Albumina scăzută: ce poate însemna și ce cauze trebuie investigate

Albumina scăzută: ce poate însemna și ce cauze trebuie investigate

Albumina este una dintre principalele proteine din sânge. Dacă rezultatul apare sub intervalul de referință, este firesc să apară întrebarea dacă problema vine de la alimentație, ficat, rinichi sau altă afecțiune.

Răspunsul nu poate fi stabilit dintr-o singură valoare.

Albumina este produsă de ficat, circulă prin sânge și contribuie la menținerea lichidului în interiorul vaselor. În același timp, transportă numeroase substanțe prin organism.

Concentrația ei poate scădea atunci când:

• ficatul produce mai puțină albumină;
• organismul pierde albumină prin rinichi;
• există pierderi prin tubul digestiv;
• există inflamație sau o boală sistemică importantă;
• distribuția lichidelor și proteinelor se modifică;
• există alte probleme medicale.

De aceea:

albumină scăzută ≠ automat malnutriție

și

albumină scăzută ≠ automat boală de ficat.

Primul pas este identificarea mecanismului.

Ce este albumina?

Albumina este o proteină produsă în ficat și reprezintă o parte importantă din proteinele plasmei sanguine.

Are mai multe roluri.

Menține lichidul în interiorul vaselor

Albumina contribuie la presiunea oncotică a sângelui.

Aceasta ajută la menținerea apei în interiorul vaselor sanguine.

Dacă albumina scade suficient, lichidul poate trece mai ușor către țesuturi și pot apărea:

• edeme ale picioarelor;
• acumulare de lichid în abdomen;
• alte forme de retenție de lichide.

Albumina nu este însă singurul factor care produce edeme.

Inima, rinichii, ficatul și sistemul venos pot avea, de asemenea, un rol.

Transportă diferite substanțe

Albumina transportă prin sânge numeroase molecule, printre care:

• hormoni;
• acizi grași;
• bilirubină;
• calciu;
• vitamine;
• anumite medicamente.

Această funcție explică și de ce albumina poate influența interpretarea altor analize.

Ce înseamnă hipoalbuminemia?

Hipoalbuminemia înseamnă o concentrație a albuminei serice sub intervalul de referință al laboratorului.

Importanța rezultatului depinde de:

• cât de scăzută este valoarea;
• dacă modificarea este recentă sau veche;
• bolile pacientului;
• existența inflamației;
• funcția ficatului;
• funcția rinichilor;
• eventualele pierderi de proteine;
• starea de hidratare;
• celelalte analize.

O valoare izolată nu identifică singură cauza.

Albumina scăzută înseamnă că ficatul nu funcționează?

Poate exista o legătură, dar nu obligatoriu.

Ficatul produce albumina, iar în anumite boli hepatice avansate capacitatea de sinteză poate scădea.

Acest lucru poate apărea, de exemplu, în:

• ciroză;
• alte forme importante de afectare hepatică.

Dar o transaminază crescută și albumina scăzută măsoară lucruri diferite.

AST/TGO și ALT/TGP pot reflecta lezarea celulelor hepatice.

Albumina oferă mai degrabă informații despre capacitatea de sinteză a ficatului, dar este influențată și de numeroși factori extrahepatici.

De aceea, funcția hepatică nu trebuie evaluată doar prin albumină.

Medicul poate analiza și:

• bilirubina;
• INR/timpul de protrombină;
• transaminazele;
• GGT;
• fosfataza alcalină;
• trombocitele;
• ecografia;
• alte investigații.

Ficatul gras produce albumină scăzută?

Nu în mod obișnuit în formele simple.

Steatoza hepatică fără afectare avansată poate exista cu albumină normală.

Albumina scăzută în context hepatic devine mai relevantă atunci când există afectare mai importantă a funcției de sinteză sau alte complicații.

Prin urmare, albumina scăzută nu trebuie atribuită automat unui „ficat gras” identificat ecografic.

Rinichii pot provoca albumină scăzută în sânge?

Da.

