Tehnologia medicală este utilă doar dacă simplifică viața pacientului
Cristian Sas — Antreprenor în sănătate și dezvoltator al Prevencia
În sănătate vorbim foarte mult despre digitalizare.
Dosare electronice. Programări online. Aplicații. Inteligență artificială. Telemedicină. Sisteme de monitorizare. Dispozitive care generează permanent date.
Toate pot fi utile.
Dar cred că există o întrebare pe care trebuie să o punem înainte de a declara orice proiect digital un succes:
ce problemă a pacientului rezolvă?
Pentru mine, tehnologia nu este un obiectiv al unei organizații medicale.
Este un instrument.
Iar un instrument digital care mută un formular de pe hârtie pe un ecran, dar nu economisește timp, nu reduce confuzia și nu îmbunătățește accesul la informație este mai degrabă o digitalizare a procesului vechi decât o transformare reală a lui.
În sănătate, tehnologia are valoare atunci când face medicina mai ușor de accesat și de parcurs.
Nu atunci când o face doar mai digitală.
Digitalizarea nu trebuie măsurată prin numărul de aplicații
Există tentația de a măsura modernizarea prin tehnologia instalată.
Avem aplicație.
Avem chatbot.
Avem programare online.
Avem dosar electronic.
Avem automatizări.
Lista poate arăta foarte bine într-o prezentare.
Pentru pacient însă aceste lucruri sunt irelevante dacă trebuie în continuare să telefoneze pentru a afla dacă programarea făcută online este confirmată.
Dacă trebuie să completeze aceleași informații de mai multe ori.
Dacă rezultatul unei investigații există digital, dar următorul medic nu îl poate vedea.
Dacă primește zece notificări, dar nu știe care este următorul pas medical.
Sau dacă trebuie să învețe să utilizeze cinci sisteme diferite pentru cinci servicii medicale.
Organizația Mondială a Sănătății formulează foarte bine principiul: digitalizarea sănătății nu este, în esență, despre aplicații, platforme sau dispozitive, ci despre transformarea modului în care serviciile de sănătate răspund nevoilor oamenilor.
Cred că acesta este testul corect.
Nu ce tehnologie avem, ci ce devine mai simplu datorită ei.
Primul câștig ar trebui să fie timpul pacientului
Unul dintre cele mai evidente exemple este programarea.
Pare un lucru banal.
Dar dacă pentru o consultație pacientul trebuie să sune, să aștepte, să încerce din nou, să explice ce specialitate caută și apoi să își noteze manual ora programării, există deja foarte multă fricțiune înainte ca actul medical să înceapă.
Programarea online poate elimina o parte dintre acești pași.
La Prevencia am explicat separat cum funcționează programarea online și cum poate fi evitată așteptarea la telefon.
Acesta este un exemplu simplu de tehnologie utilă.
Nu pentru că programarea este „digitală”.
Ci pentru că pacientul poate face singur, atunci când îi este convenabil, ceva pentru care înainte depindea de disponibilitatea unei alte persoane.
Aceasta este diferența dintre tehnologie ca imagine și tehnologie ca utilitate.
Digitalizarea bună elimină pași. Nu îi mută asupra pacientului
Există însă și digitalizări prost proiectate.
Un formular pe care pacientul îl completa la recepție este mutat într-o aplicație.
Din perspectiva organizației, procesul este digital.
Din perspectiva pacientului, tot el trebuie să completeze formularul.
Poate chiar mai greu.
O cerere care înainte era rezolvată printr-o discuție ajunge să necesite cont, parolă, cod primit prin SMS și navigarea prin mai multe meniuri.
Am digitalizat procesul.
Dar nu l-am simplificat.
Cred că acesta este un principiu important pentru orice organizație care implementează tehnologie:
digitalizarea nu trebuie să transfere către pacient munca administrativă pe care înainte o făcea organizația.
Tehnologia bună ar trebui să elimine pași.
Să precompleteze informațiile deja cunoscute.
Să nu ceară aceleași date de mai multe ori.
Să arate clar ce trebuie făcut.
Să automatizeze ceea ce nu necesită o decizie umană.
Și să lase oamenii să se ocupe de situațiile în care intervenția umană are cu adevărat valoare.
Datele pacientului trebuie să îl urmeze
Probabil cea mai mare oportunitate a digitalizării nu este programarea.
Este continuitatea informației.
În medicina tradițională, pacientul a fost mult timp transportatorul propriilor informații medicale.
Venea cu un dosar.
Cu analize.
Cu radiografii.
Cu bilete de externare.
Cu scrisori medicale.
Uneori cu fotografii ale documentelor în telefon.
Această situație nu a dispărut.
Avem astăzi foarte multe date medicale în format digital, dar ele sunt adesea împărțite între sisteme care nu comunică suficient între ele.
Un rezultat poate exista electronic într-un laborator.
Altul într-un spital.
O consultație într-o clinică.
O rețetă în alt sistem.
Problema nu mai este doar să digitalizăm documentul.
