Diabet și prediabet: cum le monitorizezi prin medicul de familie și când mergi la diabetolog

Diabet și prediabet: cum le monitorizezi prin medicul de familie și când mergi la diabetolog

Prediabetul și diabetul nu se monitorizează doar printr-o glicemie făcută ocazional.

Urmărirea corectă poate include:

• glicemia;
• hemoglobina glicozilată;
• greutatea și circumferința abdominală;
• tensiunea arterială;
• colesterolul și trigliceridele;
• funcția rinichilor;
• sănătatea ochilor;
• sensibilitatea și circulația picioarelor;
• tratamentul administrat;
• alimentația și activitatea fizică;
• riscul de hipoglicemie;
• apariția complicațiilor.

Medicul de familie poate identifica persoanele cu risc, recomanda analize, monitoriza prediabetul, urmări bolile asociate și asigura continuitatea tratamentului în limitele competenței sale.

Medicul diabetolog confirmă și clasifică formele de diabet, stabilește tratamentul de specialitate, ajustează schemele complexe și organizează monitorizarea complicațiilor.

Cele două niveluri de îngrijire se completează. Pacientul nu trebuie să aleagă între medicul de familie și diabetolog, ci să urmeze traseul potrivit stadiului bolii.

Ce este prediabetul

Prediabetul este situația în care valorile glicemiei sunt mai mari decât cele considerate normale, dar nu ating criteriile folosite pentru diagnosticul diabetului.

Poate fi identificat prin:

• glicemie à jeun;
• hemoglobină glicozilată;
• test de toleranță orală la glucoză.

Prediabetul nu provoacă întotdeauna simptome. Multe persoane îl descoperă în timpul unui control preventiv sau al unor analize efectuate pentru alt motiv.

Riscul de progresie este mai mare dacă există:

• exces ponderal;
• grăsime abdominală;
• sedentarism;
• diabet la părinți sau frați;
• hipertensiune;
• colesterol sau trigliceride crescute;
• diabet gestațional în antecedente;
• sindromul ovarelor polichistice;
• boală cardiovasculară;
• apnee de somn;
• tratament cu medicamente care pot crește glicemia;
• vârstă mai înaintată.

Prediabetul nu înseamnă că diabetul va apărea inevitabil. Scăderea în greutate, activitatea fizică, schimbarea alimentației și monitorizarea medicală pot reduce riscul sau pot întârzia evoluția.

Pentru interpretarea inițială a valorilor, consultă ghidul despre glicemia crescută și estimarea riscului de diabet.

Ce este diabetul zaharat

Diabetul zaharat este o boală caracterizată prin valori crescute ale glucozei în sânge, produse prin lipsa insulinei, utilizarea insuficientă a acesteia sau o combinație a celor două mecanisme.

Principalele forme sunt:

Diabetul zaharat de tip 1

Sistemul imunitar distruge celulele pancreatice care produc insulină.

Pacientul are nevoie de tratament cu insulină și de monitorizare organizată de diabetolog. Debutul poate apărea la copil, adolescent sau adult.

Diabetul zaharat de tip 2

Organismul nu mai utilizează eficient insulina și, în timp, pancreasul poate să nu mai producă suficientă.

Este frecvent asociat cu:

• exces ponderal;
• sedentarism;
• hipertensiune;
• dislipidemie;
• ficat gras;
• antecedente familiale;
• vârstă;
• prediabet.

Poate evolua ani întregi fără simptome clare.

Diabetul gestațional

Apare sau este identificat în timpul sarcinii.

Necesită un circuit distinct, deoarece țintele glicemice, monitorizarea și tratamentele sunt diferite față de cele folosite în afara sarcinii.

Alte forme

Diabetul poate apărea și în legătură cu:

• boli ale pancreasului;
• afecțiuni genetice;
• boli endocrine;
• tratamente cu corticosteroizi;
• alte medicamente;
• anumite intervenții sau boli sistemice.

Stabilirea tipului de diabet este importantă pentru alegerea tratamentului.

Ce valori pot indica prediabet sau diabet

Interpretarea depinde de test și de condițiile recoltării.

Pentru o persoană fără simptome evidente, un rezultat compatibil cu diabetul trebuie, de regulă, confirmat prin repetare sau printr-un alt test.

