---
title: "Mobilitatea vârstnicilor\u003a un program simplu din spital nu a adus un beneficiu clar"
url: https://prevencia.ro/stiri/mobilitatea-varstnicilor-spitalizare-studiu-intomob
section: "Studii și descoperiri"
tags: ["Geriatrie","Prevenție"]
author: "Redacția Prevencia"
editor: "Dr. Mădălina Ghincu"
published: 2026-11-17T10:48:34.626Z
description: "Un program simplu nu a îmbunătățit clar mobilitatea la 383 de pacienți din trei spitale elvețiene. A folosit resursele deja existente pe secții."
---

# Mobilitatea vârstnicilor: un program simplu din spital nu a adus un beneficiu clar

Un studiu elvețian pe 383 de pacienți a testat broșuri, exerciții și instruirea personalului. Mobilitatea nu s-a îmbunătățit clar față de îngrijirea obișnuită, la 30 de zile de la înscriere.

Mobilitatea vârstnicilor după o internare nu s-a îmbunătățit clar printr-un program bazat pe broșuri, exerciții și instruirea personalului. Rezultatul vine dintr-un studiu elvețian cu 383 de pacienți, publicat pe 16 noiembrie în JAMA Network Open.

Cercetătorii au vrut să afle dacă un sprijin ușor de introdus în secțiile obișnuite ajută oamenii să se deplaseze mai bine.

La 30 de zile de la intrarea în studiu, diferența față de îngrijirea obișnuită a fost prea mică și prea nesigură pentru a demonstra un beneficiu.

**Ce trebuie să știi**

- Studiul a testat un program simplu de sprijin în spital, nu valoarea mișcării în sine.
- La 30 de zile, mobilitatea scăzuse în ambele grupuri, fără un avantaj clar al programului.
- Participanții erau relativ independenți; cei cu afectare cognitivă nu au fost reprezentați.

Mișcarea redusă în timpul internării este frecventă și este asociată cu pierderea independenței, notează autorii. Unele programe anterioare au îmbunătățit mobilitatea, dar foloseau resurse suplimentare, precum exerciții supravegheate sau ședințe individuale.

## Au fost urmărite deplasările din viața de zi cu zi

Studiul INTOMOB a inclus persoane de cel puțin 60 de ani internate în secții de medicină internă din trei spitale elvețiene. Vârsta mediană a fost de 75 de ani.

Înainte de internare, participanții locuiau acasă, nu într-un cămin și puteau merge, singuri sau cu ajutor.

Cercetătorii au repartizat aleatoriu 12 secții, nu fiecare pacient separat. În secțiile cu programul nou au fost 183 de participanți, iar în cele cu îngrijire obișnuită, 200. Urmărirea a continuat până la 180 de zile.

**Despre studiu:** [Programul INTOMOB pentru mobilitate în spital](<https://jamanetwork.com/journals/jamanetworkopen/fullarticle/2856742>), JAMA Network Open, 2026-11-16.

- Tip de studiu: Studiu clinic randomizat
- Participanți: 383 de pacienți de cel puțin 60 de ani, în trei spitale elvețiene
- Durată: Evaluarea principală la 30 de zile de la înscriere; urmărire până la 180 de zile
- Limită: Participanții erau relativ independenți, iar internarea a durat în mediană numai cinci zile.

Rezultatul principal a fost un scor al deplasărilor cotidiene. Acesta ține cont de cât de departe ajunge persoana, cât de des se deplasează și dacă are nevoie de sprijin.

Scorul poate merge de la 0 la 120 de puncte, cu valori mai mari pentru mobilitate mai bună.

Este o măsură apropiată de viața reală: nu doar dacă omul se mișcă prin casă, ci și cât de departe ajunge în afara ei. Ea descrie o parte din [autonomia unei persoane vârstnice](/articole/autonomie-varstnici-activitati-zilnice-dependenta), fără să acopere toate activitățile zilnice.