Problema este să putem utiliza informația atunci când este necesară pentru următoarea decizie medicală.
Organizația Mondială a Sănătății pune interoperabilitatea și sistemele centrate pe persoană în centrul recomandărilor privind transformarea digitală a medicinei primare.
Iar Uniunea Europeană merge în aceeași direcție prin European Health Data Space.
Regulamentul EHDS a intrat în vigoare în martie 2025, iar implementarea sa este etapizată în anii următori. Unul dintre obiectivele fundamentale este ca cetățenii să poată avea un control mai bun asupra datelor lor electronice de sănătate și ca acestea să poată fi utilizate mai ușor în furnizarea îngrijirii medicale.
Este o schimbare importantă.
Pentru că un dosar electronic nu are valoare doar fiindcă este electronic.
Are valoare atunci când informația relevantă ajunge la persoana care trebuie să ia următoarea decizie.
Pacientul nu ar trebui să înceapă de fiecare dată de la zero
În articolul despre prevenție, „De ce prevenția începe înainte să apară simptomele”, am discutat despre importanța evoluției în timp.
Această evoluție este imposibil de urmărit bine dacă informația rămâne fragmentată.
Un rezultat medical devine mai valoros atunci când poate fi comparat cu rezultatele anterioare.
O recomandare devine mai utilă atunci când medicul știe ce tratamente urmează deja pacientul.
O consultație poate deveni mai eficientă atunci când istoricul relevant este disponibil înainte ca pacientul să îl reconstruiască din memorie.
Tehnologia poate ajuta enorm aici.
Dar obiectivul nu trebuie să fie „să avem toate datele”.
Obiectivul trebuie să fie:
să avem informația relevantă disponibilă atunci când poate îmbunătăți o decizie.
Sunt două lucruri diferite.
Mai multe date nu înseamnă automat medicină mai bună
Digitalizarea produce o cantitate extraordinară de informație.
Ceasurile măsoară pulsul.
Brățările monitorizează somnul.
Telefoanele numără pașii.
Dispozitivele pot urmări glicemia, ritmul cardiac și o listă din ce în ce mai mare de parametri.
În viitor vom genera probabil mult mai multe date despre corpul nostru decât astăzi.
Dar medicina nu suferă întotdeauna din lipsă de date.
Uneori suferă din lipsa capacității de a distinge informația importantă de zgomot.
O mie de măsurători nu sunt neapărat mai utile decât zece măsurători relevante.
Și aici tehnologia trebuie proiectată cu grijă.
Rolul ei nu este numai să colecteze.
Trebuie să ajute la structurare, interpretare și prioritizare.
Altfel riscăm să transformăm atât pacientul, cât și medicul în administratori ai unui volum din ce în ce mai mare de informație.
Inteligența artificială poate elimina o parte din confuzie
Inteligența artificială aduce o oportunitate diferită.
Poate înțelege întrebări formulate în limbaj natural.
Poate organiza informație.
Poate ajuta un pacient să găsească mai repede un serviciu.
Poate explica termeni.
Poate automatiza o parte dintre interacțiunile administrative repetitive.
La Prevencia am dezvoltat iMona, asistentul AI pentru orientarea pacienților.
Principiul după care îl văd este simplu:
dacă pacientul nu știe ce serviciu există, unde îl găsește sau cum poate ajunge la el, tehnologia poate reduce distanța dintre întrebare și răspuns.
Dar limita este la fel de importantă.
Un instrument de orientare nu trebuie să creeze impresia că face medicina medicului.
Am discutat acest lucru și în articolul despre pacientul informat: tehnologia poate ajuta oamenii să ajungă mai bine la profesioniști, dar nu trebuie să transforme o explicație automată într-un diagnostic aparent cert.
Digitalizarea bună știe nu doar ce poate automatiza.
Știe și ce nu trebuie automatizat.
Uneori cea mai bună interfață este un om
Există o idee care pare paradoxală într-un articol despre tehnologie.
Nu orice interacțiune trebuie digitalizată.
Există pacienți pentru care aplicația este cea mai bună soluție.
Există alții care preferă telefonul.
Există persoane în vârstă.
Există persoane cu dificultăți de vedere.
Există oameni care nu sunt confortabili cu tehnologia.
Există situații medicale sau administrative suficient de complicate încât cinci minute de conversație cu o persoană să fie mai eficiente decât navigarea printr-un sistem perfect digitalizat.
Un serviciu centrat pe pacient nu trebuie să oblige pe toată lumea să utilizeze canalul care este cel mai eficient pentru organizație.
Trebuie să găsească un echilibru.
De altfel, studiile europene privind accesul la dosarele electronice urmăresc inclusiv accesibilitatea pentru persoanele cu competențe digitale reduse, dizabilități sau dificultăți de utilizare a serviciilor online.
Digitalizarea care exclude o parte dintre pacienți nu este o digitalizare reușită.
Tehnologia trebuie să elibereze și timpul oamenilor din clinică
Există și o altă parte a ecuației.
