Copilul vorbește târziu: repere de limbaj, cauze și când este nevoie de evaluare

Unii copii spun primele cuvinte devreme. Alții încep mai târziu și recuperează treptat.

Diferențele de ritm pot fi normale.

Dar formularea „o să vorbească el când este pregătit” nu trebuie folosită pentru a amâna la nesfârșit evaluarea unui copil care:

nu progresează;
spune foarte puține cuvinte;
nu pare să înțeleagă ce i se spune;
nu folosește gesturi;
nu răspunde constant la nume;
pare că nu aude bine;
pierde cuvinte sau alte abilități pe care le avea.

Dezvoltarea limbajului nu înseamnă doar numărul de cuvinte.

Trebuie urmărite împreună:

înțelegerea + comunicarea prin gesturi + vocabularul + combinarea cuvintelor + interacțiunea + progresul în timp.

Care este diferența dintre vorbire și limbaj

Cele două noțiuni sunt apropiate, dar nu identice.

Vorbirea se referă la producerea sunetelor și cuvintelor.

Limbajul înseamnă capacitatea de a:

înțelege;
folosi cuvinte și propoziții;
comunica idei;
folosi gesturi și alte forme de comunicare.

Un copil poate ști ce vrea să spună, dar să pronunțe greu.

Alt copil poate pronunța sunete clar, dar să aibă dificultăți în înțelegerea sau construirea limbajului.

Această diferență este importantă pentru evaluare.

Ce este limbajul receptiv

Limbajul receptiv înseamnă ceea ce copilul înțelege.

De exemplu:

răspunde la nume;
recunoaște obiecte;
înțelege „adu mingea”;
arată o parte a corpului când este întrebat;
urmărește o instrucțiune simplă.

Un copil care spune puține cuvinte, dar înțelege bine, comunică prin gesturi și progresează are un profil diferit de un copil care are dificultăți și de înțelegere.

Ce este limbajul expresiv

Limbajul expresiv este ceea ce copilul poate comunica prin:

sunete;
cuvinte;
combinații de cuvinte;
propoziții;
gesturi.

Întârzierea poate afecta mai ales:

exprimarea;
înțelegerea;
sau ambele.

Limbajul începe înainte de primul cuvânt

Dezvoltarea comunicării începe din primul an.

Înainte să spună „mama” sau „tata”, sugarul învață să:

recunoască vocea;
urmărească fețele;
vocalizeze;
răspundă la sunete;
imite;
folosească gesturi;
împărtășească atenția cu adultul.

Pentru imaginea generală a dezvoltării vezi Dezvoltarea copilului 0–3 ani: repere pe vârste, semne de alarmă și când este nevoie de evaluare.

Ce este babblingul

Babblingul este etapa în care copilul repetă silabe și combinații de sunete precum:

„ba-ba”;
„ma-ma”;
„da-da”;
„ta-ta”.

La început aceste sunete nu au neapărat sens.

Treptat devin mai apropiate de ritmul și sunetele limbii auzite în jur.

Absența vocalizărilor și reacției la sunete poate ridica și problema auzului.

Ce este atenția comună

Atenția comună este capacitatea copilului de a împărtăși interesul cu altă persoană.

De exemplu:

vede un câine;
se uită spre părinte;
arată câinele;
apoi privește din nou spre adult.

Această abilitate este foarte importantă pentru dezvoltarea limbajului.

Copilul învață cuvinte atunci când le leagă de:

obiecte;
gesturi;
acțiuni;
experiențe împărtășite.

De ce este important gestul de a arăta

Arătatul cu degetul este o formă importantă de comunicare.

Copilul poate arăta:

ca să ceară ceva;
ca să îți arate ceva interesant;
ca să afle cum se numește un obiect.

Un copil care încă vorbește puțin, dar:

arată;
privește adultul;
comunică intenții;
înțelege;

oferă mai multe semne de dezvoltare a comunicării decât un copil care nu folosește nici cuvinte, nici gesturi.

