Osteoporoză, osteodensitometrie, vitamina D și calciu: când mergi la endocrinolog

Osteoporoză, osteodensitometrie, vitamina D și calciu: când mergi la endocrinolog

Publicat la 29 mai 2026

Osteoporoză, osteodensitometrie, vitamina D și calciu: când mergi la endocrinolog

Osteoporoza este o boală în care oasele devin mai fragile și se pot fractura mai ușor. De multe ori, nu produce simptome până când apare o fractură. Din acest motiv, este numită frecvent o boală „tăcută”.

Cele mai frecvente fracturi asociate cu osteoporoza apar la șold, coloană vertebrală și încheietura mâinii. Uneori, o fractură apare după o cădere banală, de la propria înălțime, sau după un traumatism care nu ar fi trebuit să rupă un os sănătos.

Endocrinologul poate avea un rol important în evaluarea osteoporozei, mai ales când există suspiciuni legate de hormoni: menopauză, hipertiroidism, hiperparatiroidism, deficit de vitamina D, tulburări de calciu, tratament cortizonic, prolactină crescută sau alte boli endocrine.

Dacă ai osteoporoză, osteopenie, vitamina D scăzută, calciu modificat, fracturi după traumatisme minore sau suspiciune de cauză hormonală, poți solicita un consult endocrinologie prin CAS, cu bilet de trimitere valabil și în limita fondurilor disponibile.

Ce este osteoporoza

Osteoporoza apare când densitatea și calitatea osului scad. Osul devine mai fragil, iar riscul de fractură crește.

Osul este un țesut viu. În mod normal, organismul descompune os vechi și formează os nou. Când pierderea osoasă devine mai mare decât formarea de os nou, densitatea osoasă scade.

În timp, această pierdere poate duce la:

  • osteopenie;
  • osteoporoză;
  • fracturi de fragilitate;
  • tasări vertebrale;
  • durere de spate;
  • scădere în înălțime;
  • postură cifotică, adică spate mai cocoșat;
  • pierderea independenței, în cazul fracturilor severe.

Osteoporoza nu este doar o problemă de vârstă. Poate apărea și secundar unor boli, tratamente sau dezechilibre hormonale.

Pentru o privire generală asupra problemelor evaluate de endocrinolog, poți citi și articolul despre când mergi la endocrinolog.

Osteopenie sau osteoporoză: care este diferența

Osteopenia înseamnă densitate osoasă scăzută, dar nu suficient de scăzută pentru diagnosticul de osteoporoză.

Osteoporoza înseamnă fragilitate osoasă mai importantă și risc mai mare de fractură.

Diferența se stabilește de obicei prin osteodensitometrie, numită și test de densitate minerală osoasă. Rezultatul este exprimat prin scoruri, mai ales T-score.

Orientativ:

  • densitate normală: T-score peste -1;
  • osteopenie: T-score între -1 și -2,5;
  • osteoporoză: T-score egal sau sub -2,5.

Aceste valori trebuie interpretate de medic. Riscul real de fractură nu depinde doar de T-score, ci și de vârstă, istoricul de fracturi, tratamente, boli asociate, greutate, fumat, alcool, risc de cădere și alte date clinice.

De ce osteoporoza poate trece neobservată

Osteoporoza nu doare în stadiile inițiale. Mulți pacienți află că au osteoporoză abia după o fractură.

Semne posibile care pot sugera osteoporoză avansată:

  • fractură după cădere ușoară;
  • durere bruscă de spate;
  • tasări vertebrale;
  • scădere în înălțime;
  • postură modificată;
  • spate mai cocoșat;
  • dificultate la ridicarea de pe scaun după fracturi;
  • durere persistentă după eforturi minore.

Lipsa simptomelor nu exclude osteoporoza. De aceea, evaluarea riscului și osteodensitometria sunt importante la persoanele cu factori de risc.

Ce este osteodensitometria DEXA/DXA

Osteodensitometria DEXA sau DXA este investigația folosită cel mai frecvent pentru măsurarea densității minerale osoase.

De obicei, se măsoară densitatea osoasă la:

  • coloană lombară;
  • șold;
  • uneori antebraț, în anumite situații.

Rezultatul ajută medicul să evalueze riscul de fractură și să decidă dacă este nevoie de monitorizare, schimbări de stil de viață sau tratament medicamentos.

Osteodensitometria nu este același lucru cu o radiografie obișnuită. Radiografia poate arăta fracturi sau modificări osoase, dar nu măsoară cu precizie densitatea minerală osoasă ca DXA.

Când este recomandată osteodensitometria

Osteodensitometria poate fi recomandată în mai multe situații.

