Bronșiolita la bebeluși: simptome, tratament și semne de alarmă

Bronșiolita la bebeluși și copii mici: simptome, respirație dificilă și când este urgență

Bronșiolita este o infecție virală a căilor respiratorii mici, întâlnită mai ales la sugari și copiii sub 2 ani.

De multe ori începe exact ca o răceală:

• nas înfundat;
• secreții nazale;
• tuse;
• uneori febră.

După câteva zile, la unii copii pot apărea:

• respirație mai rapidă;
• wheezing;
• retracții ale toracelui;
• dificultăți la alimentație;
• oboseală.

Pentru părinte, cel mai important nu este cât de „urât” sună tusea, ci:

cum respiră + cât reușește să mănânce/bea + cât urinează + cât de alert este copilul.

Ce este bronșiolita

Bronhiolele sunt cele mai mici căi respiratorii din plămâni.

În bronșiolită, acestea se inflamează și se umplu cu secreții.

Aerul trece mai greu, iar copilul poate:

• respira rapid;
• șuiera;
• depune efort pentru a respira.

Sugarii sunt mai vulnerabili deoarece căile lor respiratorii sunt foarte mici.

Ce virus provoacă bronșiolita

Cel mai cunoscut este virusul respirator sincițial — RSV.

Dar bronșiolita poate fi provocată și de alte virusuri respiratorii.

Din punctul de vedere al părintelui, identificarea exactă a virusului nu schimbă întotdeauna tratamentul.

Managementul depinde în primul rând de:

• respirație;
• oxigenare;
• hidratare;
• alimentație;
• starea generală.

La ce vârstă apare cel mai des

Bronșiolita afectează în principal:

• sugarii;
• copiii mici sub 2 ani.

Formele mai severe apar mai frecvent la:

• sugarii foarte mici;
• prematuri;
• copiii cu anumite boli cardiace sau pulmonare;
• copiii cu boli neuromusculare;
• copiii cu probleme de imunitate.

Cum începe

Primele simptome pot fi identice cu cele ale unei răceli:

• nas care curge;
• nas înfundat;
• strănut;
• tuse ușoară;
• febră absentă sau moderată.

Ulterior, de obicei în următoarele zile, respirația se poate modifica.

Cum evoluează

Bronșiolita nu atinge întotdeauna severitatea maximă în prima zi.

Uneori copilul pare să aibă doar o răceală, iar după 2–3 zile:

• începe să respire mai repede;
• mănâncă mai puțin;
• apare wheezing;
• apar retracții.

De aceea, evoluția trebuie urmărită, mai ales la sugarul mic.

Ce este wheezingul

Wheezingul este un sunet asemănător unui fluierat, mai frecvent la expirație.

Poate apărea atunci când aerul trece prin căile respiratorii îngustate.

Bronșiolita este una dintre cauzele frecvente la sugar.

Pentru diferențierea de alte cauze vezi Respirația șuierătoare la copii: wheezing, bronșiolită, astm și când mergi la medic.

Wheezingul înseamnă astm?

Nu.

Un sugar cu bronșiolită nu primește automat diagnosticul de astm.

Suspiciunea de astm devine mai relevantă la copilul mai mare dacă există:

• episoade repetate;
• simptome și între viroze;
• tuse la efort;
• wheezing nocturn;
• istoric personal sau familial de alergii.

Bronșiolita și răceala: care este diferența

Răceala afectează mai ales căile respiratorii superioare:

• nas;
• gât.

Bronșiolita implică și căile respiratorii mici din plămâni.

Devine sugestivă când, după simptome de răceală, sugarul începe să aibă:

• respirație rapidă;
• efort respirator;
• wheezing;
• dificultăți la alimentație.

Cum îți dai seama că bebelușul respiră greu

Urmărește copilul când este relativ liniștit.

Semnele de efort respirator includ:

• respirație foarte rapidă;
• pielea trasă între coaste;
• pielea trasă sub coaste;
• mișcarea accentuată a abdomenului;
• dilatarea nărilor;
• geamăt la respirație;
• copil care pare epuizat.

Aceste semne sunt mai importante decât intensitatea tusei.

Ce sunt retracțiile

Retracțiile apar atunci când pielea este trasă spre interior în timpul inspirației.

Pot fi observate:

• între coaste;
• sub coaste;
• deasupra sternului.

Ele arată că sugarul depune mai mult efort pentru a introduce aer în plămâni.

Retracțiile importante necesită evaluare medicală.

