Respirație șuierătoare la copii: când poate fi astm, bronșiolită sau altă problemă respiratorie

Respirația șuierătoare la copii, numită și wheezing, este un sunet asemănător unui fluierat care apare în timpul respirației. De obicei, se aude mai clar când copilul expiră, dar uneori poate fi prezent și la inspirație. Pentru părinți, acest sunet poate fi îngrijorător, mai ales dacă apare împreună cu tuse, febră, respirație rapidă sau oboseală.

Wheezingul nu este o boală în sine. Este un semn că aerul trece mai greu prin căile respiratorii. Cauzele pot fi diferite: viroze, bronșiolită, astm, alergii, infecții respiratorii, iritații sau, mai rar, aspirarea unui corp străin.

Acest articol explică ce poate însemna respirația șuierătoare la copii, ce semne trebuie urmărite acasă, când este recomandat consultul pediatric și când trebuie solicitat ajutor medical rapid.

Pentru o imagine mai largă asupra simptomelor frecvente la copii, poți consulta și ghidul de pediatrie pentru părinți.

Ce este respirația șuierătoare

Respirația șuierătoare este un sunet respirator anormal, produs atunci când aerul trece prin căi respiratorii îngustate sau inflamate. Părinții îl pot descrie ca un fluierat, un șuierat sau un sunet ascuțit în piept.

Poate apărea împreună cu:

tuse;
respirație rapidă;
respirație grea;
oboseală la efort;
febră;
nas înfundat;
dificultăți de alimentație;
somn agitat;
senzație de lipsă de aer;
retracții între coaste sau la baza gâtului.

Este important să diferențiem wheezingul de alte sunete. Uneori, nasul înfundat sau secrețiile din gât pot produce zgomote care par respiratorii, dar nu vin din plămâni. Alteori, sunetul vine din căile respiratorii inferioare și trebuie evaluat medical.

De ce apare wheezingul la copii

La copii, căile respiratorii sunt mai mici decât la adulți. Din acest motiv, inflamația, mucusul sau spasmul bronșic pot produce mai ușor zgomote respiratorii.

Cauze posibile:

infecții virale;
bronșiolită;
astm;
crize de wheezing declanșate de viroze;
alergii;
expunere la fum de țigară;
aer rece;
efort fizic;
reflux gastroesofagian;
infecții respiratorii inferioare;
aspirarea unui corp străin;
iritanți din mediu, cum ar fi praf, poluare sau substanțe chimice.

La un copil mic, primul episod de wheezing apare frecvent în contextul unei viroze. La un copil mai mare, episoadele repetate pot ridica suspiciunea de astm sau de hiperreactivitate bronșică.

Bronșiolita la sugari și copiii mici

Bronșiolita este o infecție respiratorie frecventă la sugari și copiii sub 2 ani. De obicei începe ca o răceală, cu nas înfundat, secreții nazale, tuse și uneori febră ușoară. Ulterior, copilul poate dezvolta respirație rapidă, dificultăți de alimentație și wheezing.

Semne care pot apărea în bronșiolită:

nas înfundat;
secreții nazale;
tuse;
respirație mai rapidă;
respirație zgomotoasă;
wheezing;
dificultate la supt sau mâncat;
iritabilitate;
somn agitat;
oboseală;
scutece mai puțin ude decât de obicei.

Bronșiolita este de obicei virală. Nu se tratează automat cu antibiotic. Tratamentul depinde de severitate, vârsta copilului, hidratare, respirație și starea generală.

Sugarii mici, copiii născuți prematur sau copiii cu boli cardiace, pulmonare ori imunitate scăzută pot avea risc mai mare de evoluție severă.

Astmul la copii

Astmul este o afecțiune respiratorie în care căile aeriene se inflamează și se îngustează, ducând la episoade de tuse, wheezing, lipsă de aer sau senzație de apăsare în piept. La copii, diagnosticul poate fi mai dificil, mai ales la vârste mici, pentru că simptomele pot semăna cu episoadele virale obișnuite.

Semne care pot sugera astm sau hiperreactivitate bronșică:

episoade repetate de wheezing;
tuse frecventă noaptea;
tuse la efort;
tuse care apare după râs, alergeni sau aer rece;
respirație grea recurentă;
simptome care revin după viroze;
recuperare lentă după răceli;
istoric personal de alergii sau dermatită atopică;
istoric familial de astm sau alergii.

Nu orice copil care are wheezing are astm. Dar episoadele repetate, simptomele nocturne sau dificultățile de respirație la efort trebuie discutate cu medicul.

În unele situații, medicul pediatru poate recomanda evaluare de pneumologie.

Wheezing după răceală

Unii copii dezvoltă wheezing în timpul sau după o viroză. Căile respiratorii rămân iritate o perioadă, iar copilul poate tuși sau respira zgomotos. Acest lucru poate fi temporar, dar trebuie urmărit.