Valorile pot fi influențate de:

• boală acută;
• tratament cu corticosteroizi;
• sarcină;
• anemie;
• transfuzie;
• boli renale;
• afecțiuni ale hemoglobinei;
• alte situații care modifică glicemia sau interpretarea HbA1c.

Nu stabili singur diagnosticul și nu începe tratament doar pe baza unei singure valori.

Cum intervine medicul de familie în depistarea diabetului

Medicul de familie poate identifica persoanele cu risc în cadrul consultației preventive sau al altor consultații.

Poate evalua:

• greutatea;
• indicele de masă corporală;
• circumferința abdominală;
• tensiunea;
• istoricul familial;
• alimentația;
• activitatea fizică;
• tratamentele;
• antecedentele de diabet gestațional;
• valorile anterioare ale glicemiei;
• prezența altor factori metabolici.

În funcție de risc, poate recomanda:

• glicemie à jeun;
• hemoglobină glicozilată;
• test de toleranță la glucoză;
• colesterol;
• trigliceride;
• creatinină;
• evaluarea albuminei urinare;
• alte investigații relevante.

Analizele preventive nu sunt identice pentru toate persoanele. Ele sunt selectate după evaluarea descrisă în ghidul despre analizele recomandate în funcție de vârstă și factori de risc.

Ce se întâmplă dacă medicul de familie identifică prediabetul

În circuitul CNAS, medicul de familie are un rol activ în gestionarea persoanelor adulte supraponderale, obeze sau cu factori de risc la care sunt identificate valori compatibile cu prediabetul.

Evaluarea poate include:

• confirmarea valorilor;
• măsurarea greutății;
• evaluarea tensiunii;
• identificarea riscului cardiovascular;
• recomandări privind alimentația;
• recomandări privind mișcarea;
• stabilirea unui obiectiv de scădere în greutate;
• includerea în circuitul Programului național de diabet, dacă sunt îndeplinite criteriile;
• inițierea tratamentului prevăzut de normele aplicabile;
• recomandarea repetării HbA1c;
• trimiterea la diabetolog dacă valorile evoluează către diabet.

Tratamentul medicamentos nu se începe automat la orice persoană cu o glicemie ușor crescută.

Medicul trebuie să țină cont de:

• valoarea analizelor;
• riscul de progresie;
• greutate;
• vârstă;
• funcția renală;
• toleranță;
• sarcină;
• alte boli;
• contraindicații;
• posibilitatea intervenției prin stilul de viață.

Ce poate monitoriza medicul de familie în prediabet

Monitorizarea poate urmări:

• greutatea;
• circumferința abdominală;
• tensiunea;
• glicemia;
• HbA1c;
• colesterolul și trigliceridele;
• funcția renală;
• activitatea fizică;
• alimentația;
• fumatul;
• toleranța tratamentului;
• apariția simptomelor de diabet.

Medicul poate stabili obiective realiste și poate verifica dacă acestea au fost atinse.

Exemple:

• reducerea băuturilor îndulcite;
• organizarea meselor;
• creșterea treptată a activității fizice;
• scădere ponderală;
• renunțarea la fumat;
• îmbunătățirea somnului;
• controlul tensiunii;
• tratarea dislipidemiei.

O singură recomandare generală de tipul „ține regim” nu reprezintă un plan complet.

Când prediabetul trebuie evaluat de diabetolog

Consultul de diabetologie este indicat dacă:

• HbA1c ajunge la o valoare compatibilă cu diabetul;
• glicemia à jeun este repetat în intervalul de diabet;
• rezultatele sunt neconcordante;
• valorile cresc rapid;
• pacientul prezintă simptome;
• există suspiciunea de diabet de tip 1;
• pacientul este slab și pierde în greutate fără explicație;
• există cetone;
• tratamentul nu este tolerat;
• funcția renală limitează opțiunile terapeutice;
• pacienta este însărcinată sau planifică o sarcină;
• există complicații;
• medicul de familie consideră că situația necesită evaluare de specialitate.

Consultațiile de diabet, nutriție și boli metabolice prin CAS sunt prezentate în pagina specialității.