Ce poate face copilul în jurul vârstei de 12 luni

În jurul primului an, mulți copii:

răspund la nume;
folosesc gesturi precum „pa-pa”;
imită sunete;
înțeleg unele cuvinte frecvente;
pot avea unul sau câteva cuvinte cu sens;
încearcă să atragă atenția adultului.

Unii copii spun mai multe cuvinte, alții mai puține.

Nu numărul exact este singurul criteriu.

Contează întregul profil de comunicare.

Dacă la 1 an nu spune „mama” trebuie să mă îngrijorez?

Nu automat.

Mai important este dacă:

vocalizează;
reacționează la voce;
răspunde la nume;
folosește gesturi;
încearcă să comunice;
înțelege unele cereri simple.

Dacă toate acestea lipsesc sau copilul pare să nu audă, merită evaluat.

Ce se întâmplă între 12 și 18 luni

În această perioadă, vocabularul începe de obicei să crească.

Copilul poate:

folosi câteva cuvinte;
arăta obiecte;
încerca să repete;
înțelege tot mai multe cereri;
combina comunicarea verbală cu gesturile.

La aproximativ 18 luni, mulți copii încearcă să spună cel puțin câteva cuvinte în afară de „mama” și „tata” și pot urma comenzi simple.

Important este să vedem că există progres.

La 18 luni spune doar câteva cuvinte. Este o problemă?

Nu obligatoriu.

Trebuie analizat dacă:

vocabularul crește;
copilul înțelege;
arată;
imită;
răspunde la nume;
comunică intenții.

Devine mai important dacă:

nu apar deloc cuvinte;
nu folosește gesturi;
nu înțelege instrucțiuni simple;
pare că nu aude;
există regres.

Ce ne așteptăm în jurul vârstei de 2 ani

În jurul vârstei de 2 ani, limbajul devine mai funcțional.

Mulți copii:

folosesc cuvinte pentru obiecte și persoane;
învață cuvinte noi;
încep să combine două cuvinte;
înțeleg cereri simple;
indică imagini sau obiecte;
comunică nevoi.

Exemple de combinații pot fi:

„mama vino”;
„mai apă”;
„tata pleacă”;
„vreau minge”.

Combinația a două cuvinte cu sens este un reper important.

Câte cuvinte trebuie să spună la 2 ani?

Părinții caută frecvent o cifră exactă.

Există variație, iar vocabularul trebuie interpretat împreună cu restul comunicării.

În jurul perioadei 2–2 ani și jumătate, vocabularul crește rapid. Până la aproximativ 30 de luni, mulți copii folosesc în jur de 50 de cuvinte și combină două sau mai multe cuvinte.

Mai important decât numărătoarea strictă este dacă:

apar constant cuvinte noi;
copilul combină cuvinte;
înțelege limbajul;
folosește cuvintele pentru a comunica.

Copilul are 2 ani și nu vorbește

Această situație merită evaluată, mai ales dacă:

nu folosește cuvinte cu sens;
nu combină cuvinte;
nu înțelege bine;
nu răspunde la nume;
nu folosește gesturi;
pare să nu audă;
limbajul nu progresează.

Nu este nevoie să aștepți automat până la 3 ani.

Evaluarea poate începe mai devreme.

La 2 ani spune cuvinte, dar nu propoziții

La această vârstă nu ne așteptăm neapărat la propoziții lungi.

Este însă util să apară progresiv combinații precum:

două cuvinte;
apoi trei;
structuri tot mai complexe.

Dacă un copil are multe cuvinte izolate, dar nu începe deloc să le combine, merită discutat cu pediatrul și logopedul.

Dezvoltarea între 2 și 3 ani

În această perioadă, limbajul poate evolua foarte repede.

Copilul începe să:

combine mai multe cuvinte;
pună întrebări simple;
numească obiecte;
povestească fragmente;
descrie ce face;
urmeze instrucțiuni mai complexe.

