Analize de sânge: ce analize se fac, când sunt recomandate și cum se aleg

Analize de sânge: ce analize se fac, când sunt recomandate și cum se aleg

Analizele de sânge pot oferi informații importante despre starea de sănătate, pot contribui la depistarea unor boli înainte de apariția simptomelor și sunt folosite pentru diagnosticul și monitorizarea multor afecțiuni.

Dar există o idee care trebuie clarificată de la început:

nu există un singur „set complet de analize” pe care orice adult trebuie să îl facă în fiecare an.

Analizele potrivite depind de vârstă, sex, simptome, istoricul familial, factorii de risc, bolile cunoscute și tratamentele utilizate.

O persoană sănătoasă care vine la o consultație preventivă poate avea nevoie de alte teste decât cineva care prezintă oboseală persistentă, scădere în greutate sau o boală cronică.

De aceea, întrebarea utilă nu este doar „ce analize trebuie să fac?”, ci și „de ce este necesară fiecare analiză în cazul meu?”

La ce folosesc analizele de sânge?

Analizele de laborator pot fi recomandate cu mai multe scopuri.

Pentru prevenție și depistare precoce

Unele boli pot evolua o perioadă fără simptome evidente.

În funcție de vârstă și factorii de risc, medicul poate recomanda teste pentru evaluarea unor probleme precum:

• diabetul;
• dislipidemia și riscul cardiovascular;
• boala cronică de rinichi;
• anumite afecțiuni hepatice;
• anemia;
• alte probleme relevante pentru profilul pacientului.

Testarea preventivă nu înseamnă însă că trebuie efectuate toate analizele disponibile.

Scopul este identificarea testelor pentru care există un motiv medical.

Pentru investigarea unor simptome

Analizele pot fi recomandate dacă apar manifestări precum:

• oboseală persistentă;
• slăbiciune;
• amețeală;
• febră;
• scădere sau creștere neintenționată în greutate;
• lipsa poftei de mâncare;
• paloare;
• edeme;
• sete sau urinare excesivă;
• alte modificări ale stării generale.

Simptomul orientează alegerea analizelor.

De exemplu, investigațiile recomandate pentru oboseală nu sunt automat aceleași cu cele recomandate pentru edeme sau pentru febră prelungită.

Pentru monitorizarea unei boli cunoscute

Pacienții cu boli cronice pot avea nevoie de teste repetate pentru a urmări:

• evoluția bolii;
• funcția anumitor organe;
• eficiența tratamentului;
• apariția unor reacții adverse;
• riscul unor complicații.

Frecvența analizelor este stabilită în funcție de boală și tratament.

Pentru monitorizarea unui tratament

Unele medicamente pot necesita verificarea periodică a anumitor parametri de laborator.

În această situație, analizele nu sunt „de rutină”, ci fac parte din supravegherea tratamentului.

Care sunt analizele de sânge folosite frecvent?

Există numeroase teste de laborator. Cele de mai jos sunt exemple de investigații utilizate frecvent, dar nu reprezintă un pachet obligatoriu pentru fiecare persoană.

Hemoleucograma completă

Hemoleucograma oferă informații despre principalele elemente celulare ale sângelui.

Sunt evaluate, printre altele:

• globulele roșii;
• hemoglobina;
• hematocritul;
• globulele albe;
• trombocitele;
• indicii eritrocitari.

Poate furniza informații utile în evaluarea unor situații precum anemia, infecțiile, inflamația sau anumite tulburări hematologice.

Rezultatele trebuie însă interpretate împreună, nu doar prin observarea valorilor marcate cu roșu.

Vezi ghidul dedicat hemoleucogramei modificate și valorilor anormale.

Glicemia

Glicemia măsoară concentrația glucozei din sânge.

Poate fi utilizată pentru:

• screeningul diabetului la persoanele eligibile;
• investigarea unor simptome;
• monitorizarea diabetului;
• evaluarea riscului metabolic.

În anumite situații, medicul poate recomanda și alte teste, precum hemoglobina glicozilată – HbA1c sau testul de toleranță la glucoză.

Alegerea depinde de scopul investigației și de profilul pacientului.