Este recomandat consultul dacă:

wheezingul apare la fiecare răceală;
tusea durează multe săptămâni;
copilul respiră greu;
copilul obosește la efort;
simptomele îl trezesc noaptea;
apar episoade repetate;
copilul a avut bronșiolite severe;
copilul are alergii sau dermatită atopică;
există istoric familial de astm.

Dacă episoadele respiratorii sunt dese, poți citi și articolul despre copilul care răcește des.

Wheezing și tuse

Tusea asociată cu wheezing poate apărea în infecții virale, astm, bronșiolită, alergii sau alte probleme respiratorii. Contează durata tusei, momentul în care apare și dacă este însoțită de dificultate respiratorie.

Este important să observi:

dacă tusea apare mai ales noaptea;
dacă se agravează la efort;
dacă apare cu febră;
dacă apare cu respirație rapidă;
dacă există wheezing repetat;
dacă tusea provoacă vărsături;
dacă tusea se ameliorează între episoade;
dacă simptomele apar în anumite medii.

Pentru detalii, citește și articolul despre tusea la copii.

Wheezing și febră

Wheezingul asociat cu febră apare frecvent în infecții respiratorii. Febra nu arată singură severitatea bolii, dar devine mai importantă când este însoțită de respirație grea, stare generală modificată sau dificultăți de alimentație.

Este recomandat consultul pediatric dacă:

febra persistă;
copilul respiră rapid;
copilul respiră greu;
copilul este apatic;
copilul refuză lichidele;
apar retracții între coaste;
copilul are buze vineții;
tusea se agravează;
copilul are dureri în piept;
copilul este sugar mic.

Pentru mai multe detalii despre interpretarea temperaturii, citește articolul despre febra la copii.

Respirație grea: semne care trebuie urmărite

Wheezingul devine mai îngrijorător atunci când este însoțit de semne de efort respirator. La copii, dificultatea de respirație poate fi observată prin felul în care se mișcă pieptul, abdomenul și gâtul.

Semne importante:

copilul respiră foarte repede;
pielea se trage între coaste;
pielea se trage la baza gâtului;
nările se dilată la respirație;
copilul folosește abdomenul pentru a respira;
copilul nu poate vorbi sau plânge normal;
copilul se oprește din joacă din cauza respirației;
copilul nu poate mânca sau bea din cauza lipsei de aer;
buzele devin vineții;
copilul devine somnolent sau confuz.

Aceste semne necesită evaluare medicală rapidă.

Wheezing la sugar

La sugari, wheezingul trebuie tratat cu atenție. Căile respiratorii sunt mici, iar o inflamație aparent ușoară poate produce dificultăți importante de respirație sau alimentație.

La sugar, urmărește:

dacă suge mai puțin;
dacă obosește la supt;
dacă respiră rapid;
dacă are pauze de respirație;
dacă are scutece mai puțin ude;
dacă este foarte somnolent;
dacă plânge slab;
dacă are febră;
dacă pielea se trage între coaste;
dacă buzele sau limba au culoare albăstruie.

Dacă sugarul respiră greu, se alimentează prost sau pare neobișnuit de somnolent, nu aștepta evoluția acasă. Solicită evaluare medicală.

Wheezing la copilul mai mare

La copiii mai mari, wheezingul poate fi observat după răceli, efort, alergeni sau expunere la aer rece. Copilul poate spune că „nu are aer”, că îl apasă pieptul sau că obosește mai repede decât colegii.

Este recomandat consultul dacă:

wheezingul apare la efort;
copilul evită sportul din cauza respirației;
tusea apare noaptea;
copilul are episoade repetate;
are nevoie des de medicație inhalatorie;
simptomele apar în anumite sezoane;
are alergii cunoscute;
are istoric familial de astm;
simptomele afectează somnul sau activitatea.

În funcție de vârstă și colaborare, medicul poate recomanda investigații funcționale respiratorii, cum ar fi spirometria sau alte teste specifice, dacă sunt indicate.

Alergii și wheezing

Alergiile pot contribui la simptome respiratorii la unii copii. Nasul înfundat persistent, secrețiile apoase, strănutul, ochii roșii sau mâncărimile pot apărea împreună cu tuse și uneori wheezing.

Poate exista o componentă alergică dacă:

simptomele apar sezonier;
apar după contact cu praf, polen, animale sau mucegai;
copilul are dermatită atopică;
copilul are urticarie sau alte alergii;
tusea apare noaptea;
simptomele se repetă în aceleași contexte;
există istoric familial de alergii sau astm.

În astfel de situații, medicul poate recomanda evaluare de alergologie și imunologie clinică.