Pronunția nu este încă perfectă.

La 3 ani trebuie să vorbească perfect?

Nu.

Este normal ca unele sunete să fie pronunțate imperfect.

Totuși, la această vârstă copilul ar trebui să poată comunica mult mai eficient decât la 2 ani.

Devine important dacă:

vocabularul rămâne foarte redus;
propozițiile nu apar;
numai familia îl poate înțelege foarte greu;
nu înțelege cereri;
limbajul nu progresează.

Pronunția greșită este același lucru cu întârzierea limbajului?

Nu.

Un copil poate avea:

vocabular bun;
propoziții;
înțelegere normală;

dar să pronunțe anumite sunete incorect.

Aceasta este mai degrabă o problemă de articulare sau vorbire.

Alt copil poate pronunța clar puține cuvinte, dar să aibă limbaj foarte limitat.

Evaluarea trebuie să identifice exact tipul dificultății.

Copilul înțelege tot, dar vorbește puțin

Aceasta este o situație relativ frecventă.

Prognosticul poate fi mai bun atunci când copilul:

înțelege bine;
comunică prin gesturi;
interacționează;
progresează.

Totuși, dacă exprimarea este semnificativ întârziată, evaluarea rămâne utilă.

Nu este nevoie să așteptăm pasiv ani întregi doar pentru că „înțelege tot”.

Copilul vorbește, dar nu înțelege bine

Această situație merită evaluată cu atenție.

Dificultatea de înțelegere poate avea impact important asupra:

comunicării;
jocului;
învățării;
comportamentului.

Trebuie analizate:

auzul;
dezvoltarea globală;
limbajul receptiv.

De ce auzul trebuie verificat

Auzul și limbajul sunt strâns legate.

Un copil trebuie să audă clar pentru a putea:

diferenția sunetele;
învăța cuvinte;
imita;
înțelege.

Uneori hipoacuzia este evidentă.

Alteori copilul pare să audă unele sunete, dar nu suficient de bine pentru dezvoltarea optimă a limbajului.

Copilul a trecut testul auditiv la naștere. Mai poate avea probleme?

Da.

Screeningul auditiv neonatal este foarte important, dar nu exclude toate problemele care pot apărea ulterior.

Auzul poate fi afectat de:

otite;
lichid persistent în ureche;
alte boli;
anumite forme de hipoacuzie care apar mai târziu.

Dacă există întârziere de limbaj, evaluarea auzului rămâne importantă.

Otitele repetate și limbajul

Otitele pot fi urmate de acumularea de lichid în urechea medie.

Copilul poate:

auzi mai slab;
răspunde inconsistent;
cere să repeți;
părea neatent.

Pentru traseul dedicat vezi Otita medie cu efuziune: lichid în ureche și scăderea auzului.

Dacă există și durere de ureche sau otite recurente, vezi Durerea de ureche la copii: când poate fi otită și când mergi la medic.

Vegetațiile adenoide pot influența auzul?

Da.

Vegetațiile adenoide mărite pot contribui la:

disfuncția trompei lui Eustachio;
lichid în ureche;
otite repetate;
scăderea auzului.

Dacă există și:

nas înfundat;
sforăit;
respirație pe gură;

vezi Nas înfundat, sforăit și respirație pe gură la copii: cauze și când mergi la medic.

Copilul nu răspunde la nume

Acest semn trebuie interpretat în context.

Poate exista:

auz redus;
absorbție intensă într-o activitate;
întârziere de limbaj;
diferență în dezvoltarea comunicării sociale.

Dacă se întâmplă frecvent, nu îl atribui automat „încăpățânării”.

Merită evaluat.

Copilul arată cu degetul, dar nu vorbește

Gestul de a arăta este un semn pozitiv de comunicare intenționată.

Totuși, dacă limbajul verbal nu progresează odată cu vârsta, merită evaluată exprimarea.

Gesturile nu trebuie eliminate pentru a „forța copilul să vorbească”.