Pentru accesarea serviciului decontat poate fi necesar un bilet valabil. Regulile sunt explicate în ghidul despre cine eliberează biletul de trimitere și cât este valabil.

Rolul medicului de familie după diagnosticul diabetului

După stabilirea diagnosticului și a planului de către diabetolog, medicul de familie poate contribui la continuitatea îngrijirii.

Poate urmări:

• tensiunea;
• greutatea;
• riscul cardiovascular;
• respectarea tratamentului;
• reacțiile adverse;
• funcția renală;
• colesterolul;
• bolile asociate;
• vaccinările;
• documentele medicale;
• necesitatea controalelor la alte specialități.

În condițiile programului național și ale protocoalelor aplicabile, medicul de familie poate:

• elibera bilete pentru HbA1c;
• prescrie anumite tratamente recomandate sau permise în competența sa;
• continua rețetele conform documentelor specialistului;
• orienta pacientul către diabetolog;
• identifica semnele unor complicații;
• organiza monitorizarea altor boli cronice.

Medicul de familie nu înlocuiește diabetologul în situațiile care necesită:

• insulină sau ajustarea unei scheme complexe;
• tehnologii de monitorizare continuă;
• pompe de insulină;
• episoade severe de hipoglicemie;
• diabet de tip 1;
• diabet în sarcină;
• complicații avansate;
• diagnostice incerte.

Ce este hemoglobina glicozilată

Hemoglobina glicozilată, prescurtată HbA1c, oferă o estimare a mediei glicemiei din ultimele aproximativ două-trei luni.

Nu arată:

• variațiile zilnice;
• episoadele individuale de hipoglicemie;
• creșterile rapide după masă;
• diferențele dintre zi și noapte.

Poate fi folosită pentru:

• identificarea prediabetului;
• diagnosticul diabetului în condițiile potrivite;
• evaluarea controlului glicemic;
• urmărirea răspunsului la tratament.

HbA1c nu necesită, de regulă, recoltare à jeun.

Rezultatul poate fi mai greu de interpretat dacă există:

• anemie;
• sângerare recentă;
• transfuzie;
• boală renală avansată;
• sarcină;
• anumite hemoglobinopatii;
• alte situații care modifică durata de viață a globulelor roșii.

Dacă HbA1c nu corespunde glicemiilor măsurate, medicul trebuie să caute explicația.

Cât de des se face HbA1c

Frecvența este stabilită individual.

Poate fi recomandată mai des dacă:

• tratamentul a fost schimbat;
• ținta nu este atinsă;
• valorile glicemiei sunt oscilante;
• pacientul are episoade de hipoglicemie;
• boala s-a agravat;
• există sarcină;
• medicul urmărește răspunsul la o intervenție.

Pentru un pacient stabil, aflat la țintă și fără schimbări recente, testarea poate fi făcută mai rar.

HbA1c nu trebuie repetată la intervale foarte scurte fără o indicație clară, deoarece reflectă evoluția glicemiei pe o perioadă de câteva luni.

Care este ținta HbA1c

Pentru mulți adulți cu diabet, o țintă în jurul valorii de 7% este folosită ca reper.

Aceasta nu este însă potrivită automat pentru orice pacient.

Ținta poate fi mai strictă sau mai permisivă în funcție de:

• vârstă;
• durata diabetului;
• risc de hipoglicemie;
• boli cardiovasculare;
• boală renală;
• sarcină;
• fragilitate;
• speranță de viață;
• capacitatea de autogestionare;
• tratamentul utilizat;
• preferințele pacientului.

La persoanele vârstnice fragile sau cu episoade repetate de hipoglicemie, evitarea scăderilor periculoase ale glicemiei poate fi mai importantă decât atingerea unei ținte foarte joase.

Nu modifica tratamentul doar pentru a atinge o valoare citită online.

Ce înseamnă automonitorizarea glicemiei

Automonitorizarea înseamnă măsurarea glicemiei de către pacient cu ajutorul unui glucometru.

Poate fi necesară:

• zilnic;
• de mai multe ori pe zi;
• numai în anumite zile;
• înainte și după masă;
• înainte de activitate fizică;
• când apar simptome;
• după modificarea tratamentului;
• în timpul unei boli acute.