Corp străin aspirat: când trebuie suspectat

Uneori, wheezingul sau tusea pot apărea brusc după ce copilul a aspirat un aliment sau un obiect mic. Aceasta este o situație care poate fi gravă.

Suspectează aspirația unui corp străin dacă:

tusea apare brusc, în timpul mesei sau jocului;
copilul s-a înecat cu ceva;
wheezingul apare brusc la un copil anterior sănătos;
respirația devine dificilă;
copilul tușește violent;
apare voce modificată;
copilul nu poate vorbi sau plânge normal;
simptomele nu se ameliorează.

În această situație, solicită ajutor medical rapid. Nu încerca să extragi obiecte din gât dacă nu le vezi clar și nu introduce degetele în gura copilului.

Ce poți urmări acasă

Dacă episodul este ușor, copilul are stare generală bună, respiră normal și nu există semne de alarmă, este util să urmărești evoluția și să notezi detalii pentru medic.

Urmărește:

când a început wheezingul;
dacă a apărut după o răceală;
dacă există febră;
dacă există tuse;
dacă respiră rapid;
dacă respiră greu;
dacă mănâncă și bea normal;
dacă urinează normal;
dacă se trezește noaptea din cauza tusei;
dacă simptomele apar la efort;
dacă apar în anumite medii;
dacă există alergii cunoscute;
dacă a mai avut episoade similare;
ce medicamente a primit;
dacă simptomele se agravează.

Aceste informații îl ajută pe medic să diferențieze între o infecție virală, astm, alergie sau altă problemă.

Ce nu este recomandat să faci

În cazul wheezingului, automedicația poate fi riscantă. Medicamentele inhalatorii, antibioticele sau siropurile nu trebuie folosite fără recomandare medicală.

Nu este recomandat:

să administrezi antibiotic fără consult;
să dai siropuri de tuse fără sfatul medicului;
să folosești inhalatoare prescrise altui copil;
să repeți tratamente vechi fără indicație;
să amâni consultul dacă respirația este grea;
să expui copilul la fum de țigară;
să presupui că orice wheezing este astm;
să presupui că orice wheezing este doar o răceală;
să ignori buzele vineții, somnolența sau dificultatea de alimentație.

Tratamentul depinde de cauză. Bronșiolita, astmul, alergia, pneumonia și aspirația de corp străin se gestionează diferit.

Când este recomandat consult pediatric

Un consult pediatric este recomandat dacă wheezingul apare pentru prima dată, se repetă, este însoțit de febră sau afectează respirația copilului.

Programează un consult dacă:

copilul are respirație șuierătoare;
wheezingul apare cu tuse persistentă;
copilul are febră;
copilul respiră mai repede decât de obicei;
copilul obosește la efort;
copilul tușește noaptea;
simptomele revin la fiecare răceală;
copilul are alergii;
copilul are episoade repetate de bronșită sau bronșiolită;
copilul are nevoie frecvent de medicație inhalatorie;
părintele este îngrijorat de respirația copilului.

La Prevencia, copiii pot fi evaluați prin consult pediatric, în baza biletului de trimitere, în limita fondurilor disponibile. Pentru stabilirea unei vizite, poți folosi pagina de programare pediatrie.

Când poate fi nevoie de pneumologie

În multe situații, evaluarea inițială poate fi făcută de pediatru. Totuși, dacă episoadele sunt repetate, persistente sau sugerează astm ori altă problemă respiratorie, medicul poate recomanda consult de pneumologie.

Consultul de pneumologie poate fi util dacă:

wheezingul se repetă;
tusea durează mai multe săptămâni;
copilul are dificultăți de respirație la efort;
apar simptome nocturne;
copilul a avut pneumonii sau bronșite repetate;
există suspiciune de astm;
tratamentul obișnuit nu controlează simptomele;
sunt necesare teste funcționale respiratorii;
medicul pediatru recomandă evaluare suplimentară.

La copiii suficient de mari pentru a colabora, medicul poate recomanda investigații precum spirometria sau măsurarea fluxului expirator, dacă sunt indicate.

Când trebuie mers la urgență

Unele semne impun evaluare medicală imediată. Nu aștepta programare obișnuită dacă respirația copilului este afectată.

Solicită ajutor medical de urgență dacă observi:

dificultate de respirație;
copilul respiră foarte repede;
pielea se trage între coaste sau la baza gâtului;
buze, limbă sau piele vineții;
copil greu de trezit;
confuzie;
pauze de respirație;
copil care nu poate vorbi, plânge sau mânca din cauza respirației;
sugar care nu poate suge;
copil care refuză lichidele;
semne importante de deshidratare;
wheezing apărut brusc după înec sau suspiciune de aspirație;
stare generală care se deteriorează rapid.

În aceste situații, articolul nu trebuie folosit pentru autoevaluare. Copilul are nevoie de evaluare medicală rapidă.