Ele fac parte din dezvoltarea normală a comunicării.

Este bine să îi spun „nu îți dau până nu spui”?

Nu.

Blocarea accesului la lucruri necesare pentru a obliga copilul să producă un cuvânt poate transforma comunicarea într-o sursă de frustrare.

Este mai util să modelezi:

Copilul arată apa.

Adultul spune:

„Vrei apă. Uite apă.”

Astfel copilul aude cuvântul în context fără presiune excesivă.

Bilingvismul întârzie vorbirea?

Expunerea la două limbi nu provoacă în sine o tulburare de limbaj.

Un copil bilingv poate:

avea cuvinte în ambele limbi;
folosi temporar un vocabular mai mic în fiecare limbă separat;
amesteca limbile.

Pentru evaluare trebuie luat în calcul vocabularul total și capacitatea generală de comunicare.

Copilul amestecă româna și engleza. Este o problemă?

Nu.

Amestecarea limbilor este frecventă în dezvoltarea bilingvă.

Copilul poate folosi cuvântul pe care îl cunoaște mai bine într-o limbă.

Pe măsură ce vocabularul crește, separarea limbilor se dezvoltă mai bine.

Trebuie să renunțăm la una dintre limbi dacă vorbește târziu?

Nu automat.

În general, familia ar trebui să continue să ofere copilului limbaj bogat și natural în limbile pe care adulții le stăpânesc bine.

Dacă există o întârziere reală, aceasta trebuie evaluată, nu atribuită automat bilingvismului.

Ecranele și limbajul

Copilul învață limbaj în primul rând din interacțiunea cu oamenii.

Pentru dezvoltare sunt importante:

conversația;
jocul;
cititul;
imitarea;
răspunsul adultului la inițiativele copilului.

Timpul mare petrecut pasiv în fața unui ecran poate înlocui aceste experiențe.

Dacă scoatem ecranele, copilul va începe să vorbească?

Nu există această garanție.

Reducerea expunerii excesive poate crea mai mult timp pentru:

interacțiune;
joc;
conversație.

Dar dacă există întârziere de limbaj, eliminarea ecranelor nu trebuie să înlocuiască evaluarea.

Videocall-ul este la fel ca un desen animat?

Nu.

Interacțiunea video cu o persoană reală este diferită deoarece copilul poate primi:

răspuns;
contact social;
reacții la propriile gesturi și sunete.

Totuși, pentru copilul mic, interacțiunea directă rămâne cea mai bogată experiență de învățare.

Copilul se uită la desene în engleză. Va învăța engleză?

Poate învăța unele cuvinte, dar expunerea pasivă nu este echivalentă cu interacțiunea reală.

Limbajul se dezvoltă mai bine prin:

conversație;
joc;
răspuns reciproc;
context.

Cum stimulezi limbajul acasă

Cele mai bune strategii sunt simple.

Vorbește despre ceea ce faceți

De exemplu:

„Punem pantofii.”

„Tăiem banana.”

„Mașina merge.”

Urmează interesul copilului

Dacă se uită la o pisică, vorbește despre pisică.

Nu este nevoie să îl obligi să privească imaginile alese de adult.

Extinde ce spune copilul

Dacă spune:

„Mașină.”

poți răspunde:

„Da, mașina roșie merge.”

Dacă spune:

„Mama apa.”

poți spune:

„Mama îți dă apă.”

Pune întrebări, dar nu transforma totul într-un test

Un copil nu trebuie să audă toată ziua:

„Ce este asta?”
„Cum face vaca?”
„Ce culoare este?”
„Spune!”

Poți combina întrebările cu descrieri și conversație naturală.

Pauza este importantă

După ce vorbești, lasă câteva secunde copilului să răspundă.

Adultul poate umple foarte repede tăcerea.

Copilul are uneori nevoie de timp pentru:

procesare;
alegerea cuvântului;
formularea răspunsului.