Frecvența depinde de:

• tipul diabetului;
• tratament;
• utilizarea insulinei;
• riscul de hipoglicemie;
• controlul bolii;
• sarcină;
• recomandarea diabetologului.

Un pacient cu insulină are, de regulă, un plan diferit față de o persoană cu prediabet sau diabet de tip 2 tratat fără medicamente care provoacă hipoglicemie.

Cum folosești corect glucometrul

Urmează instrucțiunile aparatului și planul primit de la medic.

În general:

1. spală și usucă bine mâinile;
2. verifică termenul de valabilitate al testelor;
3. introdu testul conform instrucțiunilor;
4. folosește dispozitivul de înțepare;
5. aplică picătura de sânge;
6. notează rezultatul;
7. notează ora și legătura cu masa;
8. notează tratamentul și eventualele simptome.

Rezultatele pot fi influențate de:

• mâini umede;
• resturi de alimente pe degete;
• benzi expirate;
• păstrarea incorectă;
• temperaturi extreme;
• probă insuficientă;
• probleme ale aparatului.

Nu folosi valoarea izolată fără context.

Ce notezi în jurnalul glicemiei

Mai pot fi notate:

• compoziția mesei;
• activitatea fizică;
• episodul de stres;
• boala acută;
• omiterea unei doze;
• administrarea unui medicament nou;
• simptomele de hipoglicemie;
• consumul de alcool.

Medicul analizează tiparul, nu doar cea mai mare valoare.

Ce este monitorizarea continuă a glicemiei

Sistemele de monitorizare continuă folosesc un senzor care măsoară glucoza din lichidul dintre celule și oferă valori repetate pe parcursul zilei.

Pot furniza informații despre:

• tendința glicemiei;
• variațiile nocturne;
• episoadele de hipoglicemie;
• creșterile după masă;
• timpul petrecut în intervalul-țintă;
• răspunsul la insulină, alimentație și efort.

Senzorul nu este necesar automat tuturor persoanelor cu diabet.

Indicația, tipul dispozitivului și accesul prin Programul național de diabet sunt stabilite de specialist, în funcție de criteriile aplicabile.

Ce analize sunt importante în diabet

Pe lângă glicemie și HbA1c, medicul poate recomanda:

• creatinină;
• rata estimată de filtrare glomerulară;
• raport albumină–creatinină în urină;
• colesterol total;
• LDL-colesterol;
• HDL-colesterol;
• trigliceride;
• TGO;
• TGP;
• electroliți;
• hemoleucogramă;
• alte investigații adaptate tratamentului și complicațiilor.

Diabetul trebuie monitorizat împreună cu tensiunea și colesterolul, deoarece riscul cardiovascular rezultă din asocierea acestor factori.

Ghidul despre monitorizarea hipertensiunii prin medicul de familie explică traseul valorilor tensionale crescute.

De ce trebuie verificați rinichii

Diabetul poate afecta vasele mici ale rinichilor fără să producă simptome în stadiile inițiale.

Monitorizarea poate include:

• creatinină;
• rata estimată de filtrare glomerulară;
• raport albumină–creatinină în urină;
• tensiune;
• electroliți;
• evoluția analizelor.

O cantitate crescută de albumină în urină poate apărea înainte ca pacientul să observe modificări.

Controlul glicemiei și tensiunii și alegerea tratamentului potrivit pot reduce riscul de progresie.

Dacă funcția renală se deteriorează, poate fi necesar consultul nefrologic.

De ce trebuie verificat colesterolul

Diabetul crește riscul cardiovascular, mai ales dacă este asociat cu:

• hipertensiune;
• fumat;
• colesterol crescut;
• boală renală;
• obezitate;
• antecedente de infarct sau accident vascular cerebral.

Medicul urmărește:

• LDL-colesterolul;
• trigliceridele;
• tensiunea;
• greutatea;
• tratamentul;
• riscul cardiovascular global.

Ținta colesterolului nu este identică pentru fiecare persoană. Un pacient care a avut infarct are alt profil de risc față de un adult tânăr fără boală cardiovasculară.

Controlul ochilor

Diabetul poate afecta retina înainte ca vederea să scadă evident.