Ce se întâmplă la consult

În timpul consultației, medicul va evalua respirația copilului, starea generală, febra, istoricul simptomelor și eventualii factori declanșatori.

Medicul poate:

asculta plămânii;
evalua frecvența respiratorie;
verifica semnele de efort respirator;
măsura saturația de oxigen, dacă este necesar;
examina nasul, gâtul și urechile;
întreba despre alergii;
întreba despre episoade anterioare;
evalua răspunsul la tratamente anterioare;
recomanda tratament;
recomanda monitorizare;
recomanda investigații respiratorii;
recomanda consult pneumologic sau alergologic.

Pentru pregătirea vizitei, poți citi și articolul despre consultația la pediatru.

Pot fi necesare analize sau investigații?

Nu orice episod de wheezing necesită analize. De multe ori, diagnosticul este orientat prin istoricul copilului și examinarea clinică. Totuși, în anumite situații, medicul poate recomanda investigații.

Pot fi utile, în funcție de caz:

pulsoximetrie;
spirometrie, la copiii care pot colabora;
peak-flow, în anumite situații;
teste alergologice;
analize de sânge;
radiografie toracică, dacă există indicație;
teste pentru infecții respiratorii;
alte investigații recomandate de medic.

Pentru o prezentare generală, poți consulta articolul despre analize uzuale la copii.

Cum poți reduce riscul de episoade respiratorii

Nu toate episoadele pot fi prevenite, mai ales la copiii mici sau la cei care merg în colectivitate. Totuși, unele măsuri pot reduce riscul de iritație respiratorie și infecții.

Măsuri utile:

evitarea expunerii la fum de țigară;
aerisirea camerelor;
reducerea expunerii la mucegai, praf și iritanți;
spălatul frecvent pe mâini;
evitarea contactului cu persoane bolnave, când este posibil;
menținerea copilului acasă când are febră sau stare generală proastă;
respectarea recomandărilor de vaccinare;
controlul alergiilor, dacă există;
urmarea planului de tratament dacă medicul a diagnosticat astm;
revenirea la medic dacă simptomele se repetă.

Dacă episoadele respiratorii sunt frecvente, nu încerca să le gestionezi doar cu tratamente repetate acasă. Este mai util să fie clarificată cauza.

Rolul medicului de familie

Medicul de familie poate evalua inițial copilul, poate urmări episoadele respiratorii și poate recomanda consult pediatric, pneumologic sau alergologic când este cazul.

Medicul de familie poate ajuta prin:

evaluare inițială;
monitorizarea episoadelor recurente;
bilet de trimitere;
orientare către pediatrie;
urmărirea vaccinărilor;
recomandarea unei specialități potrivite;
interpretarea unor investigații;
urmărirea copilului după un episod acut.

Pentru serviciile disponibile prin sistemul public de asigurări, poți consulta pagina generală de consultații CAS.

Întrebări frecvente

Ce este wheezingul la copii?

Wheezingul este un sunet șuierător care apare când aerul trece prin căi respiratorii îngustate sau inflamate. Poate apărea în viroze, bronșiolită, astm, alergii sau alte probleme respiratorii.

Respirația șuierătoare înseamnă astm?

Nu întotdeauna. Un copil poate avea wheezing în timpul unei viroze sau al unei bronșiolite, fără să aibă astm. Totuși, episoadele repetate, tusea nocturnă sau simptomele la efort trebuie discutate cu medicul.

Când trebuie să merg la pediatru pentru wheezing?

Este recomandat consultul dacă wheezingul apare pentru prima dată, se repetă, este asociat cu febră, tuse persistentă, respirație rapidă, oboseală, simptome nocturne sau dificultăți de alimentație.

Când este wheezingul o urgență?

Este urgență dacă respirația este dificilă, copilul respiră foarte repede, pielea se trage între coaste, buzele sunt vineții, copilul este somnolent, nu poate vorbi sau mânca din cauza respirației ori simptomele au apărut brusc după înec.

Ce este bronșiolita?

Bronșiolita este o infecție respiratorie frecventă la sugari și copiii sub 2 ani. Poate începe ca o răceală și apoi poate produce tuse, respirație rapidă, dificultăți de alimentație și wheezing.

Pot merge cu copilul la pediatru prin CAS?

Da, consultațiile de pediatrie pot fi disponibile prin CAS, în baza biletului de trimitere și în limita fondurilor disponibile. Detalii găsești pe pagina de pediatrie CAS.

Notă medicală

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultația medicală. Respirația șuierătoare la copii trebuie interpretată în funcție de vârstă, severitate, frecvență, febră, tuse, stare generală și semne de efort respirator. Dacă apar dificultăți de respirație, buze vineții, somnolență, pauze de respirație sau stare generală alterată, solicită evaluare medicală rapidă.

Respirație șuierătoare la copii: când mergi la medic