Cititul împreună

Cărțile sunt excelente pentru dezvoltarea limbajului.

Nu trebuie neapărat să citești fiecare propoziție exact.

Poți:

arăta imaginile;
numi obiectele;
imita sunete;
comenta ce se întâmplă;
lăsa copilul să întoarcă paginile.

La copilul mic, lectura este mai ales interacțiune.

Cântecele și rimele

Repetiția ajută copilul să recunoască:

sunete;
cuvinte;
ritmul limbajului.

Cântecele simple și jocurile cu gesturi pot fi foarte utile.

Copilul nu repetă cuvintele

Nu toți copiii imită verbal imediat.

Poate fi mai important dacă:

înțelege;
ascultă;
folosește gesturi;
încearcă să comunice.

Dacă nu există progres deloc, merită evaluat.

Copilul vorbește doar când vrea

Uneori părinții spun:

„Știe, dar nu vrea.”

Este posibil ca un copil să comunice mai mult în anumite contexte.

Dar dacă vocabularul este foarte redus pentru vârstă, nu trebuie presupus automat că este doar o alegere.

Evaluarea poate arăta cât înțelege și ce poate produce.

„Băieții vorbesc mai târziu”

Există variații între copii, dar sexul copilului nu trebuie folosit pentru a justifica o întârziere importantă.

Un băiat care are semne de întârziere merită aceeași evaluare.

„Și tatăl lui a vorbit la 4 ani”

Istoricul familial poate fi relevant.

Dar faptul că un părinte a vorbit târziu nu înseamnă că evaluarea copilului trebuie amânată.

Unele tulburări de limbaj pot avea componentă familială.

Ce este developmental language disorder

Unii copii au o dificultate persistentă de dezvoltare a limbajului fără ca aceasta să fie explicată de o altă afecțiune evidentă.

Poate afecta:

vocabularul;
gramatica;
construirea propozițiilor;
înțelegerea;
exprimarea ideilor.

Diagnosticul necesită evaluare de specialitate.

Când poate exista o problemă mai largă de dezvoltare

Întârzierea limbajului poate fi izolată.

Dar uneori apare împreună cu diferențe în:

motricitate;
joc;
interacțiune;
atenție comună;
autonomie.

În acest caz, copilul trebuie evaluat global, nu doar trimis la exerciții de pronunție.

Pentru imaginea completă vezi Dezvoltarea copilului 0–3 ani: repere pe vârste, semne de alarmă și când este nevoie de evaluare.

Întârzierea limbajului înseamnă autism?

Nu.

Există multe cauze pentru care un copil poate vorbi târziu.

Autismul implică un profil mai larg al dezvoltării comunicării sociale și comportamentului.

Evaluarea urmărește, printre altele:

contactul social;
gesturile;
atenția comună;
răspunsul la nume;
jocul;
comportamentele repetitive;
sensibilitățile.

Un singur simptom nu stabilește diagnosticul.

Când este important screeningul dezvoltării

Screeningul standardizat poate ajuta la identificarea copiilor care au nevoie de evaluare suplimentară.

În primii ani sunt importante mai ales controalele din jurul:

18 luni;
24 luni;
30 luni;

dar orice îngrijorare poate justifica evaluare indiferent de vârsta exactă.

Regresul limbajului

Pierderea cuvintelor sau abilităților de comunicare deja dobândite trebuie evaluată.

De exemplu:

copilul spunea zece cuvinte și nu le mai folosește;
folosea gesturi și acestea dispar;
interacțiunea se modifică evident.

Nu este recomandat să așteptăm luni întregi pentru a vedea dacă abilitățile reapar.

Cine evaluează copilul care vorbește târziu

Evaluarea poate implica mai multe etape.

Primul pas poate fi pediatrul, care analizează:

dezvoltarea generală;
istoricul;
auzul;
comportamentul;
eventualele semne de alarmă.

