Pagina 6 din 61.
21 august 2026
Otoscleroza este o boală a osului urechii care poate fixa scărița și produce hipoacuzie progresivă, frecvent cu timpan normal la examinare. Diagnosticul se bazează pe audiometrie și evaluarea ORL, iar tratamentul poate include aparat auditiv sau chirurgie asupra scăriței.
21 august 2026
Vegetațiile adenoide sunt țesut limfatic normal aflat în spatele nasului. Când sunt mărite pot provoca obstrucție nazală, respirație orală, sforăit, tulburări de somn și uneori probleme ale urechii medii. Tratamentul depinde de severitatea simptomelor, nu doar de dimensiunea adenoidelor.
21 august 2026
Colesteatomul este o acumulare anormală de epiteliu și keratină în urechea medie sau mastoidă. Nu este cancer, dar poate crește progresiv, provoca secreții cronice și hipoacuzie și poate deteriora structurile urechii. Diagnosticul implică examen ORL, evaluarea auzului și frecvent imagistică, iar tratamentul definitiv este de obicei chirurgical.
21 august 2026
Refluxul laringofaringian descrie situațiile în care refluxul gastric poate contribui la simptome ale gâtului și vocii. Răgușeala, tusea, globusul și mucusul sunt însă nespecifice, iar diagnosticul nu trebuie pus doar după simptome sau aspectul laringelui.
21 august 2026
Otoreea înseamnă eliminarea de lichid sau secreții prin conductul auditiv. Cauzele frecvente sunt otita externă și otita medie cu perforarea timpanului, dar secreția persistentă, urât mirositoare, asociată cu hipoacuzie sau apărută după un traumatism necesită o evaluare atentă.
21 august 2026
Nodulii și polipii vocali sunt leziuni benigne ale corzilor vocale asociate frecvent cu suprasolicitarea vocii. Nodulii sunt de obicei bilaterali și răspund frecvent la terapie vocală, în timp ce polipii sunt adesea unilaterali și pot necesita tratament chirurgical. Diagnosticul se stabilește prin examinarea laringelui și, uneori, stroboscopie.
21 august 2026
Globusul este senzația de nod sau corp străin în gât în absența unei obstrucții reale. Poate fi asociat cu tensiunea musculară, iritația faringolaringiană, secrețiile postnazale, refluxul sau stresul, dar disfagia, durerea, răgușeala persistentă, scăderea în greutate și simptomele unilaterale necesită evaluare.
21 august 2026
Disfagia înseamnă dificultatea reală la trecerea alimentelor sau lichidelor din gură către stomac. Tiparul simptomelor diferențiază orientativ disfagia orofaringiană de cea esofagiană și stabilește dacă evaluarea trebuie continuată prin ORL, gastroenterologie, neurologie sau teste specifice ale deglutiției.
21 august 2026
Otita medie cu efuziune, numită frecvent „otită seroasă” sau „glue ear”, reprezintă acumularea de lichid în urechea medie fără inflamația acută tipică otitei. Este frecventă la copii și poate provoca hipoacuzie temporară. Diagnosticul se bazează pe examinarea timpanului, timpanometrie și evaluarea auzului, iar multe cazuri se remit spontan.
21 august 2026
Laringoscopia flexibilă este o investigație ORL rapidă prin care medicul examinează faringele, laringele și mobilitatea corzilor vocale cu un endoscop subțire introdus prin nas. Este importantă mai ales în răgușeala persistentă și poate identifica inflamații, noduli, polipi, paralizii și alte leziuni.
21 august 2026
Laringita este inflamația laringelui și apare frecvent după o viroză sau suprasolicitarea vocii. Majoritatea episoadelor acute se remit în 1–2 săptămâni, dar răgușeala persistentă, dificultatea respiratorie sau alte semne de alarmă necesită evaluare ORL.
21 august 2026
Amigdalita provoacă durere în gât, amigdale inflamate și uneori febră sau depozite. Majoritatea episoadelor sunt virale. Ghidul explică diferența față de infecția streptococică, când sunt utile testele și antibioticele și când amigdalitele recurente pot necesita evaluare pentru tonsilectomie.