Bebelușul respiră din abdomen. Este normal?

Sugarii folosesc abdomenul mult în timpul respirației.

Mișcarea abdominală singură poate fi normală.

Devine îngrijorător dacă există:

• respirație foarte rapidă;
• retracții;
• dilatarea nărilor;
• geamăt;
• dificultăți la alimentație;
• schimbarea culorii pielii.

Când trebuie numărate respirațiile

Dacă ți se pare că sugarul respiră mai repede decât de obicei, poți observa ritmul timp de un minut când este:

• liniștit;
• nu plânge;
• nu tocmai a mâncat.

Totuși, nu trebuie să folosești o singură valoare ca substitut pentru evaluarea copilului.

Respirația și starea generală contează împreună.

Alimentația este un indicator foarte important

Sugarul respiră și se alimentează simultan.

Dacă respiră foarte repede, poate obosi la sân sau biberon.

Părintele poate observa:

• suge puțin și se oprește;
• respiră repede în timpul mesei;
• adoarme de epuizare;
• nu mai termină mesele;
• refuză laptele.

Reducerea importantă a aportului este un semn de agravare.

Cât de puțin este prea puțin

Nu există o singură cifră valabilă pentru toți copiii.

Este îngrijorător dacă sugarul:

• consumă mult mai puțin decât în mod obișnuit;
• refuză repetat mesele;
• urinează mai rar;
• devine somnolent.

La un sugar mic, combinația dintre:

respirație dificilă + alimentație redusă

trebuie evaluată.

Deshidratarea în bronșiolită

Poate apărea pentru că:

• sugarul respiră repede;
• mănâncă mai puțin;
• poate avea febră.

Semnele includ:

• scutece mai rar ude;
• gură uscată;
• lipsa lacrimilor;
• somnolență;
• alimentare redusă.

Pentru semnele generale de deshidratare vezi Vărsături și diaree la copii: semne de deshidratare și când mergi la medic.

Nasul înfundat poate agrava alimentația

Da.

Sugarul respiră predominant pe nas, mai ales în timpul alimentării.

Secrețiile pot face masa mai dificilă.

Igiena nazală cu soluție salină și îndepărtarea delicată a secrețiilor înainte de masă pot ajuta uneori.

Aspirarea nasului

Poate fi utilă dacă secrețiile împiedică:

• alimentarea;
• respirația confortabilă.

Nu este necesară aspirarea agresivă și repetată permanent.

Aceasta poate irita mucoasa.

Febra apare întotdeauna?

Nu.

Bronșiolita poate evolua:

• fără febră;
• cu febră moderată.

Febra mare sau persistentă poate determina medicul să caute și alte cauze.

Pentru interpretarea temperaturii vezi Febra la copii: când este normală și când trebuie consult pediatric.

Sugarul sub 3 luni și febra

Temperatura de 38°C sau mai mare la un sugar sub 3 luni necesită evaluare medicală promptă.

Chiar dacă pare că are bronșiolită, trebuie luate în calcul și alte infecții.

Bronșiolita poate provoca apnee?

Da, mai ales la:

• sugarii foarte mici;
• prematuri.

Apneea înseamnă o pauză a respirației.

Părintele poate observa:

• copilul nu respiră pentru câteva secunde;
• devine palid sau albăstrui;
• pare foarte moale.

Aceasta este o urgență.

Buzele albăstrui

Colorarea albăstruie a:

• buzelor;
• limbii;
• pielii

poate indica oxigenare insuficientă.

Necesită evaluare de urgență.

Cum se diagnostichează bronșiolita

În cele mai multe cazuri diagnosticul este clinic.

Medicul analizează:

• vârsta;
• simptomele;
• respirația;
• auscultația;
• hidratarea;
• alimentația.

În cadrul evaluării medicale poate fi măsurată și saturația de oxigen.

Este necesar test RSV?

Nu pentru fiecare copil.

Identificarea virusului poate fi utilă în anumite contexte:

• spital;
• control epidemiologic;
• anumite situații clinice.

Dar un rezultat pozitiv nu stabilește singur severitatea.

Un copil cu RSV poate avea:

• o formă ușoară;
• sau una severă.

Sunt necesare analize de sânge?

Nu de rutină în bronșiolita tipică.

La un copil cu tablou clasic și fără alte semne, hemoleucograma și markerii inflamatori nu sunt obligatorii.

Pentru principiile generale vezi Analize uzuale la copii: când sunt recomandate și când nu sunt necesare.

