Respirația șuierătoare la copii: wheezing, bronșiolită, astm și când mergi la medic

Respirația șuierătoare, numită și wheezing, este un sunet asemănător unui fluierat, auzit de obicei mai ales la expirație.

Poate apărea atunci când aerul trece prin căi respiratorii îngustate.

La copii, wheezingul poate apărea în:

bronșiolită;
infecții virale;
episoade de bronhospasm;
astm;
reacții alergice;
mai rar, după aspirarea unui corp străin.

Un singur episod de wheezing nu înseamnă automat astm.

Pentru părinte, cel mai important este să observe:

dacă respiră repede;
dacă trage de coaste sau de piept;
dacă poate vorbi sau mânca normal;
dacă buzele își schimbă culoarea;
dacă wheezingul este primul episod sau se repetă;
dacă apare și între răceli;
dacă se declanșează la efort.

Ce este wheezingul

Wheezingul este un zgomot respirator produs de îngustarea căilor aeriene mici și medii.

Se aude de obicei mai ales la expirație.

Poate fi:

discret;
intermitent;
persistent;
însoțit de tuse;
însoțit de senzație de lipsă de aer.

Uneori părintele îl descrie ca:

„șuieră”;
„fluieră”;
„hârâie”.

Nu orice zgomot respirator este wheezing.

Wheezing sau stridor?

Este importantă diferența.

Wheezingul apare de obicei la expirație și provine din căile respiratorii inferioare.

Stridorul este un sunet mai ascuțit, auzit mai ales la inspirație, și sugerează o problemă a căilor respiratorii superioare.

Dacă există tuse lătrătoare și stridor, vezi Crupul la copii: tuse lătrătoare, stridor și când devine o urgență.

Wheezingul la sugar

La sugar, o cauză frecventă este bronșiolita.

De obicei începe cu:

nas înfundat;
secreții nazale;
tuse.

Ulterior pot apărea:

wheezing;
respirație rapidă;
retracții;
dificultate la alimentație;
oboseală;
reducerea aportului de lapte.

Pentru tabloul complet vezi Bronșiolita la sugari și copii mici: simptome, evoluție și când este o urgență.

Bronșiolita înseamnă astm?

Nu.

Bronșiolita este o infecție virală a căilor respiratorii mici, frecventă la sugari.

Astmul este o afecțiune inflamatorie cronică a căilor respiratorii și are altă evoluție.

Un copil care a avut bronșiolită nu primește automat diagnosticul de astm.

Wheezingul poate apărea doar în timpul virozelor?

Da.

Unii copii mici au episoade de wheezing declanșate aproape exclusiv de infecții virale.

Între episoade pot fi complet asimptomatici.

Devine mai sugestiv pentru astm dacă:

wheezingul se repetă;
apare și fără răceală;
apare la efort;
apare noaptea;
există tuse cronică;
există alergii;
există antecedente familiale de astm.

Wheezingul și astmul

Astmul poate produce:

wheezing;
tuse;
dificultăți de respirație;
senzație de constricție toracică;
simptome nocturne;
simptome la efort.

La copilul mic, diagnosticul poate fi mai dificil deoarece multe viroze pot produce wheezing.

Pediatrul sau pneumologul analizează:

frecvența episoadelor;
factorii declanșatori;
simptomele dintre episoade;
răspunsul la tratament;
istoricul alergic.

Tusea poate fi singurul simptom?

Uneori.

Astmul poate fi asociat cu:

tuse nocturnă;
tuse la alergare;
tuse la râs;
tuse în aer rece.

Totuși, tusea izolată are multe alte cauze.

Pentru orientarea generală vezi Tusea la copii: când trebuie consult pediatric.

Wheezingul la efort

Dacă apare repetat:

la alergare;
la sport;
la joacă intensă;

poate sugera bronhoconstricție indusă de efort.

Este important să observi dacă copilul:

se oprește mai repede decât ceilalți;
tușește la alergare;
respiră greu;
șuieră.

Un copil nu ar trebui exclus automat de la activitate fizică fără evaluare medicală.

Wheezingul și alergiile

Alergiile pot contribui la simptome respiratorii.

Suspiciunea crește dacă wheezingul se asociază cu:

strănut;
mâncărime nazală;
rinoree clară;
ochi roșii;
simptome sezoniere;
dermatită atopică.

În aceste situații poate fi utilă evaluarea alergologică.

Pentru context vezi Tuse, wheezing și lipsă de aer: când are sens evaluarea alergologică.

Wheezingul după un aliment

Dacă apare brusc după consumul unui aliment și se asociază cu:

urticarie;
umflarea buzelor;
vărsături;
tuse;
dificultate respiratorie;

poate exista o reacție alergică severă.

În această situație este nevoie de evaluare urgentă.

Pentru reacțiile alimentare vezi Alergia alimentară la copii: ce semne merită evaluate.