Pacientul poate avea nevoie de evaluare oftalmologică periodică, cu frecvență stabilită în funcție de:

• tipul diabetului;
• durata bolii;
• controlul glicemiei;
• sarcină;
• rezultatele examinării anterioare;
• existența retinopatiei.

Nu aștepta controlul programat dacă apar:

• pierderea bruscă a vederii;
• vedere încețoșată accentuată;
• pete negre numeroase;
• fulgere luminoase;
• o „perdea” în câmpul vizual;
• durere oculară.

Aceste simptome necesită evaluare rapidă.

Examinarea picioarelor

Diabetul poate afecta sensibilitatea și circulația picioarelor.

Pacientul trebuie să verifice regulat:

• tăieturi;
• fisuri;
• bășici;
• bătături;
• roșeață;
• umflare;
• modificarea culorii;
• răni;
• zone calde;
• unghii traumatizate;
• obiecte sau pietricele în încălțăminte.

Medicul poate evalua:

• sensibilitatea;
• pulsul arterial;
• pielea;
• deformările;
• încălțămintea;
• istoricul rănilor;
• riscul de ulcer.

Furnicăturile, amorțeala și arsurile sunt explicate în pagina despre neuropatia diabetică și simptomele de la nivelul picioarelor.

O rană care se vindecă greu trebuie evaluată rapid, mai ales dacă apare puroi, miros neplăcut, febră, țesut închis la culoare sau roșeață în extindere.

Hipoglicemia

Hipoglicemia reprezintă scăderea glicemiei sub nivelul sigur pentru pacient.

Poate apărea mai ales la persoanele tratate cu:

• insulină;
• anumite medicamente care stimulează eliberarea insulinei;
• combinații terapeutice cu risc de scădere excesivă.

Factorii favorizanți pot include:

• mese omise;
• efort fizic neplanificat;
• doză prea mare;
• consum de alcool;
• boală renală;
• vărsături;
• aport alimentar redus.

Simptomele pot include:

• tremur;
• transpirație;
• foame;
• palpitații;
• amețeală;
• dificultate de concentrare;
• iritabilitate;
• confuzie;
• vedere încețoșată.

Pacientul trebuie să primească de la medic un plan clar pentru recunoașterea și tratarea episodului.

Pagina despre episoadele de hipoglicemie prezintă semnele care necesită evaluare.

Dacă persoana este inconștientă, are convulsii sau nu poate înghiți, nu îi administra alimente ori lichide pe gură. Apelează 112.

Hiperglicemia

Glicemia poate crește din cauza:

• unei mese;
• unei doze omise;
• unei infecții;
• tratamentului cu corticosteroizi;
• stresului;
• deshidratării;
• progresiei diabetului;
• unei probleme cu insulina sau dispozitivul.

Simptomele pot include:

• sete;
• urinări frecvente;
• gură uscată;
• oboseală;
• vedere încețoșată;
• scădere în greutate;
• infecții repetate;
• vindecarea lentă a rănilor.

O valoare mare izolată trebuie interpretată în context, dar valorile repetat crescute necesită reevaluarea planului.

Pentru orientare, consultă pagina despre glicemia crescută și evaluarea la diabetologie.

Când hiperglicemia este urgentă

Solicită ajutor medical rapid dacă glicemia mare este asociată cu:

• greață;
• vărsături;
• durere abdominală;
• respirație rapidă sau profundă;
• miros neobișnuit al respirației;
• somnolență;
• confuzie;
• deshidratare;
• imposibilitatea administrării tratamentului;
• cetone crescute;
• degradarea stării generale.

În situațiile grave se apelează 112.

Persoanele cu diabet de tip 1 trebuie să urmeze planul privind măsurarea cetonelor și ajustarea tratamentului primit de la diabetolog.

Ce faci când ești bolnav

Infecțiile, febra, vărsăturile și alte boli acute pot modifica glicemia chiar dacă pacientul mănâncă mai puțin.

Planul pentru zilele de boală trebuie discutat înainte cu medicul și poate include:

• măsurarea mai frecventă a glicemiei;
• măsurarea cetonelor;
• hidratare;
• continuarea anumitor tratamente;
• oprirea temporară a unor medicamente, numai la indicația medicului;
• contactarea echipei medicale;
• prezentarea la urgență dacă apar semne de alarmă.