Este necesară radiografia pulmonară?

Nu de rutină.

Aspectul radiologic din bronșiolită poate semăna uneori cu pneumonia și poate duce la tratamente inutile.

Radiografia poate fi luată în calcul dacă:

• diagnosticul este neclar;
• evoluția este atipică;
• se suspectează o complicație;
• copilul este foarte sever bolnav.

Bronșiolită sau pneumonie?

Cele două pot avea simptome comune:

• tuse;
• febră;
• respirație rapidă.

În bronșiolită sunt frecvente:

• vârsta mică;
• debutul după o răceală;
• wheezingul;
• afectarea difuză a respirației.

Pneumonia poate fi sugerată mai mult de:

• febră persistentă;
• stare generală foarte alterată;
• durere;
• anumite modificări pulmonare.

Pentru traseul dedicat vezi Pneumonia la copii: simptome, diagnostic și când respirația devine o urgență.

Antibioticul tratează bronșiolita?

Nu.

Bronșiolita este o infecție virală.

Antibioticul nu tratează virusul și nu trebuie administrat „preventiv”.

Devine necesar doar dacă medicul identifică o infecție bacteriană asociată.

Salbutamolul este recomandat?

Nu de rutină pentru bronșiolita tipică.

Chiar dacă se aude wheezing, mecanismul bronșiolitei nu este identic cu astmul.

Bronhodilatatoarele precum salbutamolul nu sunt recomandate de rutină în bronșiolita clasică.

La copilul mai mare, cu episoade recurente și suspiciune de astm, situația este diferită.

Corticosteroizii sunt utili?

Nu de rutină.

Corticosteroizii:

• inhalatori;
• sistemici

nu sunt tratamentul obișnuit al bronșiolitei simple.

Adrenalina nebulizată?

Nu este recomandată de rutină pentru tratamentul bronșiolitei.

Este important să nu confundăm bronșiolita cu crupul, unde managementul este diferit.

Dacă există tuse lătrătoare și stridor, vezi Crupul la copii: tuse lătrătoare, stridor și când devine o urgență.

Aerosolii cu ser fiziologic tratează bronșiolita?

Nebulizarea simplă nu vindecă virusul și nu scurtează sigur boala.

În bronșiolită, tratamentul este în principal suportiv:

• menținerea căilor nazale cât mai libere;
• hidratare;
• oxigen dacă este necesar;
• suport respirator în formele severe.

Nu este util să transformăm orice bronșiolită într-o schemă complexă de aerosoli.

Soluția salină hipertonică

Nu este recomandată de rutină pentru tratamentul bronșiolitei copilului în afara unor protocoale specifice.

Nu trebuie începută acasă fără recomandare medicală.

Fizioterapia respiratorie

Nu este indicată de rutină în bronșiolita necomplicată.

Masajele toracice sau „bătutul pe spate” nu scurtează boala la copilul sănătos.

Există situații speciale la copii cu boli neuromusculare sau alte probleme de eliminare a secrețiilor, dar acestea sunt diferite.

Ce tratament chiar contează

În bronșiolită, tratamentul este în principal suportiv.

Contează:

• respirația;
• oxigenarea;
• alimentația;
• hidratarea;
• igiena nazală.

Uneori cea mai bună intervenție este monitorizarea atentă, nu o listă lungă de medicamente.

Ce poți face acasă într-o formă ușoară

Dacă medicul consideră că poate fi urmărit acasă:

• oferă mese mai mici și mai frecvente;
• continuă alăptarea;
• curăță nasul înainte de mese dacă este necesar;
• urmărește scutecele ude;
• urmărește respirația;
• evită fumul de țigară.

Alăptarea trebuie oprită?

Nu.

Dacă sugarul poate suge, alăptarea trebuie continuată.

Poate fi nevoie de:

• mese mai scurte;
• mai frecvente;

dacă obosește.

Formula trebuie schimbată?

Nu din cauza bronșiolitei.

Nu este nevoie de:

• formulă fără lactoză;
• formulă AR;
• alt tip de formulă

doar pentru că sugarul are o infecție respiratorie.

Prioritatea este să reușească să primească suficiente lichide.

Medicamentele pentru tuse

Nu tratează bronșiolita.

La sugari și copiii mici, multe siropuri pentru tuse nici nu sunt recomandate.

Tusea este un reflex prin care copilul încearcă să mobilizeze secrețiile.

Mierea

Mierea nu se administrează copiilor sub 12 luni.

În plus, nu tratează bronșiolita.