Cele mai frecvente sunt:

  • femei după menopauză, mai ales dacă există factori de risc;
  • femei peste 65 de ani;
  • bărbați peste 70 de ani, mai ales cu factori de risc;
  • fractură după traumatism minor;
  • scădere în înălțime;
  • tasări vertebrale;
  • tratament cortizonic pe termen lung;
  • hipertiroidism;
  • hiperparatiroidism;
  • menopauză precoce;
  • lipsa menstruațiilor pe termen lung;
  • greutate corporală foarte mică;
  • istoric familial de fractură de șold;
  • fumat;
  • consum cronic crescut de alcool;
  • boli digestive cu malabsorbție;
  • boală celiacă;
  • boli inflamatorii cronice;
  • insuficiență renală cronică;
  • tratamente oncologice care reduc hormonii sexuali;
  • suspiciune de osteoporoză secundară.

Medicul decide dacă investigația este necesară și când trebuie repetată.

Ce înseamnă fractură de fragilitate

Fractura de fragilitate este o fractură care apare după un traumatism minor, de exemplu o cădere de la propria înălțime.

Cele mai importante localizări sunt:

  • șoldul;
  • coloana vertebrală;
  • încheietura mâinii;
  • umărul;
  • bazinul.

O fractură de fragilitate la adult trebuie să ridice suspiciunea de osteoporoză, chiar dacă pacientul nu știa că are densitate osoasă scăzută.

După o astfel de fractură, este importantă evaluarea riscului de noi fracturi. Prevenția celei de-a doua fracturi este esențială.

Menopauza și riscul de osteoporoză

După menopauză, nivelul estrogenilor scade. Estrogenii au rol important în menținerea masei osoase. De aceea, pierderea osoasă se poate accelera după menopauză.

Riscul este mai mare dacă:

  • menopauza apare precoce;
  • există istoric familial de osteoporoză;
  • pacienta are greutate mică;
  • există deficit de vitamina D;
  • aportul de calciu este redus;
  • există sedentarism;
  • pacienta fumează;
  • consumul de alcool este crescut;
  • au existat fracturi anterioare;
  • există tratamente cortizonice;
  • există boli endocrine asociate.

Menopauza nu este singura cauză de osteoporoză, dar este unul dintre factorii majori la femei.

Tiroida și osteoporoza

Hormonii tiroidieni influențează metabolismul osos. Atât hipertiroidismul netratat, cât și dozele prea mari de hormoni tiroidieni pot crește pierderea osoasă.

Riscul este mai important dacă hipertiroidismul este persistent sau dacă TSH rămâne prea scăzut mult timp.

Situații care pot conta:

  • boala Graves-Basedow;
  • noduli tiroidieni hiperfuncționali;
  • gușă multinodulară toxică;
  • tratament cu levotiroxină în doză prea mare;
  • TSH cronic suprimat;
  • vârstă înaintată;
  • menopauză;
  • alți factori de risc pentru fractură.

Dacă ai TSH scăzut, palpitații, tremor, scădere în greutate sau boală tiroidiană cunoscută, este importantă monitorizarea endocrinologică.

Vezi și articolele despre hipertiroidism și TSH scăzut și boala Graves-Basedow.

Paratiroidele, calciul și PTH

Paratiroidele sunt glande mici situate lângă tiroidă. Ele produc parathormon, prescurtat PTH, un hormon important pentru reglarea calciului și a metabolismului osos.

Dacă paratiroidele produc prea mult PTH, poate apărea hiperparatiroidismul. În această situație, calciul poate crește în sânge, iar osul poate pierde calciu în timp.

Hiperparatiroidismul poate fi asociat cu:

  • osteopenie;
  • osteoporoză;
  • fracturi;
  • pietre la rinichi;
  • calciu crescut în sânge;
  • oboseală;
  • dureri osoase sau musculare;
  • constipație;
  • sete și urinare frecventă, în unele cazuri;
  • scăderea densității osoase, mai ales la anumite zone.

Nu orice calciu modificat înseamnă boală paratiroidiană. Dar dacă există calciu crescut, PTH modificat sau osteoporoză inexplicabilă, evaluarea endocrinologică este importantă.

Vitamina D și sănătatea oaselor

Vitamina D ajută organismul să absoarbă calciul și are rol important în sănătatea osoasă.

Deficitul de vitamina D poate contribui la:

  • scăderea absorbției calciului;
  • hiperparatiroidism secundar;
  • osteomalacie, în forme severe;
  • dureri musculare sau osoase, în unele cazuri;
  • risc crescut de căderi, prin slăbiciune musculară, la unele persoane;
  • sănătate osoasă mai slabă.