Profilul lipidic

Evaluarea lipidelor poate include:

• colesterol total;
• LDL-colesterol;
• HDL-colesterol;
• trigliceride.

Aceste rezultate contribuie la evaluarea riscului cardiovascular.

Un colesterol crescut nu trebuie interpretat însă separat de:

• vârstă;
• tensiunea arterială;
• fumat;
• diabet;
• bolile cardiovasculare existente;
• istoricul familial;
• ceilalți factori de risc.

Prevencia are un ghid separat despre analizele pentru colesterol și evaluarea riscului cardiovascular.

Creatinina și evaluarea funcției renale

Creatinina este utilizată împreună cu alte informații pentru evaluarea funcției renale.

Din valoarea creatininei poate fi estimată rata de filtrare glomerulară – eGFR/RFGe, un parametru important pentru aprecierea funcției rinichilor.

În funcție de factorii de risc, evaluarea renală poate include și teste urinare, precum raportul albumină/creatinină.

Analizele sunt deosebit de importante la anumite persoane cu:

• diabet;
• hipertensiune;
• boli cardiovasculare;
• boală renală cunoscută;
• alte situații cu risc renal.

Transaminazele și alte teste hepatice

Pentru evaluarea ficatului pot fi utilizate teste precum:

• TGO/AST;
• TGP/ALT;
• GGT;
• bilirubina;
• fosfataza alcalină;
• alte investigații, în funcție de context.

O transaminază crescută nu înseamnă automat o anumită boală hepatică.

Rezultatele trebuie corelate cu istoricul, consumul de alcool, medicamentele, greutatea, factorii metabolici și celelalte investigații.

Fierul, feritina și evaluarea anemiei

Dacă există suspiciunea unei anemii sau a unui deficit de fier, medicul poate utiliza mai multe rezultate.

Important este să nu confundăm testele între ele.

Hemoglobina ajută la identificarea anemiei.

Feritina oferă informații despre rezervele de fier.

Fierul seric, transferina și saturația transferinei pot furniza informații suplimentare în anumite situații.

Un nivel scăzut al fierului seric nu stabilește singur diagnosticul de anemie feriprivă.

Pentru aprofundare:

• anemia: simptome, cauze și investigații;
• hemoglobina scăzută: ce poate însemna;
• feritina scăzută și deficitul de fier.

Electroliții

Sodiul, potasiul și alți electroliți sunt implicați în numeroase funcții ale organismului.

Pot fi investigați, de exemplu, în contextul:

• anumitor boli renale;
• tratamentelor cu diuretice sau alte medicamente;
• deshidratării;
• unor simptome specifice;
• bolilor cardiovasculare;
• altor situații medicale.

Nu este necesară determinarea tuturor electroliților la orice persoană sănătoasă doar pentru că efectuează analize.

TSH și analizele tiroidiene

Testele tiroidiene sunt utile în situații bine definite.

TSH este frecvent primul test utilizat pentru evaluarea funcției tiroidei, dar necesitatea lui depinde de contextul clinic, factorii de risc și situația pacientului.

Dacă există o boală tiroidiană cunoscută, investigațiile și frecvența monitorizării sunt stabilite de medic.

TSH nu trebuie inclus automat într-o listă foarte mare de analize doar pentru că simptome precum oboseala sau modificarea greutății pot apărea și în bolile tiroidei.

VSH și CRP

VSH și proteina C reactivă pot oferi informații despre existența unui proces inflamator.

Sunt însă teste nespecifice.

Valori crescute nu identifică singure cauza inflamației și nu permit stabilirea unui diagnostic doar pe baza rezultatului.

Prevencia tratează separat subiectul în ghidul despre VSH și CRP crescute.

Ce analize ar trebui să fac dacă mă simt sănătos?

Aici apare una dintre cele mai frecvente confuzii.

O persoană fără simptome nu are nevoie automat de „toate analizele uzuale”.

În prevenție, testele se aleg în funcție de:

• vârstă;
• sex;
• antecedente familiale;
• greutate;
• tensiune arterială;
• fumat;
• consum de alcool;
• stil de viață;
• boli deja cunoscute;
• riscul cardiovascular;
• riscul metabolic;
• alte elemente identificate la consultație.