Nu întrerupe automat insulina în timpul unei infecții sau dacă mănânci mai puțin. Acest lucru poate fi periculos.

Alimentația

Nu există un singur „regim pentru diabet” potrivit tuturor.

Planul trebuie să țină cont de:

• greutate;
• tratament;
• glicemii;
• programul de muncă;
• activitatea fizică;
• preferințe;
• buget;
• boli digestive;
• boală renală;
• sarcină;
• risc de hipoglicemie.

Principiile pot include:

• reducerea băuturilor îndulcite;
• controlul porțiilor;
• alegerea alimentelor mai puțin procesate;
• distribuirea glucidelor pe parcursul zilei;
• aport suficient de fibre;
• limitarea excesului de sare;
• evitarea dietelor extreme;
• adaptarea meselor la tratament.

Nu elimina complet carbohidrații și nu începe posturi prelungite fără evaluare, mai ales dacă folosești insulină sau medicamente cu risc de hipoglicemie.

Activitatea fizică

Mișcarea poate ajuta la:

• scăderea glicemiei;
• îmbunătățirea sensibilității la insulină;
• controlul greutății;
• reducerea tensiunii;
• îmbunătățirea colesterolului;
• menținerea masei musculare;
• reducerea riscului cardiovascular.

Tipul și intensitatea trebuie adaptate pacientului.

Discută cu medicul înainte de efort intens dacă:

• ai durere în piept;
• ai lipsă de aer;
• ai neuropatie;
• ai răni la picioare;
• ai retinopatie;
• ai boală renală;
• ai avut hipoglicemii;
• folosești insulină;
• ai fost sedentar o perioadă lungă.

Efortul poate scădea glicemia în timpul activității sau la câteva ore după aceea.

Scăderea în greutate

La persoanele supraponderale sau obeze, o scădere ponderală susținută poate îmbunătăți:

• glicemia;
• tensiunea;
• colesterolul;
• ficatul gras;
• somnul;
• mobilitatea;
• răspunsul la tratament.

Obiectivul trebuie să fie realist și urmărit în timp.

Nu folosi:

• diuretice;
• laxative;
• produse pentru slăbit;
• suplimente stimulante;
• tratamente cumpărate online;

fără recomandarea unui medic.

Rezistența la insulină și relația ei cu greutatea sunt explicate în articolul despre rezistența la insulină și analizele care pot fi utile.

Tratamentul medicamentos

Tratamentul poate include:

• metformin;
• alte medicamente orale;
• medicamente injectabile fără insulină;
• insulină;
• combinații între mai multe clase.

Alegerea depinde de:

• tipul diabetului;
• HbA1c;
• greutate;
• risc de hipoglicemie;
• funcția renală;
• boală cardiovasculară;
• insuficiență cardiacă;
• cost și acces;
• reacții adverse;
• preferințele pacientului.

Nu modifica dozele și nu opri tratamentul când valorile se normalizează.

Valorile bune pot fi tocmai rezultatul tratamentului.

Ce faci dacă uiți o doză

Conduita diferă de la un medicament la altul.

Nu dubla automat doza următoare.

Planul depinde de:

• medicamentul omis;
• ora obișnuită;
• timpul trecut;
• glicemia actuală;
• administrarea insulinei;
• mesele următoare;
• riscul de hipoglicemie.

Solicită din timp medicului sau farmacistului instrucțiuni scrise pentru această situație.

Vaccinările

Persoanele cu diabet pot avea risc mai mare de complicații în cazul anumitor infecții.

Medicul de familie poate verifica:

• vaccinarea antigripală;
• vaccinarea pneumococică;
• vaccinarea împotriva COVID-19, potrivit recomandărilor actuale;
• vaccinarea împotriva hepatitei B;
• rapelurile pentru difterie, tetanos și tuse convulsivă;
• vaccinarea împotriva herpesului zoster;
• alte vaccinuri recomandate în funcție de vârstă și boli.

Recomandările complete vor fi prezentate în articolul despre calendarul vaccinurilor pentru adulți.