În mod normal, rinichii împiedică pierderea unor cantități importante de albumină în urină.

Dacă filtrul renal este afectat, albumina poate trece în urină.

Atunci pot apărea simultan:

• albumină scăzută în sânge;
• proteinurie sau albuminurie;
• edeme;
• alte semne ale bolii renale.

În anumite boli glomerulare, pierderea de proteine poate fi foarte importantă.

Un exemplu este sindromul nefrotic.

Ce este sindromul nefrotic?

Sindromul nefrotic este un tablou în care rinichiul pierde cantități importante de proteine prin urină.

Poate fi asociat cu:

• proteinurie importantă;
• albumină serică scăzută;
• edeme;
• modificarea lipidelor;
• alte manifestări.

Diagnosticul nu se stabilește doar pe baza albuminei serice.

Medicul are nevoie de evaluarea proteinelor eliminate prin urină și de identificarea cauzei afectării renale.

În funcție de situație poate deveni necesară evaluarea nefrologică.

Care este diferența dintre albumina din sânge și albumina din urină?

Sunt două investigații diferite.

Albumina serică măsoară concentrația albuminei din sânge.

Albuminuria măsoară pierderea albuminei prin urină.

Un test folosit frecvent pentru evaluarea renală este raportul albumină/creatinină urinară – ACR.

La un pacient cu albumină serică scăzută, identificarea albuminuriei sau proteinuriei poate orienta către o cauză renală.

Pentru evaluarea funcției rinichilor vezi și creatinina crescută și eGFR scăzut: ce spun despre funcția rinichilor.

Inflamația poate scădea albumina?

Da.

Acesta este unul dintre cele mai importante aspecte ale interpretării.

În timpul unui proces inflamator, organismul își modifică producția și distribuția proteinelor.

Concentrația albuminei poate scădea în:

• infecții importante;
• boli inflamatorii;
• boli cronice severe;
• după traumatisme;
• după intervenții chirurgicale majore;
• alte situații cu răspuns inflamator.

De aceea, albumina scăzută la un pacient bolnav nu înseamnă automat că acesta are un aport insuficient de proteine.

Albumina este un bun test pentru malnutriție?

Nu ca marker izolat.

Aceasta este o confuzie frecventă.

O persoană cu inflamație severă poate avea albumina scăzută chiar dacă înainte de boala acută avea un status nutrițional bun.

În sens opus, existența unei albumine normale nu exclude toate formele de malnutriție.

Evaluarea nutrițională trebuie să țină cont de mai multe elemente:

• aport alimentar;
• scădere în greutate;
• masă musculară;
• examen clinic;
• boli cronice;
• capacitatea de a consuma și absorbi alimente;
• alți factori.

Albumina poate face parte din tabloul medical, dar nu trebuie folosită singură pentru diagnosticul malnutriției.

Atunci alimentația nu influențează deloc albumina?

Poate influența, mai ales în situații de aport foarte redus sau malabsorbție importantă.

Dar relația este mai complexă decât:

„albumina este mică → trebuie să mănânc mai multe proteine”.

Dacă albumina scade pentru că:

• rinichii pierd proteine;
• ficatul nu le produce suficient;
• există inflamație severă;
• intestinul pierde proteine;

creșterea aportului alimentar nu rezolvă singură mecanismul principal.

Bolile digestive pot scădea albumina?

Da.

Există cel puțin două mecanisme importante.

Malabsorbția

Unele boli digestive pot împiedica absorbția adecvată a nutrienților.

Pot fi implicate, în anumite situații:

• boala celiacă;
• boala Crohn;
• alte boli ale intestinului subțire;
• intervenții digestive;
• alte sindroame de malabsorbție.

Pierderea proteinelor prin intestin

Există și afecțiuni în care proteinele sunt pierdute direct prin tubul digestiv.

Această situație este numită enteropatie cu pierdere de proteine.

Poate apărea în diferite boli digestive și sistemice.