În sistemul public de sănătate din România există consultații preventive acordate de medicul de familie, în cadrul cărora pot fi recomandate investigații de laborator corespunzătoare vârstei, sexului și riscurilor identificate.

Prin urmare, pentru pacientul asimptomatic, un punct logic de pornire este consultația preventivă la medicul de familie, nu cumpărarea din proprie inițiativă a celui mai mare pachet disponibil într-un laborator.

Analizele trebuie făcute în fiecare an?

Nu există o regulă medicală potrivit căreia fiecare adult trebuie să efectueze exact același set de analize o dată la 12 luni.

Periodicitatea depinde de scop.

Pentru unele persoane pot exista evaluări preventive periodice.

Pentru pacienții cu boli cronice, anumite analize pot fi necesare mai frecvent.

Alte teste pot fi necesare doar:

• atunci când apar simptome;
• înainte sau în timpul anumitor tratamente;
• pentru monitorizarea unei boli;
• după identificarea unui factor de risc.

De aceea, expresia populară „analizele anuale” trebuie înțeleasă ca evaluare preventivă periodică, nu ca obligația de a repeta automat aceeași listă de teste în fiecare an.

Are sens să aleg un „pachet complet de analize”?

Un pachet comercial poate fi convenabil în anumite situații, dar numărul de analize nu este o măsură a calității evaluării medicale.

Testarea excesivă are și dezavantaje.

Dacă efectuezi foarte multe teste unei persoane sănătoase, crește probabilitatea ca cel puțin o valoare să apară în afara intervalului de referință doar prin variație biologică sau statistică.

Acest lucru poate conduce la:

• repetarea inutilă a analizelor;
• investigații suplimentare;
• anxietate;
• costuri;
• uneori chiar proceduri care nu erau necesare.

Mai multe teste nu înseamnă automat o prevenție mai bună.

Analiza potrivită este cea pentru care există o întrebare medicală relevantă.

Ce analize se fac dacă ai simptome?

Nu există un răspuns universal.

De exemplu, oboseala poate determina medicul să ia în calcul anumite investigații, dar alegerea depinde și de celelalte simptome.

Oboseala asociată cu paloare și toleranță redusă la efort poate conduce evaluarea într-o direcție.

Oboseala asociată cu febră și scădere în greutate poate necesita altă abordare.

Oboseala apărută după începerea unui tratament poate necesita revizuirea medicamentelor.

De aceea, dacă simptomele sunt persistente sau neclare, consultația înaintea unei baterii mari de analize poate economisi timp și investigații inutile.

Cine poate recomanda analize?

În funcție de situație, analizele pot fi recomandate de:

• medicul de familie;
• medicul internist;
• medicul specialist care urmărește o anumită boală;
• alt medic care evaluează problema pentru care sunt necesare investigațiile.

Pentru prevenția adultului sănătos, medicul de familie are un rol central.

Pentru pacientul adult cu simptome multiple, rezultate din mai multe domenii sau o problemă care nu este încă bine delimitată, medicina internă poate fi utilă.

Pentru o boală deja diagnosticată, analizele pot fi stabilite de specialistul care o monitorizează.

Când este util medicul internist?

Consultul de medicină internă poate fi potrivit dacă:

• ai mai multe simptome fără o explicație clară;
• ai mai multe boli cronice;
• trebuie evaluate analize din mai multe categorii;
• este necesară o evaluare generală a pacientului adult;
• medicul de familie recomandă evaluare de specialitate;
• există investigații și documente medicale din mai multe surse care trebuie corelate.

Medicina internă nu înlocuiește consultația preventivă a medicului de familie și nici specialiștii care urmăresc boli deja diagnosticate.

Rolul său este explicat în detaliu în articolul ce tratează medicul internist și când mergi la consult.

Am făcut analizele și mai multe valori sunt modificate. Ce fac?

Aceasta este o problemă diferită de alegerea analizelor.

Nu porni automat de la ideea că fiecare rezultat marcat cu roșu reprezintă o boală.