În funcție de rezultat pot fi necesare:

evaluarea auzului;
ORL;
logopedie;
evaluare de dezvoltare;
Neurologie pediatrică;
alte specialități.

Când trebuie mers la logoped

Logopedul poate evalua:

limbajul receptiv;
limbajul expresiv;
vocabularul;
construirea propozițiilor;
articularea;
comunicarea.

Nu este necesar să așteptăm automat până după 3 ani.

Dacă există o întârziere clară, evaluarea poate începe mai devreme.

Logopedia înseamnă doar pronunția lui „R”?

Nu.

La copilul mic, logopedia poate lucra și asupra:

comunicării;
vocabularului;
înțelegerii;
combinării cuvintelor;
jocului;
interacțiunii.

Corectarea unor sunete este doar o parte a domeniului.

De ce trebuie evaluat auzul înainte sau în paralel

Un copil nu poate beneficia optim de stimularea limbajului dacă nu aude clar.

De aceea, testarea auzului este frecvent o componentă importantă a evaluării întârzierii de limbaj.

Când este nevoie de ORL

Este deosebit de relevant dacă există:

otite repetate;
lichid în ureche;
sforăit;
nas înfundat persistent;
copilul pare să audă mai slab.

Pentru traseul specific vezi Otita medie cu efuziune: lichid în ureche și scăderea auzului.

Când poate fi nevoie de Neurologie sau evaluare de dezvoltare

Mai ales dacă există:

regres;
întârziere în mai multe domenii;
convulsii;
tonus anormal;
asimetrie;
alte semne neurologice.

Nu orice întârziere izolată de limbaj necesită Neurologie.

Sunt necesare analize de sânge?

Nu există un set universal de analize pentru copilul care vorbește târziu.

Investigațiile se recomandă dacă istoricul sau examenul sugerează o anumită cauză.

Pentru principiile generale vezi Analize uzuale la copii: când sunt recomandate și când nu sunt necesare.

Este necesar RMN?

Nu de rutină pentru întârzierea izolată a limbajului.

Investigațiile imagistice sunt recomandate doar atunci când există alte indicii neurologice sau medicale.

Intervenția timpurie contează

Dacă există o întârziere reală, intervenția nu trebuie amânată până când copilul „rămâne mult în urmă”.

Primii ani sunt o perioadă importantă pentru dezvoltarea creierului și limbajului.

În funcție de problemă, intervenția poate include:

consilierea părinților;
stimulare ghidată;
logopedie;
tratamentul unei probleme de auz;
alte terapii.

Ce nu trebuie făcut

Nu este util să:

compari permanent copilul cu alții;
îl obligi să repete cuvinte;
îl rușinezi;
vorbești în locul lui în orice situație;
îi refuzi lucruri necesare până spune cuvântul;
aștepți ani întregi în ciuda lipsei progresului;
presupui că ecranele sunt singura cauză;
presupui că bilingvismul este cauza.

Când este recomandat consultul pediatric

Discută cu pediatrul dacă:

copilul nu vocalizează sau comunică adecvat vârstei;
nu apar cuvinte;
vocabularul nu crește;
nu combină cuvinte;
nu înțelege cereri simple;
nu răspunde la nume;
nu folosește gesturi;
pare că nu aude;
există otite repetate;
dezvoltarea globală ridică întrebări;
părintele este îngrijorat.

Dacă urmează consultația, vezi Consultația la pediatru: cum te pregătești și ce întrebări să pui.

Ce să notezi înainte de consultație

Poate fi util să observi:

câte cuvinte folosește aproximativ;
dacă apar cuvinte noi;
dacă le combină;
ce înțelege;
dacă răspunde la nume;
dacă arată;
dacă imită;
cum se joacă;
cât timp petrece la ecrane;
dacă are otite;
ce limbi aude acasă.

Filmările scurte ale interacțiunii pot fi utile.