Vitamina D scăzută este frecventă, dar tratamentul nu trebuie făcut haotic. Doza depinde de nivelul din sânge, vârstă, greutate, boli asociate, absorbție intestinală și recomandarea medicului.

Dozele foarte mari luate fără control pot duce la hipercalcemie și alte complicații.

Calciul: prea puțin sau prea mult

Calciul este esențial pentru os, dar și pentru mușchi, nervi, inimă și coagulare.

Aportul insuficient de calciu poate contribui la pierdere osoasă, mai ales dacă se asociază cu deficit de vitamina D.

Surse alimentare de calciu:

  • lactate;
  • iaurt;
  • brânzeturi;
  • legume verzi;
  • pește cu oase comestibile, în anumite forme;
  • alimente fortificate;
  • unele ape minerale bogate în calciu.

Suplimentele de calciu nu trebuie luate automat de toți pacienții. Contează dieta, riscul de pietre la rinichi, calciul din sânge, vitamina D, funcția renală și recomandarea medicului.

Prea mult calciu, mai ales din suplimente luate fără indicație, poate crea probleme. De aceea, doza trebuie individualizată.

Cortizonul și osteoporoza

Tratamentul cu corticosteroizi, cum sunt prednisonul sau alte medicamente similare, poate crește riscul de osteoporoză dacă este folosit pe termen lung.

Riscul depinde de:

  • doză;
  • durată;
  • vârsta pacientului;
  • boala pentru care este administrat;
  • alți factori de risc;
  • densitatea osoasă inițială;
  • istoricul de fracturi.

Pacienții care au nevoie de corticosteroizi pe termen lung trebuie evaluați pentru riscul de osteoporoză. Uneori este necesară osteodensitometrie, suplimentare cu vitamina D/calciu sau tratament specific pentru protecția osului.

Nu opri tratamentul cortizonic fără recomandarea medicului. Oprirea bruscă poate fi periculoasă.

Prolactina crescută și osul

Prolactina crescută poate afecta funcția hormonală și poate duce, în unele cazuri, la scăderea estrogenilor sau testosteronului. Pe termen lung, nivelurile scăzute ale hormonilor sexuali pot afecta densitatea osoasă.

Acest lucru este relevant mai ales dacă prolactina crescută se asociază cu:

  • lipsa menstruației;
  • menstruații rare;
  • infertilitate;
  • scăderea libidoului;
  • hipogonadism;
  • prolactinom.

Dacă ai prolactina crescută și menstruații rare sau absente, discută cu medicul despre riscul osos și evaluarea necesară.

Vezi și articolul despre prolactina crescută.

Lipsa menstruațiilor și densitatea osoasă

Menstruațiile rare sau absente pe termen lung pot reflecta niveluri scăzute de estrogeni sau ovulație neregulată. Acest lucru poate afecta masa osoasă, mai ales la femeile tinere.

Situații posibile:

  • anorexie;
  • diete restrictive;
  • sport intens;
  • stres major;
  • SOP, în anumite forme;
  • hiperprolactinemie;
  • insuficiență ovariană prematură;
  • tulburări hipotalamice;
  • alte cauze endocrine.

Dacă menstruația lipsește mai multe luni, nu este suficient să fie considerată „normală” din cauza stresului. Este recomandată evaluare medicală.

Pentru legătura cu tiroida și hormonii, vezi articolul despre menstruații neregulate și tiroidă.

Obezitatea protejează de osteoporoză?

Greutatea corporală mai mare poate fi asociată uneori cu densitate osoasă mai mare, dar nu protejează complet de fracturi. Obezitatea poate crește riscul de căderi, poate afecta mobilitatea și poate fi asociată cu inflamație, deficit de vitamina D, diabet, boli articulare sau sedentarism.

În plus, persoanele cu obezitate pot avea deficit de vitamina D și risc metabolic crescut.

De aceea, riscul osos trebuie evaluat individual, nu doar pe baza greutății.

Vezi și articolul despre obezitate, dificultate în slăbire și cauze hormonale.

Ce analize pot fi utile în osteoporoză

Analizele nu înlocuiesc osteodensitometria, dar pot ajuta la identificarea unor cauze secundare.

Medicul poate recomanda:

  • calciu seric;
  • fosfor;
  • magneziu, în anumite situații;
  • vitamina D;
  • parathormon, adică PTH;
  • creatinină și evaluarea funcției renale;
  • fosfatază alcalină;
  • transaminaze;
  • hemoleucogramă;
  • TSH;
  • FT4, dacă TSH este modificat;
  • proteinurie sau calciu urinar, în anumite cazuri;
  • electroforeză proteică, dacă există suspiciuni specifice;
  • markeri de turnover osos, în anumite situații;
  • testosteron la bărbați, dacă există suspiciune de hipogonadism;
  • analize pentru boală celiacă, dacă există suspiciune de malabsorbție.