Trebuie evaluat:

• cât de mare este modificarea;
• dacă rezultatul este nou;
• dacă exista și anterior;
• ce alte valori sunt modificate;
• dacă există simptome;
• ce tratamente utilizezi;
• dacă există boli care pot explica rezultatul.

Pentru această situație, vezi ghidul separat valori anormale la analizele de sânge: când este util consultul de medicină internă.

Această separare este importantă:

acest articol te ajută să înțelegi ce analize pot fi recomandate și de ce; articolul despre valori anormale explică ce faci după ce ai primit deja rezultatele.

Trebuie să fii nemâncat pentru analize?

Depinde de test.

Nu toate analizele de sânge necesită repaus alimentar.

Pentru unele investigații poate fi necesară o perioadă fără alimente, iar pentru altele nu.

Dacă medicul sau laboratorul ți-a oferit instrucțiuni de pregătire, acestea trebuie respectate.

Înainte de recoltare este util să întrebi explicit:

• dacă trebuie să fii nemâncat;
• dacă poți bea apă;
• dacă medicamentele obișnuite trebuie luate;
• dacă există restricții privind efortul, alcoolul sau alte activități.

Nu opri medicamente prescrise doar pentru efectuarea analizelor fără recomandarea medicului.

De ce contează laboratorul și intervalele de referință?

Laboratoare diferite pot utiliza:

• metode diferite;
• echipamente diferite;
• unități diferite;
• intervale de referință diferite.

De aceea, când interpretezi un rezultat trebuie folosit intervalul indicat pe buletinul laboratorului respectiv.

Dacă urmărești evoluția unei valori în timp, rezultatele vechi sunt utile, dar medicul va ține cont și de eventualele diferențe dintre laboratoare.

Analize prin CAS

În România, consultațiile preventive din medicina de familie pot include, în funcție de vârstă, sex și riscurile identificate, recomandarea unor investigații paraclinice decontate prin sistemul de asigurări de sănătate.

Nu înseamnă că fiecare pacient primește automat toate investigațiile din lista posibilă.

Medicul stabilește ce teste sunt justificate în contextul evaluării.

Dacă există simptome sau o problemă care necesită consultație de specialitate, medicul de familie poate recomanda și traseul medical corespunzător.

Pentru informații despre evaluarea de specialitate prin sistemul de asigurări, poate fi consultată pagina Medicină Internă prin CAS.

Pentru prevenție și monitorizarea generală poate fi consultată pagina Medicină de familie.

Când trebuie discutate rezultatele cu medicul?

Este recomandată evaluarea medicală în special atunci când:

• sunt modificate mai multe valori;
• modificarea este importantă;
• rezultatul se modifică progresiv;
• anomalia persistă;
• există simptome;
• ai o boală cronică;
• urmezi tratamente care pot influența analizele;
• nu este clar ce semnificație are rezultatul.

Unele rezultate pot necesita evaluare rapidă.

Dacă laboratorul semnalează o valoare critică sau dacă rezultatele sunt asociate cu simptome severe, nu aștepta o consultație programată.

Ideea esențială

Analizele de sânge sunt instrumente medicale foarte utile, dar nu există un singur set potrivit pentru toată lumea.

Alegerea lor depinde de:

prevenție + vârstă + factori de risc + simptome + boli cunoscute + tratamente.

Pentru persoana fără simptome, consultația preventivă poate stabili ce investigații au sens.

Pentru pacientul cu simptome, analizele trebuie alese în funcție de problema investigată.

Pentru pacientul cu boli cronice, testele și periodicitatea lor depind de boală și tratament.

Iar dacă ai efectuat deja analize și rezultatele sunt modificate, întrebarea nu mai este „ce analize să fac?”, ci cum trebuie interpretate împreună și ce trebuie investigat mai departe.

Surse medicale și administrative consultate

• MedlinePlus, U.S. National Library of Medicine — informații despre analizele de sânge și interpretarea testelor de laborator;
• Casa Națională de Asigurări de Sănătate — consultațiile preventive și investigațiile paraclinice pentru adulți;
• American College of Physicians — rolul evaluării clinice și al medicinei interne în îngrijirea adultului.