Semne care justifică evaluare fără să aștepți

Este bine să nu amâni dacă:

copilul pierde cuvinte;
nu reacționează la sunete;
nu folosește gesturi;
nu înțelege limbajul simplu;
nu există progres;
comunicarea socială este foarte redusă;
există și întârziere motorie;
apar alte semne neurologice.

Când este nevoie de evaluare urgentă

Întârzierea izolată a limbajului nu este de obicei o urgență medicală.

Este însă nevoie de evaluare rapidă dacă apare brusc:

pierderea limbajului;
slăbiciune;
convulsii;
tulburarea stării de conștiență;
pierderea altor abilități;
alte simptome neurologice acute.

Întrebări frecvente

Copilul meu are 18 luni și spune doar câteva cuvinte. Este grav?

Nu automat. Contează dacă înțelege, folosește gesturi, răspunde la nume și vocabularul progresează.

Are 2 ani și nu vorbește. Trebuie să aștept până la 3 ani?

Nu. Evaluarea poate și trebuie începută mai devreme dacă limbajul este foarte întârziat.

Câte cuvinte trebuie să spună la 2 ani?

Nu există o singură cifră care stabilește diagnosticul. Contează progresul, înțelegerea și apariția combinațiilor de cuvinte.

La 30 de luni sunt normale aproximativ 50 de cuvinte?

În jurul acestei vârste, mulți copii folosesc aproximativ 50 de cuvinte și combinații de două sau mai multe cuvinte, dar dezvoltarea trebuie interpretată global.

Dacă înțelege tot, trebuie evaluat?

Dacă exprimarea este semnificativ întârziată, da, chiar dacă înțelegerea este bună.

Bilingvismul întârzie limbajul?

Nu provoacă în sine o tulburare de limbaj.

Trebuie să renunț la engleză?

Nu automat. Este mai important ca adulții să vorbească natural și bogat în limbile pe care le stăpânesc.

Ecranele provoacă întârziere?

Expunerea excesivă poate reduce timpul de interacțiune, dar nu explică toate întârzierile și nu înlocuiește evaluarea.

Trebuie verificat auzul?

Da, evaluarea auzului este foarte importantă în întârzierea limbajului.

Faptul că a trecut testul auditiv la naștere este suficient?

Nu. Problemele de auz pot apărea ulterior.

Otita seroasă poate influența limbajul?

Da, dacă produce hipoacuzie persistentă.

Când merg la logoped?

Atunci când există o întârziere sau o dificultate de comunicare care merită evaluată. Nu este necesar să aștepți automat până la 3 ani.

Copilul vorbește târziu. Înseamnă autism?

Nu. Întârzierea limbajului are multe cauze. Evaluarea trebuie să analizeze întreaga dezvoltare.

Pierderea cuvintelor este normală?

Nu. Regresul trebuie evaluat.

De reținut

Dezvoltarea limbajului nu se măsoară doar prin numărul de cuvinte.

Trebuie urmărite împreună:

înțelegerea + gesturile + vocabularul + combinațiile de cuvinte + interacțiunea + progresul.

La copilul care vorbește târziu este important să fie verificat și auzul, chiar dacă screeningul neonatal a fost normal.

Bilingvismul nu provoacă în sine o tulburare de limbaj.

Ecranele nu trebuie să înlocuiască interacțiunea directă, dar nici nu trebuie presupus că ele explică automat orice întârziere.

Nu este necesar să așteptăm până la 3 ani dacă un copil nu vorbește sau nu progresează.

Evaluarea timpurie poate identifica:

o întârziere izolată de limbaj;
o problemă de auz;
o dificultate mai largă de dezvoltare;
nevoia de logopedie sau altă intervenție.

Iar pierderea cuvintelor sau altor abilități deja dobândite trebuie întotdeauna evaluată.

Notă medicală

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește evaluarea pediatrică, audiologică sau logopedică.

Reperele de limbaj sunt orientative și trebuie interpretate împreună cu înțelegerea, comunicarea nonverbală, auzul și dezvoltarea generală a copilului.