere importantă într-unul nu trebuie ignorată din acest motiv.

Când este recomandat consultul pediatric

Discută cu pediatrul dacă:

• copilul nu progresează motor;
• nu se ridică;
• nu își susține greutatea;
• la 18 luni încă nu merge independent;
• merge foarte asimetric;
• merge persistent pe vârfuri;
• pare foarte moale sau rigid;
• cade neobișnuit de mult;
• există întârziere și în alte domenii.

Pentru pregătirea consultației vezi Consultația la pediatru: cum te pregătești și ce întrebări să pui.

Ce informații să notezi

Pot fi utile:

• când și-a ținut capul;
• când s-a rostogolit;
• când a stat în șezut;
• când s-a ridicat;
• cum se deplasează;
• dacă merge cu sprijin;
• dacă folosește ambele picioare la fel;
• istoricul de prematuritate.

O filmare poate ajuta medicul să observe mersul în mediul obișnuit.

Când trebuie evaluat mai repede

Nu este nevoie să aștepți până la 18 luni dacă există deja:

• asimetrie evidentă;
• tonus foarte modificat;
• lipsa sprijinului pe picioare;
• regres;
• întârziere importantă a mai multor repere;
• alte simptome neurologice.

Când este nevoie de evaluare urgentă

Solicită ajutor medical rapid dacă un copil care mergea normal:

• refuză brusc să meargă;
• nu mai poate folosi un picior;
• are febră și durere;
• are articulație umflată;
• prezintă slăbiciune bruscă;
• își pierde echilibrul acut;
• pierde abilități motorii.

Când trebuie sunat la 112

Apelează 112 dacă apar:

• slăbiciune bruscă importantă;
• pierderea stării de conștiență;
• convulsii prelungite;
• traumatism major;
• alte simptome neurologice acute severe.

Întrebări frecvente

Copilul trebuie să meargă la 1 an?

Nu.

Până la ce vârstă poate fi normal să nu meargă?

Există variație până spre 18 luni. Absența mersului independent la 18 luni trebuie evaluată.

Este obligatoriu să meargă de-a bușilea?

Nu.

Dacă se deplasează pe fund este rău?

Nu automat, dacă dezvoltarea progresează și este simetrică.

Copilul are 15 luni și merge doar ținut. Trebuie evaluat?

Poate fi încă o variație normală, dar merită analizat progresul și celelalte repere.

Mersul pe vârfuri este normal?

Ocazional poate apărea. Dacă este persistent, trebuie evaluat.

Mersul pe vârfuri înseamnă autism?

Nu.

Trebuie să îi cumpăr pantofi ortopedici?

Nu automat.

Premergătorul îl ajută să meargă?

Nu este necesar și poate crește riscul accidentelor.

Mersul desculț ajută?

Într-un mediu sigur, poate ajuta copilul să își dezvolte echilibrul și controlul piciorului.

Toți copiii care merg târziu au nevoie de kinetoterapie?

Nu.

Când este utilă kinetoterapia?

Când există întârziere motorie reală, asimetrie, probleme de tonus sau altă indicație funcțională.

Când trebuie mers la Neurologie?

Dacă există regres, slăbiciune, tonus foarte modificat, convulsii sau întârziere în mai multe domenii.

Trebuie făcut RMN?

Nu de rutină.

Copilul a început să șchiopăteze brusc. Este întârziere motorie?

Nu. Debutul brusc trebuie evaluat ca o problemă nouă, posibil dureroasă, inflamatorie sau traumatică.

De reținut

Copiii nu încep toți să meargă la aceeași vârstă.

Un copil care nu merge la 12 luni nu are automat o problemă.

Pentru evaluare contează:

progresul + ridicarea în picioare + mersul cu sprijin + simetria + tonusul + dezvoltarea generală.

Absența mersului independent la aproximativ 18 luni justifică evaluare.

Dar nu trebuie așteptat până atunci dacă există:

• regres;
• asimetrie;
• tonus foarte modificat;
• lipsa sprijinului pe picioare;
• întârziere în mai multe domenii.

Mersul de-a bușilea nu este obligatoriu, iar premergătorul și pantofii ortopedici nu sunt necesari pentru dezvoltarea normală a mersului.

Kinetoterapia poate fi foarte utilă atunci când există o indicație reală, dar scopul nu este să forțeze mersul, ci să dezvolte baza motorie necesară.

Iar pierderea unei abilități deja dobândite sau refuzul brusc de a merge la un copil care mergea normal trebuie evaluate rapid.

Notă medicală

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește evaluarea pediatrică, neurologică, ortopedică sau de recuperare atunci când aceasta este necesară.

Reperele motorii trebuie interpretate în contextul dezvoltării generale și al progresului individual al copilului.