Diabetul în sarcină

Femeile cu diabet cunoscut trebuie să discute cu medicul înainte de concepție.

Pot fi necesare:

• ajustarea tratamentului;
• schimbarea unor medicamente;
• optimizarea glicemiei;
• evaluarea rinichilor;
• control oftalmologic;
• verificarea tensiunii;
• suplimentare adaptată;
• monitorizare obstetricală și diabetologică.

Unele medicamente utilizate în diabet, hipertensiune sau colesterol nu sunt potrivite în sarcină.

Diabetul gestațional necesită monitorizarea glicemiei și urmărire obstetricală. După naștere, femeia trebuie reevaluată deoarece rămâne cu risc crescut de diabet de tip 2.

Când trebuie să mergi la diabetolog

Programează o consultație dacă:

• ai valori compatibile cu diabetul;
• HbA1c este de cel puțin 6,5%;
• ai simptome și glicemie crescută;
• glicemia continuă să crească în ciuda intervențiilor;
• tratamentul nu mai controlează boala;
• ai hipoglicemii;
• ai nevoie de insulină;
• folosești insulină și schema trebuie ajustată;
• ești însărcinată;
• ai boală renală;
• ai complicații oculare;
• ai neuropatie;
• ai răni la picioare;
• pierzi în greutate fără explicație;
• există suspiciune de diabet de tip 1;
• rezultatele sunt neconcordante;
• medicul de familie recomandă evaluarea.

Medicul specialist poate stabili:

• tipul diabetului;
• ținta HbA1c;
• schema terapeutică;
• planul de automonitorizare;
• indicația pentru senzori sau pompă;
• ritmul controalelor;
• investigațiile pentru complicații.

Cum te pregătești pentru consultație

Adu:

• actul de identitate;
• cardul de sănătate sau documentul înlocuitor;
• biletul de trimitere, dacă este necesar;
• analizele recente;
• HbA1c;
• jurnalul glicemiei;
• glucometrul sau rapoartele senzorului;
• lista medicamentelor;
• dozele și orele administrării;
• valorile tensiunii;
• documentele cardiologice;
• analizele renale;
• scrisorile medicale;
• biletele de externare;
• informații despre hipoglicemii;
• fotografii sau documente privind rănile de la picioare;
• întrebările pentru medic.

Checklistul administrativ este disponibil în ghidul despre actele necesare la consultația prin CAS.

Ce verifici la fiecare control

• Greutatea și evoluția ei.
• Tensiunea arterială.
• HbA1c, la intervalul recomandat.
• Valorile din jurnal sau senzor.
• Episoadele de hipoglicemie.
• Respectarea tratamentului.
• Reacțiile adverse.
• Funcția renală.
• Albumina urinară.
• Colesterolul și trigliceridele.
• Starea picioarelor.
• Controlul oftalmologic.
• Alimentația și activitatea fizică.
• Fumatul și consumul de alcool.
• Vaccinările.
• Data următorului control la diabetolog.

Evaluarea generală în funcție de vârstă este prezentată în articolul despre controlul medical după 40, 50 și 60 de ani.

Cele mai frecvente greșeli

Este verificată doar glicemia à jeun

O singură valoare nu descrie controlul din ultimele luni și nici variațiile din restul zilei.

Tratamentul este oprit când glicemia se normalizează

Normalizarea poate fi rezultatul tratamentului și al schimbărilor de stil de viață.

HbA1c este interpretată fără context

Anemia, boala renală și alte situații pot influența rezultatul.

Pacientul măsoară glicemia foarte des fără un plan

Măsurătorile trebuie să răspundă unei întrebări și să fie folosite pentru decizii medicale.

Sunt ignorate tensiunea și colesterolul

Riscul cardiovascular nu depinde numai de glicemie.

Controlul oftalmologic este amânat până apare vederea încețoșată

Retinopatia poate evolua înaintea simptomelor evidente.

Picioarele nu sunt verificate

Leziunile mici pot trece neobservate dacă sensibilitatea este redusă.

Hipoglicemiile nu sunt raportate

Episoadele pot impune modificarea tratamentului.

Suplimentele nu sunt menționate

Produsele naturiste pot influența glicemia sau pot interacționa cu tratamentul.