Fumul de țigară

Expunerea la fum poate agrava simptomele respiratorii.

Copilul trebuie protejat de:

• fum activ;
• fum pasiv;
• reziduuri de fum din încăperi și haine.

Fumatul „la geam” nu elimină complet expunerea.

Cât durează bronșiolita

Simptomele nu dispar de obicei într-o zi sau două.

Respirația poate fi mai dificilă în primele zile, iar tusea poate persista mai mult.

Este importantă tendința generală:

• respiră mai bine;
• mănâncă mai bine;
• devine mai activ.

Tusea poate continua după ce dificultatea respiratorie s-a ameliorat.

Când copilul pare mai rău în ziua 3

Aceasta poate face parte din evoluția bronșiolitei.

Boala poate atinge un maxim după câteva zile de la debutul răcelii.

Din acest motiv, părinții trebuie să știe din timp semnele de alarmă.

Când este nevoie de spital

Poate fi necesară internarea dacă există:

• apnee;
• oxigenare insuficientă;
• efort respirator sever;
• alimentație insuficientă;
• deshidratare;
• factori de risc importanți;
• sugar foarte mic.

Decizia este individuală.

Ce se întâmplă în spital

Tratamentul poate include:

• monitorizarea oxigenării;
• oxigen;
• hidratare;
• alimentare prin sondă dacă nu poate mânca suficient;
• fluide intravenoase în anumite situații;
• suport respirator în formele severe.

Nu există un medicament care să „omoare” bronșiolita și să rezolve boala imediat.

Sonda nazogastrică

Dacă sugarul nu poate consuma suficient lapte din cauza respirației rapide, uneori poate primi lichide și alimentație printr-o sondă.

Aceasta permite hidratarea fără a-l epuiza prin mese lungi.

Oxigenul

Este administrat dacă oxigenarea este persistent insuficientă.

Decizia nu se bazează doar pe un singur număr de pe pulsoximetru, ci pe evaluarea medicală completă.

Pulsoximetrul de acasă

Poate produce rezultate eronate dacă:

• copilul se mișcă;
• senzorul nu este potrivit;
• extremitățile sunt reci;
• dispozitivul este de calitate slabă.

Nu amâna evaluarea unui copil care respiră greu pentru că un aparat de acasă afișează o valoare aparent bună.

Cine are risc mai mare de formă severă

Riscul este mai mare la:

• sugarul sub 3 luni;
• prematur;
• copilul cu boală pulmonară cronică;
• anumite boli cardiace;
• boli neuromusculare;
• imunodeficiență.

La acești copii pragul pentru evaluare este mai scăzut.

Prematuritatea

Copiii născuți prematur pot avea:

• căi respiratorii mai vulnerabile;
• rezerve respiratorii mai mici.

Mai ales prematurii foarte mici au risc mai mare de evoluție severă.

Bronșiolita poate reapărea?

Un copil poate avea mai multe infecții respiratorii cu wheezing.

Dar dacă episoadele se repetă, trebuie reconsiderat diagnosticul.

La copilul mai mare, wheezingul recurent poate sugera:

• wheezing viral;
• astm;
• alte cauze.

Bronșiolita duce la astm?

Unii copii care au bronșiolită severă în primii ani pot prezenta ulterior wheezing recurent.

Aceasta nu înseamnă că orice copil cu bronșiolită va dezvolta astm.

Riscul depinde de mai mulți factori, inclusiv predispoziția individuală.

Bronșiolita este contagioasă?

Da.

Virusurile care o produc se transmit prin:

• secreții respiratorii;
• mâini;
• obiecte contaminate;
• contact apropiat.

Spălarea mâinilor și limitarea contactului cu persoane bolnave sunt utile, mai ales pentru sugarii mici.

Fratele mai mare este răcit

Acesta este un mod frecvent prin care sugarul este expus.

Sunt utile:

• spălarea mâinilor;
• evitarea pupării sugarului pe față când cineva este bolnav;
• aerisirea;
• igiena secrețiilor nazale.

Protecția împotriva RSV

În anumite categorii de sugari există strategii moderne de prevenire a formelor severe de boală cu RSV, stabilite în funcție de recomandările și disponibilitatea locală.

Acestea nu înlocuiesc vaccinarea obișnuită și trebuie discutate cu medicul în funcție de:

• vârstă;
• sezon;
• factori de risc.

Bronșiolită sau gripă

Gripa poate afecta și copiii mici și poate produce:

• febră;
• tuse;
• stare generală foarte alterată.