Tehnologia nu trebuie să economisească doar timpul pacientului.
Trebuie să permită și personalului medical și administrativ să folosească mai bine timpul disponibil.
Dacă o recepționeră răspunde de zeci de ori pe zi la aceeași întrebare administrativă, acel proces poate fi probabil îmbunătățit.
Dacă un medic petrece o parte disproporționată din consultație căutând informații în sisteme diferite, tehnologia nu își face suficient de bine treaba.
Dacă o asistentă introduce aceleași date în mai multe aplicații, digitalizarea a creat muncă, nu a eliminat-o.
OMS Europa arată că adoptarea tehnologiilor digitale în sănătate este influențată tocmai de probleme precum infrastructura, timpul, volumul de muncă, pregătirea personalului și integrarea tehnică.
Aceste lucruri contează.
Pentru că o tehnologie pe care oamenii din sistem trebuie să o servească permanent nu mai este un instrument pentru ei.
Ei devin instrumentul tehnologiei.
Un serviciu digital bun trebuie să fie aproape invizibil
Există tehnologii pe care le observăm permanent.
Și există tehnologii care pur și simplu funcționează.
Cred că a doua categorie este mai interesantă.
Pacientul nu ar trebui să fie impresionat că o clinică are un sistem sofisticat de programări.
Ar trebui doar să se poată programa ușor.
Nu trebuie să admire arhitectura unui dosar electronic.
Trebuie ca informația lui să fie disponibilă atunci când este necesară.
Nu trebuie să știe câte sisteme sunt integrate în spate.
Trebuie să primească un răspuns coerent.
Tehnologia bună devine, într-un fel, invizibilă.
Rămâne rezultatul ei.
Mai puțin timp pierdut.
Mai puține informații repetate.
Mai puține etape inutile.
Mai multă claritate.
Mai bună continuitate.
Nu orice problemă are nevoie de o soluție tehnologică
În dezvoltarea unei organizații există și tentația de a căuta soluții sofisticate pentru probleme simple.
Uneori problema este tehnologică.
Alteori procesul este pur și simplu prost proiectat.
Dacă nu știm cine trebuie să facă un anumit lucru, o aplicație nu va rezolva responsabilitatea.
Dacă informația de pe site este neclară, un chatbot poate doar să distribuie mai repede informația neclară.
Dacă pacientul trece prin prea multe etape inutile, digitalizarea fiecărei etape nu rezolvă problema de fond.
Mai întâi trebuie să întrebăm:
De ce există acest pas?
Apoi:
Putem să îl eliminăm?
Abia după aceea:
Cum îl digitalizăm?
Cred că aceasta este ordinea corectă.
Ce încercăm să construim la Prevencia
Prevencia va utiliza din ce în ce mai mult tehnologia.
Mi se pare inevitabil și, în multe situații, foarte util.
Programarea online.
Instrumentele de orientare.
Accesul la informație.
Automatizarea unor procese administrative.
Utilizarea mai bună a datelor.
În timp, probabil mult mai mult decât atât.
Dar nu vreau ca obiectivul să fie să putem spune că suntem o clinică „digitală”.
Asta nu spune suficient.
Obiectivul trebuie să fie ca pacientului să îi fie mai simplu să folosească serviciile noastre.
Să afle unde trebuie să ajungă.
Să piardă mai puțin timp.
Să nu repete inutil informația.
Să poată înțelege ce urmează.
Iar medicii să aibă mai ușor acces la informația care îi ajută să ia o decizie bună.
Dacă tehnologia face toate acestea, este valoroasă.
Dacă doar înlocuiește hârtia cu un ecran, avem încă de lucru.
Pentru mine, testul digitalizării în sănătate poate fi redus la o întrebare foarte simplă:
După ce am introdus tehnologia, este mai ușor pentru pacient să primească îngrijirea de care are nevoie?
Dacă răspunsul este da, probabil suntem pe drumul corect.
Dacă răspunsul este nu, faptul că procesul este digital nu îl face automat mai bun.
Despre autor
Cristian Sas este antreprenor în sănătate și dezvoltator al Prevencia. Scrie despre prevenție, acces la servicii medicale, organizarea îngrijirii, medicina primară, tehnologia în sănătate și experiența pacientului.
Articol de perspectivă și informare generală. Informațiile prezentate nu înlocuiesc evaluarea medicală individuală sau recomandările unui profesionist din domeniul sănătății.
Surse
- World Health Organization — Global Strategy on Digital Health, prelungită până în 2027 prin decizia World Health Assembly din mai 2025.
- World Health Organization — Digital transformation handbook for primary health care: optimizing person-centred point of service systems, 2024.
- WHO Regional Office for Europe — Leveraging data, artificial intelligence and digital health in the WHO European Region: a year in review 2025, 2026.
- European Commission — European Health Data Space Regulation (EHDS).
- European Commission — Digital Decade 2026: eHealth Indicator Study.
Scris de
Antreprenor în sănătate și dezvoltator al Prevencia