Prediabetul este considerat lipsit de importanță

Este o oportunitate de intervenție înaintea progresiei către diabet.

Pacientul urmează diete extreme

Acestea pot provoca hipoglicemie, pierdere de masă musculară sau abandon rapid.

Întrebări frecvente

Medicul de familie poate depista diabetul?

Da. Poate evalua riscul și recomanda glicemie, HbA1c sau test de toleranță la glucoză.

Poate monitoriza prediabetul?

Da. Poate urmări analizele, greutatea, tensiunea, stilul de viață și tratamentul prevăzut de circuitul aplicabil.

Poate prescrie medicamente pentru prediabet?

În condițiile stabilite de normele CNAS, medicul de familie poate iniția tratamentul prevăzut pentru pacienții care îndeplinesc criteriile. Decizia se ia după evaluare, nu automat.

Cine confirmă diabetul?

Diagnosticul poate fi identificat prin analize, dar pacientul cu valori de diabet trebuie orientat către diabetolog pentru evaluare, clasificare și stabilirea tratamentului.

Cât de des se face HbA1c?

În funcție de stabilitatea bolii și de tratament. Poate fi repetată mai frecvent după schimbarea tratamentului și mai rar la pacientul stabil.

Care este HbA1c normală pentru un pacient cu diabet?

Pentru mulți adulți se urmărește o valoare în jur de 7%, dar ținta trebuie individualizată.

Trebuie să măsor glicemia zilnic?

Nu toți pacienții au nevoie de aceeași frecvență. Planul depinde de tipul diabetului, tratament și riscul de hipoglicemie.

Glicemia normală dimineața exclude diabetul?

Nu întotdeauna. Unele persoane pot avea creșteri după masă sau HbA1c modificată.

Prediabetul poate reveni la valori normale?

Da, la unele persoane, în special prin scădere în greutate, activitate fizică și intervenție timpurie. Riscul trebuie însă monitorizat în continuare.

Metforminul vindecă prediabetul?

Nu trebuie privit ca o vindecare. Este o componentă posibilă a managementului, împreună cu alimentația, mișcarea și controlul greutății.

Dacă iau insulină, mai trebuie să merg la medicul de familie?

Da. Medicul de familie urmărește și tensiunea, rinichii, vaccinările, celelalte boli și continuitatea îngrijirii.

Când merg la oftalmolog?

La intervalul stabilit în funcție de tipul și durata diabetului și de rezultatul examinării anterioare. Nu aștepta apariția problemelor de vedere.

Când trebuie examinate picioarele?

Pacientul trebuie să le verifice regulat, iar evaluarea medicală se face la controale și mai frecvent dacă există neuropatie, circulație slabă sau răni.

Ce fac dacă am hipoglicemie?

Urmează planul primit de la medic. Dacă persoana este inconștientă, are convulsii sau nu poate înghiți, apelează 112 și nu îi administra alimente pe gură.

Pot face consultația prin CAS?

Da, în condițiile aplicabile specialității și documentelor necesare.

Concluzie

Prediabetul și diabetul trebuie urmărite ca afecțiuni metabolice și cardiovasculare complexe, nu doar printr-o valoare a glicemiei.

Medicul de familie poate:

• identifica persoanele cu risc;
• recomanda analize;
• monitoriza prediabetul;
• urmări greutatea și tensiunea;
• verifica rinichii și colesterolul;
• continua anumite tratamente;
• identifica posibile complicații;
• orienta pacientul către diabetolog.

Diabetologul stabilește diagnosticul complet, tipul bolii, ținta glicemică, schema terapeutică și monitorizarea de specialitate.

Pacientul contribuie prin:

• administrarea corectă a tratamentului;
• păstrarea jurnalului;
• măsurarea glicemiei conform planului;
• prezentarea la controale;
• verificarea picioarelor;
• raportarea hipoglicemiilor;
• alimentație și activitate fizică adaptate;
• controlul tensiunii și colesterolului.

Serviciile de medicină de familie pot reprezenta punctul de pornire pentru depistare și monitorizare.

Informațiile despre bolile cronice, analize, prevenție și accesul prin CAS vor fi reunite și în Ghidul pacientului.