Wheezingul și gripa

Gripa poate agrava simptomele respiratorii la copiii cu:

astm;
wheezing recurent;
alte boli pulmonare.

Dacă există febră, oboseală marcată și tuse, vezi Gripa la copii: simptome, complicații și când este necesar tratamentul antiviral.

Wheezingul și pneumonia

Pneumonia poate produce:

tuse;
febră;
respirație rapidă;
efort respirator;
uneori wheezing.

Wheezingul singur nu confirmă pneumonia.

Suspiciunea crește dacă există și:

febră persistentă;
durere în piept;
stare generală alterată;
respirație rapidă;
copil care bea foarte puțin.

Pentru traseul dedicat vezi Pneumonia la copii: simptome, diagnostic și când respirația devine o urgență.

Debut brusc: poate fi corp străin aspirat

Da.

Dacă un copil care era bine începe brusc să:

tușească;
se înece;
șuiere;
respire diferit;

mai ales în timpul mesei sau al jocului cu obiecte mici, trebuie luată în calcul aspirarea unui corp străin.

Uneori episodul inițial trece, dar rămân:

wheezing persistent;
tuse;
infecții respiratorii repetate.

Debutul brusc după înec necesită evaluare medicală.

Copilul răcește des și face wheezing

Unii părinți descriu că „la fiecare răceală ajunge să șuiere”.

Este important să observăm dacă între infecții:

copilul respiră normal;
nu tușește;
poate face efort fără probleme.

Dacă wheezingul apare frecvent, poate fi necesară o evaluare mai atentă pentru astm sau altă problemă respiratorie.

Pentru contextul infecțiilor repetate vezi Copilul răcește des: când este normal și când trebuie evaluat de pediatru.

Cum îți dai seama că respiră greu

Semnele de efort respirator pot include:

respirație rapidă;
retragerea pielii între coaste;
retragerea pielii sub coaste;
mișcarea accentuată a abdomenului;
dilatarea nărilor;
copilul nu poate vorbi normal;
sugarul nu poate mânca normal;
copilul pare epuizat.

Aceste semne sunt mai importante decât cât de tare se aude wheezingul.

Ce înseamnă retracții

Retracțiile apar când pielea este „trasă” spre interior în timpul respirației.

Pot fi observate:

între coaste;
sub coaste;
deasupra sternului.

Ele arată că copilul depune efort pentru a respira.

Buzele albăstrui

Colorarea albăstruie a buzelor sau limbii poate indica oxigenare insuficientă.

Este un semn de urgență.

Nu aștepta ca wheezingul să dispară singur.

Saturația de oxigen

În cabinet sau în spital, medicul poate măsura saturația de oxigen cu un pulsoximetru.

Rezultatul trebuie interpretat împreună cu:

vârsta;
starea copilului;
respirația;
contextul clinic.

Dispozitivele de acasă pot oferi uneori valori incorecte, mai ales dacă copilul se mișcă sau degetele sunt reci.

Nu amâna evaluarea unui copil care respiră greu doar pentru că un aparat de acasă arată o valoare aparent bună.

Sunt necesare analize?

Nu pentru orice episod.

În multe situații, diagnosticul se bazează pe:

istoric;
examen clinic;
evaluarea respirației;
saturația de oxigen, când este necesară.

În funcție de caz, medicul poate recomanda:

spirometrie;
teste alergologice;
radiografie;
alte investigații.

Pentru principiile generale vezi Analize uzuale la copii: când sunt recomandate și când nu sunt necesare.

Spirometria

La copiii suficient de mari pentru a coopera, spirometria poate fi utilă în evaluarea astmului.

Măsoară modul în care copilul:

inspiră;
expiră;
mobilizează aerul.

Poate fi efectuată înainte și după administrarea unui bronhodilatator, în funcție de indicația medicului.

Radiografia este necesară?

Nu pentru fiecare episod de wheezing.

Poate deveni utilă dacă:

diagnosticul nu este clar;
există suspiciune de pneumonie;
simptomele sunt neobișnuite;
există suspiciune de corp străin;
evoluția nu este cea așteptată.

Aerosolii sunt tratamentul pentru orice wheezing?

Nu.

„Aerosolii” descriu doar o metodă de administrare.

Medicamentele inhalatorii pot include, în funcție de diagnostic:

bronhodilatatoare;
corticosteroizi;
alte tratamente.

Nu orice wheezing răspunde la același tratament.

De exemplu, bronșiolita tipică la sugar nu se tratează automat după aceeași schemă ca astmul.

Nebulizator sau inhalator cu spacer

În multe situații, medicamentele inhalatorii pot fi administrate eficient cu inhalator presurizat și cameră de inhalare, atunci când tehnica este corectă.

Nebulizatorul nu este automat „mai puternic”.

Metoda corectă depinde de:

vârstă;
medicament;
situație;
recomandarea medicului.