Nu toate analizele sunt necesare pentru toți pacienții. Setul se stabilește în funcție de vârstă, fracturi, DXA, tratamente, boli asociate și examen clinic.

Când este util consultul endocrinologic

Consultul endocrinologic poate fi util dacă ai:

  • osteoporoză diagnosticată prin osteodensitometrie;
  • osteopenie cu factori de risc;
  • fractură după traumatism minor;
  • tasări vertebrale;
  • vitamina D foarte scăzută;
  • calciu crescut sau scăzut;
  • PTH modificat;
  • suspiciune de hiperparatiroidism;
  • TSH scăzut persistent;
  • hipertiroidism;
  • tratament cu levotiroxină și TSH prea mic;
  • tratament cortizonic pe termen lung;
  • menopauză precoce;
  • lipsa menstruațiilor pe termen lung;
  • prolactină crescută;
  • osteoporoză la bărbat;
  • osteoporoză la vârstă tânără;
  • fracturi repetate;
  • rezultate greu de interpretat.

La Prevencia, pacienții asigurați se pot programa la endocrinologie cu bilet de trimitere CAS, în funcție de disponibilitate și fondurile CAS existente.

Pentru zona Berceni – Giurgiului – Toporaș, este disponibilă pagina dedicată pentru endocrinologie CAS în Sectorul 4.

Când este mai potrivit reumatologul, ortopedul sau medicul de familie

Osteoporoza poate fi gestionată de mai multe specialități, în funcție de caz.

Medicul de familie poate ajuta cu:

  • evaluarea inițială;
  • recomandarea analizelor de bază;
  • orientarea către specialist;
  • monitorizarea factorilor de risc;
  • trimitere pentru osteodensitometrie, unde este cazul.

Ortopedul este important dacă există fractură, durere severă, tasări vertebrale sau necesitate de tratament chirurgical/ortopedic.

Reumatologul poate fi implicat în osteoporoză, boli inflamatorii, tratament cortizonic sau dureri musculoscheletale complexe.

Endocrinologul este important când există cauze hormonale sau metabolice: tiroidă, paratiroide, vitamina D, calciu, cortizol, prolactină, menopauză precoce sau osteoporoză secundară.

Tratamentul osteoporozei

Tratamentul depinde de riscul de fractură, densitatea osoasă, istoricul de fracturi și cauzele identificate.

Poate include:

  • alimentație cu suficient calciu și proteine;
  • corectarea deficitului de vitamina D;
  • activitate fizică adaptată;
  • exerciții de forță;
  • exerciții de echilibru;
  • prevenirea căderilor;
  • renunțarea la fumat;
  • limitarea alcoolului;
  • ajustarea medicamentelor care cresc riscul, dacă este posibil;
  • tratament medicamentos specific pentru osteoporoză.

Medicamentele pentru osteoporoză pot fi diferite: unele reduc pierderea osoasă, altele stimulează formarea osoasă. Alegerea se face de medic, în funcție de risc, vârstă, funcție renală, fracturi, alte boli și toleranță.

Nu începe tratament pentru osteoporoză doar pe baza unui supliment recomandat informal. Riscul de fractură trebuie evaluat corect.

Exercițiile utile pentru os

Mișcarea este importantă pentru sănătatea oaselor. Cele mai utile sunt exercițiile cu încărcare și exercițiile de forță, adaptate vârstei și riscului de fractură.

Pot fi utile:

  • mersul alert;
  • urcatul scărilor;
  • dansul;
  • exercițiile cu greutăți ușoare;
  • exercițiile cu benzi elastice;
  • antrenamentul de forță supravegheat;
  • exercițiile de echilibru;
  • kinetoterapia, în anumite situații.

Dacă ai osteoporoză severă, tasări vertebrale sau fracturi recente, nu începe exerciții intense fără recomandare medicală. Unele mișcări de flexie și răsucire pot crește riscul de leziuni vertebrale.

Prevenirea căderilor

Prevenirea căderilor este la fel de importantă ca densitatea osoasă. Multe fracturi apar după căderi.

Măsuri utile:

  • corectarea problemelor de vedere;
  • încălțăminte stabilă;
  • iluminat bun în casă;
  • îndepărtarea covoarelor care alunecă;
  • bare de sprijin în baie, dacă este nevoie;
  • evaluarea medicamentelor care dau amețeală;
  • exerciții de echilibru;
  • tratarea hipotensiunii ortostatice;
  • corectarea deficitului de vitamina D, dacă există;
  • baston sau sprijin, dacă medicul recomandă.