Dacă există suspiciunea unei asemenea probleme, investigațiile sunt mai complexe decât simpla măsurare a albuminei.

Diareea cronică poate avea legătură cu albumina scăzută?

Da, în anumite situații.

Diareea persistentă poate fi asociată cu:

• malabsorbție;
• pierderi de proteine;
• boli inflamatorii intestinale;
• alte afecțiuni digestive.

Dacă albumina scăzută apare împreună cu:

• diaree persistentă;
• scădere în greutate;
• deficit de fier;
• alte deficite;
• dureri abdominale;

poate fi necesară evaluarea gastroenterologică.

Bolile cardiace pot fi asociate cu albumină scăzută?

Da, în anumite situații.

Pacienții cu insuficiență cardiacă avansată pot prezenta:

• inflamație;
• retenție de lichide;
• afectarea funcției hepatice;
• probleme nutriționale;
• alte mecanisme care contribuie la scăderea albuminei.

Dar edemele unui pacient cu insuficiență cardiacă nu sunt explicate automat de albumina scăzută.

Pot exista mai multe mecanisme simultan.

Albumina scăzută poate provoca edeme?

Da, poate contribui.

Albumina ajută la menținerea lichidului în vase.

Când concentrația este suficient de redusă, presiunea oncotică scade și lichidul poate trece mai ușor în țesuturi.

Pot apărea:

• glezne umflate;
• edeme ale gambelor;
• acumulare de lichid în abdomen;
• alte forme de retenție.

Dar edemele pot apărea și cu albumina normală.

Printre alte cauze se află:

• insuficiența cardiacă;
• insuficiența venoasă;
• boala renală;
• anumite medicamente;
• alte afecțiuni.

De aceea, edemul nu trebuie pus automat pe seama albuminei.

Albumina scăzută poate modifica calciul total?

Da.

O parte importantă din calciul din sânge circulă legată de albumină.

Dacă albumina este scăzută, calciul total măsurat poate fi și el mai mic, chiar dacă fracția biologic activă — calciul ionizat — nu este redusă în aceeași măsură.

De aceea, atunci când calciul total este modificat, medicul poate lua în calcul:

• albumina;
• calciul ionizat;
• PTH;
• vitamina D;
• funcția renală;
• alte analize.

Acest lucru este important pentru a evita diagnosticul greșit al unei tulburări reale a calciului doar din valoarea totală.

De ce poate albumina influența medicamentele?

Albumina transportă și numeroase medicamente.

Unele medicamente se leagă puternic de albumină.

Dacă albumina este foarte scăzută, proporția de medicament liber poate fi diferită.

Importanța clinică depinde de medicamentul respectiv și de context.

Pacientul nu trebuie să își modifice singur dozele pe baza albuminei, dar medicul trebuie să cunoască rezultatul atunci când este relevant pentru tratament.

Albumina crescută este la fel de importantă?

Albumina serică crescută este mult mai rar legată de o producție excesivă reală.

Cel mai frecvent, o valoare crescută apare prin deshidratare, când apa din plasmă este redusă și proteinele devin mai concentrate.

Poate apărea, de exemplu, după pierderi importante de lichide.

O albumină crescută nu înseamnă automat că pacientul consumă prea multe proteine.

Poate deshidratarea masca o albumină scăzută?

Într-o anumită măsură, da.

Deshidratarea poate concentra sângele și crește aparent concentrația albuminei.

În sens opus, administrarea unor volume mari de lichide intravenoase poate dilua proteinele și modifica rezultatul.

Acesta este încă un motiv pentru care albumina trebuie interpretată în contextul stării de hidratare.

Sarcina poate reduce albumina?

Da.

În sarcină, volumul plasmatic crește, iar concentrația albuminei poate fi mai mică prin hemodiluție.

Aceasta poate reprezenta o modificare fiziologică.

Totuși, rezultatul trebuie interpretat în context obstetrical, mai ales dacă există:

• hipertensiune;
• proteinurie;
• edeme importante;
• alte probleme.

Ce analize pot fi necesare dacă albumina este scăzută?