## Programul folosea resursele deja existente în spital

Pacienții primeau informații despre efectele mișcării reduse, un jurnal pentru obiective și un set de exerciții ilustrate. Exercițiile puteau fi urmărite și pe tabletă. Personalul primea instruire și repere pentru a discuta mobilitatea la vizită.

Pe coridoare erau puse imagini și afișe alese cu ajutorul pacienților, pentru a-i încuraja să iasă din salon. Cercetătorii au urmărit un program care să poată fi folosit în activitatea curentă, fără o echipă suplimentară de exerciții supravegheate.

Pacienții puteau păstra broșurile după externare. Programul nu includea însă sprijin continuu acasă. În spitalele participante, îngrijirea obișnuită punea deja accent pe mobilitate și includea fizioterapie individuală pentru majoritatea pacienților vârstnici.

## Diferența a fost sub un punct din 120

Scorul mediu a scăzut de la 72,9 la 64,4 în grupul cu programul nou și de la 72,1 la 63,7 în grupul de comparație. Scăderile sunt de 8,5 și, respectiv, 8,4 puncte, potrivit calculelor Prevencia.

Autorii consideră importantă clinic o schimbare de cel puțin 5 puncte.

La 30 de zile, diferența ajustată dintre grupuri a fost de 0,67 puncte în favoarea programului. Intervalul de încredere de 95% mergea de la 4,35 puncte mai puțin la 5,68 puncte mai mult.

Datele sunt astfel compatibile atât cu un mic dezavantaj, cât și cu un beneficiu modest.

Cercetătorii nu au observat o diferență consecventă nici pentru celelalte rezultate clinice urmărite. Nici activitatea din spital, măsurată cu un senzor purtat de pacienți, nu a fost semnificativ mai mare decât în grupul de comparație. Nu au fost raportate evenimente adverse grave considerate posibil legate de intervenție.

Rezultatul nu spune că mișcarea este inutilă. Arată că această formă de sprijin, în condițiile testate, nu a demonstrat că îmbunătățește mobilitatea față de îngrijirea obișnuită.

## Cei mai fragili pacienți au fost slab reprezentați

Doar aproximativ 29% dintre pacienții eligibili au participat. Cei înscriși erau relativ independenți, iar cercetătorii nu au reușit să includă persoane cu afectare cognitivă. Rezultatele nu pot fi extinse automat la toți vârstnicii internați.

Internarea a durat în mediană cinci zile. Acest timp scurt și lipsa sprijinului după externare ar fi putut limita efectul.

Autorii propun ca studiile viitoare să testeze un sprijin mai individualizat sau supravegheat și continuarea lui după externare. Studiul de acum nu stabilește însă ce variantă ar funcționa mai bine.

## Studiul nu include spitale românești

Nu există în această cercetare date despre eficiența programului în spitalele din România. Rezultatul descrie ce s-a întâmplat în cele trei spitale elvețiene și în comparație cu îngrijirea oferită deja acolo.

**Ce înseamnă pentru tine**

Dacă un părinte are [mers nesigur după externare](/articole/mers-nesigur-dezechilibru-varstnici-cauze), spune medicului ce putea face înainte și ce nu mai reușește acum. Un [consult de geriatrie](/cas/geriatrie-si-gerontologie) poate ajuta la evaluarea pierderii autonomiei și a nevoii de recuperare. Mișcarea în spital se stabilește cu echipa care îl îngrijește, în funcție de boală și de riscul de cădere. Dacă slăbiciunea unui braț sau picior ori pierderea echilibrului apar brusc, sună la 112.

## Surse

- JAMA Network Open, 16 nov. 2026: [Multilevel Mobility Intervention and Life-Space Mobility in Older Hospitalized Medical Patients: A Cluster Randomized Clinical Trial](<https://jamanetwork.com/journals/jamanetworkopen/fullarticle/2856742>) (sursa principală)