La vârstnici, riscul de fractură este legat nu doar de os, ci și de echilibru, vedere, forță musculară și medicație.

Ce să aduci la consult

Pentru evaluarea osteoporozei, este util să aduci:

  • osteodensitometria, dacă ai făcut;
  • radiografii sau RMN, dacă există tasări sau fracturi;
  • istoricul fracturilor;
  • lista medicamentelor;
  • informații despre tratament cortizonic;
  • analize recente;
  • vitamina D;
  • calciu, fosfor, PTH, dacă le ai;
  • TSH și FT4, dacă au fost recoltate;
  • informații despre menopauză;
  • istoricul menstruațiilor, dacă este relevant;
  • istoric familial de fractură de șold sau osteoporoză;
  • informații despre căderi;
  • bilet de trimitere, dacă vii prin CAS.

Pentru programare, vezi pagina de programare la medic endocrinolog.

Întrebări frecvente

Osteoporoza doare?

De obicei, osteoporoza nu doare până când apare o fractură. Durerea de spate poate apărea în cazul tasărilor vertebrale sau altor probleme ale coloanei.

Osteopenia înseamnă că voi face sigur osteoporoză?

Nu. Osteopenia arată densitate osoasă scăzută, dar evoluția depinde de factori de risc, vârstă, stil de viață, tratamente, boli asociate și monitorizare.

Ce este DEXA?

DEXA sau DXA este testul cel mai folosit pentru măsurarea densității minerale osoase. Ajută la diagnosticul de osteopenie sau osteoporoză și la estimarea riscului de fractură.

Vitamina D scăzută înseamnă osteoporoză?

Nu automat. Deficitul de vitamina D poate afecta sănătatea osoasă, dar osteoporoza se stabilește prin evaluare clinică și, de obicei, osteodensitometrie.

Calciul trebuie luat de toți pacienții cu osteoporoză?

Nu automat. Calciul trebuie adaptat în funcție de dietă, analize, risc de pietre la rinichi, funcție renală și recomandarea medicului.

Tiroida poate cauza osteoporoză?

Hipertiroidismul netratat sau tratamentul tiroidian în doză prea mare, cu TSH prea scăzut pe termen lung, poate contribui la pierderea osoasă. De aceea, monitorizarea TSH este importantă.

Paratiroidele pot cauza osteoporoză?

Da. Hiperparatiroidismul poate duce la pierdere de masă osoasă și fracturi. Suspiciunea apare mai ales dacă există calciu crescut, PTH modificat, pietre la rinichi sau osteoporoză fără explicație clară.

Pot merge la endocrinolog prin CAS pentru osteoporoză?

Da, dacă ai bilet de trimitere valabil, card de sănătate și programare în limita fondurilor disponibile. Prevencia oferă consult endocrinologie prin CAS, în funcție de disponibilitate.

Concluzie

Osteoporoza este o boală tăcută, dar cu impact major prin riscul de fracturi. Evaluarea corectă include istoricul pacientului, factorii de risc, osteodensitometria și, în multe cazuri, analize pentru cauze secundare.

Endocrinologul este util mai ales când există suspiciuni hormonale sau metabolice: hipertiroidism, tratament tiroidian în doză prea mare, hiperparatiroidism, vitamina D scăzută, calciu modificat, prolactină crescută, menopauză precoce, lipsa menstruațiilor sau tratament cortizonic.

Dacă ai osteoporoză, osteopenie, fracturi după traumatisme minore sau analize modificate, discută cu medicul pentru un plan corect de evaluare și prevenție. Pentru pacienții asigurați, Prevencia oferă consult endocrinologie prin CAS, cu bilet de trimitere și în limita fondurilor disponibile.


Surse medicale și ghiduri consultate

  • NIAMS – Osteoporosis
  • MedlinePlus – Osteoporosis
  • Endocrine Society – Osteoporosis
  • International Osteoporosis Foundation – Osteoporosis risk factors
  • National Osteoporosis Foundation / Bone Health & Osteoporosis Foundation – Bone health resources

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultația medicală. Diagnosticul, interpretarea analizelor, indicația de osteodensitometrie și tratamentul se stabilesc individual, în urma evaluării de către medic.

Mai multe articole de la Dr. Diana Alexandra Badea

Continuă lectura cu alte materiale publicate de același autor, păstrând același context medical și aceeași expertiză.

Vezi toate articolele autorului