Corticosteroizii inhalatori dau dependență?

Nu.

Corticosteroizii inhalatori utilizați în astm au rol antiinflamator.

Nu produc dependență în sensul în care este folosit în mod obișnuit termenul.

Dacă sunt prescriși, administrarea trebuie făcută conform planului medical.

Nu întrerupe tratamentul de fond doar pentru că simptomele s-au ameliorat, fără să discuți cu medicul.

Ce poți face acasă

Dacă copilul are un diagnostic cunoscut și un plan de tratament stabilit de medic:

urmează schema recomandată;
verifică tehnica inhalatorului;
urmărește respirația;
monitorizează răspunsul.

Dacă este primul episod sau diagnosticul nu este clar, nu improviza scheme cu medicamente rămase de la alte episoade.

Fumul de țigară

Fumul de tutun poate:

irita căile respiratorii;
agrava wheezingul;
crește riscul episoadelor respiratorii.

Copilul trebuie protejat și de expunerea indirectă la fum.

Fumatul pe balcon sau într-o altă cameră nu elimină complet expunerea la particulele de fum.

Când este recomandat consultul pediatric

Solicită evaluare dacă:

este primul episod de wheezing;
wheezingul se repetă;
copilul tușește frecvent noaptea;
simptomele apar la efort;
există febră;
copilul respiră mai repede;
simptomele nu se ameliorează;
există antecedente de alergii;
copilul are nevoie repetat de tratament inhalator.

Dacă urmează consultația, vezi Consultația la pediatru: cum te pregătești și ce întrebări să pui.

Când este nevoie de Pneumologie pediatrică

Evaluarea pneumologică poate fi utilă dacă există:

wheezing recurent;
suspiciune de astm;
tuse cronică;
simptome la efort;
episoade severe;
pneumonii repetate;
răspuns neclar la tratament.

Medicul poate decide dacă este necesară spirometria sau o altă investigație.

Când este nevoie de Alergologie

Evaluarea alergologică poate deveni relevantă dacă există:

wheezing asociat cu simptome alergice;
rinită alergică;
dermatită atopică;
reacții alimentare;
simptome sezoniere.

Astmul și alergiile se pot asocia, dar nu orice copil cu wheezing are alergie.

Când este nevoie de evaluare urgentă

Solicită ajutor medical rapid dacă:

copilul respiră greu;
are retracții;
respiră foarte repede;
nu poate vorbi normal;
sugarul nu poate mânca;
copilul pare epuizat;
wheezingul se agravează;
apare colorarea albăstruie;
copilul este foarte somnolent;
simptomele au apărut brusc după înec.

Când trebuie sunat la 112

Apelează 112 dacă:

copilul are dificultate respiratorie severă;
buzele sau limba devin albăstrui;
nu poate vorbi sau plânge din cauza lipsei de aer;
are pauze respiratorii;
este inconștient sau greu de trezit;
există suspiciunea unei obstrucții severe a căilor respiratorii;
starea se deteriorează rapid.

Întrebări frecvente

Orice wheezing înseamnă astm?

Nu.

Sugarul cu wheezing poate avea bronșiolită?

Da. Este una dintre cauzele frecvente.

Ce diferență este între wheezing și stridor?

Wheezingul se aude de obicei la expirație și provine din căile respiratorii inferioare. Stridorul se aude mai ales la inspirație și provine din căile respiratorii superioare.

Wheezingul doar la răceli poate fi normal?

Poate apărea în episoade virale, dar dacă se repetă frecvent trebuie evaluat.

Wheezingul la efort poate sugera astm?

Da.

Este nevoie de radiografie?

Nu pentru fiecare episod.

Aerosolii sunt obligatorii?

Nu. Tratamentul depinde de diagnostic.

Copilul poate folosi inhalator cu spacer?

Da, în multe situații, dacă este prescris și tehnica este corectă.

Când este o urgență?

Dacă există efort respirator important, cianoză, copil epuizat, imposibilitatea de a vorbi sau mânca ori deteriorare rapidă.

De reținut

Wheezingul este un simptom, nu un diagnostic.

Cele mai frecvente contexte sunt:

infecțiile virale + bronșiolita + episoadele recurente de bronhospasm + astmul.

La sugar, bronșiolita este o cauză frecventă.

La copilul mai mare, wheezingul repetat, mai ales dacă apare noaptea, la efort sau și în afara răcelilor, poate ridica suspiciunea de astm.

Mai important decât intensitatea sunetului este dacă există:

respirație rapidă + retracții + dificultate la vorbit sau alimentație + epuizare + modificarea culorii buzelor.

Aceste semne necesită evaluare rapidă.

Notă medicală

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultația medicală.

Wheezingul trebuie interpretat în funcție de vârstă, frecvența episoadelor, factorii declanșatori și severitatea dificultății respiratorii.