În anumite situații poate fi indicat tratamentul antiviral.

Pentru traseul dedicat vezi Gripa la copii: simptome, complicații și când este necesar tratamentul antiviral.

Cum urmărești copilul acasă

De câteva ori pe zi verifică:

• respirația;
• mesele;
• urinările;
• temperatura;
• nivelul de energie.

Mai important decât un simptom izolat este dacă starea se modifică.

O filmare poate fi utilă

Dacă respirația pare neobișnuită, o filmare scurtă când copilul este liniștit poate ajuta medicul să vadă:

• retracțiile;
• wheezingul;
• ritmul respirator.

Nu întârzia însă solicitarea ajutorului pentru a filma un copil cu dificultate severă de respirație.

Când este recomandat consultul pediatric

Solicită evaluare dacă:

• este sugar mic;
• respirația devine mai rapidă;
• apare wheezing;
• mănâncă mult mai puțin;
• tusea se agravează;
• are febră persistentă;
• părintele nu este sigur cât de greu respiră.

Pentru pregătirea consultului vezi Consultația la pediatru: cum te pregătești și ce întrebări să pui.

Când trebuie evaluat rapid

Solicită ajutor medical rapid dacă:

• există retracții importante;
• copilul respiră foarte repede;
• geamă la respirație;
• nu reușește să mănânce suficient;
• urinează foarte puțin;
• este epuizat;
• pare foarte somnolent;
• simptomele se agravează.

Când trebuie sunat la 112

Apelează 112 dacă:

• copilul are pauze respiratorii;
• respiră foarte greu;
• devine albăstrui sau cenușiu;
• nu poate fi trezit normal;
• pare că nu mai are energie să respire;
• starea se deteriorează rapid.

Întrebări frecvente

Bronșiolita este aceeași cu bronșita?

Nu. Bronșiolita afectează căile respiratorii mici și apare mai ales la sugari.

RSV și bronșiolita sunt același lucru?

Nu. RSV este un virus care poate provoca bronșiolită, dar și alte virusuri o pot produce.

Orice wheezing înseamnă bronșiolită?

Nu.

Orice bronșiolită necesită internare?

Nu. Formele ușoare pot fi urmărite acasă dacă alimentația și respirația sunt adecvate.

Antibioticul ajută?

Nu în bronșiolita virală necomplicată.

Salbutamolul ajută?

Nu este recomandat de rutină în bronșiolita tipică.

Cortizonul ajută?

Nu este recomandat de rutină.

Aerosolii sunt obligatorii?

Nu.

Este necesară radiografia?

Nu de rutină.

Este necesar testul RSV?

Nu pentru fiecare copil.

Cum îmi dau seama dacă respiră greu?

Prin respirație rapidă, retracții, dilatarea nărilor, geamăt și dificultate la alimentație.

Ce urmăresc cel mai atent?

Respirația, mesele și urinările.

Tusea poate dura după ce copilul respiră mai bine?

Da.

Bronșiolita poate deveni pneumonie?

Pot exista diagnostice suprapuse sau alternative, iar agravarea cu febră și stare generală alterată necesită reevaluare.

Copilul cu bronșiolită va avea astm?

Nu obligatoriu.

Când este urgență?

Apneea, cianoza, efortul respirator sever, epuizarea și imposibilitatea de alimentare necesită evaluare urgentă.

De reținut

Bronșiolita începe frecvent ca o răceală și poate evolua în câteva zile către afectarea respirației.

Cele mai importante elemente pentru părinte sunt:

respirația + alimentația + hidratarea + starea generală.

În bronșiolita tipică, tratamentul este în principal suportiv.

Nu sunt recomandate de rutină:

• antibioticele;
• salbutamolul;
• corticosteroizii;
• adrenalina nebulizată;
• fizioterapia respiratorie;
• radiografia toracică.

O formă ușoară poate fi urmărită acasă dacă sugarul:

• respiră acceptabil;
• se alimentează;
• urinează;
• rămâne alert.

Sugarul foarte mic, prematurul și copiii cu anumite boli cronice au risc mai mare de formă severă.

Iar:

apneea + cianoza + efortul respirator sever + epuizarea + imposibilitatea de a se alimenta

sunt semne de alarmă.

Notă medicală

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultația medicală.

Bronșiolita trebuie evaluată în funcție de vârsta copilului, severitatea dificultății respiratorii, capacitatea de alimentare, hidratare și factorii individuali de risc.