Nu există un pachet identic pentru fiecare pacient.

În funcție de situație, medicul poate recomanda:

Pentru ficat

• AST/TGO;
• ALT/TGP;
• GGT;
• fosfatază alcalină;
• bilirubină;
• INR;
• ecografie;
• alte investigații.

Pentru rinichi

• creatinină;
• eGFR/RFGe;
• sumar de urină;
• ACR urinar;
• raport proteine/creatinină urinară;
• alte teste.

Pentru inflamație

Pot fi utile, după caz:

• CRP;
• VSH;
• hemoleucogramă;
• alte investigații orientate de simptome.

Pentru statusul proteic

Medicul poate evalua:

• proteinele totale;
• globulinele;
• raportul albumină/globuline;
• uneori electroforeza proteinelor serice.

Pentru cauze digestive

Pot fi necesare investigații pentru:

• malabsorbție;
• boală celiacă;
• boli inflamatorii intestinale;
• pierdere digestivă de proteine;
• alte probleme.

Nu fiecare pacient are nevoie de toate aceste teste.

Ce sunt proteinele totale?

Proteinele totale măsoară cantitatea totală de proteine din plasmă, în principal:

albumină + globuline.

Dacă albumina este scăzută, proteinele totale pot fi scăzute sau pot rămâne relativ păstrate dacă globulinele sunt crescute.

Această relație poate oferi informații suplimentare despre mecanism.

Ce este raportul albumină/globuline?

Raportul A/G compară albumina cu globulinele.

Globulinele reprezintă un grup de proteine cu funcții diverse, inclusiv în sistemul imun.

Un raport modificat poate apărea în:

• boli hepatice;
• boli renale;
• inflamație;
• tulburări ale sistemului imun;
• anumite boli hematologice;
• alte situații.

Raportul nu stabilește singur diagnosticul.

Când poate fi utilă electroforeza proteinelor?

Electroforeza proteinelor serice separă diferitele categorii de proteine din sânge.

Poate fi recomandată în anumite situații în care există:

• modificări ale proteinelor totale;
• raport albumină/globuline anormal;
• suspiciunea unei gammopatii monoclonale;
• anumite boli inflamatorii;
• alte indicii clinice.

Nu reprezintă un test de rutină pentru orice albumină ușor scăzută.

Trebuie repetată albumina?

Uneori, da.

Repetarea poate fi utilă dacă:

• valoarea este neașteptată;
• există o boală acută;
• starea de hidratare s-a modificat;
• pacientul a primit volume mari de lichide;
• se urmărește evoluția unei boli.

Dar dacă rezultatul este persistent scăzut, simpla repetare fără investigarea cauzei nu este suficientă.

Albumina scăzută trebuie tratată direct?

De regulă, obiectivul principal este tratamentul cauzei.

De exemplu:

• boala renală → reducerea pierderii proteinelor și tratamentul bolii renale;
• boala hepatică → managementul bolii hepatice;
• inflamația → tratarea bolii care produce inflamația;
• malabsorbția → tratarea cauzei digestive;
• aport alimentar insuficient → corectarea problemei nutriționale.

Administrarea de albumină intravenoasă are indicații medicale specifice și nu este tratamentul obișnuit al unei albumine ușor scăzute descoperite la analize.

Trebuie să mănânc mai multe proteine?

Nu doar pe baza rezultatului albuminei.

Aportul alimentar poate fi evaluat dacă există:

• pierdere în greutate;
• aport redus;
• malabsorbție;
• masă musculară redusă;
• alte semne de risc nutrițional.

Dar o dietă foarte bogată în proteine nu rezolvă automat hipoalbuminemia produsă de inflamație, pierdere renală sau boală hepatică.

Mai mult, în anumite boli renale sau hepatice, recomandările privind aportul proteic trebuie individualizate.

Când este util medicul internist?

Consultația de medicină internă poate fi utilă atunci când:

• albumina este recent scăzută;
• nu există o cauză cunoscută;
• există și alte analize modificate;
• pacientul are edeme;
• sunt modificate funcția hepatică sau renală;
• există scădere în greutate;
• există inflamație sau boală cronică;
• pacientul are mai multe boli concomitente;
• trebuie stabilit dacă următorul pas este gastroenterologie, nefrologie, hepatologie sau altă specialitate.

Pentru abordarea generală vezi valori anormale la analizele de sânge: când este util consultul de medicină internă.

Când poate fi necesară nefrologia?

Poate fi indicată dacă albumina scăzută este asociată cu:

• proteinurie importantă;
• albuminurie;
• funcție renală redusă;
• edeme;
• suspiciune de boală glomerulară;
• alte probleme renale.

Când poate fi necesară gastroenterologia?

Poate deveni relevantă dacă există:

• diaree cronică;
• scădere în greutate;
• malabsorbție;
• boală inflamatorie intestinală;
• suspiciune de boală celiacă;
• alte probleme digestive.

Când trebuie evaluat ficatul?

Evaluarea hepatică devine importantă dacă albumina scăzută apare împreună cu:

• bilirubină modificată;
• INR modificat;
• trombocite scăzute;
• ascită;
• icter;
• alte semne de afectare hepatică.

O albumină scăzută izolată nu confirmă însă ciroza sau insuficiența hepatică.

Când albumina scăzută poate necesita evaluare rapidă?

Albumina scăzută în sine nu este, de regulă, o urgență izolată.

Urgentă poate fi boala care a determinat-o.

Solicită evaluare rapidă dacă apar:

• dificultate importantă de respirație;
• edeme generalizate apărute rapid;
• reducerea importantă a urinării;
• confuzie;
• icter asociat cu deteriorarea stării generale;
• vărsături persistente;
• diaree severă cu deshidratare;
• sângerare digestivă;
• deteriorare rapidă a stării generale.

Ce documente să aduci la consultație?

Dacă vii pentru albumină scăzută, pot fi utile:

• albumina actuală;
• albumina și proteinele totale anterioare;
• analize hepatice;
• creatinina și eGFR;
• sumarul de urină;
• ACR sau proteinuria, dacă există;
• hemoleucograma;
• CRP/VSH;
• lista medicamentelor;
• informații despre scăderea în greutate;
• informații despre diaree sau alte simptome digestive;
• ecografii și investigații anterioare;
• scrisori medicale relevante.

Consultații de medicină internă la Prevencia

Atunci când albumina este scăzută și cauza nu este evidentă, medicina internă poate integra rezultatul cu funcția hepatică, renală, inflamația, simptomele și celelalte boli ale pacientului.

Pentru condițiile actuale de acces poate fi consultată pagina Medicină Internă prin CAS.

Pentru medici și locații este disponibilă pagina Medicină Internă.

Ideea esențială

Albumina scăzută trebuie privită ca un indiciu despre o problemă care trebuie explicată, nu ca un diagnostic în sine.

Evaluarea încearcă să stabilească:

1. Ficatul produce suficientă albumină?

2. Rinichii pierd proteine prin urină?

3. Există inflamație sau o boală sistemică importantă?

4. Există pierdere sau absorbție insuficientă de proteine la nivel digestiv?

5. Există într-adevăr risc nutrițional și cum trebuie evaluat?

Un lucru este deosebit de important:

albumina scăzută nu trebuie folosită singură pentru diagnosticul malnutriției.

Scopul nu este doar să creștem valoarea albuminei pe buletin, ci să identificăm mecanismul care a făcut-o să scadă și să tratăm problema care stă în spatele rezultatului.

Surse medicale consultate

• MedlinePlus, U.S. National Library of Medicine — Albumin Blood Test;
• American Society for Parenteral and Enteral Nutrition — The Use of Visceral Proteins as Nutrition Markers: An ASPEN Position Paper;
• Merck Manual Professional Edition — Overview of Nephrotic Syndrome;
• MedlinePlus — informații privind proteinele totale și raportul albumină/globuline.